<<
De vreo câţiva ani, presa din Apus dă continuu alarma asupra pericolului aerian sovietic.
Încă din 1924, bine cunoscutul aviator francez în rezervă Fonk, atunci deputat al Vosgilor, în lucrarea sa „l’Aviation et la Securité francaise“, arată că Rusia va dispune în curând de o importantă putere aeriană. „Bolşevicii, scrie autorul, au în programul lor crearea a 40 regimente de aviaţie, fiecare cu 45 avioane. În proiectul comandamentului armatei sovietice organizarea aviaţiei nu se opreşte aci, dar trebuie să se ajungă a înzestra oştirea sovietică cu un total de 5.000 avioane. Se urmăreşte cu o deosebită înverşunare ca escadrilele aeriene roşii să fie cele mai puternice şi cele mai bine armate din toată lumea. Ca dovadă că hotărîrea aceasta este inflexibilă, bolşevicii impun oricărei societăţi streine care vine să se instaleze în Rusia, pentru a exploata bogăţiile ei, taxe enorme în favoarea aviaţiei.
Daily Mail din Aprilie anul trecut, descrie, cu o vădită preocupare, desvoltarea luată de aeronautica rusă.
La France militaire din August, acelaş an, scrie, între altele: „Marele Stat Major General sovietic lucrează la o ipoteză generală care prevede intervenţia prealabilă a flotei aeriene sovietice în scopul dea deslănţui asupra oraşelor şi centrelor populate o ploaie de bombe, încărcată cu explosivi şi un adevărat potop de „lichide toxice.“.
Buletinul şcoalelor de perfecţionare al ofiţerilor de rezervă din Corpul 20 Armată francez nr. 6 scrie:
„Tot ceeace sovietele pregătesc ca acţiune pe cale aeriană constitue sinistrul complot al fanaticilor, cari vor să târască drapelul roşu prin sângele întregii omeniri“.
„Flota aeriană roşie, cu scopul ei distrugăto r, se creiază şi se organizează în ochii noştri. Dacă restul omenirii, sănătoasă la minte, nu va fi gata să lupte şi să se opună pentru a nimici aceste intenţiuni diabolice, civilizaţia noastră poate fi sdrobită prin o cădere inevitabilă: Pericolul rusesc.
„Acest pericol trebuie să fie dat publicităţii şi înfăţişat tuturor. Nu trebuie să-l uite nici o naţiune care este hotărîtă să se apere atât pe pământ cât şi în aer.
De altfel, bolşevicii înşişi nu se sfiesc să spună că: Aviaţia este mijlocul tehnic modern al revoluţiei universale“. (Pensées militaires et revolutions).
Comitetul francez de propagandă, prin glasul Vice-Preşedintelui său D-l Andre Michelin, după ce dovedeşte posibilitatea distrugerii unui oraş, dacă se dispune de un număr suficient de avioane, arată că scopul urmărit de comitetul de propagandă este:
„Să denunţe pericolul aerian care ameninţă civilizaţiunea, nu numai în Franţa, dar şi în străinătate; căci acest pericol nu este aproape nicăeri cunoscut, sau cel puţin, nu i se bănueşte întreaga şi extrema lui gravitate.
Temut numai, sau real dacă pericolul aerian sovietic există, — pericol care după cum scriu unii autori din Apus, ameninţă întreaga Europa, —pe cine poate el să îngrijoreze mai mult decât pe noi? ....
Pe noi, fiindcă noi stăm cei dintâiu în calea năzuinţelor bolşeviste spre Apus. Pe noi, care suntem cu înverşunare urmăriţi de conducătorii poporului rus, sub subversivul motiv al Basarabiei, al acestui scump pământ strămoşesc atât de inic răpit în 1812.
Asupra noastră urmează să se reverse toată puterea flotelor aeriene pe care le organizează sovietele. Poporul românesc fără deosebire de treaptă şi stare socială, dela ostaşi până la neluptători, dela bătrâni, femei şi copii până la suferinzi şi infirmi, va trebui să cadă pradă, într’o zi sau alta, infernalei puteri de distrugere a avioanelor de bombardament ruse.
Nimic, nici un palat şi nici cel mai umil cămin, nici un locaş sfânt, nici un avut mic sau mare, nici o amintire a trecutului nostru, păstrată cu atâta smerită grijă, nimic nu va putea scăpa de prăpădul pe care Rusia bolşevică îl pregăteşte.
Situaţiunea este cu atât mai gravă pentru noi cu cât marile avioane de bombardament actuale îşi pot întinde raza lor distrugătoare dela frontiera Nistrului până dincolo de linia Giurgiu — Piteşti — Râmnicul Vâlcea, fără să aibă nevoie de escală, adică, pot să vină să lase încărcăturile de bombe şi lichide toxice ce duc şi să se întoarcă dincolo de Nistru, fără să aibă nevoie de aterisare.
Până la linia Iaşi—Huşi —Bolgrad un asemenea nou şi puternic aparat de bombardament poate aduce şi asvârli 3500 kgr. bombe; iar la limita extremă a razei sale de acţiune — dus şi întors--adică pe linia Giurgiu —Piteşti—Râmnicul Vâlcea, mai poate arunca încă 1600 kgr.
Aceasta prin faptul că, pentru avion dat, cu cât distanţa de parcurs este mai redusă, cu atât poate înlocui o parte din greutatea esenţei şi uleiului necesar sborului, prin bombe explosive, sau toxice.
O escadrilă de zece asemenea avioane ar putea deci aduce şi arunca până la linia Iaşi Huşi-Bolgrad inclusiv, 35.000 kgr. bombe explosive sau toxice, iar până la linia linia Giurgiu—Bucureşti—Râmnicul Vâlcea, 16.000 kgr.
Şi toate acestea nu sunt închipuiri, nici fantezii interesate, ci pur şi simplu curatul adevăr.
Ce înrâurire pot avea asemenea bombardamente nocturne la oraşe, centre populate, noduri mari de comunicaţii, lucrări importante de artă, etc., asupra mersului unui războiu, nimeni n’o poate preciza cu destulă claritate; ceeace însă putem noi afirma este că, dacă se vor lăsa asemenea mari avioane să vină în linişte şi în massă să acopere cu explosivi şi lichide toxice Capitala şi principalele noastre oraşe, ceeace vor lăsa în urma lor nu va fi decât mormane de ruină şi câmpuri de morminte.
Este de datoria noastră să arătăm aceasta hotărît şi tare, după cum este de a spune că nimic nu ne poate pune la adăpost de o asemenea îngrozitoare catastrofă, nici năzuinţele de ajutor dela alte ţări, nici speculaţiunile sentimentelor de umanitate, de dreptate sau de solidaritate internaţională, nimic dar absolut nimic, decât numai existenţa unei puternice aviaţii naţionale.
Oricât da dornică ar fi ţara noastră de pace şi linişte, de armonie şi bune relaţiuni cu toată lumea, ea nu poate, bizuindu-se pe această dorinţă, să pună în cumpănă nici integritatea nici existenţa sa naţională, nici chiar suferinţele fără margini şi pierderile ireparabile ce întregul neam ar fi expus să îndure.
„Să dea Dumnezeu, scrie D-l Bouilloux Lafenit, Vice Preşedintele Camerei Deputaţilor Francezi, în „La Revue de Paris“ * Decembrie 1926, ca imnurile de pace ce se înalţă dela Geneva să nu fie perdeaua în spatele căreia avioanele germane reluându-şi sborul „Nach Paris“ să apară, întocmai ca acele mari păsări de mare, pe care le vedem de pe coastele noastre Bretone, sburând cu toată puterea aripilor lor înaintea grozavei furtuni, care le însoţeşte imediat.
„Cât priveşte pericolul aerian care ne ameninţă, scrie în ziarul francez „Le Matin" din „Septembrie 1926, Generalul Girod, Preşedinte le Comisiunei Armatei**) împotrivirea ce i se opune până acuma este turbure şi îndepărtată.
„Geneva, Locarno şi toate garanţiile morale şi juridice pe care idealismul şi patriotismul diplomaţilor noştri vor isbuti să aşeze sub sigiliul bunei credinţe internaţionale sunt bune; „alăturea însă, de tratatele care vai! se rup, şi se spulberă, ne trebuie o aviaţie neîncătuşată, îngrijită sub toate formele, încurajată în avânturile ei, atentă pentru a se amesteca în viaţa naţională şi a deservi interesele generale ale ţării, demnă însfârşit, de vrednicii noştri aviatori, cari au purtat culorile noastre atât de sus şi atât de departe în cât se pare că nimeni nu îi vor putea întrece“.
Iată cuvinte de multă înţelepciune şi de cald patriotism pe care noi cei dintâi trebue să le pronunţăm cu aceeaş hotărîre, cu aceeaş dragoste de ţară.
Da, noi cei dintâi trebuie să avem o aviaţie neînlănţuită în desvoltarea ei normală, sprijinită în avânturile admirabile ale piloţilor noştri.
Noi cei dintâi trebue să avem o aviaţie sustrasa tehniceşte dela orice alte influenţe lăturalnice, purtând în calitatea materialului său mărturia trudei şi capacitatea tecnicianilor noştri.
Noi cei dintâi trebue să fim conştienţi că în aviaţie nu se poate precupeţi şi că inferioritatea ei echivalează cu neexistenţa.
Noi cei dintâi trebue să ştim că fără o aviaţie sănătoasă nu se mai poate vorbi astăzi de existenţa unei apărări naţionale.
Hotărât, trebue cu orice preţ, să fim cât mai curând şi mai deplin, în stare să stăpânim azurul românesc, după cum suntem astazi stăpâni pe pământul strămoşesc.
Numai astfel vom putea păstra neştirbită legendara vitejie a ostaşului român, vom putea înfrunta fără grijă judecata generaţiilor ce ne vor urma şi vom rămâne, ceea ce situaţiunea geografică, puterea rasei şi trecutul nostru ne spune că întotdeauna am fost: Sentinela civilizaţiunii la porţile Orientului european.
>>
Sursa: «Aeronautica»/ ,,Revista lunară Aviație militară — Aviație civilă — Aerostație — Meteorologie — Fotografie — Automobilism — Sport”/ Anul II nr. 1/ Ianuarie 1927/ Tipografia ,,Școlilor Militare Aeronautice”, Cotroceni/ 1927.
Revista «Aeronautica» apărea, pe atunci, «Sub înalta ocrotire a M.S. Regelui»; la data publicării articolului, Regele României era ,,Ferdinand I de Hohenzollern-Sigmaringen (n. 24 august 1865, Sigmaringen, Regatul Prusiei – d. 20 iulie 1927, Sinaia, România)[9], numit și Întregitorul și Ferdinand cel Loial,[10][11] a fost al doilea rege al României, din 10 octombrie 1914 până la moartea sa. Ferdinand (nume la naștere Ferdinand Viktor Albert Meinrad von Hohenzollern-Sigmaringen) a fost al doilea fiu al prințului Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen și al Infantei Antónia a Portugaliei, fiica regelui Ferdinand al II-lea al Portugaliei și a reginei Maria a II-a a Portugaliei. Familia sa făcea parte din ramura catolică, șvabă (spre deosebire de cea din Franconia – mai târziu, Prusia – protestantă), a familiei regale Hohenzollern.” - integral la această legătură.
________
inic, -ă (adjectiv, livresc) înseamnă nedrept, inechitabil, abuziv sau care nu este
corect. Termenul provine din francezul inique și latinescul iniquus. Este un sinonim pentru injust, neechitabil, nejust sau arbitrar.
*) Articolul: Génévé et l’aviation Allemande
**) Articolul: Pendant qu’â Génévé on dispose la paix, l’Allemagne étend etmultiplie ses lignes de navigation aérienne.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu