Aceluiaşi negustor sibian, Hagi Constantin Popa, i se adresa, în 1784, boierul Barbu Ştirbei, cerându-i să-i trimită „gazeturi”. Mai uşor ajungeau în principate gazetele din Viena. În 1803, când la Iaşi, în afară de domn erau abonaţi: postelnicul Nanu, căminarul Vardala etc., la Bucureşti, vornicul Slătineanu era un cititor credincios al publicaţiei Le spectateur, iar soţia lui al almanahului „Des dames”, medicul Cristodulo Paecu citea Le Journal de Francfort, Iosif Molnar, Mercure de France, iar bancherul Sakellaris primea L’Abeille du Nord. Este de presupus că, în afară de aceşti cititori de „gazeturi” identificaţi de N. Iorga, vor fi fost şi alţii, mai ales după izbucnirea Revoluţiei franceze şi începutul epopeii napoleoniene.
O mai mare răspândire a gustului de lectură a „gazeturilor” a provocat ocupaţia rusească din 1806. Ofiţerii ruşi, ca şi lumea străină care venise odată cu ocupanţii, primeau foi de pretutindeni şi cu toate că comandamentul lui Kutuzov luase stricte măsuri ca ziarele să nu ajungă fără control în mâna românilor, funcţionarii şi ofiţerii găzduiţi în casele boiereşti nu le puteau împiedica pe gazde să le citească. Marea învălmăşeală pe care a provocat-o Napoleon în vechea rânduială a Europei nu putea să nu stârnească curiozitatea şi dorinţa boierilor de a se informa, deoarece îşi dădeau bine seama că rânduiala în principate era în funcţie de evenimentele din Europa. Acel cântec,
„Bonaparte nu-i departe
Vine să ne dea dreptate”,
este o clară indicaţie că victoriile lui Napoleon deşteptaseră anumite speranţe în rândurile clasei politice româneşti. Or, lectura „gazeturilor” făcută în pofida opreliştii ruseşti, pusese în legătură pe boieri cu noile curente politice şi în minţile lor agere încolţiseră unele speranţe. Pacea de la Bucureşti din 1812, anexarea Basarabiei de către ruşi, retragerea trupelor de ocupaţie din principate, campania lui Napoleon din Rusia erau tot atâtea evenimente menite să intensifice dorinţa de a şti ce se petrecea în Europa. Se explică de ce sub domnia moldovenească a lui Scarlat Callimachi, rubrica gazetelor ocupa în bugetul domnului o sumă de zece ori mai mare decât în secolul al XVIII-lea. Mai răspândite decât gazetele apusene (franceze, italiene şi germane) erau gazetele revoluţionare greceşti care apăreau la Viena, deoarece toată boierimea vorbea şi citea greceşte. Un organ, Logios Ermes, publica ştiri pentru ţările răsăritene. La acest ziar colabora, între alţii, şi Iacovachi Rizo, mâna dreaptă a domnului Moldovei din acea vreme, ceea ce face dovada legăturii pe care o avea cu Logios Ermes. Cea dintâi cronică dramatică asupra unui spectacol din Bucureşti, care a avut loc în teatrul grecesc prin 1810, s-a publicat în acest ziar.Când a apărut primul ziar românesc? În urma unei descoperiri făcute de N. Docan într-un număr din 3 martie 1790 al ziarului Wiener Zeitung, reiese că primul ziar a fost scos de trupele de ocupaţie ruseşti sub domnia Ecaterinei cea Mare. Se cunosc planurile împărătesei de a forma din principate la care urma să se adauge ulterior şi Transilvania, un stat, Dacia, căruia îi era destinat ca rege favoritul ei, Potemkin. Comandantul trupelor de ocupaţie a găsit necesar să publice un buletin prin care să facă cunoscut populaţiei toate ordinele. Acest buletin-ziar se numea Courrier de Moldavie sau Gazeta de Iaşi. După un prospect, ziarul trebuia să apară în două limbi: pe o coală în româneşte şi pe cealaltă în franţuzeşte; costul lui era de trei galbeni, apărând atât timp cât armata rusească va ocupa principatele. Ziarul avea şi un scop de propagandă: prin mijlocirea textului în limba franceză, Ecaterina voia să facă cunoscute Occidentului victoriile ruseşti repurtate împotriva turcilor. Acest prim ziar apărut în România se va fi găsind în arhivele ruseşti. În vestita lucrare apărută în limba germană în 1835, Dymokritos, de Weber, N. Iorga a găsit menţionat Courrier de Moldavie. Istoricul nostru crede că titlul francez se datoreşte prezenţei ofiţerilor francezi - ca prinţul de Ligne - în armata rusească, iar cel românesc s-ar datora boierului Scarlat Sturdza, ginerele lui Constantin Vodă Moruzzi. Într-o lucrare, Bechreibung der Moldau, a medicului sas Andreas Wolf se menţionează Scarlat Sturdza ca una din cele mai luminate personalităţi din Iaşi. Acesta studiase la Lipsca, era în legătură cu intelectuali occidentali şi se bucura de încrederea ruşilor. EI a fost primul guvernator al Basarabiei anexate...»
este o clară indicaţie că victoriile lui Napoleon deşteptaseră anumite speranţe în rândurile clasei politice româneşti. Or, lectura „gazeturilor” făcută în pofida opreliştii ruseşti, pusese în legătură pe boieri cu noile curente politice şi în minţile lor agere încolţiseră unele speranţe. Pacea de la Bucureşti din 1812, anexarea Basarabiei de către ruşi, retragerea trupelor de ocupaţie din principate, campania lui Napoleon din Rusia erau tot atâtea evenimente menite să intensifice dorinţa de a şti ce se petrecea în Europa. Se explică de ce sub domnia moldovenească a lui Scarlat Callimachi, rubrica gazetelor ocupa în bugetul domnului o sumă de zece ori mai mare decât în secolul al XVIII-lea. Mai răspândite decât gazetele apusene (franceze, italiene şi germane) erau gazetele revoluţionare greceşti care apăreau la Viena, deoarece toată boierimea vorbea şi citea greceşte. Un organ, Logios Ermes, publica ştiri pentru ţările răsăritene. La acest ziar colabora, între alţii, şi Iacovachi Rizo, mâna dreaptă a domnului Moldovei din acea vreme, ceea ce face dovada legăturii pe care o avea cu Logios Ermes. Cea dintâi cronică dramatică asupra unui spectacol din Bucureşti, care a avut loc în teatrul grecesc prin 1810, s-a publicat în acest ziar.Când a apărut primul ziar românesc? În urma unei descoperiri făcute de N. Docan într-un număr din 3 martie 1790 al ziarului Wiener Zeitung, reiese că primul ziar a fost scos de trupele de ocupaţie ruseşti sub domnia Ecaterinei cea Mare. Se cunosc planurile împărătesei de a forma din principate la care urma să se adauge ulterior şi Transilvania, un stat, Dacia, căruia îi era destinat ca rege favoritul ei, Potemkin. Comandantul trupelor de ocupaţie a găsit necesar să publice un buletin prin care să facă cunoscut populaţiei toate ordinele. Acest buletin-ziar se numea Courrier de Moldavie sau Gazeta de Iaşi. După un prospect, ziarul trebuia să apară în două limbi: pe o coală în româneşte şi pe cealaltă în franţuzeşte; costul lui era de trei galbeni, apărând atât timp cât armata rusească va ocupa principatele. Ziarul avea şi un scop de propagandă: prin mijlocirea textului în limba franceză, Ecaterina voia să facă cunoscute Occidentului victoriile ruseşti repurtate împotriva turcilor. Acest prim ziar apărut în România se va fi găsind în arhivele ruseşti. În vestita lucrare apărută în limba germană în 1835, Dymokritos, de Weber, N. Iorga a găsit menţionat Courrier de Moldavie. Istoricul nostru crede că titlul francez se datoreşte prezenţei ofiţerilor francezi - ca prinţul de Ligne - în armata rusească, iar cel românesc s-ar datora boierului Scarlat Sturdza, ginerele lui Constantin Vodă Moruzzi. Într-o lucrare, Bechreibung der Moldau, a medicului sas Andreas Wolf se menţionează Scarlat Sturdza ca una din cele mai luminate personalităţi din Iaşi. Acesta studiase la Lipsca, era în legătură cu intelectuali occidentali şi se bucura de încrederea ruşilor. EI a fost primul guvernator al Basarabiei anexate...»
Sursă selecție: Pamfil Șeicaru/ ,,Istoria presei”, capitolul ,,Istoria presei din România”, Editura Paralela 45, 2007.
Imaginile din colaj una câte una cu descrieri și foarte multe informații în
conexiune/ surse/ linkuri - la această legătură.
____________
#istorielocala #Valcea #Educație #istorielocalavalcea #biblioteca #bibliotecaonline #nevedemlabiblioteca #bvaav #BibliotecaVirtualaaAutorilorValceni #Valcea #istorielocalavalcea #judetulvalcea #nevedemlabiblioteca #EcaterinaII #Potemkin #potemkiniada #ziare #ziar #ziareromânești #ziarevechi #newspaper #oldnewspaper #Chesarie #gazete #gazetarie #istoriapresei #PamfilSeicaru #ArhiepiscopiaRâmnicului #Ortodoxia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu