,,plutitor", ,,umblător", ,,stătător" (din lemn), ,,statornic" (din fier) - aproape 500 ani de la prima atestare...》ca și alți domnitori, desigur, Cuza a fost așteptat* de vâlceni la ,,debarcader” (în cele două vizite făcute la Râmnic și în județ).
》》construit din lemn – n-a rezistat apelor învolburate ale Oltului nesistematizat (a fost distrus în scurt timp)
》》》 „podul statornic” din fier** construit în vremea Războiului pentru independență (1877) n-a fost nici el foarte ,,statornic": a trebuit să fie dinamitat*** în 1916 chiar de armata română în retragere spre București (când nemții au ocupat Vâlcea, de fapt, cea mai mare parte a României)...
Povestea „podului peste Olt de la Goranu”, pe scurt, în imagini cu descrieri în original, iar în subsol (la asteriscuri) – trimiteri la resurse anterioare pe larg.
&&&
«...1 aprilie 1535, Vlad Vintilă (1532-1535), întăreşte Episcopiei, „jumătate din podul de la Olt, lângă Râmnic”. (este vb. de ,,vama"/ taxa pt. trecere)
Pod din lemn, „podul stătător", construit de Matei Basarab (1632-1654), consemnat documentar la 17 iunie 1712;
„Podul plutitor", consemnat pe harta austriacă din 1790-1791, legătura cu Oltul se făcea pe un drum de ţară, care traversa lunca apei pentru ca (apoi) cu ajutorul unui pod plutitor să se treacă pe malul opus la Goranu (pe hartă figurează o barcă condusă de un om).
Construcţia noului pod peste râul Olt de la punctul Goranu s-a făcut cu contribuţia judeţelor Argeş, Vâlcea şi de stat. Costul total al lucrărilor executate şi rectificate de Consiliul Lucrărilor Publice a fost de 781499,78 lei.
Proiectul construcţiei este aprobat prin jurnalul nr. 166 13/25 aprilie 1874, semnate de ministrul G. Gr. Cantacuzino. Ministerul de Interne face cunoscut prefecturii la 13 februarie 1876, cu adresa nr. 1625 că, „Podul la punctul Goranu peste râul Olt va fi lucrat de casa Joret din Paris... Contractul este încheiat între Ministerul Agriculturii, Comerţului şi Lucrărilor Publice de una parte şi domnii N. Joret şi colectivul de ingineri constructori cu locuinţa la Paris 80, str. Titbant, reprezentaţi prin dl. Crz. Lemoine Smith, investit cu toate împuternicirile necesare", fig. 69-70 (dosar nr. 62/1876, nr. 103 / 1877 fondul Prefecturii judeţului Vâlcea).
Odată cu finalizarea lucrărilor de la Goranu, şoseaua îşi schimbă numele în bulevard.
Traseul bulevardului începea de la casele lui Alecu Bujoreanul, unde acum se află amenajat spaţiul verde din faţa laturii de vest a Prefecturii, înainte pe la spiţeria protopopului Crisacke Iconomu, preotul Grigorie Referendarie, prin curtea caselor Căzănescu drept la capul podului de la Olt (dosar nr. 8/ 1876). Construirea noului pod metalic peste apele Oltului face ca orașul să-și mărească potențialul comercial cu satele și orașele argeșene, relații care se adaugă mai vechilor schimburi comerciale realizate cu Ardealul, pe vechiul drum de legătură pe Valea Oltului...»
Sursă citat și imagini, mai puțin cartea poştală din final, cu podul de fier reparat (aceasta a circulat în perioada 1926-1930): Titi Mihail Gherghina/ Imagini citadine din Râmnicul de altădată, Almarom Râmnicu Vâlcea 2007.
_______
#memoriavalceana #bibliotecivalcene #istorielocala #mostenireculturala #Valcea #Educație #Valceaculturalheritage #Valceaculturalmemory #istorielocalavalcea #ramnicuvalcea #IstoriaRamnicului #judetulvalcea #biblioteca #bibliotecaonline #nevedemlabiblioteca #bvaav #BibliotecaVirtualaaAutorilorValceni #podGoranu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu