Ocnele Mari/ Vâlcea: Ocna de sare şi ocna-închisoare

Oraşul Ocnele Mari rămâne în istorie prin imensa bogăţie de sare din subsolul acestor locuri, zăcământ în jurul căruia au gravitat de-a lungul mileniilor strămoşii noştri geto-daci, daco-romani şi valahi. Sunt zeci de secole de viaţă intensă, de civilizaţie - „civilizaţia sării”, de bucurii dar şi de suferinţă.


De existenţa uriaşului zăcământ este strâns legată şi vestita puşcărie–ocnă, în care şi-au ispăşit cumplitele pedepse generaţi şi generaţii de oameni condamnaţi pentru faptele lor – reale sau născocite de regimurile timpului. Chiar dacă nu avem dovezi certe în acest sens, cu siguranţă că pedepsirea faptelor antisociale şi a rivalilor politici prin munca silnică în salinele de la Ocnele Mari nu este o măsură ce ţine de ultimele 2-3 secole, ea vine din trecutul foarte îndepărtat, încă din vremea strămoşilor geto-daci, a romanilor şi a daco-romanilor când exploatarea sării se făcea atât cu oameni liberi, dar şi cu prizonierii de război, cu opozanţii politici, criminalii şi tâlharii vremii. În Evul Mediu, salinele de la Ocnele Mari erau folosite „drept închisoare domnească, pentru condamnaţii la muncă silnică pe viaţă. Paza acestora era asigurată de străjeri sau dorobanţi (Dicţ. istoric, 2009, 263). Condamnaţii „erau aruncaţi în fundul ocnei şi obligaţi să cioplească în stânca muntelui sute şi mii de metri cubi de sare. În secolele trecute erau scoşi din adâncul ocnei la lumină din închisoarea naturală doar de două ori pe an, la marile sărbători ale poporului român: Crăciunul şi Paştele. Aici dormeau, aici munceau, îşi ispăşeau păcatele cu lanţurile la picioare” (Marinoiu, 2006, 123).

Băile Govora în Enciclopedia Vâlcii vol. II 2012/ Localitățile urbane

Băile Govora, informații enciclopedice - din preistorie până în anul 2012, din toate domeniile cunoașterii: moștenire culturală și istorică, relief, resurse, economie, toate personalitățile marcante s.a.m.d. - totul la această legătură.

Informații conexe și imaginile din colaj una câte una.

____

#memoriavalceana #bibliotecivalcene #istorielocala #mostenireculturala #Valcea #Educație #Valceaculturalheritage #Valceaculturalmemory #istorielocalavalcea #ramnicuvalcea #antimivireanul #judetulvalcea #biblioteca #bibliotecaonline #nevedemlabiblioteca #bvaav #BibliotecaVirtualaaAutorilorValceni #Govora #bailegovora

Buletinul pe 2024 al Cercului de la Ramnic RGMD integral în pdf

REDACŢIA : Mihai Sporiş, Sorin Dumitrescu, Valentin Smedescu FOTO: Mihai, Mihai Marian, Elena Alina, Gheorghe/Sporiş

(pentru buletin şi arhiva „cercului”!)

VIDEO/arhive: Gheorghe Sporiş, Petre Simion Cichirdan, Mihai Sporiş MEDIA/ culturală:- Petre Simion Cichirdan, Bogdan Cichirdan, prin reviste. INTOL PRESS/şi culturaarsmundi.ro -Valentin Smedescu, prin Istorielocala.ro

- Ion Nălbitoru, prin rev. „Valea Lotrului” şi „Memoria Slovelor”

- Constantin Geantă, prin rev. „Mirajul Oltului” şi „Cozia literar-artistică” -Gheorghe Păun, prin rev. „Curtea de la Argeş”

-Monica Condan, prin rev. „Coloana Infinitului”

Cuprins:

Raport...introductiv şi jurnal al acţiunilor şi evenimentelor............. p.3

Concurs „Vâlcea Colţ de Rai!/Remember şi laureaţi/2023......... p.17

Unirea Principatelor şi În memoriam Vlad Ciobanu..................... p.27

Mircea cel Mare/Cozia 2024............................ p.31

Cum respiră pământul?/ Dan Mihalcea.......................... p.34

Omagiul nostru pentru Constantin Brâncuşi şi opera sa.................. p.37

Diverse opinii într-un an, anunţat electoral................................................................ p.42

Brâncuşi, pomenirea anuală de la Mănăstirea Lainici............................................... p.65

Academia de sub Pământ/ Iuliu Hossu...................................... p.72

Ocnele Mari în Enciclopedia Vâlcii vol. II 2012/ Localitățile urbane

Ocnele Mari, informații enciclopedice - din preistorie până în anul 2012, din toate domeniile cunoașterii: moștenire culturală și istorică, relief, resurse, economie, toate personalitățile marcante s.a.m.d. - totul la această legătură. 

Mai multe informații, bunăoară în legătură cu imaginile din colaj, aici și aici - mai ales privind vechea ,,ocnă” de drept comun, ulterior închisoarea politică Ocnele Mari

#memoriavalceana #bibliotecivalcene #istorielocala #mostenireculturala #Valcea #Educație #Valceaculturalheritage #Valceaculturalmemory #istorielocalavalcea #ramnicuvalcea #antimivireanul #judetulvalcea #biblioteca #bibliotecaonline #nevedemlabiblioteca #bvaav #BibliotecaVirtualaaAutorilorValceni  #OcneleMari #temniţelecomuniste #închisorilecomuniste 

De la Esop la Urmuz - Fabule/ Puiu Răducan - antologie conținând 285 de creații din toate culturile lumii - integral în PDF

După cum ştim cu toţii, fabula este o scurtă povestire alegorică, ce aparţine genului epic, de obicei în versuri, în care autorul personifică animale, plante, fenomene ale naturii şi lucruri şi care satirizează anumite năravuri, deprinderi, mentalităţi sau greşeli cu scopul de a le îndrepta. Ea are următoarea structură: povestirea propriu-zisă (istorioara cu tâlc) şi morala (învăţătura).

Figura de stil folosită de obicei este personificarea.

Fabula are două caractere: caracter satiric şi caracter moralizator. Rezistentă-n timp, chiar dacă provine din vechi şi străvechi perioade, îşi face loc cu coatele-i aspre şi prin societatea noastră de azi.

Mă gândesc că adunând într-o carte 285 fabule, fac o bucurie cititorilor - atât celor sătui de o viaţă tristă, cât şi celor cu putere de decizie cu care fabulele seamănă foarte mult. Iată şi câţiva dintre marii fabulişti ai lumii: Esop, Alexandru Donici, Hesiod, Demetrios din Falera, Horaţiu, Hyginus, Berechiah ha-Nakdan, Marie de France, Biernat of Lublin (Polonia, 1465-1529), Jean de La Fontaine, Jean-Pierre Claris (cavaler de Florian), John Gay, Ignacy Krasicki (Polonia, 1735­1801), Hans Christian Andersen, Ivan Andreevici Krîlov, Grigore Alexandrescu, George Topîrceanu, Urmuz, Tudor Arghezi, Uncle Remus (Joel Chandler Haris), George Ade, James Thurber (1894-1961), Damon Runyon, Sholem Aleichem, Gheorghe Asachi, Valentin Portas, Barbu Morcovescu-Barmo, George Sion, George Ranetti, Aurelian Păunescu, Eliezer Steinbarg, Nicolae Dragoş, Lev Nicolaevici Tolstoi.

Chiar dacă este hazlie, fabula trăieşte-n timp (ba, la noi se potriveşte şi azi), chiar dacă se scurge din vremea anticului Esop, părintele ei.

Municipiul Drăgășani în Enciclopedia Vâlcii vol. II 2012/ Localitățile urbane

 Drăgășani, informații enciclopedice - din preistorie până în anul 2012, din toate domeniile cunoașterii: moștenire culturală și istorică, relief, resurse, economie, toate personalitățile marcante s.a.m.d. - totul la această legătură.

Imaginea alăturată este din resursa de la această legătură

Imaginile din colaj - de la această legătură

#memoriavalceana #bibliotecivalcene #istorielocala #mostenireculturala #Valcea #Educație #Valceaculturalheritage #Valceaculturalmemory #istorielocalavalcea #ramnicuvalcea #antimivireanul #judetulvalcea #biblioteca #bibliotecaonline #nevedemlabiblioteca #bvaav #BibliotecaVirtualaaAutorilorValceni  #Drăgășani

Cele trei cărți ale ex-primarului Râmnicului Sorin Zamfirescu/ integral în PDF

Ani de liceu în Vâlcea anilor ’50 (și ce liceu!) • dus în ispită de prof. dr. Sorin Oane - care și ,,prefațează” elogios autorul și noua carte -, ing. Sorin Zamfirescu, fostul primar al Râmnicului Vâlcii, ne deapănă azi ,,Amintiri târzii de lahovarist împătimit” • volumul integral în PDF constituie, de-acum, resursă gratuită Biblioteci Valcene pe site-ul dedicat memoriei și cunoașterii locale la care contribuim, alături de precedentele două cărți ale autorului

&&&

Prefață
Domnul Sorin Zamfirescu, o mare personalitate a Râmnicului, și o spun cu sinceritate - a fost un excelent primar al orașului și un deputat harnic în parlamentul țării - inspirat de poveștile mele lahovariste, vine în fața publicului cu poveștile seriei Domniei Sale, 1956-1960. Fundalul istoric este cel comunist, evident, dar domnul Zamfirescu nu face caz de asta, căci cum bine se spune: „tinerețea este o altă țară”. Adevărat, vremurile erau ciudate, dar atunci, în școală, elevul era elev și profesorul, profesor.

Vâlcea la Marea Expoziție Națională din București/ 1906

Mănăstirea Cozia a fost model pentru Pavilionul Regal, Pavilionul Penitenciarelor imita un castru roman; a fost reconstituită mănăstirea Hurezi şi casa-fortăreață ,,Cula Greceanu”; aflăm azi și ce au expus, în Capitală, industriașii, micii manufacturieri și producătorii individuali din Râmnicul începutului de veac XX...

Contextul: «...efortul organizării în 11 luni al expoziţiei a fost arătat în discursul de inaugurare rostit de ministrul Agriculturii, Industriei, Comerţului şi Domeniilor, Ion Lahovari: „am tăiat dealuri, am secat bălţi, am umplut o vale, am săpat un lac mare şi în mai puţin de un an am scos la lumină parcul şi grădina expoziţiei. Suprafaţa totală a expoziţiei: 41 ha, pământ mutat 575.000 m.p., construcţii definitive şi provizorii 35.000 m.p., plantaţii de copaci mari 4.000, brazi şi copaci mici 90.000”

Poarta de la intrarea în parc era în formă de arc de triumf, iar pe aceasta stătea scris: „credinţă, prevedere, muncă, economie, ştiinţă, pricepere, voinţă, cultură”, iar sub formă de arc „Expoziţiunea Generală: 106; 1866–1906 Domnie Glorioasă”.

Numeroasele pavilioane, circa 165, erau destinate a prezenta evoluţia României, în plan economic, politic, militar şi cultural în perioada 1866 – 1906.

Băile Olănești în Enciclopedia Vâlcii vol. II 2012/ Localitățile urbane

Orașul Băile Olănești/ informații enciclopedice - din preistorie până în anul 2012, din toate domeniile cunoașterii: moștenire culturală și istorică, relief, resurse, economie, toate personalitățile marcante s.a.m.d. - totul la această legătură.

Orașul Călimănești în Enciclopedia Vâlcii vol. II 2012/ Localitățile urbane

Orașul Călimănești-Vâlcea/ informații enciclopedice - din preistorie până în anul 2012, din toate domeniile cunoașterii: moștenire culturală și istorică, relief, resurse, economie, toate personalitățile marcante s.a.m.d. - totul la această legătură.

Fotografiile vechi de peste un secol sunt din vol. Dan Zamfirache/ Călimănești '2038, Monografie ilustrată/ 650 de ani de existență, Ediția a II-a (2008).
_____

#memoriavalceana #bibliotecivalcene #istorielocala #mostenireculturala #Valcea #Educație #Valceaculturalheritage #Valceaculturalmemory #istorielocalavalcea #ramnicuvalcea #antimivireanul #judetulvalcea #biblioteca #bibliotecaonline #nevedemlabiblioteca #bvaav #BibliotecaVirtualaaAutorilorValceni #Călimănești

Vâlcea în vremea Unirii din 1859 şi a domniilor lui Alexandru Ioan Cuza și Carol I

Publicaţiile unioniste ajungeau pretutindeni, se semnau în întreaga ţară petiţii în favoarea Unirii, acoperite de zeci şi sute de semnături. Manifestări publice de aderare la cauza unionistă sunt semnalate şi la Râmnicu-Vâlcea, unde se constituia un Comitet Judeţean unionist, în anul 18573, transformat apoi, într-un club politic unionist, ca în timpul Revoluţiei din 1848. Acţiunea de desemnare a deputaţilor pentru Divanul ad-hoc este lansată la 2 mai 1857, către toţi administratorii de judeţe, odată cu firmanul Înaltei Porţi şi cu Regulamentul necesar pentru înscrierea pe liste a alegătorilor4. Odată cu difuzarea acestor acte normative, în Vâlcea se desfăşoară o susţinută activitate din partea administraţiei judeţene pentru clarificarea şi aducerea la cunoştinţa locuitorilor a prevederilor referitoare la participarea la alegeri5. În toate localităţile judeţului continuă, în perioada din martie până în iunie 1857, acţiunea de înscriere în listele de alegători a persoanelor pe categorii sociale şi după venituri, astfel că la sfârşitul lunii iunie lucrările preliminare erau în general încheiate. Dintr-o „situaţie” statistică trimisă de ocârmuirea judeţului, în anul 1857, Departamentului Treburilor din Lăuntru, constatăm că în oraş locuiau 67 de cetăţeni având o avere de cel puţin 8000 de lei şi având dreptul de a alege doi deputaţi şi 3022 neorăşeni (noşneni), cu dreptul de a desemna delegaţii pentru alegerea unui deputat. Tot din aceiaşi situaţie mai aflăm de existenţa a zece mari proprietari care aveau să desemneze doi reprezentanţi pentru Divan. Din partea intelectualităţii vâlcene, profesorul Grigore Mihăiescu care făcea parte din partida unionistă, era menţionat şi el pe lista de alegători pentru Râmnicu-Vâlcea.7

Noile adunări electorale ce se desfăşurau în judeţ au prilejuit manifestarea coeziunii mişcării unioniste şi au pus în evidenţă forţa susţinerii Unirii. Ele au reprezentat un adevărat laborator în care s-au elaborat, în forme embrionare, programele social-politice ale mulţimii.

Teză de doctorat vâlceană în domeniul cercetării arheologice/ autor Ion Tuțulescu/ integral în PDF

Cuvânt înainte

Partea de nord a Olteniei, cu munţii şi dealurile sale, a constituit încă din cele mai vechi timpuri un areal de puternică atracţie pentru diferitele comunităţi umane. Acest fapt nu trebuie să surprindă. Analizând, chiar şi numai superficial, respectivele forme de relief, se poate constata că, pe lângă bazine hidrografice relativ îmbulşugate, unele chiar de o importanţă majoră pentru provincia istorică Oltenia, anume Oltul şi Jiul, ele au fost depozitarele în preistorie (şi încă adăpostesc şi în prezent) unor apreciabile bogăţii ale solului şi subsolului, dintre care o parte, de exemplu sarea, indispensabile traiului omului şi animalelor.

Pe de altă parte, prin această zonă se putea pătrunde spre şi dinspre Transilvania, comunităţile care controlau pasurile, fiind beneficiarele unor relaţii privilegiate cu grupurile umane de peste munţi, mijlocind vehicularea de bunuri, produse finite, materii prime, dar şi idei şi influenţe între diferitele micro-regiuni, dar evident şi pe spaţii mai largi, până la Dunăre şi chiar la sud de fluviu.

Prezentul volum al domnului dr. Ion Tuţulescu, „Perioada de tranziţie spre epoca bronzului în zona deluroasă şi montană a Olteniei”, parte a tezei de doctorat susţinută cu brio în anul 2013, la Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” din Bucureşti, analizează cu deosebit har dinamica vieţii comunităţilor preistorice dintr-un „moment de cumpănă” din arealul despre care am făcut vorbire mai sus. De ce dintr-un „moment de cumpănă”? Deoarece o parte dintre grupurile umane au ieşit din ceea ce arheologii au denumit perioada eneolitică, dar încă nu păşiseră cu putere în noua „eră”, anume epoca bronzului. 

Prima epocă a fierului în Oltenia. Hallstattul timpuriu și mijlociu/ Teză doctorat Carol Terteci integral în PDF

Prefaţă

Am acceptat să prefaţez acest volum pentru că el reprezintă teza de doctorat a Domnului Carol Terteci, al cărui conducător ştiinţific am fost, si pentru că apreciez că este o lucrare valoroasă.

Volumul include 250 de pagini, din care 106 este textul propriu-zis, la care se adaugă Bibliografia, Explicaţia figurilor, 2 hărţi şi 126 de planşe cu desene şi fotografii.

Cuprinsul este unul elaborat, cu nouă capitole de text, plus Bibliografie şi Ilustraţie, cu numeroase subdiviziuni, aşa că apreciez că are o structură logică şi coerentă, menită să-l ajute pe autor în analizele, discursul şi în demonstraţiile sale.

Motivaţiile alegerii temei au fost multiple. A trecut un deceniu de la ultima sinteză privitoare la prima epocă a fierului din spaţiul menţionat, şi aceea cu o temă parţial diferită, iar în zona istorică a Olteniei de mai târziu au evoluat culturi arheologice deosebit de interesante şi cu impact deosebit în evoluţia sudului României în acea perioadă. Apoi, autorul lucrează de peste un deceniu în zonă, unde a efectuat cercetări arheologice sistematice, preventive ori perieghetice, a avut acces la majoritatea colecţiilor de piese ale muzeelor locale, a susţinut comunicări şi a publicat articole în reviste de specialitate pe această temă.

Care au fost dificultăţile? Puţine săpături sistematice de amploare în toate tipurile de situri, multe încă nepublicate integral, deseori nu sunt informaţii privitoare la contextele de descoperire, piesele se găsesc în muzee din diverse oraşe, nu întotdeauna a fost posibil accesul la artefacte şi informaţii, alteori s-au pierdut documentaţia şi o parte din piese.

Cele mai vechi urme de locuire umană din Europa au fost identificate în Vâlcea și au peste 1,95 de milioane de ani vechime

 - Nature Communications tocmai a publicat un studiu international care o confirmă
> mai multe cercetări locale/ naționale în acest sens pot fi găsite în prezenta pagină #bibliotecivalcene/ #memoriavalceana - studii ale pr. Gheorghe Petre-Govora*, teze de doctorat ale unor tineri arheologi/ muzeografi vâlceni s.a.m.d... 

«O teză care fusese lansată în anii `60 ai secolului trecut de unul dintre pionierii arheologiei preistorice românești, Constantin S. Nicolăescu-Plopșor, teză în care se vorbea despre prezența unor hominini vechi de circa 2 milioane de ani pe teritoriul României, nu doar că a revenit în actualitate după ce a părut că a căzut în desuetudine, ci a fost confirmată de o echipă internațională de cercetători, într-un studiu recent publicat în revista Nature Communications.

Specialiști de la centre de cercetare din România, SUA, Marea Britanie, Australia, Suedia și Republica Moldova au reanalizat elementele faunistice descoperite cu ocazia săpăturilor arheologice care au avut loc la începutul anilor `60 în situl de la Valea lui Grăunceanu – Bugiulești, jud. Vâlcea, și le-au datat prin metoda uraniu-plumb, una dintre cele mai eficiente metode de datare radiometrică folosite în cazul obiectelor mai vechi de un milion de ani.

10 august 1968/ 20 de ani de la înființarea organelor de securitate/ săptămânalul Orizont

«Sprijinul acordat de masele populare organelor de securitate, factor activ în lupta cu dușmanul

Multiplele sarcini, din ce in ce mai complexe, pe care le ri­dică procesul desăvirşirii con­strucţiei socialismului, impun necesitatea unei participări tot mai largi şi mai organizate a maselor populare la înfăptuirea lor. Muncitorii, ţăranii, intelec­tualii, toţi oamenii muncii con­stituie o forţă socială uriaşă care asigură înfăptuirea politi­cii partidului, progresul social rapid şi multilateral al ţării noaistre.

Toate măsurile luate în sco­pul dezvoltării şi perfecţionării democraţiei socialiste au ca trăsătură fundamentală antre­narea înlr-o măsură din ce în ce mai mare a oamenilor mun­cii la întreaga activitate eco­nomică, politică şi culturală.

întreaga activitate a orga­nelor de securitate, în cei 20 de ani de existenţă, oferă emoţio­nante pilde de sprijin din par­tea oamenilor muncii, acordat organelor noastre în cele mai grele acţiuni de luptă dusă îm­potriva duşmanilor poporului muncitor. Acest sprijin repre­zintă o necesitate obiectivă pentru întreaga muncă a or­ganelor de securitate. În con­ducerea şi îndrumarea lor de către partid, în increderea şi ajutorul pe care le primesc din partea întregului popor, rezidă principalele izvoare ale forţeii organelor de securitate, cheză­şia îndeplinirii cu succes a sarcinilor ce sînt trasate de partid.

Vâlcea – protecţia naturii, informații de până în 2010/ resursă enciclopedică

Reluând cercetările în acel perimetru, pe munţii Bălescu şi Ciora, Gh. Ploaie (1985) propune punerea zonei sub ocrotire, în cadrul unui Parc naţional al munţilor Parâng, iar ulterior susţine crearea rezervaţiei naturale Bălescu-Cioara în cadrul acestuia (Gh. Ploaie, E. Nicolescu, Gh. Ploaie jr., 2002). E. I. Nyarady (1955) publică un studiu de ansamblu asupra vegetaţiei Muntelui Cozia, prilej cu care descrie o serie de specii şi varietăţi noi de plante pentru Oltenia (Achillea coziana, Hypericum perforatum var. seurihumifusum, Bromus barcensis var. magnobarcensis, Centaurea triniifolia ssp. turnurasensis, Centaurea Coziensis), precum şi specia de măceş (Rosa coziae) care asigură o notă floristică specifică acestui munte. Din Valea Lotrului (V. Bucureasa) este descrisă specia relictară de muşchi hepatic Frullania jackii (Tr. Ştefureac, A. Popescu, Lucia Lungu, 1954). Pozele din colaj una câte una cu linkuri spre informații conexe

În 1957, Al. Buia şi M. Păun, în urma unor cercetări de teren, publică primele date cu privire la flora muntelui Buila, subliniind existenţa unor plante rare (Lilium jankae, Rosa coziae, Oxytropis carpathica, Linum uninerve) ce trebuie protejate. Între anii 1954-1959, un colectiv de botanişti de la Universitatea din Bucureşti realizează cercetări complexe pe Valea Lotrului şi M Parâng, descriind în lucrările publicate o serie de plante noi sau rare şi subliniind valoarea fitoistorică, fitocenonogică sau ecoprotectivă a unor elemente vegetale, atât dintre talofite cât şi dintre cormofite (Tr. Ştefureac, Popescu A, Lungu Lucia., 1954, 1955; Tr. Ştefureac 1957; Tr. Ştefureac, Aspasia Popescu, Lucia Lungu 1957, 1959; Tr. Ştefureac, L. Lungu, A. Popescu 1958; Tr. Ştefureac, L. Lungu, Venera Ţeculescu, Aspazia Popescu, 1962).

Oltul din poveste și din realitate, de la izvoare până la confluența cu Dunărea

 «În vremurile de demult, când se născoceau poveștile fermecătoare, pe vârful unui munte din Carpații Răsăriteni se vedea o cetate cu două turnuri. Craiul și crăiasa aveau doi fii gemeni, care semănau ca două picături de apă.

Feciorii erau asemănători la înfătișare, dar aveau firi cu totul diferite. Una-doua se luau la ceartă și se băteau pâna la sânge, de răi ce erau. Așa-i lăsase Dumnezeu!

Când crescuseră mari, craiul ieși din cetate cu oastea și se duse la război, de unde n-a mai venit. Crăiasa a trimis călăreți spre toate zările, în căutarea soțului ei, dar solii nu l-au găsit pe stăpan nicăieri. Murise craiul departe, într-o bătălie sângeroasă. Dar crăiasa nu știa taina asta.

"Ce-am sa ma fac eu cu feciorii mei naravasi?" se framanta craiasa, "se tot bat fara incetare. Le-am facut doua turnuri separate doar sa-i vad impacati. In turnul de miazanoapte locuieste Mures, iar in turnul de miazazi sta Olt", ca asa ii chema pe cei doi feciori. "Uite, au ajuns buni de insuratoare, si tot nu se inteleg."

- Frate Oltule, zise intr-o zi Muresul care era mai cumpatat, mama plange intruna dupa tata, ce facem?
- Eu zic, frate Mures, sa lasam ciondaneala si sa plecam in cautarea tatei. Poate e undeva intr-o temnita si are nevoie de ajutorul nostru ca sa-l eliberam. Oltul si Muresul s-au dus la mama lor si i-au vorbit de hotararea lor de a-si cauta tatal. Auzind ce spun, mama lor a varsat lacrimi de durere, dar si de fericire. De fericire pentru ca feciorii ei erau vrednici si se intelegeau, si de durere pentru ca se despartea de ei si-i era frica să nu-i piarda.

Pr. Nicolae Moga/ Mălaia în imagini - album

Cândva, mai demult, ne-a fost adus la Bibliotecă de către autor – pr. Nicolae Moga - un draft de lucrare conținând imagini (mai ales vechi) din Malaia și de pe Valea Lotrului, în general.
Selecția de fotografii pe care o publicăm alăturat este, așadar, din această lucrare, intitulată «Mălaia în imagini».

În imaginea cu cea mai veche trimitere la memoria și cunoașterea locală vâlceană, vedem un costum tradițional feminin vechi de peste 200 ani...

Mai facem precizarea că deși explicațiile foto sunt, pe alocuri, deplasate față de imaginea aferentă, se înțelege lesne ceea ce autorul a vrut să menționeze legat de fiecare poză.
Lucrarea integrală în *.PDF - cum am și primit-o de la părintele N. Moga

_____

#memoriesicunoasterelocalaValcea #memoriavalceana #istorielocala #mostenireculturala #Valcea #Educație #Valceaculturalheritage #Valceaculturalmemory #istorielocalavalcea #culturapopulara #casetraditionale #casataraneasca #ValeaLotrului #Malaia