În aprilie 1949, Petre Țuțea era transferat de la Jilava la închisoarea din Ocnele Mari. Avea în urmă un drum politic care începuse la stânga și îl dusese în Mișcarea Legionară. Peste decenii, avea să explice ce anume deosebea, în ochii lui, legionarismul românesc de fascismul italian și de național-socialismul german. [1] [2]
De la socialism la naționalism
În 1932–1933, Țuțea a scos, împreună cu Petre Pandrea, revista marxistă Stânga. În anii următori s-a apropiat de dreapta naționalistă și de cercurile legionare. Într-o declarație din 1957, el data intrarea sa oficială în Mișcarea Legionară imediat după 6 septembrie 1940. [1]
Legionarismul românesc în ochii lui Țuțea
„Legionarismul e mistic-creștin”, îi spunea Țuțea lui Radu Preda. În interpretarea sa, credința creștină dădea Mișcării Legionare caracterul ei distinct. Fotografia cortegiului funerar al lui Ion Moța și Vasile Marin, din 1937, arată locul pe care simbolurile creștine îl aveau în ceremoniile publice ale Legiunii. [2] [3]
Fascismul italian și statul lui Mussolini
Țuțea punea fascismul italian și național-socialismul german în aceeași categorie. Le numea „explozii etno-istorice” și le atribuia un caracter nereligios


Doua judete pe o harta, doua casute de bifat. „Sunteți de acord cu comasarea Vâlcea–Argeș?” Cine pune întrebarea poate număra repede răspunsurile. Cel care răspunde ar avea nevoie și de proiect, să știe la ce spune „da” sau „nu”.





și despre 




