Cartea poştală ilustrată, editată de librăria „O. Thuringer”, Râmnicul Vâlcii poartă ştampila de expediţie cu trenul Râmnicul Vâlcii la 16 iulie 1902 la Bucureşti. Ilustrata prezintă vederea generală, luată de pe Dealul Capela spre răsărit, având în depărtare dealul Goranu, ca fundal.
Descrierea generală: Cu siguranţă că ilustrata a fost editată probabil prin anul 1900. Panorama oraşului este cuprinsă între limitele: stânga, casa pitarului Slăvitescu (informaţia o deţinem din catagrafia „caselor, proprietarilor, chiriaşilor, hanurilor, cârciumarilor, prăvăliilor şi atelierelor din Râmnicul Vâlcii” înregistrare realizată de magistrul oraşului Râmnicul Vâlcii, în decembrie 1852, la poziţia 104, transcrierea catagrafiei în cirilică a fost făcută de profesorul Sergiu Purece; în dreapta: casele de pe partea stângă a străzii Lipscani, cum era cunoscută pe la 1895, strada fiind cunoscută, din 1876, cu numele de Mihai Bravu.
La nr. 1, casa pitarului Dinică Slăvitescu (rang boieresc, cu răspunderi la bucătărie) Casa este ridicată între 1894 – 1895, în locul celei vechi.
La nr. 2, Palatul de Justiţie – lucrările de construcţie încep la 27 februarie 1898 și sunt terminate la 15 martie 1900, dirigintele lucrărilor a fost inginerul şef Panait, iar antreprenor de lucrări Ioniţă Năstăsescu. După „Situaţiunea judeţului Vâlcea din anul 1898”… „casele cu săliştea lor numite Munteanu, pe această sălişte este a se construi Palatul de Justiţie, în care scop judeţul a cumpărat şi săliştea vecină a decedatului Băbeanu” prefectul judeţului Al. Crăsnaru.
La nr. 3 – casa medelnicerului Alecu Bujoreanu (rang boieresc pentru cel care turna domnului apă pentru spălatul mâinilor înaintea mesei) clădirea mai apare şi pe planul oraşului din 1857. Spre finele secolului XIX-lea, clădirea devine proprietatea lui Alecu M. Alexiu, acesta o vinde pe la începutul secolului XX căpitanului Păltineanul care, între 1906-1907, o renovează complet. În această clădire, au funcţionat mai multe firme: 1914, Sofia Radu deschide la parter un restaurant şi la etaj un hotel cu firma Hotel Splendid, din 1920, acesta este preluat de Vasile Săndulescu.
La nr. 4 – casa I. Elinescu, se găsea amplasată pe partea dreaptă a străzii Dorobanţilor, la intersecţia cu bulevardul Tudor Vladimirescu. Clădirea este consemnată şi în catagrafia din 1899, la nr. 19. Casă mare cu etaj, la parter au funcţionat diverse prăvălii şi ateliere: croitoria pentru bărbaţi, deschisă la 8 mai 1899 de Gatfried Palmina. Casa este demolată odată cu acţiunea de aliniere a bulevardului Tudor Vladimirescu. În locul acestei case se va construi, între anii 1907 – 1909, oficiul poştal (Poşta veche).
La nr. 5 – casa parohială a Bisericii „Buna Vestire”, construită în 1897 de arhitectul Giuseppe Nasibeug, costul lucrării fiind de 27.497 lei. Clădirea va fi transformată în hotel la 28 septembrie 1901 sub firma Hotel Central. Hotelul avea 13 camere, din care 3 cu două paturi şi 10 cu câte un pat.
La nr. 6 – clădirea Gării CFR, construită în 1887, cu ocazia punerii în funcţiune a tronsonului de cale ferată Drăgăşani – Râmnicul Vâlcii, la 20.06.1887, în lungime de 52,8 km. Tronsonul de cale ferată Râmnicu Vâlcea – Jiblea este dat în exploatare la 11.11.1898, în lungime de 16,2 kilometri, iar tronsonul de cale ferată Jiblea Râul Vadului (frontieră) intră în exploatare la 1.08.1901, în lungime de 47,1 kilometri.
