Problema luată în
discuţie a fost definitiv rezolvată de Aurelian Sacerdoţeanu, care, într-un
documentat studiu, face istoricul problemei şi spulberă incertitudinile246.
Folosind critic izvoarele descoperite anterior (un document din veacul al
XVII-lea, citat după condica veche a episcopiei, hrisoavele domneşti din 4 aprilie
1646 şi 5 mai 1694, hotărnicia din 23 septembrie 1842), aduce izvoare noi din
veacul al XVIII-lea, privind localizarea morii de hârtie pe moşia boierilor Rudeni,
în apropierea bisericii Sf. Gheorghe. În zapisul din 22 septembrie 1708, prin
care Simion vinde lui Bratul vătaf un loc de moară, se arată hotarul „den sus de
oraş... până unde a fost moara de hârtie"247. Folosind analitic
un zapis din august 1761 şi o schiţă topografică a locului vândut de boierii
Bujoreni negustorului râmnicean Hagi Dinu, A. Sacerdoţeanu demonstrează fără
putere de tăgadă că moara
de hârtie poate fi localizată pe apa Râmnicului (în cuprinsul Iazului morilor)
în limitele moşiilor rudeneşti.
Perioada în care funcţionează această manufactură de hârtie este destul de mare, între 4 iunie 1642248 şi până la sfârşitul veacului al XVII-lea249. Merită subliniat faptul că, în timpul domniei lui Matei Basarab, moara de hârtie de la la Râmnic era singura „fabrică“ de acest gen din Ţara Românească, iar una dintre cauzele care l-au determinat pe Antim Ivireanul să fundeze tiparniţă în oraşul de la poalele Capelei a fost şi posibilitatea continuării activităţii de prelucrare a hârtiei Concluzia la care ajunge istoricul privind forţa de muncă folosită la manufactura de hârtie este justă: localnicii. Lipsa documentară a privilegiilor acordate de domnie celor ce au lucrat aici exclude posibilitatea aducerii forţei de muncă străine, aşa cum s-a crezut. Materia primă folosită pentru prelucrarea hârtiei este „cârpa de la moara de hârtie“, pentru care domnia instituise „darea cârpei“250.
_______________
Sursă foto instalație pentru fabricarea hârtiei
238 F.C.P.C.N.
239 T. Roşu, op. cit., p. 54.
240 F.C.P.C.N.
241 N. Comean, Monografia eparhiei Caransebeșului, Caransebeș 1940, p. 601;
V. Molin, Tiparnița de la Râmnic
242 Radu Creţeanu, Biserici de lemn
din raionul Baia de Aramă, în „M.O.“, an. XI (1959) u. 5-6, p. 294.
243. I. Bârlea, op. cit., p. 203.
244 V. Molin, op. cit.
245 I. Bârlea, Însemnări din bisericile Maramureștului, p. 157-158, 207-208 şi 213.
244 F.C.P.C.N.
247 Nicolae Iorga, Inscripții din bisericile României vol II p.
72; V. Molin, op. cit.
248 Dim. Balaur, Biserici din Moldova de răsărit, vol. I București 1934n p. 12;
P. Constantinescu-Iaşi, Circulația vechilor cărți bisericești în Basarabia, p. 38.
249 N. Cornean, op. cit., p. 172.
250Dim. Balaur, op. cit., p. 12.
251 F.C.P.C.N.
252 N. Cornean, op. cit., p. 178; V. Molin, op.
cit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu