Liliana Beu/ Taberele de muncă legionare din județul Vâlcea

propaganda pentru prototipul "omului nou" (,,din popor”) și preamărirea conducătorului providențial s-au manifestat din plin la Mănăstirile Arnota și Mamu și la Catedrala Sf. Ilie Drăgășani
programul istovitor de ,,muncă inițiatică” se încheia cu momente de educație cetățenească/ spirituală/ legionară - câte două-trei ore în fiecare seară... (completare resurse #memoriavalceana anterioare și multe fotografii dintr-o publicație propagandistică a vremii - anul 1936)

«...informațiile despre mişcarea legionară au fost tratate in istoriografia românească in mod partinic, atât în perioada de până la 1989, cât - într-o anumită măsură - şi după aceea. Desigur, aspectele relevate în acest ultim deceniu (studiul este din 2003 – n. V.S.) au aruncat asupra mişcării o aură favorabilă, mergându-se până acolo încât au existat glasuri care doreau o reinfiintare a acestei mişcări, mai ales in condițiile în care schimbările survenite în decembrie 1989 au facut ca, în scurt timp, păcatele dintotdeauna ale societății româneşti - birocraţia şi corupția - să câştige teren într-un mod surprinzător.

Situația actuală, însă, nu mai poate fi un mediu propice relansării mişcării legionare. Şi aceasta, nu pentru că societatea contemporană nu ar fi una viciată de birocratic şi corupție, ci pentru că s-a dovedit, în timp, că sistemul democrației parlamentare constituționale este singura metodă viabilă de conducere.Fireşte, nici situația internațională nu mai poate constitui un mediu prielnic dezvoltării unei astfel de mişcări. De altfel, acest ultim şi controversat secol XX avea să ne demonstreze nouă, românilor, că mişcările extremiste, atât cele de dreapta cât şi cele de stânga (mai ales cele de stânga), au o influență nefastă asupra destinului nostru, fiecare dintre ele încercând, în felul său propriu, să creeze un nou prototip uman: „omul nou" care, in ideologia comunistă, avea să fie atât de „nou", încât a ajuns pur şi simplu străin oricărei înțelegeri!

Cât priveşte "omul nou", preconizat de mişcarea legionară, de ideologia ei, el avea să fie ceva mai aproape de percepția poporului, viitoarele sale trăsături fiind reiterarea celor care caracterizaseră în vremurile îndepărtate, arhaice, sufletul acestui popor, până la venirea elementului destabilizator, a celor care prin mod de viaţă şi preocupări mercantile subminaseră valorile fundamentale ale poporului român.

Însă, aşa cum sublinia şi Armin Heinen în lucrarea "Legiunea Arhanghelului Mihail", autorii apropiati Legiunii nu cereau neapărat o revenire la modelele agrare tradiționale (...), ci puneau accentul mai degrabă pe necesitatea unui proces educational prin care fiecare să iasă din banalitatea unei existente individuale vegetative (1). Sentimentul tragic al vieții tinerei generații, spuneau ei, dă naştere "omului nou", pentru care viața înseamnă "a lupta, a învinge, a impune"; acest om este stăpânit de "pasiunea vieții, a disciplinei şi a ierarhiei valorilor..." (2)

Conform mărturiei unui legionar, Codreanu era considerat drept prototip al acestui "om nou", el fiind astfel omul providențial, destinat a fi Capitanul, omul fără de care generația acelor ani n-ar fi putut să-şi îndeplinească misiunea: "În acest uriaș al generației noastre... ne regăsim cu toții". (3)

Principalul instrument prin care mişcarea legionară viza formarea trăsăturilor definitorii ale acestui "om nou" il constituiau taberele de muncă. Aceasta întrucât, bazându-ne pe punctul de vedere legionar, ele aveau să constituie adevăratul laborator in care se vor plămădi virtuţile neamului românesc. lată ce spunea George Macrin într-un articol din „Insemnări sociologice” despre importanța acestor tabere: „Tânăra generație română poate avea mândria că a putut promova un mijloc de educație cetăţenească - este vorba de taberele de muncă.

Pornind de la premisa ca omul trebuie educat să fie un tot armonie, pentru a putea fi pus astfel în slujba statului şi a societății, şcoala muncii preconizează munca manuală ca mijloc educativ de prim ordin... Pentru a fi educativă, munca trebuie pusă în slujba unor valori superioare individului, valori obiective..." (4)

Legionarii considerau existenţa unei spiritualități care să fie raportată perfect momentului istoric, ca fiind condiția necesară pentru dezvoltarea neamului românesc, iar această spiritualitate trebuia să fie comună pentru toți indivizii care formează celulele unui neam. Cu cât spiritualitatea este mai comună, cu atât stă pe un plan etic şi social mai inalt, iar cel mai bun instrument pentru formarea unei astfel de spiritualități îl constituie taberele de muncă. Este interesant de subliniat cui aparținea inițiativa constituirii unor astfel de tabere după precedentul din 1924. În vederea organizării unei tabere, la începutul vacanței de vară, se trimiteau ordine circulare, prin intermediul presei legionare, la cei care doreau să lucreze într-o astfel de tabără. De obicei, erau precizate localitățile în care urmau să se deschidă tabere, dar şi sumele necesare participării. Un astfel de anunt preciza că pentru a participa la tabăra de la Carmen Sylva, din vara anului 1935, suma necesară era de 1500 lei de persoană. Pentru cei care nu dispuneau de bani sau se aflau în imposibilitatea de a participa la activitatea din tabără, orice donație în materiale sau alimente era binevenită. Fiecare tabără avea un comandant legionar, numit de centru, şi un misionar legionar a cărui sarcină era să facă educație cetățenească. Ca să fie o tabără de muncă în adevăratul sens al cuvântului, aici trebuia să existe un număr de aproximativ 30 de legionari și să se desfășoare minim o lună de activitate. După începerea muncii în tabără, Căpitanul trimitea fiecăruia o scrisoare, în care lămurea rostul taberelor. Iată un citat dintr-o astfel de scrisoare alcătuită de Corneliu Zelea Codreanu: „Tabăra de muncă este o şcoală nouă, a noastră proprie, născută din pământul şi sufletul nostru românesc (...). În această şcoală sunt patru principii de educație care lucrează asupra celui venit: munca manuală, viața aspră cu disprețuirea luxului, viața în comun care este betonul armat al organizației şi educația teoretică - despre ceea ce trebuie să fie un om, cum trebuie el să fie". (5)

De altfel, experiența muncii intr-o tabără era una inițiatică, întrucât programul era extrem de aspru, menit să modeleze caractere, să formeze omul ca un tot armonic care să 1 pună efectiv în slujba societății:

5,30: Deşteptarea la semnalul de goarnă.
5,40: Adunarea şi raportul.
6,00-7,00: Exerciții de gimnastică.
7,00-7,30: Micul dejun. 48
7,30-13,00: Muncă de şantier.
13,00-14.00: Raportul şi masa de prânz.
14,00-15,00: Odihnă.
15,00-19.00: Muncă în tabără.
19,00-20,00: Raportul şi cina.
20,00-22-23,00: Educație cetățenescă.
23,00: Stingerea.

Lucrul în tabără era întrerupt de pauze scurte în care se cântau cântece naționale, se făceau diferite observații educative. În tabără lucra absolut toată lumea. Şefii făceau munca cea mai grea şi purtau toată răspunderea. Tabăra avea un serviciu medical şi unul de aprovizionare în regim de permanență. În timpul liber se făceau excursii în împrejurimile taberei, se organizau şezători şi serbări populare. Periodic, se făceau rugăciuni şi erau pomeniți cei care muriseră pentru cauza mişcării. De asemenea, erau organizate marşuri de câte 20-40 de km. Invidia şi certurile erau pedepsite foarte grav, iar pentru comiterea de furturi ori pentru minciună, se proceda la excluderea din tabără. Scopul final al acestor tabere viza formarea unei noi elite politice româneşti, ca o comunitate cu un suflet sănătos, cu fizic sănătos, disciplinată fizic şi spiritual.

Astfel, tabăra de muncă era o adevărată școală de formare a legionarului român, o "Universitate Constructivă", aşa încât, la sfârşitul acesteia, cei care au participat primeau calitatea de licențiați și o diplomă în care este menționat locul și timpul cât a muncit fiecare, cum s-a comportat ca legionar, ce aptitudini are ca muncitor şi comandant. Începând din vara anului 1935, dintr-un ordin al Capitanului, nimeni nu va mai fi primit în cadrele de conducere legionare dacă nu va poseda o astfel diplomă, care să-i certifice calitatea de bun legionar, altfel naționalismul său ar fi fost unul de paradă, fără substrat, asemănător celui promovat de celelalte partide politice. Pe diplomă era trecută deviza: "Tăcere şi muncă" și enumerate o serie de îndemnuri: „rezistă până la capăt, că vom invinge", "fii bun camarad", "fi corect", "veghează ca familia ta să nu crească nici un trădător", "ține la onoarea ta şi a familiei tale", "nu uita că eşti mare nu prin ceea ce vei cere de la țară, ci prin câtă muncă și sânge vei da pentru ea. (6)

Urmând aceleaşi principii, au fost organizate și în județul Vâlcea, în vara anului 1935, trei astfel de tabere de muncă: una la Drăgăşani, alta la Arnota, iar mai apoi, pentru o perioadă mai scurtă, la Mănăstirea Mamu. Acesta nu erau cazuri izolate, întrucât la nivel national functionau un număr de 14 tabere de muncă și aproximativ 200 de şantiere, în care au lucrat prin rotatie, câte o săptămână-două, în jur de 10.000 de tineri.

La tabăra de la Drăgăşani, aflată sub conducerea preotului Necșulescu şi a avocatului Bărbulescu, lucrau la început 50 de tineri, în vederea ridicării unei biserici, a cărei fundație fusese pusă în urmă cu 5 ani. La 25 iulie, tabăra era în plină activitate, prilej cu care a fost vizitată de unul dintre legionarii de frunte ai mişcării, generalul Zizi Cantacuzino, care a lucrat efectiv alături de salahorii taberei.

De o amploare mult mai mare, a fost însă tabăra de la mănăstirea Arnota. Aici, la început au lucrat 60-70 de persoane, în special studenți veniți de la Universitatea din laşi, iar mai apoi numărul lor s-a dublat, ajungând, spre sfârşitul perioadei, la un număr de 200. Se intenționa construirea unui drum care să lege cele două ctitorii oltene - una a Craioveştilor şi cealaltă a lui Matei Basarab -, întrucât accesul la mănăstirea Arnota devenise imposibil, iar în urma unui incendiu, chiliile şi mănăstirea fuseseră grav afectate.

Tabăra a fost deschisă la 8 iulie, comandanţi ai taberei, au fost doctorul în teologie G. Andonescu şi Crânganu. A urmat o muncă uriașă, care cu greu poate fi imaginată, având în vedere faptul că principalul instrument de lucru a fost târnăcopul. În primele zile, ca să se croiască 20 de metri de drum, a trebuit să se monteze nu mai puțin de 160 de fitile la peste 1 metru adâncime, iar altitudinea la care s-a săpat, a făcut necesară construirea unui parapet de consolidare. Când mai aveau de străpuns aproximativ 1 kilometru, stagnarea lucrărilor l-a determinat pe P.S. Vartolomeu - episcopul Râmnicului şi al Argeşului - să oficieze un serviciu divin însoțit de un sobor de 7 preoți, la care a participat şi corul maicilor de la Mănăstirea Bistrija.

De altfel, P.S. Vartolomeu avea să devină un adevărat prieten al legionarilor, al „sfărâmătorilor întunericului de azi şi ctitori ai luminii de mâine” (7), consemnând această legătură în registrul legionar de la Arnota, dar mai ales cu ocazia Congresului Preoţilor olteni din 25 august de la Râmnicu Vâlcea, când avea să le aducă pioase mulțumiri ( 8 ). Tot un prieten, Radu Gyr, poetul "Liniştilor din schituri", avea să le preamărească opera prin intermediul versului său, dedicându-le 12 strofe devenite cunoscute drept „Cântecul Arnotei".

Nici şedinţele de educație legionară nu au lipsit la tabăra de la Arnota. Conform programului de educație spirituală, în intervalul de la ora 20.00 până la ora 23,00 al fiecărei seri, după cină, erau organizate trei feluri de şedinţe: festive - vineri seara, publice - duminicile şi de sărbatori, la care participau şi invitații, şi de educație legionară. Cu acest prilej au vorbit legionarilor o serie de personalități care au tratat problemele esențiale pentru etica legionară.

Zizi Cantacuzino, "Directive în educația șantierelor şi a taberelor",
Doctorul Andonescu, "Probleme de educație religioasă",
Gheorghe Clime, "Unitatea legionară Românul de mâine. Credință legionara".

Radu Gyr, "Omul corect. Corectitudinea față de tine însuți. Corectitudinea faţă de adversari. Corectitudinea omului corect",
Pr. prof. univ. Grigore Cristescu, "Credință legionară".

A treia tabără legionară, cea de la mănăstirea Mamu, aflată la 2 km de Stăneşti, unde se află osemintele lui Preda Buzescu, a luat ființă ca urmare a apelului lansat de stareta Mănăstirii Bistrița, Olga Gologan. Prin urmare, la 16 septembrie a fost început lucrul sub conducerea preotului Necşulescu. Au participat legionari din județele Vâlcea şi Dolj, prilej cu care au fost construite 7 diguri de apărare contra revărsării apelor. La 6 octombrie, lucrarea a fost sfârşită şi sfinţită.»

Sursa: Liliana Beu/ «Taberele de muncă legionară din județul Vâlcea», în revista Studii vâlcene Serie nouă nr. 1 (VIII) 2003.

În primul colaj: vedere veche necirculată - Mănăstirea Arnota/ 1933, după ,,Foto orig. J. Fischer, Sibiu”, așadar imagine luată cu doi ani înainte de organizarea taberei legionare la acest lăcaș de cult.

Selecția de imagini alb-negru din colaj prin care ilustrăm face parte dintr-o publicație pe care am găsit-o (scanată) într-o arhivă a Internetului. Este vb. de ,,Tabăra de muncă 1936”, apărută la București, Tipografia ziarului Universul S.A., str. Brezoianu 23-25, anul 1936 și care a fost vândută la prețul de 120 lei per exemplar.
Broșurica propagandistică poartă un număr de inventar al Bibliotecii Academiei Române, așadar face parte din colecțiile acestei instituții. Întreaga publicație (pentru toate localitățile din țară în care au fost organizate tabere legionare) poate fi consultată la această legătură.

 

Resursa #memoriavalceana conexiune - Sorin Oane/ «Forme de propagandă legionară după asasinarea lui I.G. Duca» - la această legătură

___________
(1) Heinen Armin. Legiunea Arhanghelului Mihail. Ed. Humanitas, Bucureşti, 1998, p. 270.
(2) Roşu Nicolae, Orientari in vene, Bucuresti. 1937, p. 11, după Armin Heinen. Legiunea Arhanghelului Mihail, Ed Humanitas, Bucureşti, 1998, p. 271
(3) Weber, Hugen; Hans. Rogger. Dreapta Europeană, Editura Minerva, Bucureşti. 1995. p. 411.
(4) Macri George O noua scoala romanească. Taberele de munca, in revista Insemnări sociologice", anul 1. nr. 4/1935.
(5) Onu, Constantin, Tabăra de la Dragăşani, în ziarul Porunca Vremii", anul IV, nr. 178/1935.
(6) Diaconescu, lon, Taberele de muncă voluntară ale tineretului "Totul pentru fară" în revista
„Porunca Vremii", anul IV, nr. 173/1935.
(7) Diaconescu, Ion, Taberele de muncă voluntară ale tineretului "Totul pentru tura" in revista Porunca Vremii", anul IV, nr. 227/1935.
( 8 ) Bucovineanu, S, Ofensiva Taberelor de muncă, în... Revista Creştină", anul 1, nr. 24/1935.

______

#memoriavalceana #bibliotecivalcene #istorielocala #mostenireculturala #Valcea #Educație #Valceaculturalheritage #Valceaculturalmemory #istorielocalavalcea #ramnicuvalcea #judetulvalcea #biblioteca #bibliotecaonline #nevedemlabiblioteca #bvaav #BibliotecaVirtualaaAutorilorValceni #IstoriaRamnicului #dictatura #propaganda #legionari