#Termoficare #RâmnicuVâlcea
𝙨𝙞𝙨𝙩𝙚𝙢 𝙘𝙤𝙢𝙥𝙡𝙚𝙭, 𝙘𝙖𝙧𝙚 𝙖𝙧𝙚 𝙣𝙚𝙫𝙤𝙞𝙚 𝙙𝙚 𝙚𝙭𝙥𝙡𝙞𝙘𝙖𝙩𝙞𝙞 𝙨𝙞𝙢𝙥𝙡𝙚
𝙡𝙚𝙘𝙩𝙞𝙖 𝙖𝙣𝙞𝙡𝙤𝙧 '50 𝙚𝙨𝙩𝙚 𝙜𝙖𝙣𝙙𝙞𝙧𝙚𝙖 𝙥𝙚 𝙩𝙚𝙧𝙢𝙚𝙣 𝙡𝙪𝙣𝙜, 𝙙𝙖𝙧 𝙛𝙖𝙧𝙖 𝙖 𝙪𝙞𝙩𝙖 𝙡𝙚𝙜𝙞𝙡𝙚 𝙛𝙞𝙯𝙞𝙘𝙞𝙞
◇ 𝘼𝙥𝙖 𝙘𝙖𝙡𝙙𝙖 𝙨𝙞 𝙞𝙣𝙘𝙖𝙡𝙯𝙞𝙧𝙚𝙖 𝙥𝙤𝙩 𝙛𝙞 𝙖𝙨𝙞𝙜𝙪𝙧𝙖𝙩𝙚 𝙘𝙤𝙣𝙘𝙤𝙢𝙞𝙩𝙚𝙣𝙩 ▸ 𝙍𝙚𝙩𝙚𝙖𝙪𝙖 𝙖 𝙛𝙤𝙨𝙩 𝙥𝙧𝙤𝙞𝙚𝙘𝙩𝙖𝙩𝙖 𝙥𝙚𝙣𝙩𝙧𝙪 𝙪𝙣 𝙧𝙚𝙜𝙞𝙢 𝙢𝙖𝙭𝙞𝙢 𝙙𝙚 150/70 𝙙𝙚 𝙜𝙧𝙖𝙙𝙚 ◆ 𝘿𝙤𝙪𝙖 𝙨𝙪𝙧𝙨𝙚 𝙥𝙤𝙩 𝙞𝙣𝙩𝙧𝙤𝙙𝙪𝙘𝙚 𝙙𝙚𝙗𝙞𝙩𝙚 𝙨𝙞 𝙩𝙚𝙢𝙥𝙚𝙧𝙖𝙩𝙪𝙧𝙞 𝙙𝙞𝙛𝙚𝙧𝙞𝙩𝙚 ▹ 𝙋𝙧𝙚𝙨𝙞𝙪𝙣𝙚𝙖 𝙨𝙚 𝙩𝙧𝙖𝙣𝙨𝙢𝙞𝙩𝙚 𝙧𝙚𝙥𝙚𝙙𝙚, 𝙙𝙖𝙧 𝙖𝙥𝙖 𝙨𝙞 𝙩𝙚𝙢𝙥𝙚𝙧𝙖𝙩𝙪𝙧𝙖 𝙖𝙟𝙪𝙣𝙜 𝙞𝙣 𝙩𝙞𝙢𝙥 ◉ 𝙍𝙚𝙩𝙪𝙧𝙪𝙡 𝙘𝙤𝙢𝙪𝙣 𝙣𝙪 𝙢𝙖𝙞 𝙖𝙥𝙖𝙧𝙩𝙞𝙣𝙚 𝙪𝙣𝙪𝙞 𝙖𝙣𝙪𝙢𝙞𝙩 𝙥𝙧𝙤𝙙𝙪𝙘𝙖𝙩𝙤𝙧 ✦ 𝙋𝙞𝙚𝙧𝙙𝙚𝙧𝙞𝙡𝙚 𝙨𝙚 𝙫𝙖𝙙 𝙞𝙣 𝙗𝙖𝙡𝙖𝙣𝙩𝙖 𝙞𝙣𝙩𝙧𝙚 𝙚𝙣𝙚𝙧𝙜𝙞𝙖 𝙞𝙣𝙩𝙧𝙤𝙙𝙪𝙨𝙖 𝙨𝙞 𝙘𝙚𝙖 𝙡𝙞𝙫𝙧𝙖𝙩𝙖 ◈ 𝙄𝙣𝙩𝙧𝙚𝙗𝙖𝙧𝙚𝙖 𝙣𝙪 𝙚𝙨𝙩𝙚 𝙙𝙖𝙘𝙖 𝙙𝙤𝙪𝙖 𝙨𝙪𝙧𝙨𝙚 𝙥𝙤𝙩 𝙛𝙪𝙣𝙘𝙩𝙞𝙤𝙣𝙖, 𝙘𝙞 𝙞𝙣 𝙘𝙚 𝙘𝙤𝙣𝙙𝙞𝙩𝙞𝙞; ○ 𝘾𝙀𝙏 𝙂𝙤𝙫𝙤𝙧𝙖 𝙣𝙪 𝙖 𝙛𝙤𝙨𝙩 𝙜𝙖𝙣𝙙𝙞𝙩𝙖 𝙞𝙣𝙞𝙩𝙞𝙖𝙡 𝙘𝙖 𝙤 𝙘𝙚𝙣𝙩𝙧𝙖𝙡𝙖 𝙥𝙚 𝙘𝙖𝙧𝙗𝙪𝙣𝙚 ▣ 𝙉𝙤𝙪𝙖 𝙘𝙚𝙣𝙩𝙧𝙖𝙡𝙖 𝙙𝙚 𝙘𝙤𝙜𝙚𝙣𝙚𝙧𝙖𝙧𝙚 𝙚𝙨𝙩𝙚 𝙪𝙣 𝙥𝙧𝙤𝙞𝙚𝙘𝙩 𝙧𝙚𝙖𝙡, 𝙧𝙚𝙖𝙡𝙞𝙯𝙖𝙩 𝙞𝙣 𝙚𝙩𝙖𝙥𝙚 ▤ 𝘾𝘼𝙁-𝙪𝙧𝙞𝙡𝙚 𝙣𝙪 𝙧𝙚𝙥𝙧𝙚𝙯𝙞𝙣𝙩𝙖 𝙞𝙣𝙩𝙧𝙚𝙖𝙜𝙖 𝙘𝙚𝙣𝙩𝙧𝙖𝙡𝙖 ⬢ 𝙍𝙖𝙘𝙤𝙧𝙙𝙖𝙧𝙚𝙖 𝘾𝘼𝙁-𝙪𝙧𝙞𝙡𝙤𝙧 𝙣𝙪 𝙞𝙣𝙨𝙚𝙖𝙢𝙣𝙖 𝙖𝙪𝙩𝙤𝙢𝙖𝙩 𝙛𝙪𝙣𝙘𝙩𝙞𝙤𝙣𝙖𝙧𝙚 𝙘𝙤𝙢𝙚𝙧𝙘𝙞𝙖𝙡𝙖 ⬡ 𝙉𝙤𝙪𝙖 𝙘𝙚𝙣𝙩𝙧𝙖𝙡𝙖 𝙥𝙖𝙨𝙩𝙧𝙚𝙖𝙯𝙖 𝙙𝙞𝙨𝙩𝙖𝙣𝙩𝙖 𝙛𝙖𝙩𝙖 𝙙𝙚 𝙤𝙧𝙖𝙨 ▧ 𝙈𝙞𝙣𝙩𝙞𝙖 𝙖𝙧𝙖𝙩𝙖 𝙤 𝙖𝙡𝙩𝙖 𝙨𝙘𝙖𝙧𝙖 𝙖 𝙞𝙣𝙫𝙚𝙨𝙩𝙞𝙩𝙞𝙚𝙞; ⬟ 𝙈𝙞𝙣𝙩𝙞𝙖 𝙨𝙞 𝙂𝙤𝙫𝙤𝙧𝙖 𝙣𝙪 𝙨𝙪𝙣𝙩 𝙥𝙧𝙤𝙞𝙚𝙘𝙩𝙚 𝙚𝙘𝙝𝙞𝙫𝙖𝙡𝙚𝙣𝙩𝙚 → 𝙀𝙛𝙞𝙘𝙞𝙚𝙣𝙩𝙖 𝙨𝙚 𝙢𝙖𝙨𝙤𝙖𝙧𝙖 𝙥𝙚 𝙞𝙣𝙩𝙧𝙚𝙜𝙪𝙡 𝙙𝙧𝙪𝙢 𝙖𝙡 𝙘𝙖𝙡𝙙𝙪𝙧𝙞𝙞...
Apa caldă menajeră și agentul termic care circulă prin caloriferele apartamentelor, caselor, instituțiilor etc. de pe arealul administrat de
Primăria Municipiului Râmnicu Vâlcea (mai sunt și alți consumatori, desigur) nu vin direct de la CET Govora, Autoro sau de la noile cazane de apă fierbinte – așa-numitele CAF-uri.
Prin magistrala primară circulă apă tratată, încălzită de unul sau mai mulți producători. Ajunsă în punctele termice, aceasta transferă căldura, prin schimbătoare, către două circuite distincte:
• circuitul pentru prepararea apei calde menajere;
• circuitul care alimentează caloriferele locuințelor.
Apa din circuitul primar nu ajunge la robinet și, în mod normal, nu intră în instalațiile blocurilor. După ce cedează căldură în punctele termice, se întoarce la sursa de producere pentru a fi reîncălzită.
◇ 𝘼𝙥𝙖 𝙘𝙖𝙡𝙙𝙖 𝙨𝙞 𝙞𝙣𝙘𝙖𝙡𝙯𝙞𝙧𝙚𝙖 𝙥𝙤𝙩 𝙛𝙞 𝙖𝙨𝙞𝙜𝙪𝙧𝙖𝙩𝙚 𝙘𝙤𝙣𝙘𝙤𝙢𝙞𝙩𝙚𝙣𝙩
Același circuit primar poate alimenta, în punctele termice, atât schimbătoarele pentru apa caldă menajeră, cât și pe cele pentru încălzire.
Nu este necesar ca Autoro să „producă apa caldă”, iar CAF-urile să „producă încălzirea”. Ambele surse produc energie termică și distribuie apa fierbinte pe circuitul primar, unul și același. Separarea celor două utilizări se face în punctele termice.
Pentru aceasta, magistrala trebuie să funcționeze continuu atât timp cât există consum, cu debit, presiune și temperatură suficiente. Pompele asigură circulația, iar sursele de producere încălzesc apa.
▸ 𝙍𝙚𝙩𝙚𝙖𝙪𝙖 𝙖 𝙛𝙤𝙨𝙩 𝙥𝙧𝙤𝙞𝙚𝙘𝙩𝙖𝙩𝙖 𝙥𝙚𝙣𝙩𝙧𝙪 𝙪𝙣 𝙧𝙚𝙜𝙞𝙢 𝙢𝙖𝙭𝙞𝙢 𝙙𝙚 150/70 𝙙𝙚 𝙜𝙧𝙖𝙙𝙚
Vechiul sistem a fost proiectat pentru un regim maxim de aproximativ 150°C pe tur și 70°C pe retur, în condiții de sarcină ridicată și temperaturi exterioare foarte scăzute.
Aceasta nu înseamnă că apa trebuie să circule permanent la 150°C. Temperatura de tur se reglează în funcție de vreme și de consum, putând fi considerabil mai mică în perioadele blânde.
În punctele termice, agentul primar cedează căldură pentru obținerea:
– apei calde menajere, de regulă la aproximativ 50–60°C;
– agentului termic trimis către calorifere, la o temperatură stabilită în funcție de vreme și de caracteristicile clădirilor.
Instalațiile secundare mai vechi au fost proiectate frecvent pentru regimuri de până la aproximativ 95/75°C, dar în exploatarea reală pot funcționa la temperaturi mai mici.
Trebuie deosebite, așadar:
– temperatura pentru care a fost proiectată magistrala;
– temperatura produsă de fiecare sursă;
– temperatura comună rezultată după amestecarea debitelor;
– temperatura care ajunge efectiv în punctele termice;
– temperatura livrată de acestea către consumatori.
◆ 𝘿𝙤𝙪𝙖 𝙨𝙪𝙧𝙨𝙚 𝙥𝙤𝙩 𝙞𝙣𝙩𝙧𝙤𝙙𝙪𝙘𝙚 𝙙𝙚𝙗𝙞𝙩𝙚 𝙨𝙞 𝙩𝙚𝙢𝙥𝙚𝙧𝙖𝙩𝙪𝙧𝙞 𝙙𝙞𝙛𝙚𝙧𝙞𝙩𝙚
Autoro și CAF-urile pot alimenta același circuit primar, dacă racordurile, pompele, vanele, automatizările și dispecerizarea permit funcționarea lor coordonată.
Fiecare sursă introduce în rețea un anumit debit de apă, la o anumită temperatură. Cele două temperaturi nu trebuie presupuse automat identice.
După întâlnirea și amestecarea debitelor, în magistrala comună rezultă o singură temperatură de tur. Aceasta depinde de debitul și temperatura fiecărei surse. Simplificat, sursa care introduce debitul mai mare influențează mai puternic temperatura finală.
Ca exemplu pur ipotetic, dacă CAF-urile ar introduce apă la 130°C, iar Autoro la 90°C (sau invers), la debite egale ar rezulta după amestecare aproximativ 110°C. Dacă CAF-urile ar furniza un debit de două ori mai mare, temperatura rezultată ar fi de aproximativ 117°C. Dacă Autoro ar furniza debitul dublu, ar rezulta aproximativ 103°C.
Aceste valori sunt numai exemple de calcul, nu temperaturi confirmate ale celor două surse.
După amestecare, nu vor continua să circule separat „apa CAF-urilor” și „apa Autoro”. Va exista un singur agent termic, la temperatura comună rezultată.
Această temperatură trebuie să rămână suficientă pentru ca, după pierderile de pe traseul de aproximativ 12 kilometri, punctele termice să poată prepara concomitent apa caldă menajeră și agentul termic pentru calorifere.
Automatizarea trebuie să regleze permanent debitul și sarcina fiecărei surse, temperatura comună pe tur, presiunea din rețea și funcționarea pompelor, vanelor și cazanelor.
Nu este suficient, așadar, să cunoaștem puterea instalată. Contează debitul și temperatura pe care fiecare sursă le poate garanta efectiv în sistemul comun.
▹ 𝙋𝙧𝙚𝙨𝙞𝙪𝙣𝙚𝙖 𝙨𝙚 𝙩𝙧𝙖𝙣𝙨𝙢𝙞𝙩𝙚 𝙧𝙚𝙥𝙚𝙙𝙚, 𝙙𝙖𝙧 𝙖𝙥𝙖 𝙨𝙞 𝙩𝙚𝙢𝙥𝙚𝙧𝙖𝙩𝙪𝙧𝙖 𝙖𝙟𝙪𝙣𝙜 𝙞𝙣 𝙩𝙞𝙢𝙥
Fenomenul poate fi înțeles prin exemplul unui furtun lung de grădină, așezat succesiv la umbră, la soare și din nou la umbră.
Înainte de pornirea pompei, apa din furtun nu are aceeași temperatură pe toată lungimea. În porțiunile expuse la soare este mai caldă, iar în cele umbrite este mai rece.
Când pornește pompa și introduce apă din acvifer la aproximativ 11°C, presiunea se transmite repede, dar apa rece nu apare instantaneu la capătul furtunului.
Mai întâi iese apa care se afla deja în apropierea capătului, apoi apa din porțiunile precedente și abia după aceea ajunge apa proaspăt pompată. Temperatura la ieșire poate varia până când întregul volum este înlocuit și curgerea se stabilizează.
În magistrala de termoficare, agentul termic trebuie să circule continuu, iar turbulența favorizează amestecarea. Principiul rămâne însă același:
– apa deja aflată în conductă este împinsă înainte;
– schimbarea debitului sau a temperaturii unei surse ajunge în oraș după un anumit timp;
– pe traseu, apa pierde căldură;
– până la stabilizarea noului regim pot exista variații temporare de temperatură.
Pompa pune apa în mișcare și menține presiunea necesară, dar nu uniformizează instantaneu temperatura pe întreaga lungime a magistralei.
◉ 𝙍𝙚𝙩𝙪𝙧𝙪𝙡 𝙘𝙤𝙢𝙪𝙣 𝙣𝙪 𝙢𝙖𝙞 𝙖𝙥𝙖𝙧𝙩𝙞𝙣𝙚 𝙪𝙣𝙪𝙞 𝙖𝙣𝙪𝙢𝙞𝙩 𝙥𝙧𝙤𝙙𝙪𝙘𝙖𝙩𝙤𝙧
După ce agentul termic a cedat căldură în punctele termice, apa revine prin conducta de retur la o temperatură mai joasă.
În acel moment nu mai există „returul Autoro” și „returul CAF-urilor”. Există returul sistemului, rezultat după transportul pe magistrală și transferul energiei către consumatori.
Acest retur comun este repartizat hidraulic între sursele aflate în funcțiune, prin configurația conductelor, pompelor, vanelor și automatizărilor. Fiecare sursă primește un anumit debit de retur și îl încălzește din nou până la temperatura sa de livrare.
Dacă sursele sunt racordate în puncte diferite, temperaturile măsurate local pe retur pot prezenta unele diferențe.
Pentru fiecare producător trebuie cunoscute:
– debitul de retur pe care îl preia;
– temperatura apei la intrarea în instalația sa;
– temperatura apei pe care o livrează în rețea;
– energia folosită pentru această reîncălzire.
Energia termică livrată se determină la limita fiecărei surse, pe baza debitului și a diferenței dintre temperatura sa de tur și cea de retur:
energia termică ≈ debitul × diferența de temperatură dintre tur și retur.
Producătorii nu împart contabil temperatura returului comun. Ei preiau hidraulic anumite debite din retur, iar energia fiecăruia este măsurată separat, înainte ca fluxurile încălzite să se amestece din nou în magistrală.
Și tot producătorii trebuie să rezolve, fiecare, problema filtrării/ tratării agentului termic comun (și a completării/ înlocuirii lui, când este cazul) - operațiuni care dacă nu sunt făcute potrivit standardelor tehnologice, nu doar că ,,pot” produce complicații suplimentare - este doar o chestiune de timp până acestea ,,se întâmplă”...
✦ 𝙋𝙞𝙚𝙧𝙙𝙚𝙧𝙞𝙡𝙚 𝙨𝙚 𝙫𝙖𝙙 𝙞𝙣 𝙗𝙖𝙡𝙖𝙣𝙩𝙖 𝙞𝙣𝙩𝙧𝙚 𝙚𝙣𝙚𝙧𝙜𝙞𝙖 𝙞𝙣𝙩𝙧𝙤𝙙𝙪𝙨𝙖 𝙨𝙞 𝙘𝙚𝙖 𝙡𝙞𝙫𝙧𝙖𝙩𝙖
Energia introdusă de Autoro și de CAF-uri se măsoară separat la punctele lor de livrare. Energia ajunsă în punctele termice și cea transferată circuitelor secundare se măsoară în alte puncte.
Diferența dintre energia introdusă și cea utilă reprezintă consumul tehnologic și pierderile sistemului.
Aceste pierderi nu pot fi atribuite numai după temperatura returului și nici unui singur producător după amestecarea debitelor. Ele rezultă din balanța întregului sistem: energia introdusă, energia ajunsă în punctele termice, energia livrată consumatorilor, pierderile termice, energia pentru pompare și pierderile de apă tratată.
Distanța de aproximativ 12 kilometri contează. Un traseu lung presupune pierderi termice, consum de energie pentru circulație, întreținerea conductelor și risc de avarii.
◈ 𝙄𝙣𝙩𝙧𝙚𝙗𝙖𝙧𝙚𝙖 𝙣𝙪 𝙚𝙨𝙩𝙚 𝙙𝙖𝙘𝙖 𝙙𝙤𝙪𝙖 𝙨𝙪𝙧𝙨𝙚 𝙥𝙤𝙩 𝙛𝙪𝙣𝙘𝙩𝙞𝙤𝙣𝙖, 𝙘𝙞 𝙞𝙣 𝙘𝙚 𝙘𝙤𝙣𝙙𝙞𝙩𝙞𝙞
Din punct de vedere tehnic, alimentarea rețelei din două sau mai multe surse este posibilă.
Pentru evaluarea soluției sunt importante câteva informații concrete:
› capacitatea efectivă, temperatura și debitul garantate de fiecare sursă;
› locurile în care debitele se întâlnesc și temperatura rezultată după amestecare;
› timpul în care schimbările de temperatură ajung în punctele termice;
› sursa care acoperă consumul de bază și cea care preia vârfurile;
› sistemul de dispecerizare și automatizare;
› amplasarea și certificarea contoarelor;
› prețul energiei furnizate de fiecare producător;
› pierderile magistralei și modul în care sunt incluse în costuri;
› autorizațiile, licențele și recepțiile necesare;
› capacitatea sistemului de a furniza concomitent apă caldă și încălzire în perioadele foarte reci.
Acestea nu sunt acuzații, ci informații firești pentru înțelegerea unui serviciu public.
○ 𝘾𝙀𝙏 𝙂𝙤𝙫𝙤𝙧𝙖 𝙣𝙪 𝙖 𝙛𝙤𝙨𝙩 𝙜𝙖𝙣𝙙𝙞𝙩𝙖 𝙞𝙣𝙞𝙩𝙞𝙖𝙡 𝙘𝙖 𝙤 𝙘𝙚𝙣𝙩𝙧𝙖𝙡𝙖 𝙥𝙚 𝙘𝙖𝙧𝙗𝙪𝙣𝙚
Cum am mai scris, (termo)centrala a fost proiectată în anii 1950 pentru dezvoltarea platformei industriale. Primele instalații, puse în funcțiune în 1958–1959, foloseau gaze naturale. Tot pentru gaz au fost concepute cele două grupuri de câte 50 MW intrate în funcțiune în 1969–1970.
În perioada 1973–1976 au apărut cazane care puteau utiliza gaze și păcură. Trecerea masivă la lignit s-a produs mai târziu, prin extinderile din 1986 și 1993. Chiar și arderea lignitului necesita combustibil auxiliar pentru pornire și stabilizare.
CET Govora a fost, așadar, o centrală construită în etape și adaptată succesiv priorităților energetice ale statului.
Oprirea producției pe lignit nu a fost provocată de imposibilitatea fizică de a mai arde cărbune, ci de expirarea cadrului legal de funcționare pe acest combustibil și de neadaptarea instalațiilor la noile cerințe energetice și de mediu.
✧ 𝙇𝙚𝙘𝙩𝙞𝙖 𝙖𝙣𝙞𝙡𝙤𝙧 1950 𝙚𝙨𝙩𝙚 𝙜𝙖𝙣𝙙𝙞𝙧𝙚𝙖 𝙥𝙚 𝙩𝙚𝙧𝙢𝙚𝙣 𝙡𝙪𝙣𝙜
Sistemul economiei centralizate nu poate fi reprodus, dar proiectarea de atunci pornea de la întrebări corecte: unde sunt consumatorii, de câtă energie vor avea nevoie, ce combustibili există și ce forme de energie trebuie produse simultan?
Centrala a fost amplasată lângă marii consumatori industriali și dimensionată inițial pentru producerea de electricitate și abur tehnologic. Agentul termic destinat orașului a apărut ulterior, ca o valorificare secundară a capacităților energetice construite pentru platforma industrială.
Între timp, marii consumatori industriali s-au restrâns, iar raportul s-a inversat: ceea ce fusese inițial un produs secundar a devenit principala rațiune a noii investiții.
Centrala aflată în construcție este dimensionată în primul rând pentru încălzirea și apa caldă ale municipiului, producerea de electricitate fiind realizată în cogenerare cu această misiune principală.
Termoficarea orașului a trecut, în câteva decenii, din plan secund în centrul întregului sistem.
▣ 𝙉𝙤𝙪𝙖 𝙘𝙚𝙣𝙩𝙧𝙖𝙡𝙖 𝙙𝙚 𝙘𝙤𝙜𝙚𝙣𝙚𝙧𝙖𝙧𝙚 𝙚𝙨𝙩𝙚 𝙪𝙣 𝙥𝙧𝙤𝙞𝙚𝙘𝙩 𝙧𝙚𝙖𝙡, 𝙧𝙚𝙖𝙡𝙞𝙯𝙖𝙩 𝙞𝙣 𝙚𝙩𝙖𝙥𝙚
Contractul de finanțare pentru noua sursă de energie termică și electrică de pe platforma CET Govora a fost semnat la 24 august 2023.
Valoarea totală anunțată este de aproximativ 140 de milioane de euro, iar contractul de proiectare și execuție depășește 607 milioane de lei fără TVA.
Investiția este finanțată prin Programul național „Termoficare”, în principal din bugetul de stat, cu participarea financiară a Județului Vâlcea. Această finanțare este distinctă de suma de 40 de milioane de lei solicitată separat pentru continuitatea serviciului în perioada de tranziție.
Configurația principală cuprinde:
– patru CAF-uri pe gaze naturale, cu aproximativ 100 MW termici în total;
– cinci motoare de cogenerare, cu aproximativ 52 MW electrici;
– aproximativ 44–45 MW termici recuperați de la motoare;
– o putere termică totală de aproximativ 145 MW;
– un acumulator termic și instalațiile auxiliare.
Motoarele vor produce simultan electricitate și căldură, iar CAF-urile vor completa necesarul în perioadele de consum ridicat sau vor asigura rezerva.
▤ 𝘾𝘼𝙁-𝙪𝙧𝙞𝙡𝙚 𝙣𝙪 𝙧𝙚𝙥𝙧𝙚𝙯𝙞𝙣𝙩𝙖 𝙞𝙣𝙩𝙧𝙚𝙖𝙜𝙖 𝙘𝙚𝙣𝙩𝙧𝙖𝙡𝙖
Cele patru cazane însumează aproximativ 100 MW termici. Necesarul estimat al orașului este de circa 18 MW termici vara, pentru apa caldă, și aproximativ 100 MW într-o iarnă obișnuită, pentru apă caldă și încălzire.
În perioadele foarte reci, necesarul istoric putea ajunge la aproximativ 160 MW termici. După intrarea în funcțiune a motoarelor de cogenerare, noua centrală ar urma să atingă aproximativ 145 MW termici.
Puterea instalată nu este însă identică cu puterea disponibilă permanent. Aceasta depinde de echipamentele aflate în funcțiune, alimentarea cu gaz, mentenanță, temperaturile cerute și starea rețelei.
⬢ 𝙍𝙖𝙘𝙤𝙧𝙙𝙖𝙧𝙚𝙖 𝘾𝘼𝙁-𝙪𝙧𝙞𝙡𝙤𝙧 𝙣𝙪 𝙞𝙣𝙨𝙚𝙖𝙢𝙣𝙖 𝙖𝙪𝙩𝙤𝙢𝙖𝙩 𝙛𝙪𝙣𝙘𝙩𝙞𝙤𝙣𝙖𝙧𝙚 𝙘𝙤𝙢𝙚𝙧𝙘𝙞𝙖𝙡𝙖
Până în octombrie 2026, CAF-urile fuseseră montate, iar racordarea lor la magistrala primară fusese anunțată. Aceasta confirmă existența fizică a primei etape a investiției.
Pentru exploatare sunt însă necesare finalizarea racordurilor, alimentarea cu gaze și energie electrică, probele la rece și la cald, verificarea automatizărilor și echipamentelor, autorizările, recepția, licențierea și stabilirea clară a operatorului.
Documentația inițială a indicat ca termen general 31 decembrie 2026, dar trebuie separate două momente: intrarea în funcțiune a CAF-urilor și finalizarea celor cinci motoare de cogenerare.
Informațiile publice indică anul 2027 pentru etapa motoarelor. Prin urmare, racordarea CAF-urilor nu înseamnă că întreaga centrală de cogenerare este deja finalizată.
⬡ 𝙉𝙤𝙪𝙖 𝙘𝙚𝙣𝙩𝙧𝙖𝙡𝙖 𝙥𝙖𝙨𝙩𝙧𝙚𝙖𝙯𝙖 𝙙𝙞𝙨𝙩𝙖𝙣𝙩𝙖 𝙛𝙖𝙩𝙖 𝙙𝙚 𝙤𝙧𝙖𝙨
Noua cogenerare va produce energia mai eficient și mai curat decât vechile instalații pe lignit, dar rămâne pe platforma CET Govora.
Agentul termic trebuie transportat în continuare aproximativ 12 kilometri până la oraș. În costul final rămân pierderile magistralei, pomparea, consumul de apă tratată, întreținerea conductelor și riscul avariilor.
O centrală modernă nu garantează singură o gigacalorie ieftină la intrarea în bloc. Contează eficiența întregului traseu dintre producător și consumator.
O centrală amplasată în oraș sau în imediata apropiere ar fi redus distanța de transport, dar ar fi necesitat propriul teren, racorduri, autorizații și finanțare. Un asemenea proiect nu a fost aprobat; este numai un termen de comparație pentru înțelegerea efectului produs de amplasament.
▧ 𝙈𝙞𝙣𝙩𝙞𝙖 𝙖𝙧𝙖𝙩𝙖 𝙤 𝙖𝙡𝙩𝙖 𝙨𝙘𝙖𝙧𝙖 𝙖 𝙞𝙣𝙫𝙚𝙨𝙩𝙞𝙩𝙞𝙚𝙞
Vechea termocentrală Mintia avea șase grupuri și aproximativ 1.260 MW electrici. S-a oprit în 2021, iar activele au fost cumpărate în august 2022 de Mass Global Energy Rom, pentru aproximativ 91,2 milioane de euro fără TVA.
Pe același amplasament este construită o centrală nouă, în ciclu combinat, cu aproximativ 1.700 MW electrici. Proiectul este destinat în principal Sistemului Energetic Național și nu este o centrală urbană de cogenerare comparabilă direct cu cea de la Govora.
Investiția este estimată la 1,2–1,4 miliarde de euro și este finanțată în principal de investitorul privat. Racordurile de gaze și electricitate sunt proiecte distincte, realizate cu implicarea Transgaz și Transelectrica, iar conducta de gaze beneficiază și de finanțare din Fondul pentru Modernizare.
De la cumpărarea activelor, în august 2022, până la prima aprindere a unei turbine, la 8 octombrie 2026, au trecut puțin peste patru ani. Prima aprindere marchează începutul probelor, nu finalizarea întregii centrale.
⬟ 𝙈𝙞𝙣𝙩𝙞𝙖 𝙨𝙞 𝙂𝙤𝙫𝙤𝙧𝙖 𝙣𝙪 𝙨𝙪𝙣𝙩 𝙥𝙧𝙤𝙞𝙚𝙘𝙩𝙚 𝙚𝙘𝙝𝙞𝙫𝙖𝙡𝙚𝙣𝙩𝙚
Mintia înseamnă aproximativ 1.700 MW electrici, o investiție în principal privată de 1,2–1,4 miliarde de euro și producție pentru Sistemul Energetic Național.
Noua centrală de la Govora înseamnă aproximativ 52 MW electrici și 145 MW termici, o investiție publică de aproximativ 140 de milioane de euro și producție orientată în principal către termoficarea municipiului.
Vechea CET Govora avea aproximativ 200 MW electrici și furniza, în același timp, abur platformei industriale și apă fierbinte orașului. Capacitatea istorică de apă fierbinte era de aproximativ 270 Gcal/h, adică peste 300 MW termici.
Noua centrală nu reproduce vechiul CET la scară mai mică. Are o structură diferită și este dimensionată în principal pentru consumul urban rămas în sistem.
Comparația cu Mintia este relevantă pentru înțelegerea dimensiunii investițiilor, a duratei realizării și a diferenței dintre vechile capacități și necesitățile actuale.
→ 𝙀𝙛𝙞𝙘𝙞𝙚𝙣𝙩𝙖 𝙨𝙚 𝙢𝙖𝙨𝙤𝙖𝙧𝙖 𝙥𝙚 𝙞𝙣𝙩𝙧𝙚𝙜𝙪𝙡 𝙙𝙧𝙪𝙢 𝙖𝙡 𝙘𝙖𝙡𝙙𝙪𝙧𝙞𝙞
Noul sistem poate funcționa cu Autoro, cu CAF-urile și, ulterior, cu motoarele de cogenerare, dacă sursele sunt integrate, automatizate, contorizate și autorizate corespunzător.
Apa caldă și încălzirea pot fi asigurate concomitent prin aceeași magistrală primară. Fiecare producător poate fi măsurat separat, chiar dacă tururile sale se amestecă, iar returul devine comun.
Presiunea se transmite repede, însă apa și modificările de temperatură parcurg fizic magistrala într-un anumit timp. Temperatura care ajunge în oraș depinde de debitele și temperaturile surselor, de modul în care acestea se amestecă și de pierderile de pe traseu.
Problema decisivă nu este numai câtă energie poate produce fiecare instalație, ci câtă energie ajunge efectiv în punctele termice și la consumatori, la ce temperatură și cu ce cost total.
Noua centrală schimbă tehnologia de producere. Magistrala de aproximativ 12 kilometri păstrează însă o parte importantă a vechii probleme: distanța dintre locul în care se produce căldura și orașul în care aceasta este consumată...
𝗗𝗼𝗰𝘂𝗺𝗲𝗻𝘁𝗮𝗿𝗲 𝗱𝗶𝗻 𝘀𝘂𝗿𝘀𝗲 𝗼𝗻𝗹𝗶𝗻𝗲 𝗱𝗲𝘀𝗰𝗵𝗶𝘀𝗲 𝘀𝗶 𝗱𝗶𝗻 𝗱𝗼𝗰𝘂𝗺𝗲𝗻𝘁𝗲 𝗽𝘂𝗯𝗹𝗶𝗰𝗲, 𝗰𝘂 𝗿𝗲𝗮𝗰𝘁𝗶𝘃𝗮𝗿𝗲𝗮 𝗻𝗼𝘁𝗶𝘂𝗻𝗶𝗹𝗼𝗿 𝗱𝗲 𝗳𝗶𝘇𝗶𝗰𝗮, 𝗵𝗶𝗱𝗿𝗮𝘂𝗹𝗶𝗰𝗮 𝘀𝗶 𝗽𝗿𝗼𝗰𝗲𝘀𝗲 𝘁𝗲𝗵𝗻𝗼𝗹𝗼𝗴𝗶𝗰𝗲 𝗿𝗮𝗺𝗮𝘀𝗲 𝗱𝗶𝗻 𝘀𝗰𝗼𝗮𝗹𝗮 — 𝗶𝗻𝗮𝗶𝗻𝘁𝗲 𝗱𝗲 𝗱𝗲𝗰𝗹𝗮𝗿𝗮𝘁𝗶𝗶 𝘀𝗶 𝗽𝗿𝗼𝗺𝗶𝘀𝗶𝘂𝗻𝗶, 𝗮𝗽𝗮 — 𝗶𝗻𝗰𝗹𝘂𝘀𝗶𝘃 𝗰𝗲𝗮 „𝗽𝘂𝗿𝘁𝗮𝘁𝗼𝗮𝗿𝗲 𝗱𝗲 𝗴𝗶𝗴𝗮𝗰𝗮𝗹𝗼𝗿𝗶𝗶” — 𝗰𝗼𝗻𝘁𝗶𝗻𝘂𝗮 𝘀𝗮 𝗰𝗶𝗿𝗰𝘂𝗹𝗲 𝗱𝘂𝗽𝗮 𝗹𝗲𝗴𝗶𝗹𝗲 𝗳𝗶𝘇𝗶𝗰𝗶𝗶.
