Alexandru Batali
1. Principala dumneavoastră calitate?
1. Principala dumneavoastră calitate?
Răbdarea. M-a ajutat întotdeuna să trec peste nemulţumirile pe care le-am avut de-a lungul vieţii şi peste anumite eşecuri.
Am lucrat cu foarte mulţi oameni, cu personalităţi diferite, şi a fost întotdeauna foarte important să am răbdarea de a-i asculta. Mereu ai ceva de câştigat din ce îţi spun ceilalţi. Tot datorită răbdării mi- am dat seama că dacă nu eşti atent poţi greşi. Întotdeuna am explicat celui care greşea unde este eroarea, fără a desconsidera vreodată lucrul făcut, efortul depus de acel om.
Am avut şi răbdarea de a duce la bun sfârşit ce am început de fiecare dată. Este o calitate moştenită de la mama, indirect, a fost un fel al ei de a fi care şi-a pus amprenta şi asupra mea.
2. Principalul defect?
Am lucrat cu foarte mulţi oameni, cu personalităţi diferite, şi a fost întotdeauna foarte important să am răbdarea de a-i asculta. Mereu ai ceva de câştigat din ce îţi spun ceilalţi. Tot datorită răbdării mi- am dat seama că dacă nu eşti atent poţi greşi. Întotdeuna am explicat celui care greşea unde este eroarea, fără a desconsidera vreodată lucrul făcut, efortul depus de acel om.
Am avut şi răbdarea de a duce la bun sfârşit ce am început de fiecare dată. Este o calitate moştenită de la mama, indirect, a fost un fel al ei de a fi care şi-a pus amprenta şi asupra mea.
2. Principalul defect?
Defectul meu a fost impulsivitatea şi l-am descoperit la începutul anilor 1970 citind un horoscop cumpărat dintr-o librărie din Canada. La supărare deveneam brusc impulsiv, intern, faţă de mine, nu faţă de ceilalţi. Am aflat şi cum mă pot corecta în această privinţă: să nu reacţionez niciodată sub imperiul primului impuls. M-am educat în acest sens.3. Deviza după care vă călăuziţi în profesie?
Pe 28 februarie 1970 eram în New York şi am intrat într-o pagodă chinezească. Un chinez în straie de cult mi-a ieşit în cale şi mi-a întins o tavă cu mici răvaşe, spunându-mi: „Aici se află scris viitorul dumneavoastră!” Pe bileţelul pe care l-am ales stătea scris:
Să nu aştepţi prea mult de la cerul îndepărtat/ Să nu-ţi pui prea mult nădejde în el.
De vei vrea oglindă să-ţi faci dintr-o piatră/ Toată truda ta va fi în zadar.
Din prima parte am înţeles că e bine să fii independent, să nu aştepţi să-ţi rezolve cineva problemele. Din ultima parte am conştientizat că e important să fii realist, să-ţi cunoşti limitele, să nu te angajezi în activităţi pe care crezi că nu le poţi rezolva.
În cercetare e diferit. Ştiu unde vreau să ajung, dar nu cunosc drumul. Şi atunci mă raportez la ce i-a spus Isabela de Castilia lui Columb: Pleacă şi dacă acolo unde te duci nu este decât neant, pentru curajul tău Dumnezeu va crea pământul! Pe acest drum câştigi tot timpul cunoştinţe noi, dar dacă îţi dai seama că nu te îndrepţi spre destinaţia propusă, iar scopul devine eşec, trebuie să ai puterea să schimbi direcţia sau să renunţi la călătorie.
4. Trăsătura pe care doriţi să o întâlniţi la un cercetător?
Dorinţa de afirmare este trăsătura cercetătorului adevărat. Cei care au vrut să reuşească au fost şi buni cercetători, iar eu i-am sprijinit în acest sens. În momentul în care i-am agajat am avut o deosebită grijă să aibă un prim succes în sarcina pe care le-o dădeam. În felul acesta îi convingeam că sunt capabili şi că îşi pot construi un viitor în jurul acelei activităţi.
Apreciez însă profesioniştii pentru ce au făcut, nu pentru mândria lor personală de a fi într-o breaslă prestigioasă, de a şti foarte multe sau de a publica foarte mult. Leonardo da Vinci spunea că nu ceea ce ştii contează, ci ceea ce rămâne.
La rândul său Pasteur afirma că nu trebuie să fii un geniu pentru a face lucruri mari. Dorinţa de a reuşi cu orice preţ, de a face ceva deosebit este esenţială ...
5. Ce preţuiţi cel mai mult la partenerii din proiectele de cercetare?
Sinceritatea. Numai aşa merge înainte cunoaşterea reală, altfel vorbim de înşelăciune. La Râmnicu Vâlcea trebuia să punem la punct o tehnologie pentru fabricarea apei grele. Am lucrat cu oameni de toate profesiile şi având pregătiri foarte diverse, inclusiv cu operatorul sau cu tânărul de la strungărie. Pe mine mă interesa ceea ce observau ei şi în special să- mi aducă la cunoştinţă ce greşeau. Fără această sinceritate nu puteam avansa.
De exemplu, în instalaţia principală s-a defectat pompa de apă şi atunci trebuia să ştiu dacă operatorul sau echipamentul e de vină pentru a hotărî ce alegere trebuie să fac: să schimb pompa sau modul de lucru al omului din echipă.
Pentru a primi această sinceritate nu trebuie să fii deasupra oamenilor, ci alături de ei, ceea ce am făcut în permanenţă cu oamenii din subordinea mea. A fost o activitate dificilă, pentru că atunci când conduci o întreprindere trebuie să realizezi un echilibru între interesul omului, după programul de lucru, şi cel al instituţiei. Dacă urmăream numai interesul instituţiei nu mă urmau oamenii. Dacă ţineam cont de interesul oamenilor mergea prost întreprinderea.
6. Locul unde aţi dori să faceţi cercetare
La Râmnicu Vâlcea. Acolo am luptat pentru ce mi-am propus, în acel loc am reuşit, eu şi oamenii pe care i-am condus. Am avut mulţi „copii”acolo, le-am dat viaţă şi au crescut. În calitate de conducător am avut şi o libertate mai mare de a-mi pune în practică ideile şi de a le duce la capăt. Dincolo de construirea unui loc de cercetare performant, s-a creat o şcoală şi o industrie, demonstrând faptul că România poate fi o ţară industrială, nu industrializată, care preia doar tehnologii şi soluţii din afară.
7. Descoperirea ştiinţifică pe care o apreciaţi cel mai mult?
Energia nucleară m-a impresionat, este descoperirea în jurul căreia s-a dezvoltat întregul meu destin profesional. Eram elev de liceu, era război, am citit despre fisiunea uraniului şi despre căutările legate de utilizarea ei, doream să aflu totul despre aceste cercetări. Cunoştinţele produse de cercetare devin universale, dar pentru dezvoltarea societăţii gândeşti proiecte locale, iar eu am avut şansa de a fi pus în situaţia favorabilă de a produce apa grea, care a permis dezvoltarea industriei nucleare din România.
8. Personalitatea ştiinţifică pe care o admiraţi?
În mod special m-au impresionat persoanele vizionare, care trăiau înaintea timpului lor, ştiind ce urma să se întâmple şi îndrumând în direcţia respectivă. Horia Hulubei a fost un astfel de vizionar. Când a înfiinţat IFA în 1956 avea deja conturat că întemeiază acest institut pentru a crea specialişti şi în domeniul energiei nucleare. Faptul că a întemeiat la Cluj o secţie de izotopi stabili, care nu interesau pe nimeni la acel moment, dovedeşte faptul că a avut în vedere crearea apei grele. Cred că se gândise de la început că aplicarea energiei nuclare în România avea să se facă pe reactor de fisiune, de spargere a nucleului de uraniu, în prezenţa apei grele, care permite utilizarea uraniului natural, neîmbogăţit izotopic. Lipsea doar obţinerea apei grele pentru a avea un sistem energetic independent. Faptul că insista să demonstrăm că se poate industrializa ceea ce facem noi la Cluj arată că avea în minte reactorul cu uraniu natural-apă grea.
9. Persoana care v-a influenţat cel mai mult cariera ştiinţifică?
Prof. Victor Mercea, şeful IFA-Cluj. Stăteam în faţa unei instalaţii de separare izotopică, alături de domnia sa. Acesta a spus că inginerii vor deveni cu adevărat oameni mari când vor face oţel transparent. Am descoperit astfel dorinţa şi curiozitatea cercetătorului de a putea vedea cum se desfăşoară procesul de schimb izotopic pe elementul de contact. În timp am răspuns acestei provocări şi am introdus vizori pe coloanele instalaţiei de distilare izotopică a apei grele din cadrul fabricii ROMAG-Dro- beta Turnu Severin şi pe coloanele instalaţiile de distilare izotopică a hidrogenului lichid de la Uzina G. Însă, principalul câştig a fost utilizarea modelarii (reprezentării) matematice. Ne-am imaginat ce se petrece în elementul de schimb izotopic la contactul dintre cele două fluide în tendinţa lor de a se echilibra izotopic şi energetic şi ţinând cont şi de hidrodinamica sistemului, pe toată înălţimea coloanei. Am înţeles astfel cum funcţionează instalaţia, profilul său izotopic şi am obţinut „transparenţa oţelului”. Acest lucru ne-a ajutat să determinăm tot sistemul de modelare şi proiectare a fabricii de apă grea de la Drobeta Turnu Severin.
10. Liderul din sistemul CDI pe care îl admiraţi?
Pe 28 februarie 1970 eram în New York şi am intrat într-o pagodă chinezească. Un chinez în straie de cult mi-a ieşit în cale şi mi-a întins o tavă cu mici răvaşe, spunându-mi: „Aici se află scris viitorul dumneavoastră!” Pe bileţelul pe care l-am ales stătea scris:
Să nu aştepţi prea mult de la cerul îndepărtat/ Să nu-ţi pui prea mult nădejde în el.
De vei vrea oglindă să-ţi faci dintr-o piatră/ Toată truda ta va fi în zadar.
Din prima parte am înţeles că e bine să fii independent, să nu aştepţi să-ţi rezolve cineva problemele. Din ultima parte am conştientizat că e important să fii realist, să-ţi cunoşti limitele, să nu te angajezi în activităţi pe care crezi că nu le poţi rezolva.
În cercetare e diferit. Ştiu unde vreau să ajung, dar nu cunosc drumul. Şi atunci mă raportez la ce i-a spus Isabela de Castilia lui Columb: Pleacă şi dacă acolo unde te duci nu este decât neant, pentru curajul tău Dumnezeu va crea pământul! Pe acest drum câştigi tot timpul cunoştinţe noi, dar dacă îţi dai seama că nu te îndrepţi spre destinaţia propusă, iar scopul devine eşec, trebuie să ai puterea să schimbi direcţia sau să renunţi la călătorie.
4. Trăsătura pe care doriţi să o întâlniţi la un cercetător?
Dorinţa de afirmare este trăsătura cercetătorului adevărat. Cei care au vrut să reuşească au fost şi buni cercetători, iar eu i-am sprijinit în acest sens. În momentul în care i-am agajat am avut o deosebită grijă să aibă un prim succes în sarcina pe care le-o dădeam. În felul acesta îi convingeam că sunt capabili şi că îşi pot construi un viitor în jurul acelei activităţi.
Apreciez însă profesioniştii pentru ce au făcut, nu pentru mândria lor personală de a fi într-o breaslă prestigioasă, de a şti foarte multe sau de a publica foarte mult. Leonardo da Vinci spunea că nu ceea ce ştii contează, ci ceea ce rămâne.
La rândul său Pasteur afirma că nu trebuie să fii un geniu pentru a face lucruri mari. Dorinţa de a reuşi cu orice preţ, de a face ceva deosebit este esenţială ...
5. Ce preţuiţi cel mai mult la partenerii din proiectele de cercetare?
Sinceritatea. Numai aşa merge înainte cunoaşterea reală, altfel vorbim de înşelăciune. La Râmnicu Vâlcea trebuia să punem la punct o tehnologie pentru fabricarea apei grele. Am lucrat cu oameni de toate profesiile şi având pregătiri foarte diverse, inclusiv cu operatorul sau cu tânărul de la strungărie. Pe mine mă interesa ceea ce observau ei şi în special să- mi aducă la cunoştinţă ce greşeau. Fără această sinceritate nu puteam avansa.
De exemplu, în instalaţia principală s-a defectat pompa de apă şi atunci trebuia să ştiu dacă operatorul sau echipamentul e de vină pentru a hotărî ce alegere trebuie să fac: să schimb pompa sau modul de lucru al omului din echipă.
Pentru a primi această sinceritate nu trebuie să fii deasupra oamenilor, ci alături de ei, ceea ce am făcut în permanenţă cu oamenii din subordinea mea. A fost o activitate dificilă, pentru că atunci când conduci o întreprindere trebuie să realizezi un echilibru între interesul omului, după programul de lucru, şi cel al instituţiei. Dacă urmăream numai interesul instituţiei nu mă urmau oamenii. Dacă ţineam cont de interesul oamenilor mergea prost întreprinderea.
6. Locul unde aţi dori să faceţi cercetare
La Râmnicu Vâlcea. Acolo am luptat pentru ce mi-am propus, în acel loc am reuşit, eu şi oamenii pe care i-am condus. Am avut mulţi „copii”acolo, le-am dat viaţă şi au crescut. În calitate de conducător am avut şi o libertate mai mare de a-mi pune în practică ideile şi de a le duce la capăt. Dincolo de construirea unui loc de cercetare performant, s-a creat o şcoală şi o industrie, demonstrând faptul că România poate fi o ţară industrială, nu industrializată, care preia doar tehnologii şi soluţii din afară.
7. Descoperirea ştiinţifică pe care o apreciaţi cel mai mult?
Energia nucleară m-a impresionat, este descoperirea în jurul căreia s-a dezvoltat întregul meu destin profesional. Eram elev de liceu, era război, am citit despre fisiunea uraniului şi despre căutările legate de utilizarea ei, doream să aflu totul despre aceste cercetări. Cunoştinţele produse de cercetare devin universale, dar pentru dezvoltarea societăţii gândeşti proiecte locale, iar eu am avut şansa de a fi pus în situaţia favorabilă de a produce apa grea, care a permis dezvoltarea industriei nucleare din România.
8. Personalitatea ştiinţifică pe care o admiraţi?
În mod special m-au impresionat persoanele vizionare, care trăiau înaintea timpului lor, ştiind ce urma să se întâmple şi îndrumând în direcţia respectivă. Horia Hulubei a fost un astfel de vizionar. Când a înfiinţat IFA în 1956 avea deja conturat că întemeiază acest institut pentru a crea specialişti şi în domeniul energiei nucleare. Faptul că a întemeiat la Cluj o secţie de izotopi stabili, care nu interesau pe nimeni la acel moment, dovedeşte faptul că a avut în vedere crearea apei grele. Cred că se gândise de la început că aplicarea energiei nuclare în România avea să se facă pe reactor de fisiune, de spargere a nucleului de uraniu, în prezenţa apei grele, care permite utilizarea uraniului natural, neîmbogăţit izotopic. Lipsea doar obţinerea apei grele pentru a avea un sistem energetic independent. Faptul că insista să demonstrăm că se poate industrializa ceea ce facem noi la Cluj arată că avea în minte reactorul cu uraniu natural-apă grea.
9. Persoana care v-a influenţat cel mai mult cariera ştiinţifică?
Prof. Victor Mercea, şeful IFA-Cluj. Stăteam în faţa unei instalaţii de separare izotopică, alături de domnia sa. Acesta a spus că inginerii vor deveni cu adevărat oameni mari când vor face oţel transparent. Am descoperit astfel dorinţa şi curiozitatea cercetătorului de a putea vedea cum se desfăşoară procesul de schimb izotopic pe elementul de contact. În timp am răspuns acestei provocări şi am introdus vizori pe coloanele instalaţiei de distilare izotopică a apei grele din cadrul fabricii ROMAG-Dro- beta Turnu Severin şi pe coloanele instalaţiile de distilare izotopică a hidrogenului lichid de la Uzina G. Însă, principalul câştig a fost utilizarea modelarii (reprezentării) matematice. Ne-am imaginat ce se petrece în elementul de schimb izotopic la contactul dintre cele două fluide în tendinţa lor de a se echilibra izotopic şi energetic şi ţinând cont şi de hidrodinamica sistemului, pe toată înălţimea coloanei. Am înţeles astfel cum funcţionează instalaţia, profilul său izotopic şi am obţinut „transparenţa oţelului”. Acest lucru ne-a ajutat să determinăm tot sistemul de modelare şi proiectare a fabricii de apă grea de la Drobeta Turnu Severin.
10. Liderul din sistemul CDI pe care îl admiraţi?
Acad. Ioan Ursu, directorul IFA între anii 1968-1976, preşedintele Comitetului de Stat pentru Energia Nucleară în perioada 1969 - 1976, preşedintele Consiliului Naţional pentru Ştiinţă şi Tehnologie în perioada 19761980 şi prim-vicepreşedinte al Comitetului Naţional pentru Ştiinţă şi Tehnologie între anii 1980-1989, a fost un lider adevărat în toate instituţiile pe care le-a condus sau le-a înfiinţat. Horia Hulubei a înfiinţat IFA, dar dezvoltarea institutelor de fizică - la nivel de dotare, organizare şi selecţie a oamenilor - a fost realizată de acad. Ioan Ursu.
De asemenea, prof. univ. dr. Ioan Ştefănescu este omul potrivit la locul potrivit. Conduce ICSI Rm. Vâlcea de 22 de ani, a creat noi laboratoare şi noi direcţii de cercetare, oamenii sunt mulţumiţi, institutul este continuu pe un curs ascendent şi are un viitor.
11. Principalul merit în sistemul de CDI?
Am ştiut să lucrez cu oamenii şi echipele pe care le-am condus. Pentru a forma o echipă compusă din oameni cu pregătiri profesionale diferite a trebuit să le găsesc un limbaj comun pe care să-l înţeleagă şi să-l vorbească. Limbajul comun a fost apa grea, separarea izotopilor. Toţi oamenii din echipele create, fie că erau fizicieni, chimişti, matematicieni sau ingineri, toţi trebuiau să înţeleagă acest limbaj. Şi îi controlăm din 6 în 6 luni, ca la şcoală.
Aveau 10 lecţii de separări izotopice pe care le ştiau toţi foarte bine.
Finalitatea a fost producerea apei grele. Este apa grea cu cea mai mare puritate dintre cele produse pe întregul glob, cu o concentraţie de deuteriu de 99,9 %, obţinută direct din instalaţia de distilare. Acest lucru a fost posibil datorită faptului că am introdus un sistem nou de purificare intermediară a apei.
12. Regretul cel mai mare?
Faptul că s-a desfiinţat Programul Nuclear Naţional. Pe baza rezervelor de uraniu ale României, aveam independenţă energetică .
13. Cercetarea românească înainte de 1989): puncte forte, puncte slabe?
Până în 1989 punctele forte ale cercetării romaneşti au ţinut de obiectivele foarte precise care erau trasate şi duse la bun sfârşit, fiind finanţate corespunzător. Au existat o serie de programe naţionale puternice: Programul Nuclear, Programele Electronice şi de Aparatură Electrică, Programul Electrotehnic, Construcţia de Maşini, Programul de Tehnică de Calcul.
Punctele slabe au constat în numărul foarte mare al persoanelor care au fost angajate în institutele de cercetare prin cunoştinţe, nu pentru competenţele deţinute.
14. Cel mai bun proiect de cercetare (înainte de 1989)?
România a lucrat foarte mult pe licenţe, pentru că ritmul industrializării trebuia să fie unul rapid. Industria românească a fost astfel creată pe baza cunoştinţelor venite din exterior. Producerea apei grele a fost proiectul care a demonstrat că România poate avea o industrie, cea nucleară, pe care şi-o poate crea singură. A dovedit că poate fi o ţară industrială, nu una industrializată.
De asemenea, prof. univ. dr. Ioan Ştefănescu este omul potrivit la locul potrivit. Conduce ICSI Rm. Vâlcea de 22 de ani, a creat noi laboratoare şi noi direcţii de cercetare, oamenii sunt mulţumiţi, institutul este continuu pe un curs ascendent şi are un viitor.
11. Principalul merit în sistemul de CDI?
Am ştiut să lucrez cu oamenii şi echipele pe care le-am condus. Pentru a forma o echipă compusă din oameni cu pregătiri profesionale diferite a trebuit să le găsesc un limbaj comun pe care să-l înţeleagă şi să-l vorbească. Limbajul comun a fost apa grea, separarea izotopilor. Toţi oamenii din echipele create, fie că erau fizicieni, chimişti, matematicieni sau ingineri, toţi trebuiau să înţeleagă acest limbaj. Şi îi controlăm din 6 în 6 luni, ca la şcoală.
Aveau 10 lecţii de separări izotopice pe care le ştiau toţi foarte bine.
Finalitatea a fost producerea apei grele. Este apa grea cu cea mai mare puritate dintre cele produse pe întregul glob, cu o concentraţie de deuteriu de 99,9 %, obţinută direct din instalaţia de distilare. Acest lucru a fost posibil datorită faptului că am introdus un sistem nou de purificare intermediară a apei.
12. Regretul cel mai mare?
Faptul că s-a desfiinţat Programul Nuclear Naţional. Pe baza rezervelor de uraniu ale României, aveam independenţă energetică .
13. Cercetarea românească înainte de 1989): puncte forte, puncte slabe?
Până în 1989 punctele forte ale cercetării romaneşti au ţinut de obiectivele foarte precise care erau trasate şi duse la bun sfârşit, fiind finanţate corespunzător. Au existat o serie de programe naţionale puternice: Programul Nuclear, Programele Electronice şi de Aparatură Electrică, Programul Electrotehnic, Construcţia de Maşini, Programul de Tehnică de Calcul.
Punctele slabe au constat în numărul foarte mare al persoanelor care au fost angajate în institutele de cercetare prin cunoştinţe, nu pentru competenţele deţinute.
14. Cel mai bun proiect de cercetare (înainte de 1989)?
România a lucrat foarte mult pe licenţe, pentru că ritmul industrializării trebuia să fie unul rapid. Industria românească a fost astfel creată pe baza cunoştinţelor venite din exterior. Producerea apei grele a fost proiectul care a demonstrat că România poate avea o industrie, cea nucleară, pe care şi-o poate crea singură. A dovedit că poate fi o ţară industrială, nu una industrializată.
15. Cel mai defectuos
proiect de cercetare (înainte de 1989)?
Societatea este cea care are nevoie să fie dezvoltată şi cere acest lucru, plătind pentru a obţine ce îşi doreşte. Consider că cercetarea românească este subfinanţată pentru că societatea românească nu îi mai nu-i mai atribuie scopuri fi- de realizarea de produse utile.
16. Cea mai bună politică de cercetare (înainte de 1989)?
Înainte de Revoluţie industriile şi-au creat propriile institute de cercetare, aflate în subordinea lor. Cei care conduceau societatea ţinteau un nivel de realizare industrială şi economică, prin crearea de produse. Din beneficiul realizat 4% era alocat de fiecare minister pentru cercetare.
17. Cea mai proastă decizie la nivelul politicii de cercetare?
16. Cea mai bună politică de cercetare (înainte de 1989)?
Înainte de Revoluţie industriile şi-au creat propriile institute de cercetare, aflate în subordinea lor. Cei care conduceau societatea ţinteau un nivel de realizare industrială şi economică, prin crearea de produse. Din beneficiul realizat 4% era alocat de fiecare minister pentru cercetare.
17. Cea mai proastă decizie la nivelul politicii de cercetare?
Societatea este cea care are
nevoie să fie dezvoltată şi cere
acest lucru, plătind pentru a
obţine ce îşi doreşte. Consider
că cercetarea românească este
subfinanţată pentru că societatea românească nu îi mai cere nimic, nu îi mai atribuie scopuri finale, legate de realizarea de produse utile.
18. Şansa relansării
cercetării româneşti?
Dorinţa societăţii de a valorifica ce
face cercetarea noastră.
19. Imagine-metaforă
a cercetării româneşti?
Cercetarea românească seamănă cu
ceea ce era pe vremuri Capitaly (n. red:
Monopoly în zilele noastre), fiind în momentul de faţă un joc fără bază reală.
Îmi doresc să închei acest interviu oferind o perspectivă optimistă, rapor- tându-mă la ce se întâmpla pe vremuri. Ministerul Instrucţiunii Publice acorda diplome pentru pasiunea şi munca dedicate unei Românii a cunoaşterii şi inovării. Dacă vom preţui din nou aceste valori, atunci România va avea un viitor.
Sursa: MARKET WATCH/ IULIE - AUGUST 2016 - preluare din pagina electronică a Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Tehnologii Criogenice şi Izotopice – ICSI Rm. Vâlcea - link direct.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu