Sorin Oane/ #PovestileRimnicului - Marii boieri: Bujorenii şi Rîmnicenii

Bujorenii. Bujoreanu a fost cea mai importantă familie vîlceană de la începutul secolului XVIII. A jucat un rol de seamă în istoria Ţării Româneşti. Numele Bujorenilor apar în numeroase pisanii ale unor biserici din Muntenia şi Oltenia: Sevastiţa Bujoreanu (Schitul Predeal); vornicul Preda Bujoreanu, devenit la bătrîneţe călugărul Pahomie (Schitul Comanca şi Biserica Coasta, ambele din jud. Vîlcea, precum şi Biserica „Sf. Dumitru" din oraşul Rîmnicu Vîlcea); căminarul Grigore Bujoreanu (Biserica „Sf. Dumitru" din Rîmnicu Vîlcea şi Biserica „Sf. Treime" din Cîmpina); serdarul Preda Bujoreanu (Biserica Bogdăneşti şi Biserica Bujoreni din jud. Vîlcea).

Şerban Bujoreanu, cel mai celebru dintre ei, a fost vistiernicul lui Constantin Brîncoveanu. A devenit apoi chiar ban al Olteniei (1714-1716).

Un alt Bujoreanu important a fost Preda. Trebuie explicată însă o confuzie. Marea majoritate a istoricilor confundă pe vornicul Preda Bujoreanu, cu serdarul Preda Bujoreanu (deocamdată nu cunoaştem relaţia de rudenie dintre cei doi, cu siguranţă membrii ai aceleaşi familii, care era însă foarte ramificată). Nu poţi atribuii aceluiaşi Preda Bujoreanu o activitatea care se întinde pe mai bine de 100 de ani. Să vedem...

***

Preda Bujoreanu (vornicul) a fost nepot de frate al marelui ban Şerban Bujoreanu. A fost vornic al Olteniei austriece (1718-1739), conducătorul provinciei adică, din partea românească. După revenirea Olteniei la Ţara Românească, domnitorul Constantin Mavrocordat îl numeşte ispravnic (prefect) al judeţului Vîlcea, 1739-1741. La bătrîneţe, Preda s-a călugărit sub numele de Pahomie, a ridicat schitul Comanca şi a finanţat pe episcopul Filaret în ridicarea bolniţei episcopiei. Tot el a preluat Biserica „Sf. Dumitru", probabil în jurul anului 1750, de la episcopul Grigorie Socoteanu, pentru a o reclădi. Crucea de piatră din curtea bisericii, ridicată în cinstea Sf. Nicolae, ar fi marcat în acest fel intrarea acestei bisericii în patrimoniul ortodox al oraşului. Biserica a devenit capela privată acestei familii, care deţinea tot centrul actual al Rîmnicului. Ea va fi modificată însă serios acum. Turnul vestic a fost încadrat de săli laterale, adică s-a realizat „trecerea" ei în stilul cruce, ortodox.***

Preda Bujoreanu (serdarul). Titlul de serdar nu îl plasează în rîndul marii boierimi. Familia decăzuse foarte mult. Semnele sînt clare: moşia din centrul Rîmnicului a fost vîndută Socotenilor, iar Biserica „Sf. Dumitru" a fost cedată familiei Cornescu. Totuşi, Preda Bujoreanul este, între 1784-1785, conducătorul acestui judeţ (ispravnic). Dionisie Eclesiarhul îl pomeneşte dojenitor în timpul războiul ruso-austro-turc (1789-1791), cu rangul de serdar, ca făcînd incursiuni de jaf asupra satelor olteneşti, care, chipurile, ar fi fost de partea austriecilor. El este însă cel care a ridicat cula din Bujoreni, ca punct de supraveghere a Văii Oltului, de unde ar fi putut veni posibile incursiuni armate ale austriecilor (şi nu ale cîrjaliilor cum se mai susţine încă şi acum. Aceştia veneau dinspre sud, nu dinspre Transilvania). Cula Bujoreanu a fost construită în 1812. Vizibilitatea ei se întindea pe valea Oltului, pînă la schitul Fedeleşoiu. Termenul de culă este împrumutat din limba turcă şi tradus în română, înseamnă „turn”.

Fiul serdarului este Alecu Bujoreanu (născut în 1791), cel care va fi primar al Rîmnicului între 1834-1835 şi 1840-1841.

Rîmnicenii. Boierii Rîmniceni ridică „din temelie” (cum zice „pomelnicul ctitoricesc”), în 1747, Biserica „Buna Vestire" din oraş. Ctitorul este logofătul Radu Rîmniceanu, fiul logofătului Tănasie. La ridicarea bisericii au contribuit şi doi negustori sibieni, loan Moldoveanu şi un anume Grigorie, negustori cu care familia Rîmniceanu avea legături de rudenie şi de afaceri. loan Moldoveanu era căsătorit cu Măriuţa (Maria), sora lui Radu - deci, loan Moldoveanu şi Radu Rîmniceanu erau cumnaţi. Despre negustorul Grigorie, pomelnicul ctitoricesc spune că „au fost om sterp şi au răposat aici in Rîmnic şi s-a îngropat aici în anvonul bisericii” (442). Biserica este, desigur, şi o replică ortodoxă dată Bisericii „Sf. Anton", aflată la circa 20 metri în faţa sa, şi care a fost „port-drapelul catolicismului rîmnicean” în timpul stăpînirii austriece.

Pictura actuală a bisericii este din 1869, dar ar putea coincide destul de bine cu pictura de la 1751. Deasupra uşii de la intrare, în pronaos, este zugrăvită biserica. În dreapta sînt zugrăviţi ctitorii: Radu Rîmniceanu, Atanasie (fratele lui Radu), jupîniţa Conda (mama ctitorului, cea care are capul acoperit cu o basma maro, peste care este o năframă transparentă. Are zavelcă prinsă la brîu cu doua paftale mari). Urmează fiica ei, Stanca -pomenită expres în pisanie ca fiind „mult străduitoare"-, ce ţine mîna dreaptă deasupra fiicei sale Stăncuța. Apoi este Maria, tot fiică a jupînesei Stanca; ţine în mîna o floare, iar mîna stîngă o ţine în sus. Apoi este llinca, tot o fiică a Stancăi. Are o zavelcă cu brîu cu paftale, pantofi cu toc înalt. Poartă cercei, iar gîtul îi este acoperit cu perle. în mîna dreaptă are o cruce de lemn.

Este drept, ceea ce se întîmplă aici este oarecum abuziv.... Toată familia este promovată pe peretele bisericii, nu doar capul familiei. Dar Brîncovenii făcuseră acelaşi lucru, ba chiar „cu asupra de măsură", la Mănăstirea Hurezi. Însă Radu Rîmniceanu se comportă aici precum Brîncoveanu la Mănăstirea Hurezi. Adică face o „campanie publicitară" neamului său, afirmînd că puterea lui se află în solidaritatea de clan. A fost însă doar o tehnică de disimulare pentru posteritate, un refugiu compensatoriu dinaintea unei realităţi care nu era pe măsura faptelor. Rîmnicenii nu au performat istoriceşte după acest moment, căci istoria nu îi mai menţionează în niciun fel.


Pe peretele nordic se află alţi ctitorii, domnitorul şi arhiereii: domnitorul este Constantin Mavrocordat, iar arhiereii sînt episcopii Rîmnicului, Climent şi Grigorie Socoteanu.


a) Constantin Mavrocordat - Este domnitorul în timpul căruia s-a realizat acest edificiu de cult. Are coroană pe cap, pelerină îmblănită şi cămaşă lungă, verde. Mîna dreaptă o ţine pe brîu. Cu cea stîngă ţine la piept o cruce de lemn. Are barbă şi mustaţă.

b) Climent - A fost episcopul Rîmnicului (1735-1748) cînd s-a ctitorit biserica (1747). Este îmbrăcat ca un călugăr. Este reprezentat ca bătrîn cu barbă şi mustăţi albe. Peste cămaşa lungă roşiatică poartă o haină neagră îmblănită avînd marginile cu zibelină, peste care se află o pelerină mare deschisă la piept. Cu mîna dreaptă ţine cîrja episcopală şi în stînga ţine o cruce cu picior.

c) Grigorie Socoteanu - Grigorie a fost episcop al Rîmnicului din 1749. însă el a tîrnosit biserica (după ce a fost gata şi pictura bisericii). Este îmbrăcat ca un călugăr şi poartă camilafcă. Are barbă scurtă neagră. Peste cămaşa verde lungă poartă o haină îmblănită la mîini şi pe margini cu o blană galbenă maronie. Cu mîna dreaptă binecuvîntează şi în stînga ţine cîrja lungă episcopală.

NB. Biserica „Buna Vestire” a fost distrusă în 1788, în timpul războiului dintre turci şi austrieci. Îşi revine foarte greu. Slujbele sînt reluate aici abia în 1845, preot fiind atunci Constantin, fiul lui Dumitru, cel care va reprezenta clerul vîlcean în Adunarea Ad-hoc a Ţării Româneşti, din 1857. După marele incendiu din 25 martie 1847, biserica a fost rezidită din temelii, terminarea lucrărilor realizîndu-se însă foarte repede, la 26 iunie 1847 (443). Acest fapt ne facem să credem că pictura bisericii a fost refăcută exact cum a fost înaintea incendiului.
Cea mai celebră frescă de la această biserică este medalionul de hram.

Sursă selecție (incl. pentru imaginile din colaj - una câte una la această legătură): #SorinOane în #PovestileRamnicului 2025.

______________
440 Daniel Brabu, Arta brâncovenească: semnele timpului şi structurile spaţiului, în „Constantin Brâncoveanu", coordonatori Paul Cernovodeanu, Florin Constantiniu, Editura Academiei RSR, Bucureşti, 1989, p. 251.

441 Melete Răuţu, op.cit, p. 68.

442 Dumitru Bălaşa, op.cit, p. 56.

443 Naţionalul Vîlcii, nr. 101-102 / mai-iunie 1936, p. 88.

____________________
#memoriavalceana #bibliotecivalcene #istorielocala #Valcea #Educație #ramnicuvalcea #JudetulValcea #biblioteca #bibliotecaonline #nevedemlabiblioteca #bvaav #BibliotecaVirtualaaAutorilorValceni #SorinOane #PovestileRamnicului #PoveștileRîmnicului #ArhiepiscopiaRâmnicului #manastire #ortodoxia #calugar #credinta #BisericaOrtodoxaRomana #SchitulComanca #BunaVestire #BisericaSfDumitru #CulaBujoreanu #MuzeulSatuluiVâlcean