Din păcate, trei ani mai tîrziu, societatea „Muncitorul” a trebuit să se lichideze, sub presiunea prigoanei politice. Totuşi, „teatrul" ei continuă să trăiască, în sediul Şcoalei normale, unde echipa lui este îndrumată de cîţiva profesori inimoşi. Se joacă I. L. Caragiale (O noapte furtunoasă), Alecsandri (Barbu Lăutaru), Creangă (dramatizarea Ivan Turbincă).
Dar adevăratul reviriment artistic are loc după 1945, odată cu înfiinţarea căminului cultural „Ştefan Gheorghiu”. Marele animator al teatrului vîlcean a fost doctorul Constantin (Georgescu, spirit efervescent, pasionat de arlă, de frumos. Existenţa echipei vîlcene, calitatea ei, sînt legate de energia, entuziasmul şi competenţa risipite cu dărnicie, pînă în ultima clipă a vieţii sale, de artist animator...>>
(selecție)
Sursa: Biblioteca Digitală/ revista Teatrul/ 1972, paginația 84-85, de citit în online/ descărcat - la această legătură.
Foto din aceeași sursă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu