<<Alegerile parlamentare din 19 noiembrie 1946 au reprezentat un punct de referinţă în lupta Partidului Comunist Român pentru controlul exclusiv al vieţii politice din ţara noastră după cel de-al doilea război mondial. P.C.R. a acţionat, pe baza unui plan bine pus la punct, pentru anihilarea totală a opoziţiei politice reprezentate de „partidele istorice”. În acest sens s-a avut în vedere crearea unor breşe în cadrul acestora, concomitent cu prezentarea forţelor guvernamentale pe liste unice. La 17 mai 1946, a luat fiinţă Blocul Partidelor Democratice (P.C.R., Partidul Social-Democrat, Frontul Plugarilor, Partidul Naţional Liberal – Gheorghe Tătărescu, Partidul Naţional Ţărănesc – Anton Alexandrescu, Partidul Naţional Popular, M.A.D.O.S.Z-ul), al cărui program era axat pe ample promisiuni populiste, vizând asigurarea regimului democratic, a suveranităţii depline a statului român în cadrul monarhiei constituţionale, ameliorarea situaţiei muncitorilor şi intelectualilor, a micilor industriaşi, liber-profesioniştilor, invalizilor, văduvelor de război, dezvoltarea culturii, a învăţământului, ameliorarea sănătăţii publice etc.
Principalele partide din Opoziţie – Partidul Naţional Liberal, Partidul Naţional Ţărănesc şi Partidul Social Democrat-Independent – n-au reuşit să ajungă la un astfel de rezultat electoral pentru depunerea unor liste unice de candidaţi, iar programele lor au avut un caracter general, preconizând instaurarea unui regim democratic.
Campania electorală s-a desfăşurat într-o mare tensiune politică, rezultatul alegerilor fiind considerat decisiv pentru soarta regimului politic din România. Guvernul a urmărit constant să împiedice propaganda electorală a opoziţiei. În plină campanie s-a judecat “Procesul Marii Trădări Naţionale” (5-16 mai), intentat lui Ion Antonescu şi colaboratorilor săi, prin care s-a încercat acreditarea ideii unui acord tacit al liderilor P.N.L. şi P.N.Ţ. faţă de politica Mareşalului.
Acest context istoric general al alegerilor parlamentare din 1946 poate fi nuanţat cu ajutorul unor informaţii preţioase care ne sunt aduse la cunoştiinţă de rapoartele delegaţilor P.C.R. pe lângă secţiile de votare din teritoriu. Aspectele reliefate de aceste documente dau o imagine mai clară mizei politice a acestor alegeri: anihilarea opoziţiei şi cucerirea puterii politice totale de către Partidul Comunist Român şi sateliţii săi.
În judeţul Vâlcea, lupta politică a înregistrat aceleaşi coordonate. În rândurile de mai jos propunem spre lecturare, şi nu numai, un document inedit (1) în acest sens, redactat de un astfel de delegat al P.C.R la secţia de votare Cetăţuia, din oraşul Râmnicu-Vâlcea.
“Raport asupra zilei alegerilor din 19 XI 1946.
Tovarăşe General,
Subsemnatul Mustăciosu Minuş, aparţinând celulei Spital (2), fost delegat “asistent” la secţia de votare Cetățuia, vin să vă expun următoarele observaţiuni şi concluzii făcute cu acestă ocazie:
Am participat cu alţi patru tovarăşi din celulă 3 la păzirea localului de votare începând din seara zilei de 18 XI. Nu s-a produs nici un incident în cursul nopţii. Dimineaţa, la ora fixată, s-a procedat la constituirea biroului electoral în care au intrat tovarăşi de încredere. S-a făcut apoi închiderea şi sigilarea urnelor chiar de către un candidat al opoziţiei ([Teodor] Geantă). (4) La ora 8, s-a început votarea. Îndată s-a constatat o afluenţă mare de cetăţeni. S-a perindat serie de serie, votând în linişte şi fără nici o dificultate. Asistenţii, candidaţii şi delegaţii opoziţiei erau prezenţi şi liberi în exercitarea misiunii lor. După un scurt repaos, votarea s-a continuat în aceleaşi condiţiuni până la ora 20 când, nemaiprezentându-se cetăţeni, s-a procedat la închiderea operaţiei şi la despuierea scrutinului.
Starea de spirit
Operaţiunea votării a arătat unele surprize, alături de unele confirmări: s-a constatat că membrii de partid mai vechi şi mai pregătiţi au ştiut cum să-şi exercite dreptul de vot şi cum să se comporte. Am văzut membri de partid mai noi şi neinstruiţi care nu ştiau cum să mânuiască buletinul, riscând să fie anulat. S-a constatat că membri de partid au votat cu opoziţia. S-a constatat că unii oameni, foşti legionari, neîncadraţi actualmente în Bloc (5), au votat cu Blocul. În ceea ce priveşte pe membrii sindicatului sanitar, care au aparţinut secţiei Cetăţuia, au participat aproape în totalitate la vot. Cei mai buni sindicalişti au votat pentru Bloc. Acei membri ai sindicatului mai refractari s-au menţinut şi în această zi pe vechea lor poziţie (cazul lui Roşianu (6), care a votat cu ţărăniştii – şi alţii).
Am putut observa că erau încă mulţi cetăţeni nelămuriţi şi duşi în eroare de opoziţie, care a speculat greutăţile rămase de pe urma războiului şi a secetei. Am văzut femei şi oameni dintre cei mai săraci şi supţi care au votat cu opoziţia. Se pare că munca la mahala n-a fost suficientă pentru a-i lămuri. Desigur, şi lipsurile au contribuit. Femeile au participat în număr mare, unele fără emoţie, altele dimpotrivă. Am făcut personal o comparaţie îmbucurătoare între libertatea de acum şi teroarea observată într-o zi de votare sub regim “istoric”, când votanţii erau îndreptaţi la ieşire printr-un gard de unde se scosese[ră] câteva uluci; când omul se pleca sub lanţul ulucii să trecă pe sub el, doi bătăuşi, la semn, tăbărau cu ciomegele.
Concluziuni şi propuneri
Nu suntem încă destul de tari. Să veghem la întărirea partidului prin captarea de elemente bune şi prin îndepărtarea tuturor elementelor rele, abuzive, necinstite, nesincere şi pătate.
Să trecem de la instrucţia electorală la instrucţia de doctrină, de formare a membrilor, de înarmare cu ştiinţa politică marxistă, singura care dă tărie şi putere de muncă unui membru de partid. Membrii de partid, neînarmaţi cu ştiinţa politică marxistă, în or[i]ce moment pot deveni periculoşi pentru partid, lipsindu-le firul conducător, şi neavând înaintea privirilor ţelul nostru final şi nici cunoştinţele de a-l ajunge.
S-a dovedit că, deşi noi aveam totul de partea noastră: guvern, armată, preşedinte, secretar, n-am ştiut, n-am avut experienţa necesară electorală ca să folosim orice circumstanţă, ca la nevoie să ne putem salva dacă situaţia s-ar fi arătat periclitată. Mai bine zis, nu s-a făcut un plan unitar şi o instrucţie tematică cu secretarii şi delegaţii, ca să fie avizaţi asupra unor trucuri la care să recurgă dacă situaţia va cere.
_____
1. În ciuda unor astfel de slăbiciuni, prezentate de chiar un martor ocular, membru P.C.R., acest partid a reuşit câştigarea alegerilor parlamentare din 1946, şi, prin aceasta, a făcut un important pas spre întărirea poziţiilor sale pe scena politică românească. Partidul Comunist Român s-a transformat, în scurt timp, dintr-un jucător aflat la periferia vieţii politice româneşti, într-un factor determinant al acesteia. Dincolo de acuzele de falsificare a acestor alegeri de către comunişti și a “ideii de fatalitate istorică” care a caracterizat România în anii de instaurare a regimului comunist, documentul prezentat vine să nuanţeze astfel de precepte cu care se pleacă la drum atunci când se tratează această epocă.
2. Arhivele Naţionale – Direcţia Judeţeană Vâlcea fondul Comitetul Județean Vâlcea al P.C.R., dos. 5/1946, f. 50.
3. A desfăşurat o activitate deosebită pentru înfiinţarea celulei de partid în Spitalul din Râmnicu-Vâlcea şi a primei Şcoli sindicale din judeţ, în deplin acord cu politica P.C.R., de înregimentare a noi cadre.
4. Formă de organizare a comuniştilor la nivel de instituţie (administrativă, economică, sanitară etc.), prin intermediul căreia se racolau noi membri.
5. Născut la 23 august 1890, la Bujoreni, jud. Vâlcea. A absolvit Şcoala Normală şi a fost şeful Organizaţiei P.N.L – Gheorghe Brătianu din judeţul Vâlcea.
Pentru detalii, vezi L. Predescu, Enciclopedia României. Cugetarea. Material românesc. Oameni și înfăptuiri, ediţie anastatică, Editura Saeculum I.O. şi Vestala, Bucureşti, 1999, p. 345.
6. Între conducerea P.C.R. şi Garda de Fier s-au încheiat mai multe acorduri prin care ultimii se obligau să furnizeze cadre partidului comunist, iar cei dintâi să înceteze urmărirea penală a gardiştilor care au îmbrăţişat cauza comunistă. (Vezi Stelian Tănase, Elite și societate. Guvernarea Gheorghiu-Dej 1948-1965, Bucureşti, Ed. Humanitas, p. 48).
7. Fruntaş comunist vâlcean. Pentru detalii, vezi Gheorghe Dumitraşcu, Principalele obiective ale activității organizației P.C.R. Vâlcea desfășurată în perioada 1934-1940, în “Studii vâlcene” nr. IV/ 1980, p 74.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu