Orații de nuntă/ Colăcerii din satul Rugetu/ com. Slătioara- Vâlcea

Bună dimineața, cinstiți socri mari!

De musafiri vă bucurați?

Stați pe lângă pereți, ca stupii

Și vă uitați la noi ca lupii.

Ce sunteți așa sfioși

Și vă uitați toți fricoși?

Tremurați și vă gândiți

Peste curte să fugiți.

Prea cinstită adunare,

De la mic și pân' la mare;

Și cinstiți oaspeți stimați,

Și chemați, și nechemați

Care cu dragoste frățească

Ați venit l-această casă

Ca niște oameni de omenie

Pe toți Dumnezeu să vă ție

Vă rog ca să încetați,

Puținel să m-ascultați,

M-ascultați la un cuvânt,

Fiindcă e cu legământ

Și cuvintele mi-ați urma

Dar faceți bine a mă asculta!

Pe noi să nu vă supărați tare,

Că am venit cu larmă mare,

Căci noi la Dumneavoastră venim

Porunca să ne-o împlinim,

Că tânărul nostru împărat

De dimineață s-a sculat,

Fața albă și-a spălat

Părul negru a pieptenat,

Din trâmbiță a sunat,

Mare oaste a adunat:

Întâi pe noi, trei voinici,

Care ne vedeți aici

Și nunul cel mare

Cu soața domniei sale;

Și-astă mare gloată

Ce-au intrat acum pe poartă,

Toți gătiți și-mpodobiți

Și cu toții-nveseliți:

Unii-n cizme și cojoace

Cum și d-voastră v-ar place

Noi mai suntem și cu pistoale,

Ba chiar toți cu mâinile goale

Dar nu suntem cu gând rău,

Să ferească Dumnezeu!

De noi teamă să n-aveți

Că noi nu suntem chinezi

Noi suntem români voinici ca măru'

De spunem tot adevăru'

Căci pe la răsărit de soare

Am plecat la vânătoare

După o mândră căprioară

A împăratului soțioară

Însă noi am auzit

Pe drumul care am pornit

Și sunt bine informat

Căci pentru asta am descălecat

Că aici la d-voastră aflăm

Vânatul ce-l căutăm

Dar nu știu d-voastră ce socotiți

De drumu' vreți să ni-l opriți.

Eu vă spun adevărat

Căci pe unde am umblat

Și pe cine-am întrebat,

Toți aicea ne-a-ndreptat

Spunând c-aici este vânatu'

Ce îl caută împăratu'.

Iar noi când văzurăm atâta gloată

Stând aicia adunată:

Bătrâni, flăcăi și fete mari

Petrecând cu lăutari,

Foarte mult ne bucurarăm

Când văzurăm și chiar aflarăm

Că aici, într-o grădină,

Dintr-o scumpă de trupină

A crescut o floricea

Pe lângă măicuța sa,

Dar văzând că nu rodește,

Nici de-nflorit nu înflorește,

Nici locu' nu îi primește,

Ci mai mult se ofilește,

Veni împăratu' îndată

Cu oștirea lui toată;

Toți cu târnăcoape de argint

Să scoatem floricica din pământ

Și de-nflorit să-nflorească,

Locu' ca să-i primească

Și să nu se ofilească

Iar d-voastră, socri mari,

Poate ne credeți niscai tâlhari,

Avem firman cu peceție

De la împărăție

Cine știe carte latinească

Să vină să ni-l citească,

Cine nu, să nu 'ndrăznească,

Mai bine să se păzească

Nouă să ne-aduceți, socri mari,

Numai oameni cărturari,

Să nu fie că nu știu să citească

Pe noi să ne zăbovească

Căci noi ne grăbim,

Nu vrem să zăbovim.

Vrem să mânăm caii mai tare,

S-ajungem acasă cu soare,

Ca să vază oamenii

Pentru ce am mânat noi caii.

Nouă să ne-aduceți încă

Ne aduceți un popă pe stânga

Să ne citească cartea mai fuga

Dar să nu se gândească la plată

Să ne ție ziua toată.

Răspunsul nostru este

Cum s-a pomenit și este

Trei pahare de vin,

Trei năframe de in

De care se găsesc pe-aici,

Cusute cu fluturi și arnici

Fie și cu mătasă

Numai să fie de aici, din casă

Cusută de cinstita mireasă

Și cu inima voioasă.

Să nu fie de-mprumutat

Dupe la femei din sat

Ori de pe-aici, de la vecine

Ca să pățim vreo rușine

Atunci va fi necinstea noastră

Și ocara dumneavoastră

Socrii mari, ascultați!

Și în urechi bine băgați

Noi vorbă multă nu îndrugăm,

Mai pe scurt, s-o retezăm,

Să cădem la împăcare

Făr' de nici o supărare.

Deci: întindeți-ne masa

Și dați-ne mireasa!

Iar la masă să ne serviți

Cu plăcinte și friptură

Și cu vin de băutură.

Să ne dați vin bun și țuică de prună,

Dar să fie de-aia, bună

Căci apă cât de multă poți să bei

Nu-i nimic de capul ei.

Apoi nu bem noi atât

Un butoi de-un metru cub.

Lăutari ca să ne cânte.

Năcazurile să se uite,

Și bucate pe ales

Pe la noi să dați mai des

Să ne întrebați ce mai dorim

Și cu ce vă mai servim.

Iar caii noștri în grajd să-i băgați

Și mâncare să le dați

Fân de-l bun, de-l de Ulmet,

De-l de crește pân' la piept.

Să nu fie de-l după văi

Din acolo, dinspre Vaidei.

Fân de-l tare, cu negară,

Să nu-l mănânce până-n sară.

Prea cinstiți oaspeți aleși

Ce sunteți aici prezenți,

D-voastră la noi când veniți

O să fiți bine primiți,

Nimeriți la băuturi

Și la mese cu fripturi

Și-o să petrecem cu toții

Până după miezul nopții.

Noi vă cinstim, vă omenim,

Dar să știți, vă și globim

S-aveți parale de ajuns

De la opt sutare-n sus!

Iar care e mai înstărit

Poate să dea și mai mult,

Iar după cum se zvonează

La bogați chiar se dublează.

~sta-i articolu din urmă

Deci să nu vă pară glumă!

Să vă scormoniți în chimir

Ca la perceptor când dați bir

Iar dumneata singur, fără ei,

Să dai vreo cinci mii de lei.

Socrule, ce s-a făcut,

Nu mai e de desfăcut,

Ne pui masa, ne dai mireasa,

De vrei să nu surupăm casa.

Ne dai doi boi și două vaci

Apoi rabzi și să taci.

Și deci-ncolo să te țâi

Că tot de dat ai să fii:

Acum dai o zestre frumoasă

Dai și prunii, ăi de supt coastă,

Dai livadia a mai mare

Și cinci pogoane să are,

Dai și-o putină cu varză

Și din haine cam o ladă

Mai dai și vreo zece oi

Și din porci cam numai doi

Restu' le dai mai târziu.

Bătrâni, flăcăi și fete mari

Și femei, și lăutari,

Bătrânii îs buni, ne dau povețe,

Pe tineri au să-i învețe.

Tinerii, ei, au o speranță

Să-i ajute la bătrâneață

Dar după cum spun, eu să știi

Tot bătrâni ce ar munci

Iar fete vedem că aveți

Ca oile prin scaieți.

Fetele să fie cuminți,

S-asculte de-ai lor părinți.

S-aștepte fiecare cu gându'

Pân' le-o veni și lor rându',

Să-și înghită năcazu'

Pân' le-o veni și lor ceasu',

Fiindcă orice fată mare

Își are o ursitoare

Dar să vie devreme acasă

Cine vrea să-și facă casă

Căci cine râde și glumește

Pe urmă le și plătește

Iar femei câte-s în față

Toate au la mine speranță

Și cele de la spate

Stau cu gurile căscate.

Socrul mic, de când vorbim

Și-amândoi tot chibzuim,

Ne-a venit poftă să bem,

Fiindcă văd că ne-mpăcăm.

|ine-această ploscă mare

Ce e în ea e de mirare.

Poftim de beț' și vedeț'

Că nu e rachiu de-l lunguieț,

Cum d-voastră îl aveț'

Și în bute îl țineț',

Ci e rachiu de-l scurt și tare,

De bei mult, capul te doare

Și-ncepi prea mult a vorbi

Și cu picioarele a cosi

Ia de bea, o dată, bine,

Ca să vezi că-i de la mine.

Da' să bei mai binișor

Parc-ai bea de la ficior,

Împăratul nostru mare

E copilu' Dumitale,

Iar mireasa cea frumoasă

Este fiica dumneavoastră.

Dumnezeu să-i fericească

La mulți ani ca să trăiască!

Dumneavoastră, ca părinți,

Ca și dânșii să trăiți,

Trăiască și nunul mare

Cu soția domniei sale!

*

Dar de ici eu noi pleca

Până ce n-oi săruta

Mâinile, adevărat,

Ce pe brațe m-au purtat.

A părinților mâini drepte

Facă bine să mă ierte

Iară tatăl meu iubit,

Carele mult s-a trudit,

Fată mare m-a făcut,

Sărut mâna, rămas bun

Eu plec la bărbat acum,

La vecini și la vecine,

Eu le urez la toți bine.

La feciori și la fecioare

Și la toată adunarea

Iar mirele, cam zâmbind

Dânsul vă roagă zicând:

Părinți, nu fiți supărați

Că fiica soție-mi dați

Sunt fiu recunoscător

Și la vreme săritor

Iar d-voastră, cinstiți părinți,

De D-zeu sunteți orânduiți

Să-i iertați, să-i cuvântați,

Mâna dreaptă să le-o dați,

Căci binecuvântarea părinților

Întăresc casele fiilor

Iar blestemul părintesc

Casa fiilor risipesc.

Precum a binecuvântat Dumnezeu pe

Aron,

De i-a înfrunzit toiagu, fiind

Uscat de nouăzecișinouă de ani

Precum a binecuvântat

Pre cei doisprezece patriarhi

De le-a înflorit cununile pe capul lor,

Și D-voastră să iertați și să-i binecuvâ

ntați,

Ca fericită să le fie

Scumpa lor căsătorie.

Dumnezeu să-i fericească,

La mulți ani ca să trăiască

D-voastră, ca părinți,

Ca și dânșii să trăiți

Trăiască și nunul mare

Cu soția domniei sale!

Să trăiți și ceilalți

Dumneavoastră, cinstiți frați!

 

Binecuvântarea tinerilor

ce se căsătoresc

Ascultați, Dumneavoastră,

Cinstiți socru mic și soacră mică

Și, totodată, buni părinți,

La acești căsătoriți,

Marele și puternicu' Dumnezeu

Luni, întâia zi, a făcut

Cerul și pământul

Și Edeniul, adică Raiul.

Marți, l-a împodobit.

Cu stele și luceferi.

Miercuri, a făcut soarele și luna.

Joi, a făcut Dumnezeu pe

strămoșul Adam,

Cu trup din lut, cu sânge din mare

Cu frumusețe din soare,

După chipul și asemănarea sfinției

sale.

Și văzând Dumnezeu că nu-i bine

De-a locui omul singur pe lume,

A dat somn strămoșului Adam,

L-a adormit și a rupt o coastă din

stânga sa

Și a făcut pe strămoașa Eva,

După chipul și asemănarea sa

Și sculându-se Adam din somn

Și văzând pe strămoașa Eva, a

strigat:

Ce este aceasta, Doamne? Domnul

i-a răspuns:

Nu te 'nspăimânta, Adame! 

Că aceasta este

Os din oasele tale. Și carne din

carnea ta

Și se cheamă ție soție.

Și Dumnezeu îi blagoslovi,

Să se înmulțească

Ca stelele cerului,

Ca iarba pământului.

Mulți și mulți crescură

Și se înmulțiră,

Până vremea a sosit

La acești căsătoriți,

Care șed cu fețele rușinate

Și cu genunchiele plecate.

Amândoi într-o voce tare

Vi se roagă de iertare,

Căci fiica dumneavoastră

Astăzi, când să împreună,

Ea pe față lăcrimează

Și așea vă cuvântează:

Dragi părinții mei iubiți

Și de mine despărțiți,

Faceți bine, m-ascultați

De v-am greșit, mă iertați!

Dar domnul sfânt a rânduit,

A rânduit din vecie,

Omul să aibă soție.

Sursa: Tradiții populare/ Orații de nuntă („Colăcerii”) din satul Rugetu (comuna Slătioara, județul Vâlcea)/ revista Casa Cărții vâlcene nr. 6, iulie-decembrie 2005

Întreaga colecție a publicației – la această legătură.