Stihurile Mariei
Maria nu a fost însă numai „poet al cîntului“ — cum a caracterizat-o compozitorul Mălineanu, ci în clipele de tăinuire cu ea însăşi încerca, inspirată din minele folclorice, să împerecheze cuvintele, găsindu-le rimele potrivite şi, folosind o imagistică originală proprie stihurilor ţărăneşti, să le înveşmînteze în prelucrări melodice simple, făurite de harul ei.
Din caietul cuprinzînd stihurile Măriei, transcriem patru din creaţiile ei poetice:
„Doina de Dolj“
Din caietul cuprinzînd stihurile Măriei, transcriem patru din creaţiile ei poetice:
„Doina de Dolj“
Şi-am zis verde lemn uscat,
Măicuţa m-a măritatDupă un băiat bogat,
Ăl mai urit om din sat!
Şi-am zis verde mărăcine,
Şi cînd îl vedeam că vine
Se strîngea inima-n mine,
M-apucau frigurile
Şi toate tristeţile.
Cămaşa, cînd i-o spălam,
Pe garduri i-o atîrnam,
In picioare-o netezeam
Şi-ntr-un cintec mi-l ţineam:
— Bărbate, arză-te-ar focu’,
Banii tăi mi-au luat nărocu',
Tu mi-ai mîncat şi viaţa
Şi mi-ai ofilit faţa.
C-ai zis, că de eşti bogat,
Nevastă ţi-ai cumpărat;
Funie de-ţi cumpărai,




totaluri: ,,frecvența”/ ,,vizitele virtuale”: 708.048 (pe toate canalele, mai puțin YouTube)
,,utilizatori activi”: 153.101 (contabilizați doar pe FB Biblioteci Valcene și vechiul site