1247: ,,ospitalierii” și #BelaIV împart „frăţeşte” «foloasele, veniturile şi slujbele din #ȚaraSeverinului şi cnezatele lui Ioan şi Farcaș»
suficient de puternice, formaţiunile prestatale ale lui Litovoi şi Seneslau nu sunt vizate de „Diploma Ioaniţilor” 
sunt însă recunoscute (implicit) ca forţe militare ,,Suveranul Ordin Militar şi Ospitalier al Sfântului Ioan de Ierusalim, de Rhodos şi de Malta” a fost înfiinţat în jurul anului 1050, la Ierusalim, cu scopul de a administra un spital pentru pelerinii din Ţara Sfântă. în 1113, Papa recunoaşte Ordinul ca unul religios, devenind ulterior simbolul ,,Crucea Malteză” - albă în opt colţuri, purtată pe o mantie neagră Ospitalierii sunt “Cavalerii Crucii Albe”, spre deosebire de templieri, care sunt "Cavalerii Crucii Roşii")...&&&
În acest context politic şi militar, românii au crescut numericeşte, ocupându-se cu creşterea animalelor, cultivarea pământului şi diverse meşteşuguri, printre care şi cel al armelor, s-au aşezat în locuri favorabile formând aşezări, mai mult sau mai puţin stabile, numite sate (de la latinescul „fossatum”)»**
•
Prin „Diploma…”, «Ioaniții primeau ca donație întinse pământuri, dar veniturile trebuiau împărțite pe din două, între coroană și cavaleri, cu excepția Cumaniei (Muntenia), concedată exclusiv ioaniților pe 25 de ani. Cumania provine de la numele de “cumani”, migratori turanici stabiliți în această zonă în secolele XII-XIII. Aflăm că unde va lua naştere Țara Românească erau biserici, diverse clădiri, mori, semănături, pășuni și fânețe, pescării, iazuri (la Dunăre şi la “Cheley”-Celei), circulație monetară, exploatare și transport de sare. Ioaniții primesc Țara Severinului (terram Zeurino), împreună cu cnezatele lui Ioan și Farcaş până la Olt cu o excepție: “țara cnezatului voievodului Litovoi” (terra knezatus Lytouy woiauode), numită în alt loc şi “țara Litua”(terra Lytua), care rămânea pe mai departe românilor, “aşa cum au stăpânit-o şi până acum”.
Jumătate din “foloasele, veniturile şi slujbele din Țara Severinului şi a cnezatelor lui Ioan şi Farcaș” se cuveneau regelui, iar cealaltă parte cavalerilor. Regele nu avea pretenții asupra veniturilor bisericilor clădite sau care urmau a fi clădite, în vreme ce ioaniții trebuiau să lase neatinse “cinstea și drepturile” înaltului cler. Veniturile de la mori execeptându-le pe cele din “terra Lytua”, precum și de la diversele clădiri, semănături, fâneșe și pășuni, pentru vite și oi, făcute cu cheltuiala cavalerilor, rămân ale acestora. Se împart pe din două veniturile din pescării și iazuri, ioaniții având permisiunea să strângă pentru ei jumătate din veniturile și din foloasele regale percepute de la românii din “terra Lytua”, exceptându-se “țara Hațegului cu cele din dânsa”. Românilor din terra Lytua li se impuneau obligații militare în folosul cavalerilor, așa cum cavalerii erau obligați să îi ajute la nevoie pe români. O mențiune specială se referă la judecată, în caz de sentință pentru vărsare de sânge, “mai marii țării”, adică nobilimea putea apela la judecata cărții regale, evident când sentința locală părea injustă. Avem deci informatii clare că în acest teritoriu existau organe judecătorești integrate într-un sistem mai mare. Ioaniţilor le era cedată “toată Cumania de la râul Olt și munţii Transilvaniei, afară de țara lui Seneslau, voievodul românilor, pe care am lăsat-o acelora, aşa cum au stăpânit-o și până acum”
Cnezatul lui Farcaş a fost localizat de cei mai multi istorici în Vâlcea. Numele cneazului se pare că provine din maghiară (ceea ce nu îl face neapărat maghiar) și înseamnă ”lup” în timp ce toponimul Vâlcea ipotetic este din limba slavă. Cnezatul lui Ioan a fost localizat în mai multe zone: lipt de colțul Dunăre-Olt, pe Motru, la nord de gura Oltețului sau pe valea Oltețului. Voievodatul lui Litovoi se găsea în nordul Olteniei, atingând Haţegul.
Stăpânirea lui Seneslau, se bănuiește, avea drept limită vestică Oltul, la est probabil Prahova, la nord crestele Făgărașului, incluzând zona Loviștei iar la sud se întindea pănă în zona Teleormanului. Seneslau moștenise la Argeș o veche curte voievodală citorită cu cel puțin două generații înainte de el. Cele patru teritorii românești nu aveau autonomie din mărinimia regelui maghiar, ci erau suficient de puternice pentru a nu fi absorbite în regatul Ungariei, conducătorii formațiunilor fiind inteligenți în a exploata situația precară a Ungariei. Putem discuta chiar despre două puteri locale, cele ale lui Litovoi şi Seneslau. Este de presupus că diploma nu a înregistrat toate formațiunile tertoriale din spațiul viitoarei Țări Românești. În jurul Craiovei (Dolj, Jiul de Jos) sau pe malul Dunării, pe vatra anticei Sucidava, moştenită de Celeiul medieval, este posibil să fi existat unele organizări teritoriale. Treptat, formațiunile prestatale se vor unifica, iar în prima jumătate a vecului al XIV-lea va lua naștere Țara Românească.»***
•
Diploma Cavalerilor Ioaniţi, tradusă în sinteză, este la https://ro.wikipedia.org/wiki/Diploma_Ioani%C8%9Bilor
Foto colaj + celelalte imagini (în afara surselor menţionate în subsol): http://dezvaluiribiz.ro/guillaume-de-villaret-mare-maestru-al-ordinului-sfantului-ioan-al-ierusalimului/ şi http://dezvaluiribiz.ro/prezenta-ordinului-cavalerilor-ioaniti-in-valahia-intre-secolele-xiii-xiv/
Imaginile una câte una sunt la această legătură.
_________________________________
* Cavalerii Ioaniţi, supranumiţi şi Ospitalieri, erau membrii ordinului Sfântului Ioan din Ierusalim, ordin militar şi religios din Evul Mediu.
• Ordinul a fost întemeiat în anul 1099 la Ierusalim, de un grup de negustori din Italia de sud, în scopul îngrijirii medicale a pelerinilor şi de ajutorare a celor săraci, veniţi să viziteze locurile biblice.
• Simbolul acestui ordin, Crucea Malteză, este o cruce albă în opt colţuri, purtată pe o mantie neagră. De aceea, Ospitalierii sunt “Cavalerii Crucii Albe”, spre deosebire de templieri, care sunt "Cavalerii Crucii Roşii".
• Crucea Malteză a fost utilizată de anumite organizaţii secrete, care astfel, în mod fals, acreditau ideea că ar avea o legătură cu Cavalerii Ioaniţi.
• Cu timpul, ordinul şi-a mutat centrul de greutate, de la îngrijirea medicală şi spirituală a pelerinilor, la lupta contra musulmanilor. În anul 1187, Cavalerii Ioaniţi si Ordinul rival al Templierilor au fost izgoniţi din Ierusalim de către musulmani, la început în cetatea Akko, apoi pe insula Cipru, iar în anul 1306 pe insula Rhodos.
• Diploma Cavalerilor Ioaniţi este legată de confirmarea existenţei primelor formaţiuni statale româneşti pe teritoriul Ţărilor Române dintre Carpaţi şi Dunăre şi este un act de donaţie al regelui Bela al IV-lea al Ungariei în Favoarea Cavalerilor Ioaniţi, emis la 2 iunie 1247.
• În anul 1523 puterile europene atribuie Malta membrilor Ordinului Ioaniţilor, izgoniţi de către Turci de pe insula Rhodos. În timpul guvernării Ordinului Ioaniţilor, insula cunoaşte cea de a doua perioadă importantă de construcţii masive din istorie.
• Capitala Valletta a luat numele de la constructorul ei, Marele Maestru al Ordinului Ioanit Jean Parisot de la Valette.
• Stăpânirea Ioanită ia sfârşit în Malta, în anul 1798, anul ocupării arhipelagului de către trupele franceze sub conducerea lui Napoleon Bonaparte. Nemulţumită de comportamentul trupelor franceze, populaţia malteză s-a răzvrătit, obţinând ajutor militar din partea regelui Neapolelui şi a amiralului englez Nelson.
• În anul 1802, ca urmare a Păcii de la Amiens (Franţa), Malta a fost retrocedată Ordinului Ioaniţilor. Dându-şi seama de importanţa sa militară şi strategică, Anglia a anexat-o, anexare sancţionată prin Tratatul de la Paris (1814) şi prin Congresul de la Viena (1815).
• Sediul actual al "Cavalerilor Maltezi" se găseşte la Roma fiind cunoscut şi sub numele de "Stăreţia din Malta".
** Sursa: Băile Govora – Istoria medievală - la https://memoriavalceana.blogspot.com/2026/04/baile-govora-istoria-medievala.html
***Istoria românilor, vol. III, editura Enciclopedică, Bucureşti, 2010, citată - la http://www.istorie-pe-scurt.ro/tara-dinaintea-tarii-romanesti-diploma-cavalerilor-ioaniti/
_________________________________
* Cavalerii Ioaniţi, supranumiţi şi Ospitalieri, erau membrii ordinului Sfântului Ioan din Ierusalim, ordin militar şi religios din Evul Mediu.
• Ordinul a fost întemeiat în anul 1099 la Ierusalim, de un grup de negustori din Italia de sud, în scopul îngrijirii medicale a pelerinilor şi de ajutorare a celor săraci, veniţi să viziteze locurile biblice.
• Simbolul acestui ordin, Crucea Malteză, este o cruce albă în opt colţuri, purtată pe o mantie neagră. De aceea, Ospitalierii sunt “Cavalerii Crucii Albe”, spre deosebire de templieri, care sunt "Cavalerii Crucii Roşii".
• Crucea Malteză a fost utilizată de anumite organizaţii secrete, care astfel, în mod fals, acreditau ideea că ar avea o legătură cu Cavalerii Ioaniţi.
• Cu timpul, ordinul şi-a mutat centrul de greutate, de la îngrijirea medicală şi spirituală a pelerinilor, la lupta contra musulmanilor. În anul 1187, Cavalerii Ioaniţi si Ordinul rival al Templierilor au fost izgoniţi din Ierusalim de către musulmani, la început în cetatea Akko, apoi pe insula Cipru, iar în anul 1306 pe insula Rhodos.
• Diploma Cavalerilor Ioaniţi este legată de confirmarea existenţei primelor formaţiuni statale româneşti pe teritoriul Ţărilor Române dintre Carpaţi şi Dunăre şi este un act de donaţie al regelui Bela al IV-lea al Ungariei în Favoarea Cavalerilor Ioaniţi, emis la 2 iunie 1247.
• În anul 1523 puterile europene atribuie Malta membrilor Ordinului Ioaniţilor, izgoniţi de către Turci de pe insula Rhodos. În timpul guvernării Ordinului Ioaniţilor, insula cunoaşte cea de a doua perioadă importantă de construcţii masive din istorie.
• Capitala Valletta a luat numele de la constructorul ei, Marele Maestru al Ordinului Ioanit Jean Parisot de la Valette.
• Stăpânirea Ioanită ia sfârşit în Malta, în anul 1798, anul ocupării arhipelagului de către trupele franceze sub conducerea lui Napoleon Bonaparte. Nemulţumită de comportamentul trupelor franceze, populaţia malteză s-a răzvrătit, obţinând ajutor militar din partea regelui Neapolelui şi a amiralului englez Nelson.
• În anul 1802, ca urmare a Păcii de la Amiens (Franţa), Malta a fost retrocedată Ordinului Ioaniţilor. Dându-şi seama de importanţa sa militară şi strategică, Anglia a anexat-o, anexare sancţionată prin Tratatul de la Paris (1814) şi prin Congresul de la Viena (1815).
• Sediul actual al "Cavalerilor Maltezi" se găseşte la Roma fiind cunoscut şi sub numele de "Stăreţia din Malta".
** Sursa: Băile Govora – Istoria medievală - la https://memoriavalceana.blogspot.com/2026/04/baile-govora-istoria-medievala.html
***Istoria românilor, vol. III, editura Enciclopedică, Bucureşti, 2010, citată - la http://www.istorie-pe-scurt.ro/tara-dinaintea-tarii-romanesti-diploma-cavalerilor-ioaniti/
__________________
#memoriavalceana #bibliotecivalcene #istorielocala #Valcea #Educație #ramnicuvalcea #UZPR #judetulvalcea #biblioteca #bibliotecaonline #nevedemlabiblioteca #bvaav #BibliotecaVirtualaaAutorilorValceni #ioaniti #medieval #Ioaniți #OrdinulIoanit #CavalerideMalta #Litovoi #voievozi #Seneslau #Farcaș #IstoriaȚăriiRomanești
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu