Iarna grea 2009/ 2010, munți de zăpadă înghețată pe marginea șoselei. Al treilea sau al patrulea drum la Copăceni. La „doi pași” de Stănești, unde «am fost ieri».
În precedenta deplasare la Copăceni avusesem o experiență de neuitat. Îl găsisem, în sfârșit, pe domnul primar Nicolae Mazilu, la Primărie. Nu singur, ci împreună cu femeia care la min. 1,30 din filmuleț spune „Așteptăm, că nu răspunde domnul vice...”
Alesul comunității era supărat și stresat tare: în biroul lui spartan, întunecos și friguros, tocmai făcuse o copie alb-negru de pe buletinul de identitate (model vechi) al femeii și se chinuia să transmită copia undeva, cu ajutorul unui fax moștenit pesemne de pe vremea Venericăi Pătru. Copiatorul prost și fax-ul de asemenea făceau ca la destinație să ajungă o hârtie înnegrită din care nu se deslușea aproape nimic. Iar „adrisantul” tot insista la telefon că nu e bine...
Revoltat, sunt mai direct: Mă scuzați, domnule primar, sunteți foarte convins că dumneavostră înșivă trebuie să vă ocupați de chestia asta? „Da’ cine? Că numai eu am copiator și fax...” – îmi răspunde jenat, însă deloc „obraznic”, ceea ce apreciez mult. „Și sunt și singur în Primărie acum...”Cum cine? Bibliotecara dvs., Eliza. În Biblioteca Publică se rezolvă și nevoi de genul acesta, acolo oamenii merg și să își scaneze un document și să îl trimită prin e-mail. Dacă nu știu sau nu pot, îi învață/ îi ajută bibliotecara. Este, va fi încă una dintre atribuțiile ei...
Receptiv, domnul primar îmi promisese, deci, că va pregăti un spațiu în noua Casă de cultură, în construcție atunci, inclusiv pentru Biblioteca-Biblionet care urma să fie înființată în același an 2010. Dar lucrurile se mișcau încet, depindeau de finanțări, de constructor, de iarna geroasă care împiedica etapele de finisaj al clădirii ...în fine, domnul primar îmi spusese ca de fiecare dată când nu îl găsesc pe el, să îl caut pe domnul viceprimar...
...iar în toamna aceluiași an, în prezența câtorva sute de copii, părinți, cadre didactice și oameni ai administrației locale avea loc momentul istoric în care Biblioteca Publică Locală căpăta şansa de a se regăsi şi de a se reinventa într-o nouă dimensiune, nu doar ca instituţie de cultură, ci și de formare, de informare, de comunicare, de recreere, de socializare s.a.m.d.
Făceam, fără doar şi poate, și la Copăceni, «Un pas epocal», cel mai mare de la inventarea tiparului şi poate chiar de la apariţia bibliotecilor antichitatii încoace (cum nu oboseam/ nu obosesc să susțin): dotarea bibliotecilor publice cu PC-uri conectate la Internet şi formarea profesională a bibliotecarilor pe componentele moderne ale viitoarelor lor competenţe constituie cheia de boltă care deschide larg accesul publicului la întregul univers de cunoaştere al umanităţii.
Video-urile care amintesc de inaugurarea serviciilor Biblionet în comuna vâlceană Copăceni sunt la adresele:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu