#Memoriavalceana a #WW2

🔴   #DemRadulescu/ #amintiridincopilarie (#momentetraite în #GaraRamnicului) 

>> completare resurse anterioare <<

23 august 1939...

În noaptea în care Germania nazistă și Uniunea Sovietică au semnat Pactul Ribbentrop–Molotov, un protocol secret împărțea Europa Centrală și de Est în sfere de influență. Polonia urma să fie divizată între cele două puteri, iar Uniunea Sovietică își declara interesul pentru Basarabia, în timp ce Germania își manifesta dezinteresul politic față de acest teritoriu.

La numai nouă zile, pe 1 septembrie 1939, Germania invada Polonia, iar la 17 septembrie Armata Roșie intra din răsărit. Statul polonez era sfâșiat între cei doi semnatari ai pactului, iar Europa intra în cel de-Al Doilea Război Mondial.

Primele victime nu au fost doar armatele, ci și oamenii obișnuiți. Sute de mii de civili și militari au fost siliți să-și părăsească locuințele, iar zeci de mii de refugiați polonezi au căutat scăpare în România. Țara noastră a devenit una dintre principalele căi de evacuare spre Iugoslavia, Grecia, Franța și Orientul Apropiat. În anii care au urmat, odată cu extinderea războiului, prin rețeaua feroviară românească aveau să circule și numeroase transporturi de militari, răniți, deportați și prizonieri de război.

Așezat pe magistrala feroviară care lega Transilvania de sudul României și de Dunăre, Râmnicu Vâlcea nu a rămas în afara acestor evenimente. Gara orașului a devenit martora trecerii unor trenuri încărcate cu destine frânte, într-o perioadă în care războiul părea departe de frontierele țării, dar era deja prezent în viața de zi cu zi.

În acest context trebuie înțelese și amintirile actorului Dem Rădulescu. Copil fiind, el își amintea trenurile care opreau în Gara Râmnicu Vâlcea și prizonierii care, însetați, întindeau mâinile pe ferestrele vagoanelor și cereau apă. Gestul simplu al localnicilor care le ofereau câte o cană cu apă spune, uneori, mai mult despre război decât o întreagă statistică.

Nu știm (cel puțin deocamdată) cu certitudine naționalitatea tuturor acelor prizonieri și nici împrejurările exacte ale transportului lor. Tocmai de aceea, mărturia lui Dem Rădulescu este valoroasă nu ca document militar, ci ca document de memorie. Ea surprinde un adevăr pe care istoria îl confirmă: marile decizii luate în cancelariile Europei au schimbat destinele a milioane de oameni și au ajuns să fie resimțite până și într-o gară de provincie, unde un copil privea, fără să înțeleagă pe deplin, chipurile obosite ale unor oameni purtați de război spre un destin necunoscut.

Poate că aceasta este una dintre cele mai puternice lecții ale istoriei: dincolo de tratate, ultimatumuri și frontiere redesenate pe hartă, rămân oamenii. Iar uneori, întreaga dramă a unui război încape în imaginea unui tren oprit într-o gară și în glasul unor prizonieri care cer, cu ultimele puteri, o cană cu apă...

Ediţia integrală a emisiunii <<Profesioniştii>> în care invitatul Eugeniei Vodă în studioul TVR1 a fost actorul Dem Rădulescu 

&&&

În conexiune: Vâlcea, 1939, toamna/ poze și jurnale ale polonezilor refugiați la noi când Germania nazistă le-a acaparat țara dinspre vest, iar Rusia sovietică - dinspre est > ospitalitatea românilor de rând în contrast cu neputința/corupția sau lipsa de umanism a unor funcționari ai Statului român • Preşedintele Ignacy Mościcki* la Craiova - «condamnat la condiţii atât de scandaloase şi la şicane ordinare», pe care «le suporta cu o linişte desăvârşită, cu cea mai mare demnitate şi măreţia unui mare domn»... 

 

_______

#memoriavalceana #bibliotecivalcene #istorielocala #mostenireculturala #Valcea #Educație #Valceaculturalheritage #Valceaculturalmemory #istorielocalavalcea #ramnicuvalcea #antimivireanul #judetulvalcea #biblioteca #bibliotecaonline #nevedemlabiblioteca #BVaAV #UZPR #BibliotecaVirtualaaAutorilorValceni #ww2 #refugiatipolonezi

Colectivizarea în #memoriavalceana (începutul anilor '60)

#ColectivizareValcea imediat după #ObsedantulDeceniu (1)
poze complementare articolelor de #propagandă, primite de la prof. #MihaiMoldoveanu unde în Vâlcea a fost imortalizată imaginea de sub ochii lui #GheorgheGheorghiuDej (din tablou)?
#RaionulRamnicuValcea raportează încheierea procesului (întrece #RaionulDrăgășani, bunăoară)
,,numai în anul 1960 colectiviştii din regiunea noastră şi-au construit 8.508 case noi 380 sate electrificate garnituri de mobilă în valoare de 6.853.000 lei 596 motorete şi motociclete, 8.724 biciclete, 1.049 maşini de cusut, 73 televizoare, precum şi frigidere, maşini de spălat rufe şi alte obiecte de valoare ridicată”
«Cît a pierdut anul trecut Ion Dobre (pentru că nu s-a înscris în #Colectivă)? — 3.033 kg grîu, 4.064 kg porumb, 68 kg brînză, 1.350 kg cartofi, 14 kg lînă, 135 kg fasole, 6.740 kg paie, 6.740 kg coceni, 1.340 kg varză, 1.340 kg dovleci şi 2.494 lei. Să vedem acum cît fac în bani toate aceste produse... 16.219,70 lei!»...

<<Convinşi de avantajele muncii unite, ţăranii muncitori păşesc în masă pe calea gospodăriei colective 

Rîmnicu Vîlcea — al 5-lea raion din regiunea noastră cu agricultura colectivizată

Aseară, tîrziu, la redacţia ziarului a sosit vestea că şi în raionul Rm. Vîlcea s-a încheiat colectivizarea agriculturii. Este al cincilea raion din regiunea noastră cu agricultura complet colectivizată.

Colectivizarea agriculturii raionului Rm. Vîlcea, ca şi colectivizarea agriculturii în celelalte raioane şi comune ale regiunii, este urmarea firească a unei intense munci politico-organizatorice desfăşurată de organizaţiile de partid, a atracţiei pe care rezultatele obţinute de gospodăriile agricole colective, viaţa nouă, îmbelşugată a colectiviştilor, a exercitat-o asupra ţăranilor întovărăşiţi şi cu gospodării individuale. Într-adevăr şi aici, ca oriunde în altă parte, gospodăriile colective şi-au scos cu putere la iveală superioritatea.

Cîteva exemple sînt suficiente pentru a susţine această afirmaţie. Gospodăria colectivă din Ostroveni a obţinut anul trecut cîte 2.500 kg porumb boabe la hectar şi peste 1.800 kg grîu la hectar, gospodăria colectivă „Octombrie Roşu” din Mihăieşti, cîte 2.200 kg porumb la hectar, cu peste 1.000 kg mai mult decît ţăranii individuali.

Mergînd pe linia valorificării terenurilor în pantă şi slab productive, gospodăriile colective din raion, îndrumate şi ajutate de organele şi organizaţiile de partid şi de stat, au pornit, în urmă cu cîţiva ani, paralel cu refacerea pomiculturii, o vastă acţiune de valorificare a acestor terenuri. Roadele acestei acţiuni se concretizează prin aceea că numai în anul trecut, pe dealurile raionului au fost executate plantaţii în masiv de tip socialist pe o suprafaţă de 1.620 hectare, urmînd ca anul acesta să se mai planteze încă 1.000 hectare de pomi. Roadele acestei acţiuni se vor vedea şi mai bine peste cîţiva ani cînd noile plantaţii vor intra pe rod şi vor începe să verse în casieriile gospodăriilor colective, în buzunarele colectiviştilor, milioane şi milioane de lei.

Venituri importante au obţinut şi obţin gospodăriile colective, în special cele aşezate pe roditoarea vale a Oltului, în jurul oraşului Rm. Vîlcea şi a staţiunilor balneare, din legumicultură şi zootehnie. Astfel, fiecare hectar de legume a adus colectiviştilor din Bujoreni, în anul 1960, cîte 40.000 lei, iar sectorul zootehnic al G.A.C. „1 Mai” Olăneşti s-a înscris anul trecut la rubrica „venituri” a gospodăriei cu aproape 300.000 lei. Şirul realizărilor obţinute de gospodăriile colective din raion ar putea fi continuat pe multe pagini. Şi, după cum e şi firesc, realizările obţinute de gospodăriile colective s-au răsfrînt asupra vieţii colectiviştilor care a devenit tot mai îmbelşugată.

Rezultatele obţinute de gospodăriile colective, viaţa nouă a colectiviştilor, au constituit pentru organele şi organizaţiile de partid din raion argumente convingătoare în munca pentru scoaterea în evidenţă a superiorităţii muncii unite, pentru atragerea ţăranilor muncitori în gospodării colective. Folosind variatele forme ale muncii politice — vizite în gospodării colective, vizite în gospodării personale ale colectiviştilor, materiale propagandistice, editate pe plan regional sau local, seri de calcul, seri de întrebări şi răspunsuri, conferinţe, grafice comparative, articole la gazetele de perete, adunări populare pe circumscripţii electorale, pe sate, pe comune, munca de la om la om etc. — organele şi organizaţiile de partid au popularizat pe larg aceste rezultate, le-au făcut cunoscute în rîndul ţăranilor întovărăşiţi şi cu gospodării individuale.

O deosebită influenţă au avut documentele Consfătuirii pe ţară a colectiviştilor care au fost prelucrate în fiecare sat. Toate acestea au determinat de la o zi la alta un număr tot mai mare de întovărăşiţi şi ţărani individuali să ceară să fie primiţi în G.A.C.

Astăzi în cele 30 gospodării colective din raion, un număr de 10.851 familii muncesc unite suprafaţa de 17.402 hectare.

Colectivizarea agriculturii raionului Rm. Vîlcea constituie încă un pas înainte al ţăranilor muncitori în lupta pentru asigurarea unei vieţi tot mai îmbelşugate.

&&&

ATRACŢIA BELŞUGULUI

• De la începutul anului şi pînă la 28 februarie a.c. în gospodăriile colective s-au mai înscris încă 83.594 familii de ţărani muncitori din regiunea noastră cu suprafaţa de 193.602 hectare • Astăzi gospodăriile colective ale regiunii Argeş cuprind 191.187 familii cu o suprafaţă de 442.709 ha.

Drum al belşugului — aşa au numit, pe bună dreptate, ţăranii muncitori drumul gospodăriei colective. Într-adevăr, la Drăgăneşti sau Slatina, la Costeşti sau Vedea, în orice sat în care a luat fiinţă şi s-a dezvoltat o gospodărie colectivă, viaţa nouă a început să pulseze din plin, belşugul pornind de la gospodăria colectivă şi-a făcut loc ca un şuvoi spre casele oamenilor. Stă mărturie ritmul nemaiîntîlnit în care se desfăşoară astăzi în satele noastre construcţia de locuinţe, stau mărturie zecile de mii de garnituri de mobilă, aparatele de radio, televizoare, aragaze, motociclete pe care şi le cumpără colectiviştii, stau mărturie hambarele lor pline cu de toate, viaţa lor nouă, lipsită de griji. Sînt lucruri pe care le vede oricine vizitează o gospodărie colectivă, oricine vizitează un colectivist. Asemenea lucruri au fost văzute, fireşte, în primul rînd de ţăranii întovărăşiţi şi cu gospodării individuale care au urmărit cu interes şi cu curiozitate felul cum se dezvoltă gospodăriile colective, ce aduc ele în viaţa oamenilor. Au urmărit, au văzut, s-au convins.

Şi după cum se ştie, belşugul atrage. Belşugul acesta din casele colectiviştilor — popularizat sub toate formele de agitatorii entuziaşti ai organizaţiilor de partid — a atras pe drumul lui mii şi mii de familii de ţărani muncitori. De la o zi la alta din satele regiunii pornesc veşti deosebit de îmbucurătoare. Sate întregi, comune întregi, raioane întregi anunţă colectivizarea lor totală. Numai de la începutul anului şi pînă aseară în gospodăriile colective s-au mai înscris 83.594 familii, cu suprafaţa de 193.602 hectare.

• Numai în anul 1960 colectiviştii din regiunea noastră şi-au construit 8.508 case noi.

• În prezent există în regiune 380 sate electrificate.

• În anul 1961 colectiviştii din regiune au cumpărat garnituri de mobilă în valoare de 6.853.000 lei.

• În ultimii doi ani colectiviştii din regiune şi-au mai cumpărat 596 motorete şi motociclete, 8.724 biciclete, 1.049 maşini de cusut, 73 televizoare, precum şi frigidere, maşini de spălat rufe şi alte obiecte de valoare ridicată.

Şi numărul familiilor care, urmînd cu încredere îndemnul partidului, pornesc spre gospodării colective, este de la o zi la alta tot mai mare. De la Cîmpulung s-a aflat, de pildă, că numai în ziua de 27 februarie alte 1.242 familii cu 2.016 hectare au făcut cereri să fie primite în gospodării colective. În aceeaşi zi în raionul Piteşti s-au mai înscris în gospodăriile colective 1.182 familii, în raionul Drăgăşani 909 familii, în comunele aparţinînd oraşului Piteşti 533 familii.

Este rodul muncii politice desfăşurată neobosit de către organizaţiile de partid, este rodul atracţiei pe care belşugul din gospodăriile colective îl exercită asupra ţăranilor întovărăşiţi şi cu gospodării individuale. Numărul mare de familii care se înscriu zilnic în gospodăriile colective dă convingerea că în curînd regiunea noastră va intra în rîndul regiunilor complet colectivizate din ţară.

Astăzi în gospodăriile colective ale regiunii muncesc unite 191.187 familii pe suprafaţa de 442.709 hectare, astăzi cinci raioane — Drăgăneşti, Slatina, Vedea, Costeşti, Rîmnicu Vîlcea — sînt complet colectivizate. Raioanele Horezu şi Cîmpulung şi celelalte se apropie de încheierea colectivizării.

În raioanele Drăgăşani şi Găieşti, noi comune complet colectivizate

În ziua de 27 februarie a.c. ultimele familii de ţărani muncitori din comuna Verguleasa, raionul Drăgăşani, au cerut să fie primite în gospodăriile colective. Cu o zi înainte (26 februarie) şi în comuna Zăvideni s-a terminat colectivizarea agriculturii.

Cu aceasta, în 11 comune din raionul Drăgăşani s-a încheiat colectivizarea agriculturii.

Şi în celelalte comune ale raionului, zilnic fac cereri de înscriere în G.A.C. zeci şi sute de familii de ţărani muncitori. Numai în ziua de 27 februarie au păşit pe calea muncii unite un număr de 909 familii.

Urmînd exemplul ţăranilor muncitori din raionul vecin, Costeşti, unde s-a încheiat procesul colectivizării, ţăranii muncitori din raionul Găieşti fac cereri în masă pentru a-şi uni forţele şi pămîntul în marea gospodărie colectivă. Astfel, ţăranii muncitori din comunele Dragodana şi Ioneşti au sărbătorit în seara zilei de 27 februarie terminarea colectivizării.

Pe cale de a termina colectivizarea agriculturii sînt şi comunele Mogoşani, Mătăsaru, Leordeni, oraşul Găieşti şi altele.

&&&

Pe drumul arătat de partid

Chemarea ţăranilor colectivişti din raionul Slatina către ţăranii muncitori din raionul Drăgăşani

Zilele trecute a avut loc la Slatina o consfătuire prilejuită de terminarea colectivizării agriculturii în raion. La această consfătuire au luat parte preşedinţii de G.A.C., secretarii comitetelor comunale de partid, activişti de partid şi de stat, care au discutat pe larg probleme legate de mai buna organizare a muncii în G.A.C., privind întărirea economico-organizatorică pe mai departe a gospodăriilor colective, precum şi probleme legate de succesul campaniei de primăvară din acest an.

Cu acest prilej, preşedinţii gospodăriilor agricole colective, prezenţi la consfătuire, în numele tuturor colectiviştilor din raion au făcut o călduroasă chemare ţăranilor întovărăşiţi şi cu gospodării individuale din raionul Drăgăşani, vecini cu ei, să le urmeze exemplul şi să păşească cu toată încrederea în marea gospodărie colectivă. Iată mai jos cuprinsul chemării.

Ţărani muncitori din raionul Drăgăşani!

Noi, preşedinţii gospodăriilor agricole colective din raionul Slatina, întruniţi într-o consfătuire cu prilejul încheierii colectivizării agriculturii în raionul nostru, în numele celor peste 28.000 de familii de colectivişti cuprinse în cele 70 gospodării colective din raion, vă adresăm chemarea fierbinte să urmaţi exemplul nostru şi să păşiţi cu toţii cu inima deschisă, cu hotărîre şi încredere, în marea gospodărie colectivă, pe drumul luminos deschis de partidul nostru la sate.

Priviţi raionul nostru, astăzi în întregime colectivizat. Ce puternice transformări înnoitoare s-au petrecut în viaţa satelor noastre, a oamenilor!

În ultimii ani peste 2.000 de familii de colectivişti din raionul Slatina şi-au ridicat case noi, aproape 4.000 familii şi-au cumpărat aparate de radio, iar în casele a peste 3.500 de colectivişti cîntă difuzorul.

Dezvoltînd neîncetat sectoarele de producţie, zootehnia, pomicultura, grădinăritul şi altele, averea obştească a gospodăriilor colective din raionul nostru a crescut numai în anul 1961 cu peste 21.000.000 lei. Averea aceasta este un bun al tuturor şi al fiecăruia în parte. De aceea, ne e dragă colectiva şi muncim cu suflet pentru înflorirea ei.

În gospodăriile colective oamenii au făcut să rodească din belşug dealurile sterpe. Plantaţiile masive cu pomi fructiferi şi viţă de vie au devenit adevărate podoabe ale raionului nostru.

Luaţi de exemplu comuna Oporelu, care se află în imediata apropiere a raionului Drăgăşani. Sînt numai 3 ani de cînd în această comună au luat fiinţă două gospodării colective. Dar cîte nu s-au schimbat aci în acest timp! 150 familii şi-au construit case noi, 36 familii şi-au cumpărat maşini de aragaz, aproape 200 familii şi-au cumpărat aparate de radio, alte multe familii şi-au cumpărat garnituri noi de mobilă.

Iată viaţa în colectivă, iată marile avantaje ale muncii în comun. În colectivă oamenii îşi împlinesc visuri la care nici nu puteau gîndi în trecut.

Iată ce înseamnă să păşiţi cu încredere pe calea arătată de partid la sate.

Noi vă adresăm din inimă îndemnul să urmaţi exemplul nostru: uniţi-vă ogoarele, păşiţi ferm hotărîţi pe calea gospodăriei colective, calea bunăstării şi a fericirii ţărănimii noastre muncitoare!

PREŞEDINŢII G.A.C.
În numele colectiviştilor din raionul Slatina

&&&

CÎNTEC DE PRIMĂVARĂ

Cu sînge şi lacrimi mereu am udat
Un petic îngust de ţărînă,
Şi prins ca-ntr-un cleşte de-un hat şi-un alt hat
Din pîine smulgeam o fărîmă.

Cu oasele frînte, cu genele plumb
Visam în nopţile mele sărmane
Talazuri imense de grîu şi porumb,
Ca mări aurii de pogoane.

Îmi puseră anii cei vechi pe obraz
Şi-n inimă iz de cucute.
Dar iată că visul se-nfiripă azi:
Pogoanele mele sînt sute.

Cucuta-ndoielii am smuls-o-ndrăzneţ
Şi teama-am călcat-o-n picioare.
Ca spicul cel plin simt noi tinereţi
În pieptu-mi izbucnind către soare.

Spre caldul belşug de pîine şi flori
Pornesc în lumina înaltă.
Şi cresc, printre fraţi, pe-ntinsul ogor
Cu ţara şi veacul deolaltă.

LETIŢIA PAPU

&&&

Cît a pierdut anul trecut Ion Dobre?

La început nici lui nu-i venea să creadă. S-a dus din nou la profesor şi l-a rugat să-i mai arate o dată socotelile făcute în seara aceea de calcul. Profesorul Aurel Badea şi-a scos din buzunar carneţelul de notiţe.

— Ori cu venitul cărui colectivist am făcut comparaţia?

— Cu al lui Drăguţ... cu al lu' Radu Drăguţ, ciobanul colectivei.

Profesorul a început să caute prin carnetul său de note.

— Stan Dumitru nu!... nici Dragomir Dumitru... da, am găsit! Drăguţ Radu pentru zilele muncă efectuate anul trecut la gospodăria colectivă a primit 3.033 kg grîu, 4.064 kg porumb, 68 kg brînză, 1.350 kg cartofi, 14 kg lînă, 135 kg fasole, 6.740 kg paie, 6.740 kg coceni, 1.340 kg varză, 1.340 kg dovleci şi 2.494 lei. Să vedem acum cît fac în bani toate aceste produse.

Ion Dobre a urmărit pe profesor cum a făcut fiecare înmulţire în parte şi cum a adunat produsul înmulţirilor de a ajuns la cifra de 16.219,70 lei.

— Da! Tot atîta dă! Aceeaşi cifră ca la seara de calcul.

— Şi acum să socotim şi venitul dumitale.

— Nu mai socotiţi, fiindcă la mine cum o dai, cum o suceşti tot 1.520 lei ies. Pămînt am puţin. Bani am luat muncind mai mult cu ziua pe unde am putut.

— Stai puţin! Radu Drăguţ are numai două braţe de muncă...

— Iar eu am patru braţe de muncă.

— Aşa că venitul ar fi fost dublu dacă erai colectivist. Cîştigai adică peste 30.000 lei.

— Ce mai vorbim de venit dublu. Şi aşa diferenţa este destul de mare. Ce să-i faci tovarăşe profesor! Asta-i de vină (lovind cu două degete în frunte).

Uite cît a pierdut Ion Dobre anul trecut dacă n-a avut minte. S-a luat după unul şi altul, în loc să se ia după cine trebuie; că mă înscriu azi, că mă înscriu mîine, că mă înscriu la toamnă, şi aşa zilele au trecut şi Ion Dobre a pierdut.

— Regret că am făcut mai tîrziu decît alţii pasul ăsta, dar mă bucur că pînă la urmă am izbutit să aleg adevărul de neadevăr şi mulţumesc celor care m-au ajutat.

Ion Dobre nu este singurul ţăran întovărăşit sau individual din Mătăsaru—Găieşti care şi-a dat seama că Radu Drăguţ şi ceilalţi colectivişti din comuna lor au produse de zece ori mai multe şi duc o viaţă îndestulată şi fericită. Numai de la Consfătuirea ţăranilor colectivişti fruntaşi şi pînă la 20 februarie a.c., au făcut cereri să fie primite în gospodăria colectivă 365 de familii din această comună.

>> 

Sursa (pentru toate articolele): ,,Secera şi Ciocanul”, anul XII, nr. 2436, marţi, 4 martie 1962, p. 1.

Poza 1 ne-a fost donată - alături de alte 15 fotografii propgandistice, toate realizate de ,,Foto Ionescu” din Râmnicu Vâlcea - de către prof. #MihaiMoldoveanu, căruia îi mulțumim.

Toate pozele vor ilustra, pe viitor, una câte una resurse #memoriavalceana pe care le constituim online; după 16 ,,episoade”, pozele vor fi publicate (toate laolaltă) și într-un album retrospectiv.

Poza a doua (stânga-jos) a apărut în pagina 1 a publicației ,,Secera şi Ciocanul” alături de articolele pe care le redăm mai sus) cu explicația ,,Sute de colectivişti din comuna Mărunţei, raionul Drăgăneşti-Olt, lucrează în aceste zile premeratoare campaniei de primăvară la desfundatul terenului pentru noile plantaţii de vii şi pomi”.

La poziția a treia: colaj din capturi de ecran cu articolele propaganstice prezentate astăzi.

În descrierea ultimului colaj vedem un exemplu cum s-a desfășurat, de fapt, în realitate, colectivizarea în Vâlcea (și nu numai)...

Imaginile din colaj una câte una cu mai multe informații în conexiune - la această legătură.


______________
#memoriavalceana #bibliotecivalcene #istorielocala #Valcea #Educație #istorielocalavalcea #ramnicuvalcea #judetulvalcea #biblioteca #bibliotecaonline #nevedemlabiblioteca #BVaAV #UZPR #BibliotecaVirtualaaAutorilorValceni #comunism #colectivizare #ColectivizareValcea #nationalizare #NationalizareValcea

Andrei Pandrea/ Medic la Boișoara (IX)

— urmare din 22 iunie 2026 —
ian.-feb. 1962; vine mama (bucureșteancă) în vizită
doctorul împlinește 26 ani
bolnavi pentru care nu se mai poate face nimic

întâlnirea memorabilă cu lupii și cu ...#fetele din #Boişoara, #Găujani, #Bumbuești...

Luni, 22 ianuarie 1962

Ieri am fost la București, între două trenuri. Am luat-o pe mama cu mine, la Boișoara. Drumul a fost greu. Am întrerupt călătoria, în așteptarea trenului de legătură, la Piatra-Olt, și am înghețat într-o sală cu soba pustie.

Călătoria între Cîineni și Boișoara mi se pare acum cu totul normală. Mama nu și-a putut închipui însă, nici din scrisori și nici din povestirile mele, că așa ceva poate exista! Realitatea a fost mai bogată decît orice fantezie! Și totuși am ajuns întregi și nevătămați la Boișoara. Și, în vreme ce afară gerul nu cunoaște opreliști, nouă, în mașină, ne-a fost cald...

Domnu' Roșianu, rugat de mine, ne-a așteptat cu friptură de porc la grătar și cu vin îndulcit, fiert bine cu scorțișoară. Mama se minunează de tot ce vede în dispensar. Impresiile noi o copleșesc.

Acasă, după ce mîncăm iarăși, Dorina pregătește mamei un pat împărătesc...

Marți, 23 ianuarie 1962

Lucrăm de zor, toată dimineața, la catagrafia provizorie a populației. Consultațiile le dau... printre picături.

Vaideenii/ Monografia comunei Vaideeni

• prefața autorului-coordonator Vartolomei Todeci și Anexă la „Cuvânt înainte” - Cuprinsul volumului „VAIDEENI - Istoria pământului natal” de A.T. Băncescu

Motto:
„Cuvintele, de nu-s simţite, rămân seci.
..........................................
Nu vei răzbate până la inimi
Dacă din inimă pornirea nu-ţi vine.”
Goethe – Faust


Dragă cititorule,

După îndelungate frământări sufleteşti şi după ani de cercetări asidue, m-am hotărât să-mi dezvălui gândurile în această carte, în care încerc să-mi aduc aportul sincer, alături de ceilalţi colaboratori, la cunoaşterea şi descifrarea istoriei zbuciumate a locuitorilor comunei Vaidecni, judeţul Vâlcea, băştinaşi sau coborâtori din alte plaiuri româneşti.

Şi, pentru că în secolul XX, pe care-1 încheiem azi, au mai fost intelectuali care s-au aplecat asupra anumitor aspecte ale vieţii locuitorilor acestei aşezări, încerc să-i amintesc, ca respect pentru truda şi dragostea lor pentru plaiul natal.

#BăileOlănești 1937/1938

«țintă fixă» pentru #propagandaantisemita/ #propagandaantistraini
,,în oglindă”: trei articole din presa vremii: unul generalist/ de informare și două de #manipulare/ #dezinformare/ atribuire de vinovății gata-stabilite etc. (,,jidanii” furau de la ,,moșneni” izvoarele, pădurile și în general toate resursele ,,minunatului colț de țară” de la nord-vest de Râmnicu Vâlcea...)
în 1936–1938, propaganda antisemită și anti-străini era și mai prezentă și mai explicită (în prezent, discursul de acest tip, mult mai marginal în presa tradițională, circulă infinit mai ușor prin rețele/ platforme sociale) dacă ar fi, totuși, să folosim o comparație aproximativă (cu toate rezervele de rigoare), în presa militantă a anilor 1936–1938 intensitatea propagandei/ manipulării în discuție era cam de câteva ori mai mare decât în presa generalistă de astăzi însă comparația este cu atât mai dificilă cu cât mediul informațional era complet diferit….
articolele pe care le prezentăm mai jos sunt un exemplu din care observăm un ,,tipar” aproape orice problemă locală este explicată prin acțiunea „jidanilor” conflicte economice reale sunt reinterpretate în cheie etnică ,,adversarii” (viitorii ,,dușmani de clasă” de peste un deceniu) sunt prezentați ca un bloc omogen limbajul este deliberat emoțional, simplu și repetitiv... etc. etc.


...nu, nu era o excepție. Publicații precum ,,Porunca Vremii”, ,,Buna Vestire, ,,Sfarmă-Piatră” și altele foloseau frecvent acest registru, iar contextul favoriza din plin ,,receptivitatea”.

Anii '30 au însemnat:
> Marea Criză Economică;
> șomaj;
> falimente bancare;
> polarizare politică;
> ascensiunea fascismului și nazismului în Europa;
> teama de comunism.

În asemenea condiții, mesajele care identificau un „vinovat unic” aveau o priză mai mare.
Propaganda era mult mai directă.
În articolele pe care tocmai le-am transcris apar formulări precum:
> „jidanii au pus mâna”;
> „ghiarele jidanilor”;
> „afară cu jidanii”.

1955/ ,,Mihail Sadoveanu împlinește 75 de ani”

Popas pe valea Frumoasei

de Boris Buzilă

Am urmărit anul acesta pe Valea Frumoasei, lîngă apele învolburate ale Sebeşului, metamorfoza lentă a toamnei.

Ca atinse de aripa unei păsări măiastre creştetele fagilor se împodobesc cu broboade portocalii. La baza coroanelor frunzele îşi menţin încă verdele lor lucios. Dar dacă iai seama, chiar a doua zi, portocaliul din creştet coboară spre mijlocul şi poalele frunzişului. Creştetul îşi schimbă iar înfăţişarea: din portocaliu cu ciucuri de flacără roşie-aprinsă broboada ia culoarea brun-roşcată a bronzului pe care a început să se distingă patina timpului.

În dantela zimţată a fagilor zăreşti ici-colo siluete graţioase de mesteceni. La aceştia evoluţia e simplă şi surprinzătoare. Într-o singură noapte frunzele tremurătoare în formă de inimă ale arborelui, din verde argintiu, capătă dintr-odată culoarea lămîiei. În mijlocul arboretului, doar stejarul îşi menţine o vreme verdele metalic al frunzişului pentru ca mai apoi să se lase şi el doborît de rînduiala implacabilă a firii.

Vrăjit de dulceaţa priveliştii mi-am reamintit o istorisire a unuia din eroii cărţii lui Mihail Sadoveanu — „Valea Frumoasei“. Badea Toma Orăşanu, trăitor în împrejurimile Sebeşului-Frumoasei ştia o poveste de demult pe care o auzise de la un uncheş al său pe nume Ignat Barbă-lată.

Spunea acest uncheş că undeva aproape de apele Frumoasei s-ar afla o punte de trecere spre un tărîm minunat, scăldat în lumină lină, cu arbori fermecaţi împodobiţi de-a pururea de muguri, cu vînat bogat neatins de mîna oamenilor, cu cocoşi sălbatici şi cu ciute liniştite.

Spre acel tărîm de alinare în care nimerise odinioară întîmplător Ignat Barbă-lată încerca să răzbească din tinereţele sale badea Toma Orăşanu, truditorul obidit din pădurile Sebeşului.

Pe atunci, acum mai bine de un sfert de veac oamenii de aici, semenii lui Toma Orăşanu nu izbuteau să descopere că adevăratul „rai pe pămînt“ se află chiar la doi paşi de ei în bogata şi fermecătoare vale a Frumoasei.

Străine erau bogăţiile locului de baştină muncitorilor de la „Petroşana“, societate care jefuia fără milă pădurile ţinutului; şugăgenilor care îşi începeau în fiecare primăvară exodul spre locurile de văratic purtîndu-şi gospodăria pe spinările căluţilor de munte şi ale asinilor, le lipsea atunci voia bună şi putinţa să se oprească o clipă din mers, să-şi înalţe frunţile spre crestele munţilor şi să spună din adîncul inimii: „Mîndrii mai sînt munţii noştri!“ Pe atunci rîul acesta al Frumoasei, „nu-şi ilustra numele“ aşa cum notează plin de amărăciune în cartea sa Mihail Sadoveanu.

În locul de baştină al lui Toma Orăşanu, al lui Broz şi al urmaşilor vechilor carintieni aşezaţi aici din vechime la munca pădurilor prind astăzi să se desfacă mugurii înoirii.

În toamna aceasta Şugagul a trăit o nouă bucurie. Celor şase şcoli elementare risipite pe povîrnişurile munţilor în şase aşezări omeneşti li s-a adăogat nu demult a şaptea şcoală. Copiii de pe Valea Frumoasei cărora le erau peste mînă şcolile de la Jidoştina şi Tău au acum şcoala şi învăţătorul lor în localitatea care nu se află pe nici o hartă a patriei şi care îşi păstrează încă numele după acela al unui om din partea locului: „La Isac“.

Am văzut la Şugag internatul şcoalei elementare de şapte ani. Copiilor de munteni veniţi de la zeci de kilometri depărtare cît ţine raza comunei le sînt deschise porţile spre culmile cele mai înalte ale învăţăturii.

Dintre cei care au urmat şcoala în anii regimului de democraţie populară unii s-au întors în sat ca să contribuie la ridicarea locului de baştină. Ana Dordea al cărui tată şi-a petrecut toată viaţa în mijlocul pădurilor a învăţat carte mai întîi în satul natal, apoi departe „la şcoli“, iar astăzi este învăţătoare la şcoala de şapte ani. Asemenea şi Gligor Sora, fecior de oier din Arţi.

„Cînd am mai avut noi dascăli dintre copiii şi fetele noastre!“ — se miră şugăgenii.

N-au avut pe vremuri şugăgenii „domni“ din mijlocul lor. Astăzi sînt învăţători şi tehnicieni şi muncitori calificaţi ieşiţi din satul ciobanilor şi al muncitorilor cu ţapina. Şi pe zi ce trece satul acesta ca şi toate aşezările din patria noastră nouă va ridica noi oameni, constructori de nădejde ai socialismului.

La Şugag rulează un film. Din vreme în vreme vin pe aici caravane cinematografice. Vasile Ciucur, covaciul este nemulţumit că caravanele vin aşa de rar (odată la două săptămîni). El s-a deprins cu ziarul aşa cum îmi spune zîmbind „mai ceva decît cu tutunul“. În Dobra, satul lui, aşezare măruntă cu cîteva zeci de familii unde erau citite altădată doar călindarele şi „epistoliile“ sînt astăzi peste treizeci de abonaţi la felurite „foi“ şi reviste.

Ieşind de la şcoală unde rula filmul „Cikalov“, Dumitru Podeanu fiu de gospodar sărac a hotărît să se facă aviator. Dacă prichindelul care este astăzi deabia în clasa întîi n-o să-şi schimbe cumva planurile, cu siguranţă că o să se facă aviator. Pe el îl aşteaptă astăzi altă soartă decît pe Petrică păstorul din „Valea Frumoasei“ şugăgean şi el, căruia ursul i-a sfîrtecat odinioară juninca...

Oare ce se petrece astăzi în Tăul Şugagului, sat în hotarul căruia se află coliba lui badea Toma Orăşanu?