În 1680, Dositei înfiinţează o tipografie la Mănăstirea „Cetăţuia" din laşi, care tipărea cărţi cu caractere greceşti pentru ortodocşii aflaţi sub stăpînirea otomană, dar şi cărţi polemice anticatolice. Tipografia grecească de aici a împlinit o mare ambiţie a patriarhului, care însuşi declara: ,,iar în anul 1680, fiind în iaşi şi văzînd pe moldoveni că au tipografie, iar grecii nu, muream de necaz”. Patriarhul avea nevoie însă şi de tipografi harnici şi poligloţi. Aşa l-a găsit Dositei pe Antim. Acesta era orginar din Iviria / Georgia. Răpit de turci la 16 ani, a fost vîndut ca sclav la Istanbul, unde a învăţat meşteşugul imprimeriei şi limbile turcă, greacă şi arabă. (370) A fost eliberat de Dositei, care l-a călugărit şi l-a adus tipograf la Mănăstirea „Cetăţuia" (1686). Aici, Antim a învăţat şi limba româna, iar ulterior a învăţat şi slavona.
În 1690, Antim este adus de Constantin Brîncoveanu în Ţara Românească şi i se încredinţează tipografia domnească. După 1696 devine egumen la Mănăstirea Snagov, unde a mutat şi tipografia ţării. în toată activitatea lui a tipărit 63 de cărţi, dintre care 21 la Bucureşti, 15 la Snagov, 9 la Rîmnic şi 18 la Tîrgovişte. Dintre acestea, 30 au fost în greceşte, 22 în româneşte, una în slavonă, nouă bilingve (şase slavo-române, două greco-arabe, una greco-română) şi una în slavo-greco-română. (371) Antim a promovat limba română cu precauţie, pentru a nu intra în conflict cu Dositei, care încerca acum o „grecizare" a bisericii din Valahia. A tipărit însă în limba română cartea de rugăciuni, „Molitvenicul”, iar ucenicul său, Mihai Iştfanovici, a tipărit la Alba lulia o „Bucoavnă”, primul abecedar în limba română din istoria noastră.
În 16 martie 1705, Antim era numit episcop de Rîmnic. Va sta în funcţie pînă în 22 februarie 1708. Numirea sa nu a fost bine primită de către clericii români, care se cam săturaseră ,,de atîta dragoste arătată arhiereilor şi călugărilor străini, care copleşiseră biserica şi acaparaseră pînă şi curtea tări”. (372) Scopul misiunii lui Antim era clar: sprijinirea românilor din Transilvania, agresaţi de prozelitismul catolic habsburgic, prin tipărirea cărţilor de cult ortodoxe. Prima carte tipărită de el la Rîmnic a fost „Tomul bucuriei” (1705), o carte (în limba greacă) a lui Dositei, cuprinzînd texte critice la adresa greco-catolicismului. (373) Era a treia carte a trilogiei patriarhului, care mai cuprindea: „Tomul împăcării” (laşi, 1694) şi „Tomul dragostei” (laşi, 1698). Scopul principal al acestor tomuri a fost acela de a promova unitatea în cadrul Bisericii Ortodoxe (adică rezolvarea disputelor şi schismelor din cadrul ortodoxismului), precum şi de a reafirma învăţăturile ortodoxe în faţa provocărilor teologice ale vremii.
Ajuns mitropolit (1708), Antim a devenit şi „exarh al plaiurilor", adică avea jurisdicţie canonică şi asupra bisericilor ortodoxe din Transilvania. Şi-a continuat deci misiunea, dar de la un nivel mai înalt. Antim a plecat din Rîmnic şi cu tipografie sa, mutînd-o la Tîrgovişte. A făcut asta din două motive. Primul este că tipografia asta îi servea luptei contra catolicilor. Exista însă şi un motiv mai personal, Antim îl dispreţuia pe Damaschin, urmaşul său în scaunul episcopal al Rîmnicului. Dar, ca să fim sinceri, dispreţul era reciproc. Antim fusese promovat mitropolit de către Brîncoveanu, trecîndu-se peste pregătirea, meritele şi mai ales peste vechimea pe care Damaschin o avea ca episcop al Buzăului. (374) Cert este că, după Antim, activitatea tipografică de la Rîmnic a încetat.
În 1690, Antim este adus de Constantin Brîncoveanu în Ţara Românească şi i se încredinţează tipografia domnească. După 1696 devine egumen la Mănăstirea Snagov, unde a mutat şi tipografia ţării. în toată activitatea lui a tipărit 63 de cărţi, dintre care 21 la Bucureşti, 15 la Snagov, 9 la Rîmnic şi 18 la Tîrgovişte. Dintre acestea, 30 au fost în greceşte, 22 în româneşte, una în slavonă, nouă bilingve (şase slavo-române, două greco-arabe, una greco-română) şi una în slavo-greco-română. (371) Antim a promovat limba română cu precauţie, pentru a nu intra în conflict cu Dositei, care încerca acum o „grecizare" a bisericii din Valahia. A tipărit însă în limba română cartea de rugăciuni, „Molitvenicul”, iar ucenicul său, Mihai Iştfanovici, a tipărit la Alba lulia o „Bucoavnă”, primul abecedar în limba română din istoria noastră.
În 16 martie 1705, Antim era numit episcop de Rîmnic. Va sta în funcţie pînă în 22 februarie 1708. Numirea sa nu a fost bine primită de către clericii români, care se cam săturaseră ,,de atîta dragoste arătată arhiereilor şi călugărilor străini, care copleşiseră biserica şi acaparaseră pînă şi curtea tări”. (372) Scopul misiunii lui Antim era clar: sprijinirea românilor din Transilvania, agresaţi de prozelitismul catolic habsburgic, prin tipărirea cărţilor de cult ortodoxe. Prima carte tipărită de el la Rîmnic a fost „Tomul bucuriei” (1705), o carte (în limba greacă) a lui Dositei, cuprinzînd texte critice la adresa greco-catolicismului. (373) Era a treia carte a trilogiei patriarhului, care mai cuprindea: „Tomul împăcării” (laşi, 1694) şi „Tomul dragostei” (laşi, 1698). Scopul principal al acestor tomuri a fost acela de a promova unitatea în cadrul Bisericii Ortodoxe (adică rezolvarea disputelor şi schismelor din cadrul ortodoxismului), precum şi de a reafirma învăţăturile ortodoxe în faţa provocărilor teologice ale vremii.
Ajuns mitropolit (1708), Antim a devenit şi „exarh al plaiurilor", adică avea jurisdicţie canonică şi asupra bisericilor ortodoxe din Transilvania. Şi-a continuat deci misiunea, dar de la un nivel mai înalt. Antim a plecat din Rîmnic şi cu tipografie sa, mutînd-o la Tîrgovişte. A făcut asta din două motive. Primul este că tipografia asta îi servea luptei contra catolicilor. Exista însă şi un motiv mai personal, Antim îl dispreţuia pe Damaschin, urmaşul său în scaunul episcopal al Rîmnicului. Dar, ca să fim sinceri, dispreţul era reciproc. Antim fusese promovat mitropolit de către Brîncoveanu, trecîndu-se peste pregătirea, meritele şi mai ales peste vechimea pe care Damaschin o avea ca episcop al Buzăului. (374) Cert este că, după Antim, activitatea tipografică de la Rîmnic a încetat.
#SorinOane în #PovestileRamnicului 2025.
_________
369 loan Dură, Patriarhul Dositei al Ierusalimului (1669-1707) şi ierarhii Rîmnicului, Ilarion şi Antim Ivireanul, în „Istorii bisericeşti. Studii şi articole", Editura Magic Prinţ, Oneşti, 2019, p. 387-389.
370 Alexandru Piru, Literatura română veche, Editura pentru literatură, Bucureşti, 1962, p.273.
371 Ion Marian Croitoru, Sfîntul Antim Ivireanul-apărător al legii strămoşeşti, Editura Praxis a Episcopiei Rîmnicului, 2019, p. 13. Vezi şi loan St. Lazăr, Sfântul Antim Ivireanul - episcop al Râmnicului, în „Analele Râmnicului", nr. 1, Râmnicu Vâlcea, 2023, p. 55.
372 Athanasie Mironescu, op.cit, p. 90.
373 loan Dură, op.cit., p. 400.
374 Virgil Molin, Tiparniţa de la Rîmnic în timpul episcopului Ioanichie, în .Mitropolia Olteniei", nr. 3- 4.1963 (XV), p. 190-191.
______
#memoriavalceana #bibliotecivalcene #istorielocala #mostenireculturala #Valcea #Educație #Valceaculturalheritage #Valceaculturalmemory #istorielocalavalcea #ramnicuvalcea #judetulvalcea #biblioteca #bibliotecaonline #nevedemlabiblioteca #bvaav #BibliotecaVirtualaaAutorilorValceni #AntimIvireanul #ArhiepiscopiaRâmnicului #episcopiiRamnicului #manastire #Ortodoxia #BOR #monahism #monah #calugar #credinta #BisericaOrtodoxaRomana
369 loan Dură, Patriarhul Dositei al Ierusalimului (1669-1707) şi ierarhii Rîmnicului, Ilarion şi Antim Ivireanul, în „Istorii bisericeşti. Studii şi articole", Editura Magic Prinţ, Oneşti, 2019, p. 387-389.
370 Alexandru Piru, Literatura română veche, Editura pentru literatură, Bucureşti, 1962, p.273.
371 Ion Marian Croitoru, Sfîntul Antim Ivireanul-apărător al legii strămoşeşti, Editura Praxis a Episcopiei Rîmnicului, 2019, p. 13. Vezi şi loan St. Lazăr, Sfântul Antim Ivireanul - episcop al Râmnicului, în „Analele Râmnicului", nr. 1, Râmnicu Vâlcea, 2023, p. 55.
372 Athanasie Mironescu, op.cit, p. 90.
373 loan Dură, op.cit., p. 400.
374 Virgil Molin, Tiparniţa de la Rîmnic în timpul episcopului Ioanichie, în .Mitropolia Olteniei", nr. 3- 4.1963 (XV), p. 190-191.
______
#memoriavalceana #bibliotecivalcene #istorielocala #mostenireculturala #Valcea #Educație #Valceaculturalheritage #Valceaculturalmemory #istorielocalavalcea #ramnicuvalcea #judetulvalcea #biblioteca #bibliotecaonline #nevedemlabiblioteca #bvaav #BibliotecaVirtualaaAutorilorValceni #AntimIvireanul #ArhiepiscopiaRâmnicului #episcopiiRamnicului #manastire #Ortodoxia #BOR #monahism #monah #calugar #credinta #BisericaOrtodoxaRomana
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu