Externalizarea CET Govora în #memoriavalceana

<<
CET GOVORA
ÎN URMĂ CU JUMĂTATE DE AN, CENTRALA ELECTRICĂ DE TERMOFICARE A FĂCUT UN PAS FĂRĂ PRECEDENT DESPRINZÂNDU-SE DE RENEL
Producător independent de energie sau producător captiv al clienţilor

Începând cu luna martie 1998, CET Govora a negociat cu principalii săi consumatori tarife la energia termică şi electrică mai mici cu 25% faţă de cele practicate de RENEL pentru aceleaşi servicii. În continuare, reducerea preţurilor de către RENEL pentru industrie cu 2% a fost urmată de acordarea din partea CET a unor bonificaţii la plata facturii de energie pe lunile mai-septembrie 1998. Rezultatul: preţul practicat de CET este de 44.820 lei/Gcal (apă fierbinte pentru populaţie) faţă de ultima majorare a preţului, la 74.000 lei/Gcal, prin diminuarea subvenţiei încrucişate practicate de RENEL. În plus, începând cu 1 iunie, pentru o bună ritmicitate a plăţilor, şi acest preţ a fost redus cu 10%, CET acordând şi reduceri de tarife la apa demineralizată şi apa dedurizată nereturnată de consumatori.

Cu toate acestea, cifra de afaceri pentru anul 1998 este estimată la 550 miliarde lei, iar beneficiul mediu anual prognozat este de 5%. Prognoză care a fost bună, deoarece după 6 luni profitul realizat este de 10 miliarde lei, adică aproximativ jumătate din valoarea estimată pentru întreg anul 1998.

În decembrie ’97 a devenit societate comercială

La începutul anului trecut, ca urmare a preţurilor mari practicate de RENEL, cei doi consumatori cu mare pondere în industria vâlceană, OLTCHIM SA şi Uzinele Sodice Govora SA, şi-au diminuat drastic vânzările şi implicit consumul de energie. Situaţie care a pus în pericol existenţa ca entitate a Centralei Electrice de Termoficare Govora, furnizorul de energie electrică şi termică al celor două societăţi.

Drept urmare, conducerea CET a luat decizia de a solicita separarea de RENEL şi transformarea în societate comercială. „Luptele de convingere” au durat cam 10 luni de zile, dar, la 19.12.1997, societatea comercială CET Govora a fost înscrisă la Registrul Comerţului, devenind astfel producător independent de energie.

Producţia realizată în anul 1997 de CET Govora în cadrul sistemului energetic naţional a reprezentat 1% din energia electrică şi 4,7% din cea termică. În cadrul judeţului Vâlcea, aportul valoric al energiei produse de centrală la Uzinele Sodice este de peste 40% şi de peste 25% la OLTCHIM. De asemenea, centrala asigură peste 75% din căldura municipiului Râmnicu Vâlcea.

Concret, CET Govora are o capacitate de producţie de 2.100 t/h abur la 140 atm şi o putere electrică de 200 MW şi poate livra în condiţii economice 485 t/h abur industrial şi 270 Gcal apă fierbinte.

Însă pasul fără precedent făcut în 19.12.1997 a însemnat doar începutul. Întrebarea care s-a impus a fost: ce fel de început? Al unei încercări reformatoare sau al unui coşmar?

Răspuns care şi după jumătate de an de funcţionare în afara sistemului naţional al RENEL este greu de dat.

De fapt, această temă a constituit subiectul unei mese rotunde organizate la sfârşitul săptămânii trecute la Călimăneşti-Căciulata de către CET Govora, unde au fost invitaţi membri din conducerea RENEL, FPS, consultanţi, profesori universitari, dar şi principalii clienţi ai centralei.

Moto-ul acţiunii:

„Are sau nu un viitor CET Govora, în afara RENEL, în condiţiile actuale?”

De la stadiul de regie, la cel de simplu agent economic

Imediat după externalizarea centralei din cadrul RENEL, au trebuit încheiate cu regia respectivă protocoale de primire/predare a capitalului. Surpriza: CET Govora a ieşit atât cu creanţele din acel moment, plus încasări, cât şi cu o datorie de 40 miliarde lei către ROMGAZ (considerată şi acum destul de împovărătoare).

Aceasta a fost prima fază administrativă a „începutului”. Practic, necazurile au pornit de la necesitatea de a folosi aceeaşi staţie de livrare de energie împreună cu RENEL, acum concurent (pentru completarea consumului cerut de OLTCHIM). CET Govora a fost considerată ca fiind consumator de energie electrică. Au urmat zile de concilieri la RENEL, dar în cele din urmă a fost recunoscută ca producător independent.

A doua durere de cap: creanţele cumulative ale principalilor clienţi se ridicau la 280 miliarde lei. Deci CET nu avea decât un profit scriptic şi deloc lichidităţi. Ceea ce a dus la datorii, plus penalităţi la Ministerul Finanţelor.

În final, în urmă cu puţin timp, MF a fost de acord să eşaloneze datoria, fără să calculeze penalităţi, ca „pentru un proaspăt boboc”. Însă a rămas datoria către ROMGAZ, cea de 40 miliarde lei.

Şi încă ceva: acum au realizat foştii RENEL-işti cum sunt loviţi în cap mai toţi agenţii economici „normali”. Printre altele, cu stupizenia unor decizii luate de către unele regii de monopol, cum a fost cea a SNCFR. Regie care, deşi CET a plătit transportul de păcură şi a rămas datoare pentru cel de cărbune, i-a pus interdicţie (şi nu orice fel, ci internaţională) de transport pentru... păcură.

Cărbunele, în schimb, continuă să fie adus, pentru că aşa cer minerii...

Totuşi, sare în ajutor OLTCHIM SA şi se oferă să plătească câte ceva din respectiva datorie. Rezultatul: transportul păcurii rămâne în continuare blocat, iar cel de cărbune continuă să se realizeze. Atunci CET refuză să mai primească cărbune. Caz în care situaţia s-a dezamorsat imediat...

Cam aşa stau lucrurile în România, iar foştii angajaţi ai unei regii autonome de stat, care au renunţat la acest privilegiu, îşi pot da seama acum cel mai bine de diferenţele de tratament ce se practică în economia noastră.

În sfârşit, pentru obţinerea unor lichidităţi a fost deschisă o linie de credit, cu ajutorul căreia au fost detensionate întrucâtva relaţiile cu ROMGAZ şi SNCFR. Dar cu costuri imense. 

OLTCHIM şi-a cerut „drepturile”

CET Govora a fost în măsură să poarte mai multe runde de negocieri cu consumatorii asupra valorilor consumurilor şi preţurilor pentru anul 1998, preţuri care au fost fundamentate la Oficiul Concurenţei.

Bucurie mare pentru populaţia municipiului Râmnicu Vâlcea.

Dar OLTCHIM şi Uzinele Sodice au mari datorii şi n-au plătit încă nici o factură. Cele două societăţi sunt mulţumite de reducerile tarifare (pentru care au şi insistat ca CET Govora să iasă din RENEL). Dar nu atât de mulţumite (în special OLTCHIM) încât să nu precizeze că, la urma urmei, fiind cel mai mare consumator, „la o adică” îşi poate construi centrală proprie şi CET rămâne „fără obiectul muncii”.

Sigur, problema a fost pusă în mod diplomatic: CET să micşoreze tarifele în aşa fel încât produsele OLTCHIM să fie concurenţiale pe piaţa internaţională (acum în cădere liberă în domeniu) pentru ca fabrica să nu dea faliment!

Totuşi, nu s-a spus nimic că, dacă le scade în aşa măsură, şi CET poate da faliment!

Şi uite aşa, s-a întors roata, şi de la a ţine „captivi” clienţii din zonă a ajuns CET Govora „producător captiv”.

Investiţii necesare de 200 milioane dolari

Pentru a evita această situaţie, CET trebuie să se retehnologizeze în profunzime, astfel încât să fie în măsură să livreze energie electrică unor clienţi din oricare altă parte a ţării.

Ideal, pentru a fi într-adevăr profitabilă, centrala trebuie să vândă în aceeaşi măsură şi energie termică, care nu se poate livra decât pe plan local. Deci trebuie încheiate contracte ferme cu clienţi serioşi. În momentul în care un client important „îşi ia jucăriile şi pleacă”, centrala este în mare impas. Şi deci retehnologizarea ar fi fost făcută degeaba.

Însă pentru a scăpa de „gândurile negre”, este necesară pentru investiţii o sumă de... 200 milioane de dolari!

De unde să vină aceşti bani? Şi aici am ajuns la adevăratul punct de răscruce. Va trăi sau va muri CET Govora?

Singurul în măsură să hotărască este acum FPS, actualul proprietar. Proprietar care are trei soluţii: să vândă imediat; să facă o majorare de capital; să opteze pentru înfiinţarea unei companii de proiect cu unic scop – dezvoltarea proiectului de investiţii.

În prima variantă, FPS rezolvă repede problema, dar la un preţ mic. Cu actualul grad de îndatorare, deşi CET are o valoare contabilă de circa 20 milioane de dolari, chiar şi jumătate din sumă s-ar obţine cu greu.

A doua variantă poate adăuga suma necesară. Dar riscul este alocat unui singur jucător, care să zicem că ar intra în afacere, însă FPS n-ar putea rămâne, în acest caz, cu mai mult de 9% din acţiuni. Totuşi este improbabil să aduci 200 milioane de dolari doar în schimbul acestor acţiuni.

Cea de-a treia variantă, spun consultanţii, ar fi cea mai probabilă şi rentabilă. O companie formată din FPS, reprezentat de CET Govora, plus o bancă (pe post de agent de creditare) cu mare experienţă în afacerile energetice, plus un producător energetic foarte cunoscut pe plan mondial.

Fiecare ar deţine 33% din acţiuni, riscul ar fi împărţit, iar datorită credibilităţii ultimilor doi ar veni şi banii necesari. Timpul de rezolvare al problemei este lung: doi-trei ani de aici înainte.

Oricum, oarecare suport au toate cele trei variante, întrucât au fost depuse deja 14 scrisori de intenţie din partea unor diferiţi investitori în legătură cu acest subiect.

Fără concluzii...

Deci, ce ar fi de făcut? Mai ales că este un exemplu despre ce s-ar întâmpla dacă RENEL este repede reformată, aşa cum dorim cu toţii.

Nu se ştie!

Iar FPS, care s-ar putea trezi şi mai proprietar decât este, a dovedit la masa rotundă, prin opiniile exprimate de către Vasile Rugină, director în cadrul FPS, că nu are nici entuziasm şi nici o viziune clară şi globală pentru rezolvarea unei astfel de probleme. Doreşte şi aşteaptă legi şi acte normative în care să-şi încadreze eventualele hotărâri.

În lipsa acestora, nu ştie ce să facă cu acest caz particular, cum este acum CET Govora, şi cum urmează să devină centralele de energie termică de la Ploieşti şi altundeva prin ţară.

„Este vorba despre un proiect-pilot pentru care n-are nici o vină”, nu-i aşa?

Ce-ar fi făcut un proprietar particular?

Şi-ar fi suflecat mânecile şi ar fi pornit la treabă, ca să nu-i moară afacerea înainte de apariţia legilor. Nu după ureche, cum s-a spus în sală, ci „văzând şi făcând”.

Altfel moare „exemplul” şi dăm tot peste RENEL!

>>

Sursa: Dina Rădulescu/ România liberă, 20 iulie 1998, p. 9.

&&&

<<

Forma de restructurare a RENEL poate păstra metehnele vechii regii

CET Govora este singura producătoare de energie desprinsă din RENEL

Calculele arată că este mai profitabil să fii singur decât cu alții

CET Govora este prima și, până acum, singura unitate producătoare de energie electrică și termică ce s-a desprins din RENEL, devenind, de la sfârșitul anului trecut, societate comercială pe acțiuni. În cadrul unei mese rotunde, reprezentanți RENEL, FPS, parlamentari, profesori universitari și energeticieni au dezbătut modalitățile de dezvoltare a producătorilor independenți de energie, în general, și al CET Govora, în special. Cei prezenți au ținut să atragă atenția asupra faptului că restructurarea regiilor, inclusiv a RENEL, s-a început prea târziu.

„Mă așteptam ca programul de reformă să fie mai consistent, mai ales că s-a făcut atât de târziu. Singura reformă din domeniu s-a concretizat prin externalizarea Centralei Nucleare de la Cernavodă, care a fost o cerință a Băncii Mondiale, și a Grupului de Studii și Cercetări Inginerești. Rămâne o structură orizontală și verticală care poate prelua vechile metehne ale regiei. De fapt, nu s-a făcut o restructurare reală. În actuala formulă, nu există o competiție corectă între producătorii de energie, pe tipuri de centrale. În ceea ce privește CET Govora, aceasta este supusă unui regim discriminatoriu și neloial: ea este singură, iar ceilalți producători de energie sunt adunați”, a declarat directorul Rugină, din cadrul FPS.

De când a devenit societate comercială, CET Govora vinde energia electrică cu 25% mai puțin decât RENEL

CET Govora a considerat că desprinderea de RENEL este singura soluție pentru menținerea și, apoi, pentru dezvoltarea centralei. CET Govora face parte din categoria producătorilor captivi, în sensul că centrala a fost construită pentru a deservi platforma industrială a orașului Râmnicu Vâlcea, în special Oltchim și Uzinele Sodice Govora, fiind, la rândul ei, dependentă de funcționarea acestora.

În urma desprinderii de RENEL, CET Govora practică tarife cu 25% mai mici decât cele ale RENEL. Prețul mediu al energiei electrice este de 37 dolari/MWh, față de 55 dolari/MWh cât este la RENEL. Prețul practicat de CET este de 44.820 lei/Gcal, față de 74.000 lei/Gcal la RENEL. Pentru două luni, CET a oferit Oltchim un discount de 2 dolari/MWh, în condițiile în care combinatul își plătește facturile la timp.

Pentru dezvoltarea centralei, specialiștii au prezentat trei variante: vânzarea directă a CET-ului la valoarea de piață, care nu va fi prea mare, mărirea capitalului și formarea unei Companii Speciale de Proiect, prin care centrala va fi supusă unei modernizări masive, aceasta fiind cea mai agreată variantă.

La ora actuală, valoarea contabilă a CET Govora este de 20 milioane de dolari, investiția totală preconizată ridicându-se la 221 milioane de dolari. Pentru acest proiect, la FPS s-au depus 14 scrisori de interes, BERD fiind interesată în participarea cu 20% la formarea companiei. Responsabili din cadrul CET Govora au declarat că, din cele 14 firme, vor fi alese două, iar una dintre ele va avea majoritatea, statului român revenindu-i acțiunea de aur. În acest fel, valoarea cotizației părții române la companie va crește.

Legea privatizării permite și vânzarea centralelor electrice

Profesorul Rugină, reprezentantul FPS, a declarat că CET Govora se poate privatiza în conformitate cu Legea privatizării. Acum se discută cu Ministerul Privatizării dacă CET Govora este monopol local.

„CET Govora va fi vândută ca o centrală electrică. Nu va fi un simplu contract de vânzare-cumpărare de acțiuni, ci se va avea în vedere și problema alimentării cu energie electrică și termică a populației și a consumatorilor industriali”, a declarat directorul Rugină.

De altfel, CET Govora a avut un cumpărător, firma italiană Edison, descoperită a fi subsidiară a Montedison, mare firmă de produse chimice, concurentă a lui Oltchim.

În cadrul acestei reuniuni, și reprezentanții altor centrale electrice și-au arătat intenția de a deveni producători independenți de energie.

>>

Sursa: Luminița Moroianu, „CET Govora este singura producătoare de energie desprinsă din RENEL”, Ziua, anul IV, nr. 1273, luni, 20 iulie 1998, p. 6 (Social–Economic).

&&&

<<

Oltchim nu se va închide, ci doar își va reduce activitatea

Oltchim Râmnicu-Vâlcea nu își va înceta activitatea, pentru o lună, cel mult șase săptămâni, așa cum a declarat, vineri, Constantin Roibu, directorul general al combinatului.

Pentru că 67% din producția de energie electrică și termică livrată de CET Govora este destinată Oltchim, în cazul în care s-ar fi oprit activitatea la combinat, și celălalt mare consumator al centralei, Uzinele Sodice Govora, ar fi trebuit să închidă porțile, inclusiv centrala electrică.

„În urma discuțiilor avute, s-a convenit ca Oltchim să consume 36-40 MW, pentru că va intra în revizie parțială. Toată săptămâna se va merge la capacitate normală. În acest caz se va discuta dacă CET Govora va mai putea să ofere reducerea de preț de 2 dolari/MWh, așa cum s-a preconizat”, a declarat Mihai Bălan, director de producție în cadrul CET Govora.

La ora actuală, Oltchim are datorii la centrală de 124 miliarde de lei, după opinia directorului Roibu, și de 150 miliarde de lei, după cum spune directorul Bălan.

Constantin Roibu a declarat că în prezent combinatul lucrează în pierdere anumite produse. Oltchim a pierdut piețe de desfacere din cauza căderii pieței asiatice și a produselor similare arabe și chinezești la jumătate de preț, care au invadat Europa de Vest.

El consideră că economia românească se află în colaps din cauza RENEL, Romgaz și SNCFR.

„Este anormal ca acestea să aibă prețuri atât de mari când nu mai există creștere economică. Singura soluție de ieșire din criză este scăderea prețurilor la cele trei regii”, a declarat Constantin Roibu.

La ora actuală, Oltchim are de încasat peste 650 miliarde de lei și are datorii de 500 miliarde lei.

>>

Sursa: Luminița Moroianu, „Oltchim nu se va închide, ci doar își va reduce activitatea”, Ziua, anul IV, nr. 1273, luni, 20 iulie 1998, p. 6 (Social–Economic)

<<

Premierul, Popescu și Mușetescu au opinii diferite față de vânzarea Oltchim

Adrian Năstase anunță sfârșitul privatizării la kilogram

Abordarea devenită tradițională după 1990, cea în care statul „scapă de industrie” sperând că lucrurile vor merge mai bine, „a dat un faliment imens”, a conchis primul ministru.

Dan Ioan POPESCU și Adrian NĂSTASE

Premierul Adrian Năstase și ministrul Industriei și Resurselor Dan Ioan Popescu au păreri diferite de cea a ministrului Privatizării, Ovidiu Mușetescu, în ceea ce privește privatizarea combinatului Oltchim Râmnicu Vâlcea.

Mușetescu a declarat, ieri, că APAPS va întocmi, în termen de trei luni, o strategie de privatizare coerentă a Oltchim, apreciind că vânzarea societății ar putea fi îngreunată de datoriile care depășesc 5000 de miliarde de lei. Ministrul Dan Ioan Popescu consideră, însă, că o „privatizare grăbită” a Oltchim ar fi o mare greșeală. „Combinatul Oltchim a fost gândit să funcționeze interconectat cu Arpechim Pitești, astfel că, indiferent de forma de privatizare, dacă nu își asigură materia primă, acesta va fi închis”, a explicat Dan Ioan Popescu. În acest context, ministrul Industriei a arătat că, înainte de vânzarea Oltchim, este nevoie de o strategie a petrochimiei românești.

La rândul său, premierul Adrian Năstase a afirmat că abordarea devenită tradițională după 1990, cea în care statul „scapă de industrie” sperând că lucrurile vor merge mai bine, „a dat un faliment imens” în România. „Putem constata că investițiile private au mers mai bine dacă au plecat de la zero, în timp ce privatizarea industriei a însemnat fie transferuri masive de bani în străinătate, fie ocuparea pieței românești de către produse străine similare”, a afirmat șeful Executivului. În acest sens, Năstase a anunțat că, săptămâna viitoare, va face o vizită la sediul APAPS pentru a analiza eficiența procesului de privatizare. „Insist pe nevoia unei strategii în anumite domenii, pentru că, dacă vrem să ne concentrăm doar pe agricultură și să așteptăm să plouă, putem renunța la petrochimie”, a subliniat primul-ministru, care a adăugat că timpul „privatizărilor la kilogram” s-a încheiat.

Cei trei demnitari au fost de acord asupra externalizării activităților conexe ale societății Oltchim, între care se numără o fabrică de conserve și un abator de porci, considerate de șeful APAPS drept „complicații inutile pentru eventualii investitori”.

Pentru acest an, cifra de afaceri a combinatului este estimată la 300 de milioane de dolari. Oltchim estimează, pentru 2002, obținerea unui profit net de 46,7 miliarde de lei. Pentru anul trecut, societatea a raportat o pierdere de 309 miliarde de lei. În 2001, compania canadiană Exall Resources a intenționat să cumpere 53% din capitalul societății Oltchim Râmnicu Vâlcea, dar tranzacția nu s-a încheiat întrucât firma nu a plătit prețul acțiunilor și nu a deschis un cont escrow în valoare de 25 de milioane de dolari.

CET Govora este și nu este de vânzare

Premierul Adrian Năstase a declarat, ieri, la Ocnele Mari, că privatizarea CET Govora nu este o soluție potrivită, ținând cont de faptul că aceasta este singura centrală care alimentează cu energie electrică și termică societățile de pe platforma Oltchim și asigură încălzirea orașului Vâlcea. „Nu consider potrivită privatizarea CET Govora pentru că astfel s-ar ajunge la o situație ciudată: cel care va ajunge să preia centrala va controla Oltchim și celelalte societăți de pe platformă”, a adăugat Năstase. Primul ministru consideră că singura soluție este transferul CET la Consiliul Local, care va asigura funcționarea centralei pentru toate fabricile de pe platformă și pentru termoficarea orașului și a anunțat că Guvernul va lua o decizie în acest sens în perioada imediat următoare.

Autoritatea pentru Privatizare a publicat, la sfârșitul lunii martie, anunțul de vânzare a pachetului de 66,7% din acțiunile societății CET Govora, metoda de licitație aleasă fiind negocierea pe bază de oferte finale, îmbunătățite și irevocabile. CET Govora este cel mai mare producător independent de energie electrică și termică din România.

>>

Sursa: Ioana ȚIGĂNESCU/ „Premierul, Popescu și Mușetescu au opinii diferite față de vânzarea Oltchim. Adrian Năstase anunță sfârșitul privatizării la kilogram”, în ZIUA, 24 aprilie 2002, p. 8.