Încheierea celui de-al Doilea Război Mondial a declanşat calvarul generalilor români care şi-au făcut datoria faţă de patrie, luptând eroic atât pe Frontul de Est, cât şi pe Frontul de Vest. În loc să se bucure de recunoştinţă şi să fie reintegraţi în viaţa civilă, cei care împliniseră vârsta de pensionare, ori în structurile militare, cei care nu împliniseră vârsta de pensionare, aşa cum s-a procedat în statele democratice ale lumii, acestora li s-au înscenat procese bazate pe probe falsificate şi au fost aruncaţi în odioasele temniţe comuniste, unde cei mai mulţi dintre ei au fost exterminaţi la sugestia ocupantului sovietic, din cauza regimului execrabil de detenţie la care au fost supuşi.
Faptul că generalii români s-au întors de pe Frontul de Vest pe jos şi că Armatele 1 şi 4 Române au fost staţionate o lună în pădurile Cehoslovaciei pentru a fi îndoctrinat personalul acestora cu noile realităţi ce se preconizau să se împământenească în România, sub presiunea ocupantului sovietic, a fost semnul care indica declanşarea nenorocirilor pentru militarii purtători de vipuşcă.Nu numai generalii au fost victimele noului regim pus la putere cu tancurile sovietice, ci şi militarii din toate categoriile, care nu au acceptat politizarea armatei şi au suportat disponibilizări sau efectuarea unor ani grei de închisoare.
Opresiunea a fost direcţionată cu predilecţie asupra generalilor apropiaţi de mareşalul Ion Antonescu şi asupra generalilor care au luptat pe Frontul de Est, împotriva sovieticilor. Din această perspectivă, mai mult de 100 de generali români au fost arestaţi, judecaţi, condamnaţi la pedepse capitale sau la mulţi ani de temniţă grea, unii dintre aceştia nici nu şi-au cunoscut acuzaţiile care li s-au adus, iar mai mult de jumătate dintre ei şi-au găsit sfârşitul de glonţ sau de regimul de teroare ce le-a fost aplicat de gardienii călăi, în odioasele puşcării comuniste. Despre o parte dintre aceşti generali s-a făcut vorbire în volumul 1 al acestei lucrări, urmând ca despre ceilalţi generali să se facă vorbire în volumul 2. Autorii au considerat că este de datoria lor să transmită date şi informaţii generaţiilor mai tinere despre aceşti martiri în uniformă cu vipuşcă, ai neamului românesc, pentru a le aduce un pios omagiu, a vărsa pentru ei o lacrimă şi a pune o floare la monumentele ridicate în memoria lor.
Volumul 1 al lucrării cuprinde cinci capitole. În capitolul 1 s-a făcut vorbire despre personalităţile care au participat la evenimentul istoric de la 23 august 1944: generalul Constantin Sănătescu; colonelul Dumitru Dămăceanu; Ioan Mocsony-Stârcea - diplomat; Grigore Niculescu-Buzeşti - diplomat; Camil Demetrescu - diplomat; Victor Rădulescu-Pogoneanu - reprezentant al Partidului Naţional Ţărănesc; generalul Gheorghe Mihail; generalul Aurel Al dea; Iuliu Maniu - preşedintele Partidului Naţional Ţărănesc; Constantin I.C. Brătianu - preşedintele Partidului Naţional Liberal; Ion Mihalache - reprezentant al Partidului Naţional Ţărănesc; Lucreţiu Pătrăşcanu - reprezentantul Partidului Comunist Român; Emil Bodnăraş -reprezentant al Partidului Comunist Român; generalul Mihail Racoviţă; Constantin Titel Petrescu - preşedintele Partidului Social Democrat; Constantin Pârvulescu - reprezentant al Partidului Comunist Român; Ioan Hudiţă; Mihail Romniceanu - reprezentant al Partidului Naţional Liberal; Ştefan Voitec - reprezentant al Partidului Social Democrat; Corneliu Coposu - reprezentant al Partidului Naţional Ţărănesc; Constantin Vişoianu - diplomat; Barbu Ştirbey - diplomat; Ilie Lazăr - reprezentant al Partidului Naţional Ţărănesc; generalul Constantin Vasiliu-Răşcanu; Victor Anca - reprezentant al Partidului Naţional Ţărănesc; Ion Flueraş - reprezentant al Partidului Social Democrat; generalul Iosif Teodorescu; generalul Constantin Anton; comandorul Traian Udriski şi Mircea Ioaniţiu - secretar personal al Regelui Mihai I.
În capitolul 2 s-au prezentat date şi informaţii despre generalii români exterminaţi de regimul comunist în Penitenciarul de la Aiud, în anii săi de început de acaparare a puterii politice în România, cu sprijinul tancurilor sovietice: Aurel Aldea, Constantin Anton, Emanoil Dumitru Bârzotescu, Ioan Carlaonţ, Constantin Eftimiu, Nicolae Ghineraru, Iosif Iacobici, Gheorghe Em. Koslinski, Nicolae Macici, Socrat Mardari (Socrate Mardare), Gabriel Negrei, Constantin Petrovicescu, Olimpiu Stavrat (Olimp Stavrat), Gheorghe Stavrescu, Ion Sichitiu, Ioan Topor şi Alexandru Vatamanu.
În capitolul 3 au fost prezentate aspecte vizând exterminarea în Penitenciarul Sighet a generalilor români care au luptat pe Frontul de Est al celui de-al Doilea Război Mondial: Henri Cihoski, Grigore Georgescu, Alexandru Glatz, Gheorghe D. Marinescu, Nicolae Marinescu, Nicolae Păiş, Ioan Popovici, Mihail Racoviţă-Cehanu, Ioan Mihail Racoviţă, Radu Roşculeţ, Nicolae Samsonovici, Nicolae Tătăranu, Alexandru Tătărăscu, Gheorghe Vasiliu, Aurel Vlad şi Eugen Anton Zwiedinek.
În capitolul 4 s-a prezentat drama generalilor români exterminaţi în Penitenciarul de la Văcăreşti pentru că şi-au făcut datoria faţă de patrie şi au condus cu pricepere, abnegaţie şi devotament mari unităţi române pe Frontul de Est al celui de-al Doilea Război Mondial: Ioan Arbore, Nicolae Ciupercă, Constantin Constantinescu-Claps, Radu Korne, Vasile Măinescu, Ioan D. Mihăiescu şi Gheorghe Rozin.
În capitolul 5 s-a făcut vorbire despre drama lui Lucreţiu Pătrăşcanu, Ministrul Comunist al Justiţiei, cel care a înfiinţat
Tribunalul Poporului, care avea să-i aducă şi lui condamnarea la moarte prin împuşcare, precum şi despre sfârşitul tragic al mareşalului Ion Antonescu, conducătorul statului şi altor generali care au primit pedepse drastice din partea Tribunalului Poporului, executate la Penitenciarul Jilava: Radu Băldescu, Sergiu Enulescu, Constantin Iordănescu, Gheorghe Iliescu, Ion Negulescu, Mihai (Leu) Romanescu, Radu Rosetti, Constantin D. Teodorescu, Dumitru Teodorescu, Constantin (Piki) Z. Vasiliu.
Am înţeles din discuţiile cu autorii că în viitorul apropiat se va definitiva şi volumul 2, unde se vor prezenta aspecte vizând exterminarea altor generali români, în cadrul altor penitenciare comuniste de tristă amintire: Capul Midia, Făgăraş, Râmnicu Sărat, Piteşti, Botoşani, Galaţi, Gherla, Târgu Ocna, Ocnele Mari şi Dej.
Având în vedere aceste elemente, recomand lecturarea lucrării de către cei care doresc să afle aspecte inedite despre ororile săvârşite de regimul comunist în anii săi de început, la solicitările ocupantului sovietic, asupra generalilor români care au participat la Campania din Est a celui de-al Doilea Război Mondial şi să aducă un pios omagiu acestor martiri ai neamului românesc, care au plătit cu viaţa devotamentul cu care şi-au făcut datoria faţă de patrie în Campania din Est a celui de-al Doilea Război Mondial.
Prof.univ.dr. Sorin PÎNZARIU/ Prefața la vol. I
&&&
În cuvântul său, primul autor al lucrării, Mircea Vladu, şi-a luat angajamentul că într-o perioadă rezonabilă de timp va vedea lumina tiparului şi volumul II, prin care se va aduce un pios omagiu şi generalilor români, care au fost exterminaţi în templele cruzimii barbare de la Capul Midia, Făgăraş, Râmnicu Sărat, Piteşti, Dej, Botoşani, Galaţi, Gherla, Târgu Ocna şi Ocnele Mari.
Lucrarea cuprinde 10 capitole, în care autorul prezintă date şi informaţii despre chinurile groaznice în care şi-a găsit sfârşitul, în templele cruzimii barbare de la Capu Midia, Făgăraş, Râmnicu Sărat, Piteşti, Dej, Botoşani, Galaţi, Gherla, Târgu Ocna şi Ocnele Mari, elita Armatei României, reprezentată de generali care au fost colaboratori apropiaţi ai mareşalului Ion Antonescu, în perioada guvernării condusă de către acesta, precum şi de generali care au condus structuri militare în Campania din Est a celui de-al Doilea Război Mondial.
Datele şi informaţiile prezentate de autor despre regimul bestial la care au fost supuşi şi exterminaţi generali în puşcăriile comuniste sunt impresionante şi induc ideea potrivit căreia numai nişte minţi bolnave, aparţinând satrapilor comunişti în anii de început ai regimului de tristă amintire, puteau imagina şi aplica nişte metode de teroare barbare, cărora un organism uman nu le putea face faţă şi sucomba ori le făcea faţă cu mare greutate.
Generaţiile tinere trebuie să cunoască adevărul despre perioada de început a regimului comunist în România, instalat sub presiunea tancurilor sovietice şi să-şi ia măsuri ca astfel de atrocităţi să nu se mai repete în spaţiul carpato-danubiano-pontic.
Felicit autorul pentru eforturile depuse în vederea elaborării acestei lucrări, care, potrivit opiniei mele, constituie un document demn de analizat şi de tras concluzii cu privire la ce a însemnat regimul comunist în România în anii săi de început şi o recomand spre lecturare.
Prof.univ.dr. Sorin PÎNZARIU/ Prefața la vol. al II-lea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu