Legenda înființării Târgului Hurezul (Vâlcea)/ Cultura Poporului/ 1926

<<
La marginea de răsărit a depre­siunii subcarpatice Baia de Aramă- Hurez își răsfaţă priveliştei, Hurezul, cu casele sale mari şi frumoase clă­dite mai toate în stii orăşenesc.

Călătorul sosit aci vede imediat că are de aface cu mic centru co­mercial. Bogat cu vite, în tânaţe, în livezi cu pomi roditori şi mai ales cu pădurile ce se aştern pe munţii ce vegniază la căpătuil de mează' noapte al lui, într'un viitor cât mai apropiat toate acestea îi va asigura o mare extindere comercială şi in­dustrială.

Aşa se prezintă Horezul şi împre­jurimile, azi.

Înainte vreme, pe locui unde vieţueşte acum orăşelul, era un simplu popas pe care îl făceau carele ce mergeau din Târgu-jiu către R.- Vâl­cea sau către Drăgăşani—Slatina.

Locul era ţinut cu ambotic (arendă) de către oameni din satele învecinate. Nici o clădire nu trăda urmele vre­un locuinţe omeneşti:

La mănăstirea Hurezului (chiar la poarta ei) se făcea un târg vestit, de câteori pe an nu ştiu, la care venea lume din depărtări mari şi tolbaşi (un fel de negustori cu cutii de lemn purtate la spate) în care aveau diferite mărunţişuri şi pânze­turi.

Actele de proprietate şi hotare

Anul 1541. Copie de pe traducţiunea veche a cărţii lui Vladu Voevod, act ce se păstrează în Arhivele Sta­tului în pachetul No. 8 al Mănăstirii Hurezul, prin care întăreşte stăpâ­nirea Iui Vâlcu deia Râmeşti, asupra moşiei din Râmeşti.

Din document extragem următoa­rele:„Dat-am Domnia mea această po­runca a domniei mele slugi, domniei mele Valcului dela Râmeşti şi fecio­rilor lui câţi Dumnezeu îi va da, pre­cum le-am dai lor ocină în Râmeşti Ia siliştea satului, un loc de casă, precum l’au cumpărat Vâlcul dela Lupşa drept 40 bani gata“.

Şi iar au mai cumpărat Vâicul'o falce dela Slav drept un porc.

Şi iar au mai cumpărat, Vâicul o livadă dela Dan drept 40 de aspri.

Şi iar au mai dat Vâlcului acum în Vârzoteni partea lui Stânilă toată, precum o au cumpărat Vâlcul dela Stânilă drept 50 de aspri din Luncavâţ pâna în deai.

Şi iar au mai cumpărat Vâlcul 2 livezi dela Stan drept 30 de aspri.

Şi iar au mai cumpărat Vâicul 2 livezi dela Drâgoi drept 30 de aspri.

„Şi iar au mai cumpărat Vâicul şi cu frate său Stan partea Iui Stanimir toată şi pariea lui Drăgoiu toată şi partea Stancului toată şi a fraţini său toată, şi partea lui Stănila toată, să Ie ţie frăţeşte, şi iar au mai cumpărat Vâlcul şi Stan dela aceşti oameni, ce scriu mai sus, aceste părţi, drept 120 de aspri gata, care sunt din fântână până la ulm, şi iar au mai cumpărat Vâlcul şi Stan şi Vâlcul şi Neacşul un plai anume Cocora, dela un Pătru dela Genuneani drept 60 de aspri şi iar alt plai un ... de al lor bunăvoie dela Stoian şi dela fraţii Iul dela Stanciul Neacşul şi iar au mai cumpă­rat Vâlcul o livadă dela Dragomir din Râmeşti drept 50 de aspri şi iar au mai dat şi domniei mele un cal.

„Pentru aceea am dat şi domnia mea Vâlcului şi feciorilor lui, ca să le fie lor moşie ohavnică în veci“.

1684, Decemvrie, 29. Copie de pe zapisul prin care Stana Dima Chiorciobaşi împreună cu fiul său Matei din Drăgoeşti vând lui Constantin Brâncoveanu vel spătar, satul Hurezi din judeţul Vâlcea.

Din care extragem următoarele:

„Adică eu jupâneasa Stana care am fost jupâneasa Dinei Chiorciobaşi, împreună cu fiul meu Matei ot Drăgoeşti, dat-am zapisul nostru la mâna dumnealui Constantin Brân­coveanu vel spătar precum să se ştie că având noi un sat cu rumâni ce se chiamă Hurezi ot sud Vâlcea care sat a fost a nostru de cum­părătoare de boierul meu Dima Chiurciubaşa încă din zilele Radului Vodă Leon i-am vândut acest sat ce iaste mai sus zis toată moşia care se va alege din câmp, din pădure, din apă, din siliştea satului de peste tot hotarul cu livezile şi cu munţii şi cu toţi rumânii câţi scriu în zapisul lor cel de vânzare cu care s'au vândut boiarului meu afara numai din trei rumâni: Antonie cu feciorul Iul, i Zaharia cu feciorii lui, i feciorii lui Dumitru Ion, i Marco, aceştia nu i-am vândut că i-au fost ertat soţul meu la moartea dumnealui, însă aceşti rumâni numai ei, capetele lor, fără de moşie. . .“




1691, Iunie 11. Copie de pe hriso­vul prin care Constantin Basarab Voevod dă Mănăstirii Hurezul, satul Hurezul.




Din care extragem următoarele:




„Iar după ce ne-au miluit Dum­nezeu cu Domnia şi stăpânirea ţării acesteia şi dintru Dumnezeescul năstav cugetat-am întru inema noastră a zidi şi a înalţă Sf. Mănăstire pe locul satului Hurezi, găsindu-se lo­cul cu acela bun şi scaun de mă­năstire şi cu ajutorul lui Dumnezeu începând temei de zidirea Mănăs­tirii, dat-am Domnia mea şi am închinat Sf. Mănăstiri satul acesta Hurez, tot satul cu tot hotarul şi cu toţi rumânii câţi scriu în zapisul jupânesei Stanei şi al fiului său Matei, anume ca să fie St. Mănăs­tiri moşie ohavnicâ şi stătătoare în veci.“

*

Paremi-se că Sf. Sa părintele loan, egumenul de Hurez (precis nu ştiu) a găsit cu cale că nu cadrează viaţa de călugări cu bâlciul care aţâţă pa­timile şi răscoleşte simţirile călugări­lor mai tineri, pe care de mutre ori i-a văzut se zice, cu sângele eşit în faţă făcând cu ochiul fetiţelor din bâlci.




Din aceasta cauza, poate şi din egoismul lui de om bătrân, de comun acord cu tot soborul sfintei mănăstiri a reuşit să mute târgul ce se făcea aci, dincolo peste dealul Ulmetului, pe locul unde era, popasul de care, ca astfel viaţa monaholă să nu mai fie ispitită de cele lumeşti.

Aici au început să se facă şandra­male, şetre, case până a crescut târ­gul aşa cum se vede azi.

Se zice că prima clădire care s’a ridicat a fost o brutărie zidită pe locul unde se află azi vechia şi neîncâpătoarea biserică a Târgului Hurez.

Adevăr în această legendă este mult. Că nu se vor fi înlănţuit întâmplă­rile aşa cum le descriu, eu nu sunt de vină, fiindcă aşa le-am auzit.

In sprijinul afirmaţiei că în această legendă se află mult adevăr dau publicării câteva acte, găsite într’o ocolnică ce mi-a căzut in mână.

*

* *

O contraversă rezultă din aceste acte şi legendă. Satul care se nu­meşte azi Romanii de jos şi face parte din com. Romani, reese din acte că numele lui adevărat a fost satul Hurezului şi că adevărata vatră a comunei a fost satul Romanii de sus, proprietatea lui Roman.

Din acte mai rezultă că: Constan­tin Brâncoveanu a cumpărat satul Hurezului cu totul şi că pe o parte liberă a lui a clădit mănăstirea.

Legenda zice că pe pământul în­străinat de Roman şi revenit de drept stâpânirei, a clădit Brâncoveanu, mă­năstirea. Deci pământul pe care se înalţă sfântul locaş nu a fost cum­părat de Constantin Brâncoveanu cum scrie actul, ci Brâncoveanu a clădit mănăstirea pe pământul re­venit stăpânirea prin înstrăinarea fă­cută de Roman.
I. D. Sinimionescu, înv.
>>

Sursa: «Legenda înființării Târgului Hurezul (Vâlcea)»/ Cultura Poporului/ «Cluj, Duminecă 21 Martie 1926».