Faceți căutări pe acest blog

31 iul. 2026

#AndreiPandrea #MediclaBoișoara (X)

#CatagrafiaDePacienti 
— De ce n-ai venit, bade, cu copilul pînă la ora 3? Tantana Ion, cioban (...), îmi ripostează: — Fin’ c-am băgat fînu-n pod, d-aia!
,,...deci ce-am făcut azi? (...) o idee pe care n-am formulat-o la timp m-a torturat vreun sfert de oră m-a amuzat o frază de-a lui Roșianu; m-a uimit finețea de gîndire a unui copil de 5 ani și m-a înduioșat o pisică m-a emoționat un peisaj și m-a cutremurat gîndul la bătrînețe și moarte, sugerat de-un bolnav singur și bătrîn... zilnic fac (...) pînă la coincidență, deși am foarte rar impresia de déjà vu...
,,...de plictiseală nu poate fi vorba, numai inactivitatea sau monotonia pot genera plictiseala o profesiune ca a mea, care pune mereu probleme noi și noi, care obligă în permanență la o atitudine clară, care solicită umeri viguroși pentru susținerea celor mai diverse răspunderi, atît profesionale, cît și cetățenești, nu lasă timp de plictiseală...”

— urmare din 15 iulie 2026 —

Joi, 22 februarie 1962

Unele zile (și cea de azi) mi se par extenuante. La 5 și jumătate, ultimul bolnav din sala de consultații, al 56-lea, iese pe ușă... Cum toți fuseseră sau grăbiți, sau nervoși, am simțit deodată destinderea, pe care am interpretat-o ca necesară și binemeritată. Totuși, cînd tocmai voiam să plec spre casă, vine val-vîrtej spre dispensar un bărbat viguros, scund, mustăcios și aprig în priviri, ducîndu-și în brațe copilul. Îi arăt orarul afișat pe ușă, îi atrag atenția că-s tare obosit și-l întreb:

— De ce n-ai venit, bade, cu copilul pînă la ora 3?

Tantana Ion, cioban din Boișoara, îmi ripostează:

— Fin’ c-am băgat fînu-n pod, d-aia!

— Dacă-i așa, nu te supăra mata, dar vino mîine! îi răspund și dau să plec, nu însă fără a examina, din treacăt, cu privirea, copilul, pe care-l văd liniștit și, aparent, sănătos.

Tatăl, încăpățînat și violent, numai că n-a sărit să mă bată! Am un schimb vehement de cuvinte cu el, examinez copilul, care n-are decît o piodermită banală, și-i prescriu tratamentul, „binecuvîntat“ în răstimpuri de tată...

În fine, plec spre casă.

După cină vreau să citesc, dar nu reușesc. La masa de lucru, doborît de somnolență, încerc să scriu pe o hîrtie cîteva „imperative“ pentru mine însumi, la care de multă vreme mă gîndeam. Adorm curînd cu capul pe masă, cu plumb în pleoape și ciocleală în gură.

Trezit din toropeală, examinez hîrtia și citesc, scrise cu litere inegale, tremurate și ascendente, următoarele „maxime“:

Ordnung muss sein¹.

Continuitate.

Gîndește cu creionu-n mînă.

Timpul e scump, nu-l risipi.

Planificare...


Marți, 27 februarie 1962

Unii prieteni, mai toți „citadini“ convinși, mă întreabă:

— Ce faci, doctore dragă, acolo, la țară, ziua întreagă? Nu te plictisești?

Întotdeauna, o astfel de întrebare, pe lîngă faptul că mă irită prin „apendicele“ ei, mă și nedumerește într-un fel.

29 iul. 2026

Anton Pann, protopsaltul şi poetul. Un £sop al românilor/ dr. AntoniePlămădeală

CALENDAR DE INIMĂ

Noiembrie

Anton Pann,

protopsaltul şi poetul. Un £sop al românilor

A murit înainte de vreme şi pe neaşteptate, şi trăieşte peste aşteptări, înfruntînd vremea, înscris hotărît pe drumul nemuririi. Unii înclină să creadă că el însuşi n-a bănuit nici proporţiile la care posteritatea îi va evalua activitatea, nici locul care i se pregătea în istoria culturii româneşti. Înţelept pentru alţii, trebuie să fi fost însă cît de cît înţelept şi pentru sine. Şi cum înţelepciunea se conjugă întotdeauna cu prevederea şi noi o dotăm şi cu un pic de preştiinţă, nu se poate ca el să fi făcut totul, fără să ştie ce face. E adevărat că lasă impresia că se ignorează şi că nu-şi vede rosturi peste marginea meşteşugurilor în care se implică — psalt, tipograf, negustor cu propriile sale cărţi, profesor — şi este iarăşi adevărat că nici contemporanii nu-i conferă mai mult decît o măruntă celebritate prezentă, motivată spontan de frumuseţea melodiilor pe care le cîntă, de limpezimea vocii şi de înţelepciunea esopică, verbală, originală.

Contemporanii se înşeală însă adesea. Ceea ce adunau ei pentru o biografie, se compunea din elemente de mare diversitate. Dar el ştia ce face. Vedem din chiar însemnările lui că aprecia fără falsă modestie că în muzică „a izbutit“, s-a desăvîrşit. Şi mai vedem că se înscria conştient pe linia marilor înaintaşi, a traducătorilor în româneşte, dintr-o profundă înţelegere patriotică a faptei. El duse ideea mai departe, potrivit cu preocupările sale: a aplicat-o şi la muzică. El a „românit“ şi muzica, adică a adus-o la simţul şi la linia melodică a sufletului românesc, specifică şi identificabilă în comparaţie atît cu cea bizantină cît şi cu cea slavă, cu care era mai în contact, dar cu care nu se confunda.

Pann nu suporta lungimile şi nici exagerările înfloriturilor. El a întors melodiile la ele acasă. Le-a curăţat, le-a purificat, le-a dat echilibru, le-a aruncat tot balastul inutil şi obositor care le făcea greoaie şi plictisitoare. Ce frumos cuvînt a găsit pentru această lucrare patriotică şi artistică: a români!

Iată-l sfătuindu-şi fraţii, cu bun simţ şi cu căldură:

Cîntă, măi, frate române, pe graiul
şi limba ta
Şi lasă cele streine ei de a şi le cîntă.
Cîntă să-nţelegi şi însuţi şi cîţi la
tine ascult,
Cinsteşte ca fieşcare limba şi
neamu-ţi mai mult.

Aşadar, Pann ştia şi ce vrea şi ce face. Nu va fi ştiut el exact ce loc îşi pregătea în istoria literaturii române — nici nu aveam încă o astfel de istorie — dar era conştient că face ceea ce nu mai făcuseră şi nu mai făceau alţii în domeniile vocaţiei lui. Cînd presimţindu-şi sfîrşitul şi-a alcătuit un epitaf, deci un bilanţ sintetic al existenţei sale pămînteşti, ce a însemnat acolo? Şi-a dezvăluit mai întîi adevărata identitate: cea literară. Anton Pann, ne spune el, e un pseudonim literar: „care în cărţile sale / se citeşte Anton Pann“. Şi-a definit apoi ocupaţia, aceea dintre cele multe, căreia i-a acordat prioritate absolută şi cu care a voit să rămînă în memoria urmaşilor: aceea de scriitor. „Acum mîna-i încetează / Ce la scris mereu şedea / Nopţi întregi nu mai lucrează / La lumină cărţi să dea“. Cu acestea „şi-a împlinit datoria“ şi „şi-a făcut călătoria“. N-a trecut deci prin lume ca un înger deghizat, cu aripile ascunse sub jiletcă.

E drept că nu se va fi bucurat de atenţia şi de privilegiile de care se vor bucura mai tîrziu scriitorii. El a trudit din greu, s-a luptat cu cancelariile care îl exploatau şi îi îngreuiau munca de editor şi de tipograf, s-a plîns la Mitropolie că n-are bani de palton şi de cizme, toată viaţa s-a descurcat numai strecurîndu-se cu greu şi căpătîndu-şi drepturile din jalbă în jalbă. Dar s-a ştiut şi s-a vrut scriitor.

Ceea ce nu i-au dat însă contemporanii, i-a dat din plin viitorul. El face parte din marii compensaţi şi recompensaţi ai istoriei. Să binecuvîntăm istoria, această mamă cu memorie bună şi cu cîntar drept. Chiar dacă mai întîrzie uneori, cu unii, odată şi odată tot îi dă fiecăruia ce-i al lui, cu dreptate şi cu supremă imparţialitate.

Dacă în viaţă şi îndată după moartea lui, a fost considerat „bărbat român fără pretenţiune de autor, de poet sau măcar de literat“, şi dacă, neînsemnat socotindu-l, nimeni nu s-a gîndit să ţină seamă de diata în care îşi exprimase dorinţa de a fi înmormîntat la Schitul Roşioara şi l-au înmormîntat în Bucureşti, şi nici epitaful nu i l-au scris pe cruce decît după patruzeci de ani de la moarte, apoi mai tîrziu a avut parte de ceea ce fără nici o îndoială nu şi-a imaginat nici în visurile cele mai îndrăzneţe. A intrat triumfal „în Panteonul literar al României“, cum va zice Vasile Alecsandri, şi va rămîne pentru totdeauna în el, în cultura şi în istoria literaturii române. Şi nu undeva într-o odae improvizată din spaţii fără rosturi funcţionale, la subsol sau în vreo mansardă — de acestea va fi avut parte numai în viaţă — ci într-un loc confortabil, în frunte, în ceata „clasicilor români“. Într-o astfel de colecţie îi vor fi reeditate „operele alese“, sub titlul generic genial de simplu şi frumos, descoperit de el, ,,Povestea vorbii”, în 1936 şi în 1941 şi altă dată, iar în 1963 trei volume îi vor fi retipărite în colecţia „Scriitori Români“.

Se împlinesc în anul acesta 180 de ani de la naşterea sa. Născut în sudul Dunării, la Sliven, între 1794 şi 1798 (data e încă disputată), din tată român şi mamă grecoaică, a cunoscut de copil nestatornicia şi bejenia. În 1810 ajunge în Basarabia, la Chişinău, unde se află printre coriştii catedralei, precum însemnează singur într-un liturghier din 1847:

„Doamne miluieşte cîntat în ruseşte de mine, A. Pann, aflîndu-mă între sopranii armoniei eclesiastice, la anul 1810“.

În anul 1812, an în care Napoleon încerca gerurile şi zăpezile răsăritului, Tomaida şi tînărul ei fiu pornesc iar la drum, ca să-şi încerce norocul în capitala Ţării Româneşti, deşi tocmai atunci Bucureştii erau bîntuiţi de ciuma lui Caragea. Cariera bucureşteană a lui Anton Pann începe cu îndeletnicirea de paraclisier la biserica Olari. De aici şi pînă la urcarea pe tronul de aur numit „Clasici români“ e un drum pe cît de scurt în timp, pe atît şi de plin de peripeţii, de meserii, de alte şi alte călătorii, dar mai ales un drum de condensată activitate artistică şi de neostoită muncă, de stăpîn şi slugă a vocaţiei lui multiple de culegător de folclor şi de tot felul de vorbe şi de istorii, de poet, de tipograf şi de tot ce-a mai fost, silit să se descurce onorabil în viaţă.

28 iul. 2026

Puiu Răducan în #memoriavalceana și în Biblioteca Academiei Române

Biblioteca Academiei Române confirmare donaţie


Stimate Domnule ing. Puiu Răducan,


Avem plăcerea de a vă confirma primirea donaţie D 412/2026, conţinând:


1. Puiu Răducan (coord.): Colocviile Mircea cel Bătrân,  vol. 1-2, editura Mircea cel Bătrân, Băile Olăneşti, 2024;

2. idem: Colocviile Mihai Eminescu, editura Mircea cel Bătrân, Băile Olăneşti, 2024;

3. Puiu Răducan: Ţara de dincolo de Țară, editura Mircea cel Bătrân, Băile Olăneşti, 2025;

4. idem: Spovedania poeziei mele, editura Mircea cel Bătrân, Băile Olăneşti, 2024;

5. Puiu Răducan (coord.): "Stele-n cer...", editura Mircea cel Bătrân, Băile Olăneşti, 2024;

6. Puiu Răducan: Apoca(Ne)lipsa, editura Mircea cel Bătrân, Băile Olăneşti, 2025;

7. idem: Localităţi cu nume de târg, editura Mircea cel Bătrân, Băile Olăneşti, 2024;

8. idem: Săptămâna patimilor, editura Mircea cel Bătrân, Băile Olăneşti, s.a.;

9. idem: Amantele de verde, editura Mircea cel Bătrân, Băile Olăneşti, 2025;

10. Puiu Răducan (antologator): Satule, izvor de dor, editura Rotipo, Iaşi, 2015;

11. Puiu Răducan: Castelul de la Bălţi, Cartea Românească, Bucureşti, 2024;

12. Puiu Răducan (antologator): Căpuşa, editura Rotipo, Iaşi, 2015;

13. idem: Mariile cântecului popular,  editura Mircea cel Bătrân, Băile Olăneşti, 2020;

14. Gheorghe alui Costică: De la bătrâneţe, pân' la tinereţe, Scrisul Românesc, Craiova, 2024;

15. Gheorghe alui Margareta: Spovedania trecutului, editura Mircea cel Bătrân, Băile Olăneşti, 2024;

16. D.M. Zamfira: Galopând printre nori, editura Mircea cel Bătrân, Băile Olăneşti, 2026.


Vă mulţumim pentru contribuţia adusă dezvoltării colecţiilor Bibliotecii Academiei Române.


Post Scriptum


În ataşament veţi regăsi lista cu cele 23 de cărţi  semnate de d-voastră şi  pe care le avem în Bibliotecă.


09/07/2026 opac-print-custom-037 Cataloging Record Number of Records: 0023 Format Type: 037 Document 1 out of 23 II 1004645 Răducan, Puiu (1951-) 63 [text tipărit] / Puiu Răducan. - Târgovişte : Singur, 2014. - 158 p. : il. ; 20 cm * Literatură română * Poezii ISBN 978-606-8618-24-1 Document 2 out of 23 I 1010794 Răducan, Puiu (1951-) Oameni şi viaţa mea [text tipărit] / Puiu Răducan. - Târgovişte : Singur, 2014. - 205 p. ; 18 cm * Literatură română * Memorii, jurnale, amintiri / 821.135.1-94 / FID, CZU, ed. BNR 1998 ISBN 978- 09/07/2026 opac-print-custom-037 Cataloging Record Number of Records: 0023 Format Type: 037 Document 1 out of 23 II 1004645 Răducan, Puiu (1951-) 63 [text tipărit] / Puiu Răducan. - Târgovişte : Singur, 2014. - 158 p. : il. ; 20 cm * Literatură română * Poezii ISBN 978-606-8618-24-1 Document 2 out of 23 I 1010794 Răducan, Puiu (1951-) Oameni şi viaţa mea [text tipărit] / Puiu Răducan. - Târgovişte : Singur, 2014. - 205 p. ; 18 cm * Literatură română * Memorii, jurnale, amintiri / 821.135.1-94 / FID, CZU, ed. BNR 1998 ISBN 978-606-8618-01-2 Document 3 out of 23 II 996051 Tata [text tipărit] : lirică / antologie alcătuită de Puiu Răducan. - Craiova : Autograf MJM, 2014. - 364 p. : portr. ; 21 cm * Literatură română * Poezie * Antologie Răducan, Puiu (1951-)606-8618-01-2 Document 3 out of 23 II 996051 Tata [text tipărit] : lirică / antologie alcătuită de Puiu Răducan. - Craiova : Autograf MJM, 2014. - 364 p. : portr. ; 21 cm * Literatură română * Poezie * Antologie Răducan, Puiu (1951-)

09/07/2026 opac-print-custom-037 Cataloging Record Number of Records: 0023 Format Type: 037 Document 1 out of 23 II 1004645 Răducan, Puiu (1951-) 63 [text tipărit] / Puiu Răducan. - Târgovişte : Singur, 2014. - 158 p. : il. ; 20 cm * Literatură română * Poezii ISBN 978-606-8618-24-1 Document 2 out of 23 I 1010794 Răducan, Puiu (1951-) Oameni şi viaţa mea [text tipărit] / Puiu Răducan. - Târgovişte : Singur, 2014. - 205 p. ; 18 cm * Literatură română * Memorii, jurnale, amintiri / 821.135.1-94 / FID, CZU, ed. BNR 1998 ISBN 978-606-8618-01-2 Document 3 out of 23 II 996051 Tata [text tipărit] : lirică / antologie alcătuită de Puiu Răducan. - Craiova : Autograf MJM, 2014. - 364 p. : portr. ; 21 cm * Literatură română * Poezie * Antologie Răducan, Puiu (1951-)

09/07/2026 opac-print-custom-037 Cataloging Record Number of Records: 0023 Format Type: 037 Document 1 out of 23 II 1004645 Răducan, Puiu (1951-) 63 [text tipărit] / Puiu Răducan. - Târgovişte : Singur, 2014. - 158 p. : il. ; 20 cm * Literatură română * Poezii ISBN 978-606-8618-24-1 Document 2 out of 23 I 1010794 Răducan, Puiu (1951-) Oameni şi viaţa mea [text tipărit] / Puiu Răducan. - Târgovişte : Singur, 2014. - 205 p. ; 18 cm * Literatură română * Memorii, jurnale, amintiri / 821.135.1-94 / FID, CZU, ed. BNR 1998 ISBN 978-606-8618-01-2 Document 3 out of 23 II 996051 Tata [text tipărit] : lirică / antologie alcătuită de Puiu Răducan. - Craiova : Autograf MJM, 2014. - 364 p. : portr. ; 21 cm * Literatură română * Poezie * Antologie Răducan, Puiu (1951-)

09/07/2026 opac-print-custom-037 Cataloging Record Number of Records: 0023 Format Type: 037 Document 1 out of 23 II 1004645 Răducan, Puiu (1951-) 63 [text tipărit] / Puiu Răducan. - Târgovişte : Singur, 2014. - 158 p. : il. ; 20 cm * Literatură română * Poezii ISBN 978-606-8618-24-1 Document 2 out of 23 I 1010794 Răducan, Puiu (1951-) Oameni şi viaţa mea [text tipărit] / Puiu Răducan. - Târgovişte : Singur, 2014. - 205 p. ; 18 cm * Literatură română * Memorii, jurnale, amintiri / 821.135.1-94 / FID, CZU, ed. BNR 1998 ISBN 978-606-8618-01-2 Document 3 out of 23 II 996051 Tata [text tipărit] : lirică / antologie alcătuită de Puiu Răducan. - Craiova : Autograf MJM, 2014. - 364 p. : portr. ; 21 cm * Literatură română * Poezie * Antologie Răducan, Puiu (1951-)

09/07/2026 opac-print-custom-037 Cataloging Record Number of Records: 0023 Format Type: 037 Document 1 out of 23 II 1004645 Răducan, Puiu (1951-) 63 [text tipărit] / Puiu Răducan. - Târgovişte : Singur, 2014. - 158 p. : il. ; 20 cm * Literatură română * Poezii ISBN 978-606-8618-24-1 Document 2 out of 23 I 1010794 Răducan, Puiu (1951-) Oameni şi viaţa mea [text tipărit] / Puiu Răducan. - Târgovişte : Singur, 2014. - 205 p. ; 18 cm * Literatură română * Memorii, jurnale, amintiri / 821.135.1-94 / FID, CZU, ed. BNR 1998 ISBN 978-606-8618-01-2 Document 3 out of 23 II 996051 Tata [text tipărit] : lirică / antologie alcătuită de Puiu Răducan. - Craiova : Autograf MJM, 2014. - 364 p. : portr. ; 21 cm * Literatură română * Poezie * Antologie Răducan, Puiu (1951-)

09/07/2026 opac-print-custom-037 Cataloging Record Number of Records: 0023 Format Type: 037 Document 1 out of 23 II 1004645 Răducan, Puiu (1951-) 63 [text tipărit] / Puiu Răducan. - Târgovişte : Singur, 2014. - 158 p. : il. ; 20 cm * Literatură română * Poezii ISBN 978-606-8618-24-1 Document 2 out of 23 I 1010794 Răducan, Puiu (1951-) Oameni şi viaţa mea [text tipărit] / Puiu Răducan. - Târgovişte : Singur, 2014. - 205 p. ; 18 cm * Literatură română * Memorii, jurnale, amintiri / 821.135.1-94 / FID, CZU, ed. BNR 1998 ISBN 978-606-8618-01-2 Document 3 out of 23 II 996051 Tata [text tipărit] : lirică / antologie alcătuită de Puiu Răducan. - Craiova : Autograf MJM, 2014. - 364 p. : portr. ; 21 cm * Literatură română * Poezie * Antologie Răducan, Puiu (1951-)

09/07/2026 opac-print-custom-037 Cataloging Record Number of Records: 0023 Format Type: 037 Document 1 out of 23 II 1004645 Răducan, Puiu (1951-) 63 [text tipărit] / Puiu Răducan. - Târgovişte : Singur, 2014. - 158 p. : il. ; 20 cm * Literatură română * Poezii ISBN 978-606-8618-24-1 Document 2 out of 23 I 1010794 Răducan, Puiu (1951-) Oameni şi viaţa mea [text tipărit] / Puiu Răducan. - Târgovişte : Singur, 2014. - 205 p. ; 18 cm * Literatură română * Memorii, jurnale, amintiri / 821.135.1-94 / FID, CZU, ed. BNR 1998 ISBN 978-606-8618-01-2 Document 3 out of 23 II 996051 Tata [text tipărit] : lirică / antologie alcătuită de Puiu Răducan. - Craiova : Autograf MJM, 2014. - 364 p. : portr. ; 21 cm * Literatură română * Poezie * Antologie Răducan, Puiu (1951-)


23 iul. 2026

Bartolomeu Anania în #memoriavalceana/ două înregistrări video: lansarea lucrării ,,Biblia diortosită” și aniversarea a 80 ani ai înaltului ierarh

26.09.2002: lansarea lucrării «Biblia sau Sfânta Scriptură», versiunea diortosită după Septuaginta, redactata, adnotată şi tipărită de înaltul ierarh vâlcean Bartolomeu Valeriu Anania, Arhiepiscop al Vadului şi Clujului, Mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului.



Biblia diortosită de Bartolomeu Valeriu Anania este considerată una dintre cele mai importante realizări editoriale și teologice românești de după 1989. Importanța ei trebuie însă înțeleasă pe mai multe planuri: teologic, filologic, liturgic și cultural.

Ø   Importanța teologică

Această ediție nu este o traducere complet nouă, ci o diortosire (revizuire critică și aprofundată) a textului biblic românesc în lumina izvoarelor originale.

Bartolomeu Anania a urmărit:

  • apropierea cât mai fidelă de textul grecesc al Septuaginta pentru Vechiul Testament;
  • confruntarea permanentă cu textul ebraic și cu alte versiuni vechi;
  • păstrarea tradiției ortodoxe românești fără a sacrifica rigoarea filologică.

Din perspectivă ortodoxă, această ediție este una dintre cele mai solide încercări moderne de a reda sensurile originale ale Scripturii în limba română.

Nu întâmplător, foarte mulți profesori de teologie și preoți o folosesc ca ediție de studiu.

 

Ø  Aparatul critic

Una dintre marile sale contribuții o reprezintă notele.

Acestea explică:

  • diferențele dintre manuscrise;
  • sensurile termenilor grecești și ebraici;
  • contextul istoric;
  • simbolismul biblic;
  • interpretările patristice.

În acest sens, ediția seamănă mai degrabă cu o Biblie academică decât cu una destinată exclusiv lecturii devoționale.

 

Ø  Valoarea literară

Aici se vede poate cel mai bine personalitatea lui Bartolomeu Anania.

El era:

  • poet;
  • dramaturg;
  • eseist;
  • excelent cunoscător al limbii române.

Rezultatul este un text care:

  • păstrează solemnitatea limbajului biblic;
  • evită numeroase neologisme inutile;
  • recuperează expresii românești vechi atunci când acestea exprimă mai bine sensul original.

De aceea, foarte mulți filologi consideră această ediție una dintre cele mai frumoase realizări ale limbii române contemporane.

 

Ø  Importanța culturală

Impactul depășește spațiul bisericesc.

Biblia Anania:

  • a readus în atenția publicului studiul comparativ al textelor biblice;
  • a stimulat dezbaterile despre traducerea Scripturii;
  • a devenit un reper pentru cercetători, istorici și filologi;
  • reprezintă una dintre marile opere editoriale românești de după 1989.

În multe biblioteci este considerată o ediție de referință.

 

Ø  Nu este lipsită de critici

Ca orice traducere importantă, nu este unanim acceptată.

Unii specialiști au apreciat:

  • fidelitatea față de Septuaginta;
  • bogăția notelor;
  • eleganța limbii.

Alții au reproșat:

  • anumite opțiuni stilistice considerate prea personale;
  • unele arhaisme;
  • anumite soluții de traducere discutabile.

Totuși, chiar și criticii recunosc amploarea extraordinară a muncii depuse.

 

Ø  O lucrare aproape unică

Bartolomeu Anania a lucrat aproape un deceniu la această ediție, consultând:

  • manuscrise grecești;
  • ediții critice moderne;
  • comentarii patristice;
  • traduceri occidentale.

Puțini ierarhi ortodocși contemporani au realizat aproape singuri un asemenea proiect.

 

Ø  Locul ei în tradiția biblică românească

În evoluția traducerilor românești, această ediție poate fi așezată alături de câteva repere majore:

  • Biblia de la București – prima traducere completă în limba română.
  • Biblia de la Blaj – reper al tradiției greco-catolice și al limbii literare.
  • Dumitru Cornilescu – cea mai răspândită traducere în mediul protestant.
  • Biblia diortosită de Bartolomeu Anania – una dintre cele mai importante ediții ortodoxe moderne, cu un aparat critic de mare valoare.

Evaluare de ansamblu

Dacă ar trebui rezumată într-o singură propoziție, aș spune că Biblia diortosită de Bartolomeu Anania este cea mai importantă ediție ortodoxă românească de studiu apărută în epoca contemporană și una dintre cele mai valoroase realizări editoriale ale culturii române de după 1989.

Din punct de vedere cultural, ea reprezintă o sinteză remarcabilă între erudiția teologică, filologia clasică și expresivitatea limbii române. Chiar și acolo unde anumite opțiuni de traducere rămân discutabile, amploarea cercetării și calitatea aparatului critic îi conferă statutul unei lucrări de referință, indispensabile pentru oricine studiază Biblia în limba română.

 

Textul integral (adnotat) al Bibliei Diortosite de Bartolomeu Valeriu Anania poate fi accesat online, gratuit, la adresa https://biblia-online.ro/



&&&

În anul 2007, Valeriu Anania a fost principalul contracandidat al mitropolitului Daniel Ciobotea la alegerea noului patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, obţinând 66 de voturi în Colegiul Electoral Bisericesc, faţă de 95 de voturi obţinute de mitropolitul Daniel Ciobotea. Cel din urmă a devenit, astfel, succesor al Patriarhului Teoctist.
&&&
Înregistrarea video „Bartolomeu Anania Aniversare 80 ani” - 24.03.2001 - Eveniment organizat de Episcopia Ramnicului, in colaborare cu Biblioteca Judeteana "Antim Ivireanul" Valcea si autoritatile judetene si locale:

20 iul. 2026

Bâlciul Sfântului Ilie din comuna vâlceană Titești

#BalciSfantulIlie/ #Titești- #ŢaraLoviştei
#legenda/ #legende(le) locului - #MunteleFataSfIlie, ulterior, #DealulMlacii
timp de secole, nedeia de Sfântul Ilie de pe Muntele ,,Fața” a reprezentat unul dintre cele mai importante locuri de întâlnire ale locuitorilor din Țara Loviștei și de peste munți în selecția de mai jos, înv. Florea Vlădescu reconstituie, pe baza tradițiilor locale și a izvoarelor documentare, istoria acestui vechi târg/ bâlci, legendele care îi explică strămutarea și evoluția sa până în epoca modernă...
în urmă cu 20 ani - chiar înainte de aderarea României la Uniunea Europeană - s-a înfăptuit o extraordinară pledoarie pentru munții Vâlcii și pentru oamenii care îi locuiesc sau doar îi iubesc pentru viitorul Țării Loviștei, în general, cu accent pe menținerea/ perpetuarea identității culturale, a autenticității, memoriei și cunoașterii locale, dar și cu obiective vizând dezvoltarea durabilă, sănătoasă...


<<
Muntele „Fața” este situat la circa 15–20 km N.E. de satul Titești.

Desfășurarea târgului considerăm că era asemănătoare celui de pe Muntele Găina, din Apuseni.

Adăpostirea aici, între codri, a avut motive bine întemeiate, dacă ținem cont de invaziile populațiilor migratoare și nu numai.

Vinderea și cumpărarea mărfurilor se făceau prin schimburi în natură, după procedeul „troc” (schimb direct de produse, fără mijlocirea banilor), ca în toate târgurile acelor vremuri.

Strămutarea târgului aici, de vale, potrivit legendelor care circulă prin partea locului, se datorează fie unor zmei, fie unui leu, care au răpit niște fete frumoase.

#Identitateculturala/ #mostenireculturala

donația lui Erling #Haaland (ne) devine ,,pretext” pentru #introspecție despre #rolulbibliotecilor și al lecturii
unul dintre cele mai frumoase texte instituționale pe care le-am citit în ultimii ani...
„Toți oamenii au poveștile lor. Lucruri pe care și le spun iar și iar pentru a-și aminti cine sunt...”
Snorri – autorul celei mai importante colecții de povești despre #vikingii Norvegiei...
...și, după secole, fotbalistul/ golgheterul Erling Braut Haaland – omul pe care (mai ales după actualul #Mondial) întreaga lume îl asociază cu imaginea unui #viking ,,Căpcăunul” (cum este poreclit deseori Haaland) a adus ,,Heimskringla” (mai exact singurul exemplar păstrat în colecții private al ediției) înapoi în locul de unde provine a dăruit cartea bibliotecii/ locuitorilor municipalității Time și, prin aceasta, întregului #Regat #Norvegia le-a adresat totdată tinerilor din #Time (și, implicit din ,,satul mai mare care a devenit lumea”) o provocare: să citească...
 
&&&


Erling Braut Haaland dăruiește saga regilor și lectura locului său natal
Articolul nu începe ca o știre obișnuită, ci ca un eseu despre identitate și memorie.
Autorul afirmă că fiecare popor își spune mereu propriile povești pentru a nu uita cine este. Pentru norvegieni, una dintre cele mai importante astfel de povești este Heimskringla, celebra colecție de saga ale regilor Norvegiei, scrisă în secolul al XIII-lea de istoricul și poetul islandez Snorri Sturluson.
Aceste texte au circulat mai întâi oral, apoi au fost copiate în manuscrise și, în cele din urmă, au fost tipărite. Prima ediție tipărită în limba norvegiano-daneză a apărut în anul 1594, pe baza traducerii realizate de juristul și cărturarul Mattis Størssøn.
Autorul consideră această ediție începutul tradiției moderne prin care norvegienii și-au redescoperit propriul trecut.

19 iul. 2026

#Memoriavalceana a #WW2


🔴   #DemRadulescu/ #amintiridincopilarie (#momentetraite în #GaraRamnicului) 

>> completare resurse anterioare <<

23 august 1939...

În noaptea în care Germania nazistă și Uniunea Sovietică au semnat Pactul Ribbentrop–Molotov, un protocol secret împărțea Europa Centrală și de Est în sfere de influență. Polonia urma să fie divizată între cele două puteri, iar Uniunea Sovietică își declara interesul pentru Basarabia, în timp ce Germania își manifesta dezinteresul politic față de acest teritoriu.


La numai nouă zile, pe 1 septembrie 1939, Germania invada Polonia, iar la 17 septembrie Armata Roșie intra din răsărit. Statul polonez era sfâșiat între cei doi semnatari ai pactului, iar Europa intra în cel de-Al Doilea Război Mondial.

16 iul. 2026

Colectivizarea în #memoriavalceana (începutul anilor '60)

#ColectivizareValcea imediat după #ObsedantulDeceniu (1)
poze complementare articolelor de #propagandă, primite de la prof. #MihaiMoldoveanu unde în Vâlcea a fost imortalizată imaginea de sub ochii lui #GheorgheGheorghiuDej (din tablou)?
#RaionulRamnicuValcea raportează încheierea procesului (întrece #RaionulDrăgășani, bunăoară)
,,numai în anul 1960 colectiviştii din regiunea noastră şi-au construit 8.508 case noi 380 sate electrificate garnituri de mobilă în valoare de 6.853.000 lei 596 motorete şi motociclete, 8.724 biciclete, 1.049 maşini de cusut, 73 televizoare, precum şi frigidere, maşini de spălat rufe şi alte obiecte de valoare ridicată”
«Cît a pierdut anul trecut Ion Dobre (pentru că nu s-a înscris în #Colectivă)? — 3.033 kg grîu, 4.064 kg porumb, 68 kg brînză, 1.350 kg cartofi, 14 kg lînă, 135 kg fasole, 6.740 kg paie, 6.740 kg coceni, 1.340 kg varză, 1.340 kg dovleci şi 2.494 lei. Să vedem acum cît fac în bani toate aceste produse... 16.219,70 lei!»...

<<Convinşi de avantajele muncii unite, ţăranii muncitori păşesc în masă pe calea gospodăriei colective 

Rîmnicu Vîlcea — al 5-lea raion din regiunea noastră cu agricultura colectivizată

Aseară, tîrziu, la redacţia ziarului a sosit vestea că şi în raionul Rm. Vîlcea s-a încheiat colectivizarea agriculturii. Este al cincilea raion din regiunea noastră cu agricultura complet colectivizată.

Colectivizarea agriculturii raionului Rm. Vîlcea, ca şi colectivizarea agriculturii în celelalte raioane şi comune ale regiunii, este urmarea firească a unei intense munci politico-organizatorice desfăşurată de organizaţiile de partid, a atracţiei pe care rezultatele obţinute de gospodăriile agricole colective, viaţa nouă, îmbelşugată a colectiviştilor, a exercitat-o asupra ţăranilor întovărăşiţi şi cu gospodării individuale. Într-adevăr şi aici, ca oriunde în altă parte, gospodăriile colective şi-au scos cu putere la iveală superioritatea.

Cîteva exemple sînt suficiente pentru a susţine această afirmaţie. Gospodăria colectivă din Ostroveni a obţinut anul trecut cîte 2.500 kg porumb boabe la hectar şi peste 1.800 kg grîu la hectar, gospodăria colectivă „Octombrie Roşu” din Mihăieşti, cîte 2.200 kg porumb la hectar, cu peste 1.000 kg mai mult decît ţăranii individuali.

Mergînd pe linia valorificării terenurilor în pantă şi slab productive, gospodăriile colective din raion, îndrumate şi ajutate de organele şi organizaţiile de partid şi de stat, au pornit, în urmă cu cîţiva ani, paralel cu refacerea pomiculturii, o vastă acţiune de valorificare a acestor terenuri. Roadele acestei acţiuni se concretizează prin aceea că numai în anul trecut, pe dealurile raionului au fost executate plantaţii în masiv de tip socialist pe o suprafaţă de 1.620 hectare, urmînd ca anul acesta să se mai planteze încă 1.000 hectare de pomi. Roadele acestei acţiuni se vor vedea şi mai bine peste cîţiva ani cînd noile plantaţii vor intra pe rod şi vor începe să verse în casieriile gospodăriilor colective, în buzunarele colectiviştilor, milioane şi milioane de lei.

Venituri importante au obţinut şi obţin gospodăriile colective, în special cele aşezate pe roditoarea vale a Oltului, în jurul oraşului Rm. Vîlcea şi a staţiunilor balneare, din legumicultură şi zootehnie. Astfel, fiecare hectar de legume a adus colectiviştilor din Bujoreni, în anul 1960, cîte 40.000 lei, iar sectorul zootehnic al G.A.C. „1 Mai” Olăneşti s-a înscris anul trecut la rubrica „venituri” a gospodăriei cu aproape 300.000 lei. Şirul realizărilor obţinute de gospodăriile colective din raion ar putea fi continuat pe multe pagini. Şi, după cum e şi firesc, realizările obţinute de gospodăriile colective s-au răsfrînt asupra vieţii colectiviştilor care a devenit tot mai îmbelşugată.

Rezultatele obţinute de gospodăriile colective, viaţa nouă a colectiviştilor, au constituit pentru organele şi organizaţiile de partid din raion argumente convingătoare în munca pentru scoaterea în evidenţă a superiorităţii muncii unite, pentru atragerea ţăranilor muncitori în gospodării colective. Folosind variatele forme ale muncii politice — vizite în gospodării colective, vizite în gospodării personale ale colectiviştilor, materiale propagandistice, editate pe plan regional sau local, seri de calcul, seri de întrebări şi răspunsuri, conferinţe, grafice comparative, articole la gazetele de perete, adunări populare pe circumscripţii electorale, pe sate, pe comune, munca de la om la om etc. — organele şi organizaţiile de partid au popularizat pe larg aceste rezultate, le-au făcut cunoscute în rîndul ţăranilor întovărăşiţi şi cu gospodării individuale.

O deosebită influenţă au avut documentele Consfătuirii pe ţară a colectiviştilor care au fost prelucrate în fiecare sat. Toate acestea au determinat de la o zi la alta un număr tot mai mare de întovărăşiţi şi ţărani individuali să ceară să fie primiţi în G.A.C.

Astăzi în cele 30 gospodării colective din raion, un număr de 10.851 familii muncesc unite suprafaţa de 17.402 hectare.

Colectivizarea agriculturii raionului Rm. Vîlcea constituie încă un pas înainte al ţăranilor muncitori în lupta pentru asigurarea unei vieţi tot mai îmbelşugate.

&&&

ATRACŢIA BELŞUGULUI

• De la începutul anului şi pînă la 28 februarie a.c. în gospodăriile colective s-au mai înscris încă 83.594 familii de ţărani muncitori din regiunea noastră cu suprafaţa de 193.602 hectare • Astăzi gospodăriile colective ale regiunii Argeş cuprind 191.187 familii cu o suprafaţă de 442.709 ha.

Drum al belşugului — aşa au numit, pe bună dreptate, ţăranii muncitori drumul gospodăriei colective. Într-adevăr, la Drăgăneşti sau Slatina, la Costeşti sau Vedea, în orice sat în care a luat fiinţă şi s-a dezvoltat o gospodărie colectivă, viaţa nouă a început să pulseze din plin, belşugul pornind de la gospodăria colectivă şi-a făcut loc ca un şuvoi spre casele oamenilor. Stă mărturie ritmul nemaiîntîlnit în care se desfăşoară astăzi în satele noastre construcţia de locuinţe, stau mărturie zecile de mii de garnituri de mobilă, aparatele de radio, televizoare, aragaze, motociclete pe care şi le cumpără colectiviştii, stau mărturie hambarele lor pline cu de toate, viaţa lor nouă, lipsită de griji. Sînt lucruri pe care le vede oricine vizitează o gospodărie colectivă, oricine vizitează un colectivist. Asemenea lucruri au fost văzute, fireşte, în primul rînd de ţăranii întovărăşiţi şi cu gospodării individuale care au urmărit cu interes şi cu curiozitate felul cum se dezvoltă gospodăriile colective, ce aduc ele în viaţa oamenilor. Au urmărit, au văzut, s-au convins.

Şi după cum se ştie, belşugul atrage. Belşugul acesta din casele colectiviştilor — popularizat sub toate formele de agitatorii entuziaşti ai organizaţiilor de partid — a atras pe drumul lui mii şi mii de familii de ţărani muncitori. De la o zi la alta din satele regiunii pornesc veşti deosebit de îmbucurătoare. Sate întregi, comune întregi, raioane întregi anunţă colectivizarea lor totală. Numai de la începutul anului şi pînă aseară în gospodăriile colective s-au mai înscris 83.594 familii, cu suprafaţa de 193.602 hectare.

Numai în anul 1960 colectiviştii din regiunea noastră şi-au construit 8.508 case noi.

În prezent există în regiune 380 sate electrificate.

În anul 1961 colectiviştii din regiune au cumpărat garnituri de mobilă în valoare de 6.853.000 lei.

În ultimii doi ani colectiviştii din regiune şi-au mai cumpărat 596 motorete şi motociclete, 8.724 biciclete, 1.049 maşini de cusut, 73 televizoare, precum şi frigidere, maşini de spălat rufe şi alte obiecte de valoare ridicată.

Şi numărul familiilor care, urmînd cu încredere îndemnul partidului, pornesc spre gospodării colective, este de la o zi la alta tot mai mare. De la Cîmpulung s-a aflat, de pildă, că numai în ziua de 27 februarie alte 1.242 familii cu 2.016 hectare au făcut cereri să fie primite în gospodării colective. În aceeaşi zi în raionul Piteşti s-au mai înscris în gospodăriile colective 1.182 familii, în raionul Drăgăşani 909 familii, în comunele aparţinînd oraşului Piteşti 533 familii.

Este rodul muncii politice desfăşurată neobosit de către organizaţiile de partid, este rodul atracţiei pe care belşugul din gospodăriile colective îl exercită asupra ţăranilor întovărăşiţi şi cu gospodării individuale. Numărul mare de familii care se înscriu zilnic în gospodăriile colective dă convingerea că în curînd regiunea noastră va intra în rîndul regiunilor complet colectivizate din ţară.

Astăzi în gospodăriile colective ale regiunii muncesc unite 191.187 familii pe suprafaţa de 442.709 hectare, astăzi cinci raioane — Drăgăneşti, Slatina, Vedea, Costeşti, Rîmnicu Vîlcea — sînt complet colectivizate. Raioanele Horezu şi Cîmpulung şi celelalte se apropie de încheierea colectivizării.

În raioanele Drăgăşani şi Găieşti, noi comune complet colectivizate

În ziua de 27 februarie a.c. ultimele familii de ţărani muncitori din comuna Verguleasa, raionul Drăgăşani, au cerut să fie primite în gospodăriile colective. Cu o zi înainte (26 februarie) şi în comuna Zăvideni s-a terminat colectivizarea agriculturii.

Cu aceasta, în 11 comune din raionul Drăgăşani s-a încheiat colectivizarea agriculturii.

Şi în celelalte comune ale raionului, zilnic fac cereri de înscriere în G.A.C. zeci şi sute de familii de ţărani muncitori. Numai în ziua de 27 februarie au păşit pe calea muncii unite un număr de 909 familii.

Urmînd exemplul ţăranilor muncitori din raionul vecin, Costeşti, unde s-a încheiat procesul colectivizării, ţăranii muncitori din raionul Găieşti fac cereri în masă pentru a-şi uni forţele şi pămîntul în marea gospodărie colectivă. Astfel, ţăranii muncitori din comunele Dragodana şi Ioneşti au sărbătorit în seara zilei de 27 februarie terminarea colectivizării.

Pe cale de a termina colectivizarea agriculturii sînt şi comunele Mogoşani, Mătăsaru, Leordeni, oraşul Găieşti şi altele.

&&&

Pe drumul arătat de partid

Chemarea ţăranilor colectivişti din raionul Slatina către ţăranii muncitori din raionul Drăgăşani

Zilele trecute a avut loc la Slatina o consfătuire prilejuită de terminarea colectivizării agriculturii în raion. La această consfătuire au luat parte preşedinţii de G.A.C., secretarii comitetelor comunale de partid, activişti de partid şi de stat, care au discutat pe larg probleme legate de mai buna organizare a muncii în G.A.C., privind întărirea economico-organizatorică pe mai departe a gospodăriilor colective, precum şi probleme legate de succesul campaniei de primăvară din acest an.

Cu acest prilej, preşedinţii gospodăriilor agricole colective, prezenţi la consfătuire, în numele tuturor colectiviştilor din raion au făcut o călduroasă chemare ţăranilor întovărăşiţi şi cu gospodării individuale din raionul Drăgăşani, vecini cu ei, să le urmeze exemplul şi să păşească cu toată încrederea în marea gospodărie colectivă. Iată mai jos cuprinsul chemării.

Ţărani muncitori din raionul Drăgăşani!

Noi, preşedinţii gospodăriilor agricole colective din raionul Slatina, întruniţi într-o consfătuire cu prilejul încheierii colectivizării agriculturii în raionul nostru, în numele celor peste 28.000 de familii de colectivişti cuprinse în cele 70 gospodării colective din raion, vă adresăm chemarea fierbinte să urmaţi exemplul nostru şi să păşiţi cu toţii cu inima deschisă, cu hotărîre şi încredere, în marea gospodărie colectivă, pe drumul luminos deschis de partidul nostru la sate.

Priviţi raionul nostru, astăzi în întregime colectivizat. Ce puternice transformări înnoitoare s-au petrecut în viaţa satelor noastre, a oamenilor!

În ultimii ani peste 2.000 de familii de colectivişti din raionul Slatina şi-au ridicat case noi, aproape 4.000 familii şi-au cumpărat aparate de radio, iar în casele a peste 3.500 de colectivişti cîntă difuzorul.

Dezvoltînd neîncetat sectoarele de producţie, zootehnia, pomicultura, grădinăritul şi altele, averea obştească a gospodăriilor colective din raionul nostru a crescut numai în anul 1961 cu peste 21.000.000 lei. Averea aceasta este un bun al tuturor şi al fiecăruia în parte. De aceea, ne e dragă colectiva şi muncim cu suflet pentru înflorirea ei.

În gospodăriile colective oamenii au făcut să rodească din belşug dealurile sterpe. Plantaţiile masive cu pomi fructiferi şi viţă de vie au devenit adevărate podoabe ale raionului nostru.

Luaţi de exemplu comuna Oporelu, care se află în imediata apropiere a raionului Drăgăşani. Sînt numai 3 ani de cînd în această comună au luat fiinţă două gospodării colective. Dar cîte nu s-au schimbat aci în acest timp! 150 familii şi-au construit case noi, 36 familii şi-au cumpărat maşini de aragaz, aproape 200 familii şi-au cumpărat aparate de radio, alte multe familii şi-au cumpărat garnituri noi de mobilă.

Iată viaţa în colectivă, iată marile avantaje ale muncii în comun. În colectivă oamenii îşi împlinesc visuri la care nici nu puteau gîndi în trecut.

Iată ce înseamnă să păşiţi cu încredere pe calea arătată de partid la sate.

Noi vă adresăm din inimă îndemnul să urmaţi exemplul nostru: uniţi-vă ogoarele, păşiţi ferm hotărîţi pe calea gospodăriei colective, calea bunăstării şi a fericirii ţărănimii noastre muncitoare!

PREŞEDINŢII G.A.C.
În numele colectiviştilor din raionul Slatina

&&&

CÎNTEC DE PRIMĂVARĂ

Cu sînge şi lacrimi mereu am udat
Un petic îngust de ţărînă,
Şi prins ca-ntr-un cleşte de-un hat şi-un alt hat
Din pîine smulgeam o fărîmă.

Cu oasele frînte, cu genele plumb
Visam în nopţile mele sărmane
Talazuri imense de grîu şi porumb,
Ca mări aurii de pogoane.

Îmi puseră anii cei vechi pe obraz
Şi-n inimă iz de cucute.
Dar iată că visul se-nfiripă azi:
Pogoanele mele sînt sute.

Cucuta-ndoielii am smuls-o-ndrăzneţ
Şi teama-am călcat-o-n picioare.
Ca spicul cel plin simt noi tinereţi
În pieptu-mi izbucnind către soare.

Spre caldul belşug de pîine şi flori
Pornesc în lumina înaltă.
Şi cresc, printre fraţi, pe-ntinsul ogor
Cu ţara şi veacul deolaltă.

LETIŢIA PAPU

&&&

Cît a pierdut anul trecut Ion Dobre?

La început nici lui nu-i venea să creadă. S-a dus din nou la profesor şi l-a rugat să-i mai arate o dată socotelile făcute în seara aceea de calcul. Profesorul Aurel Badea şi-a scos din buzunar carneţelul de notiţe.

— Ori cu venitul cărui colectivist am făcut comparaţia?

— Cu al lui Drăguţ... cu al lu' Radu Drăguţ, ciobanul colectivei.

Profesorul a început să caute prin carnetul său de note.

— Stan Dumitru nu!... nici Dragomir Dumitru... da, am găsit! Drăguţ Radu pentru zilele muncă efectuate anul trecut la gospodăria colectivă a primit 3.033 kg grîu, 4.064 kg porumb, 68 kg brînză, 1.350 kg cartofi, 14 kg lînă, 135 kg fasole, 6.740 kg paie, 6.740 kg coceni, 1.340 kg varză, 1.340 kg dovleci şi 2.494 lei. Să vedem acum cît fac în bani toate aceste produse.

Ion Dobre a urmărit pe profesor cum a făcut fiecare înmulţire în parte şi cum a adunat produsul înmulţirilor de a ajuns la cifra de 16.219,70 lei.

— Da! Tot atîta dă! Aceeaşi cifră ca la seara de calcul.

— Şi acum să socotim şi venitul dumitale.

— Nu mai socotiţi, fiindcă la mine cum o dai, cum o suceşti tot 1.520 lei ies. Pămînt am puţin. Bani am luat muncind mai mult cu ziua pe unde am putut.

— Stai puţin! Radu Drăguţ are numai două braţe de muncă...

— Iar eu am patru braţe de muncă.

— Aşa că venitul ar fi fost dublu dacă erai colectivist. Cîştigai adică peste 30.000 lei.

— Ce mai vorbim de venit dublu. Şi aşa diferenţa este destul de mare. Ce să-i faci tovarăşe profesor! Asta-i de vină (lovind cu două degete în frunte).

Uite cît a pierdut Ion Dobre anul trecut dacă n-a avut minte. S-a luat după unul şi altul, în loc să se ia după cine trebuie; că mă înscriu azi, că mă înscriu mîine, că mă înscriu la toamnă, şi aşa zilele au trecut şi Ion Dobre a pierdut.

— Regret că am făcut mai tîrziu decît alţii pasul ăsta, dar mă bucur că pînă la urmă am izbutit să aleg adevărul de neadevăr şi mulţumesc celor care m-au ajutat.

Ion Dobre nu este singurul ţăran întovărăşit sau individual din Mătăsaru—Găieşti care şi-a dat seama că Radu Drăguţ şi ceilalţi colectivişti din comuna lor au produse de zece ori mai multe şi duc o viaţă îndestulată şi fericită. Numai de la Consfătuirea ţăranilor colectivişti fruntaşi şi pînă la 20 februarie a.c., au făcut cereri să fie primite în gospodăria colectivă 365 de familii din această comună.

>> 

Sursa (pentru toate articolele): ,,Secera şi Ciocanul”, anul XII, nr. 2436, marţi, 4 martie 1962, p. 1.

Poza 1 ne-a fost donată - alături de alte 15 fotografii propgandistice, toate realizate de ,,Foto Ionescu” din Râmnicu Vâlcea - de către prof. #MihaiMoldoveanu, căruia îi mulțumim.

Toate pozele vor ilustra, pe viitor, una câte una resurse #memoriavalceana pe care le constituim online; după 16 ,,episoade”, pozele vor fi publicate (toate laolaltă) și într-un album retrospectiv.

Poza a doua (stânga-jos) a apărut în pagina 1 a publicației ,,Secera şi Ciocanul” alături de articolele pe care le redăm mai sus) cu explicația ,,Sute de colectivişti din comuna Mărunţei, raionul Drăgăneşti-Olt, lucrează în aceste zile premeratoare campaniei de primăvară la desfundatul terenului pentru noile plantaţii de vii şi pomi”.

La poziția a treia: colaj din capturi de ecran cu articolele propaganstice prezentate astăzi.

În descrierea ultimului colaj vedem un exemplu cum s-a desfășurat, de fapt, în realitate, colectivizarea în Vâlcea (și nu numai)...

Imaginile din colaj una câte una cu mai multe informații în conexiune - la această legătură.


______________
#memoriavalceana #bibliotecivalcene #istorielocala #Valcea #Educație #istorielocalavalcea #ramnicuvalcea #judetulvalcea #biblioteca #bibliotecaonline #nevedemlabiblioteca #BVaAV #UZPR #BibliotecaVirtualaaAutorilorValceni #comunism #colectivizare #ColectivizareValcea #nationalizare #NationalizareValcea

#AndreiPandrea #MediclaBoișoara (X)

#CatagrafiaDePacienti   — De ce n-ai venit, bade, cu copilul pînă la ora 3? Tantana Ion, cioban (...), îmi ripostează: — Fin’ c-am băgat f...