La nr.7 – Biserica Maica Domnului, situată în centrul oraşului, se pare că iniţial a fost zidită de Mircea Ciobanul. Biserica este arsă între 1716-1718. Rezidirea s-a terminat la 26 iunie 1747, de logofătul Radu Râmniceanu cu jupân Moldoveanul şi jupân Grigore, amândoi din Sibiu.
La nr. 8 Biserica Evanghelică Sfântul Anton de Padova, se pare că prima biserică a comunităţii catolice a fost construită prin 1694-1697. Actuala biserică este ridicată la insistenţele lui Pater Gregorius pe la 1723-1724.
La nr. 9 – casa Iordănescu, amplasată pe partea dreaptă a străzii Traian, la nr. 105, după catagrafia din 1899. Construcţie solidă cu parter şi etaj. La parterul clădirii, au funcţionat mai multe magazine de-a lungul anilor. Astfel, la 1914, Petrescu S. Dumitru deschide o plăpumărie la 31 octombrie 1914, cu firma Plăpumarul craiovean, în 1905, Alex V. Dăncilă avea un atelier de cismărie, D-tru Tomescu, zis Arghirescu, ţinea în 1914, un magazin de coloniale şi băuturi spirtoase. După toate probabilităţile, această construcţie este ridicată spre finele secolului XIX.
La nr. 10 – în parcul comunal, se afla una din cele mai mari şi reprezentative construcţii ale arhitecturii vâlcene a secolului XVIII, rămasă în picioare. Este construită de C-tin Socoteanu, născut în Râmnic pe la 1781. Este preluată prin alianţă de familia Lahovary, este lăsată prin testament d-nei Irina Sterian care, la rândul ei, o vinde primăriei în septembrie 1909, pentru suma de 100.000 lei.
La nr. 11 – casa I. Dumitrescu, fostă a doamnei Masinca Emanoilescu, renovată complet la 1906. În 27 octombrie 1915, Maxim A. Mihai deschide la etajul clădirii hotelului High Life. Din 1927, hotelul devine proprietatea lui C. Dumitrescu. La parterul clădirii, au funcţionat, printre altele Librăria Matei Basarab, cafeneaua Linţoaica şi a lui Tanţu.
La nr. 12 – casă construită pe la jumătatea secolului al XIX –lea. Prima informaţie o avem din Planul de situaţie a traseului bulevard din octombrie 1874, este localizată ca spiţerie, condusă de Cristake Iconomu. Pe parcursul vremii, casa a trecut pe la diverşi proprietari. Mai cunoscuţi au fost 1899-1908, Franz Eitel care avea şi o librărie pe la 1903 Librăria Română, condusă de Elfrida Fr. Eitel; în 1922, Eustaţiu Cristescu avea o farmacie La Salvador.
La nr. 13 – casa Smarandei Dănicel, casă mare cu etaj, amplasată pe partea dreaptă a străzii Traian, la nr. 111, colţ cu Bulevardul Tudor Vladimirescu. În 10 ianuarie 1904, la parterul clădirii, funcţiona un magazin cu băuturi spirtoase deţinut de Ilie Filip Georgescu.
În anul 1903, aici a funcţionat un birt economic condus de Nae C-tinescu (zis Ţiganul). Casa a fost demolată între anii 1906-1907, împreună cu lărgirea şi alinierea Bulevardului Tudor Vladimirescu.
La nr. 14 – Eforia aşezămintelor brâncoveneşti hotărăşte se deschidă externate pentru fete gratuit în câteva capitale de judeţ printre care şi Râmnicul Vâlcii. Externatul începe să funcţioneze de la 22 aprilie 1875, în casa particulară formată din cinci camere, situată pe partea stângă a străzii Traian, proprietatea lui Dimitrie Genuneanu Grigore.
La nr. 15 – Casa Badea Strâmbeanu, situată pe strada Traian la nr. 82, a fost cumpărată de la vechiul proprietar Gh. Pricopiu. În anul 1903, Ecaterina N. Ion deschide la parter un magazin de coloniale şi băuturi spirtoase. Tot în ceastă clădire, mai funcţiona un atelier de croitorie condus de Ştefan Marinescu şi Gh. C-tinescu.
La nr. 16 – Casa Stăncuţa Meculescu, foarte mare, situată pe bulevardul Tudor Vladimirescu, aici a funcţionat o şcoală de fete, în şapte camere dintre care una un salon spaţios. Termenul de plată cu zeciuiala a fost de 50 galbeni. La 20 noiembrie 1875, numărul elevelor care frecventau şcoala era: clasa I – 53 eleve, clasa a II-a – 30 eleve, clasa a III- a 52 – eleve, clasa a IV-a – 56 eleve.
Sursa: Curierul de Valcea, 7 ianuarie 2015 - în original, la această legătură.
&&&
În conexiune cu:
«...ceea ce aveţi în faţa dumneavoastră este o carte poştală ilustrată color, editată de Librăria „Oscar Thuringher" din Râmnicul Vâlcii, poartă ştampila de poştă 3 ianuarie 1900, fiind expediată de la Râmnic la Corabia. Este o imagine a Râmnicului la sfârşitul secolului al XIX - lea.
La nr. 1 - casele boierului Munteanu Petre, ridicate înainte de 1879, anul în care Masinca Munteanu le vinde judeţului pentru suma de 25.000 lei. În aceste case, în 1880, va fi instalat Regimentul 2 Dorobanţi. Avem descrierea exactă a caselor făcută de inginerul-şef al serviciului de drumuri C. Saunett, cu adresa nr. 605/8 octombrie 1879: ,,Construcţia se compune din un corp principal, cu faţa spre strada Traian, având un cat peste un parter şi două alte corpuri de zidire cu parter, toate închise printr-un zid de jur-împrejur... Catul inferior are o înălţime de la sol până la plafon de 2,35, iar cel superior de 6,633 metri". Componenţa a fost făcută cu scopul de a cumpăra casele lui Petre Munteanu de către judeţ, pentru instalarea Regimentului II Dorobanţi. Casele au fost cumpărate prin Decret Regal în urma Raportului Ministrului Nostru de Interne sub nr. 20581 din 1879. În virtutea articolului din legea organică a Consiliilor Judeţene, ,,Ministerul Nostru de Interne este însărcinat cu executarea acestui decret dat în Bucureşti, la 27 octombrie 1878". Ministrul de Interne Kogălniceanu. După 1880, o perioadă de timp, un spital a funcţionat în casele boierului Munteanu.
La nr. 2 - casa medelnicerului Alecu Bujoreanu, construită probabil pe la 1855 - 1856. La sfârşitul secolului al XIX-lea, casa devine proprietatea d-lui Alecu Alexiu, acesta o revinde căpitanului M. Plătineanu, care, între 1906 - 1907, o renovează complet. În Fondul Prefecturii judeţului Vâlcea, există dosarul nr. 119/1834, în care se află „Catagrafia de toţi hălăduitorii oraşului Râmnicului, după porunca cinstitei ocârmuiri" cu nr. 5836/1835. La culoarea neagră, la reperul nr. 195, este trecut medelnicerul Alecu Bujoreanu, nr. 1791, din satul Bujoreni.
La nr. 3 - casa d-nei Stăncuţa Meculescu, este descrisă în 1875, cu ocazia închirierii pentru a funcţionarea Școala de fete. Doamna Stăncuţa Meculescu oferă pentru şcoala de fete casa sa situată alături de tribunal, casă mare cu şapte camere dintre care un salon spaţios. Termenul de un an, cu zeciuiala de cinzeci galbeni. 25 aprilie 1875, dosar nr. 901. Şcoala de fete a funcţionat în această casă până în anul 1906, când a fost expropriată în vederea alungirii şi alinierii bulevardului Tudor Vladimirescu. În dosarul nr. 901/1875, găsim deosebite informaţii despre şcoala de fete pe anul şcolar 1874-1875. „Programa şcolară de examinare generală pentru finele anului şcolar se va ţine la Seminarul Eparhiei Râmnicu Vâlcea la religie, istorie şi geografie, naturale, matematică, medicină, limba latină, desen şi caligrafie, muzică şi morală." Sunt prezentate clasele şi numărul de eleve care efectuau cursurile şcolii. „Clasa I cu 53 eleve, clasa a II - a 30 eleve, clasa a III - a 52 eleve, clasa a IV - a 56 de eleve."
La nr. 4 - clădirea Gării CFR, ridicată în anul 1887, cu ocazia dării în exploatare a liniei ferate Drăgăşani - Râmnicul Vâlcii, la 20.06.1887, în lungime de 52,8 km. Relaţia Râureni-Ocnele Mari a intrat în funcţie la 15.07.1888 cu o lungime de 6,6 kilometri. Calea ferată pe distanţa Râmnicul Vâlcii-Jiblea a intrat în exploatare la 22.11.1898, cu o lungime de 16,2 kilometri. Tronsonul de cale ferată Jiblea-Râul Vadului (frontieră) este dat în exploatare la 01.08.1902, în lungime de 47,1 kilometri. Construcţia căii ferate în defileul Oltului este de concepţie românească, proiectată de inginerul Mihail Rămniceanu, străbate prin 7 tunele, 3 poduri metalice, fiind considerată o lucrare de referinţă în istoria construcţiilor de căi ferate. Recent, această gară-monument a fost demolată.
La nr. 5 - casele lui Badea Strămbeanu, consemnate în catagrafia caselor din 1899, amplasată pe partea stângă a străzii Traian, la nr. 82. Casele au fost cumpărate de la Gh. Procopiu. In această clădire Ecaterina N. Ion, la 3 noiembrie 1903 deschide un magazin de coloniale şi băuturi spirtoase. A mai existat cârciuma-băcănie a lui Ion Niculescu, un atelier de cismărie a lui Ştefan Marinescu şi Gh. C-tinescu, consemnate în raportul dr. Sabin din anul 1903.
La nr. 6 - casă cu etaj, pe dreapta, la intersecţia străzii Traian cu bulevardul Tudor Vladimirescu, proprietatea lui Al. Dănicel. La parterul ei, la 10 ianuarie 1904, Ilie Filip Georgescu deschide o prăvălie cu băuturi spirtoase.
La nr. 7 - casa I. Elinescu, construcţie mare cu parter şi etaj, ridicată în a doua jumătate a secolului XIX. La parterul ei au existat mai multe prăvălii şi ateliere, mai important a fost atelierul de croitorie a lui Gatfried Palima. Clădirea va fi demolată în prima decadă a secolului XX, pentru a se putea construi Oficiul Poştal, ridicat între anii 1907 - 1908.
La nr. 8 - casa Masinca Emanoilescu. În anul 1906, o parte din casă este expropriată pentru a se putea lărgi şi alinia Bulevardul Tudor Vladimirescu. Cu această ocazie, este complet renovată. La 27 octombrie 1915, Mihai A. Maxim deschide, la etajul clădirii, hotelul „High Life”. Din 1927, hotelul devine proprietatea lui C-tin Dumitrescu. La parterul clădirii, au funcţionat diverse magazine ca în anul 1915, se deschide librăria - tipografie şi legătorie de cărţi ,,Matei Basarab" a societăţii cooperatiste , cafeneaua ,,Linţoaica", cafeneaua ,,La Tanţa" etc.
La nr. 9 - Biserica Maica Domnului (Biserica Buna Vestire - n. V.S..), amplasată în centrul oraşului, zidită de Mircea Ciobanul. Rezidirea s-a terminat în 26 iunie 1747, rezidire făcută de către logofătul Radu Râmniceanu, cu ajutorul jupânului Ion Movileanu şi jupân Grigorie.
La nr. 10 - biserica evanghelică Sfântul Anton de Padova, ridicată între 1723 - 1724.
La nr. 11 - casa Ştefan Iordănescu, construcţie ridicată în a doua jumătate a secolului XIX. La 31 mai 1905, Alex. V. Dăncilă deschide, la parterul clădirii, un atelier de cismărie, la 31 octombrie 1914, Petrescu S. Dumitru deschide un atelier de plăpumărie cu firma ,,Plăpumarul craiovean”.
Sursa: Titi Mihail Gherghina/ «Hoinar prin Râmnicul de altădată» vol. II/ Editura Almarom 2020 - în conexiune cu mai multe informații de la această legătură.
_____
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu