<<... într-o depresiune prăpăstioasă, înconjurată de dealuri împădurite ...este un foarte vechi loc de sihăstrie. Așezarea de aici, întru începutul ei cel mai îndepărtat, nu a fost făcută pentru o obște, fie ea cât de mică, ci pentru un singur om, deoarece aici nu este loc nici măcar pentru o grădină, legumele si florile crescând pe terase făcute cu sapa.
În pisania bisericii scrie că Sfântul lăcaș este construit pe locul unde au existat alte două biserici de lemn, una datând din anul 1300, in timpul lui Radu Negru, și alta din anul 1600, refăcută la 1640 de Mitropolitul Teofil, in timpul lui Matei Basarab. (album foto 60 imagini) Ambele s-au dărâmat. Actuala biserică din zid de piatră a fost construită în anul 1827.
Pomelnicul, scris in zidul proscomidiarului, care-l copiază cu siguranță pe cel vechi, cu adaosurile de rigoare, începe cu „leat 1300”. Totuși, primul nume este acela al lui Radu Negru, urmat de un Mihai, de Dan și de Mircea. Cert este că în momentul în care a trecut pe aici Nicodim, locul de la Jgheaburi nu era pustiu, ci el a găsit un sihastru, continuator al cine știe cărei tradiții pustnicești de lângă izvorul cu apă sulfuroasă.
Printre ctitori sunt menționați logofătul Matei, de numele căruia se leagă refacerea schitului in timpul lui Matei Basarab, mitropolitul Teofil, episcopii Ilarion și Antim Ivireanul...>>
La secularul monument istoric vâlcean se ajunge nu foarte ușor, iar aceasta nu doar din cauza ultimului kilometru și ceva, pe un drumeag care trebuie parcurs ,,per pedes apostolorum" (coborâș și, la plecare, urcuș pe pantă noroioasă de 70-75 grade); calea de acces pentru autovehicule până în apropiere este, la fel, mai degrabă de offroad - drum plin de gropi, noroi, șleauri și făgașe de parcă nici banala pietruire nu a fost încă descoperită...
Poze și video din 25.02.2024
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu