Teatrul de amatori la Râmnicu Vâlcea

<<Dintre iniţiatorii primei reprezentaţii teatrale din Rîmnicu Vîlcea (eveniment petrecut acum o jumătate de secol), la festivitatea recentă, a aniversării, a participat doar unul: legătorul de cărţi Alexandru Bertuoli. Ceilalţi s-au pierdut în negura timpului; şi ti­pograful Alexandru Oiţă, şi croitorul D. Dogăroiu, şi tipograful Gănciulesou, şi croitorul Ion Şerbănescu, şi fostul elev al şcolii nor­male T. Tecău. Cercul teatral de acum 50 de ani activa în cadrul societăţii culturale ,,Muncitorul”. Era o societate înfiinţată prin strădania unor tineri muncitori din bresle diferite. Afişul prunului spectacol, îngălbenit de vreme, anunţă pentru „joi, 9 februarie 1921“, un „mare festival artistic”. În pro­gram: o conferinţă despre Caragiale şi un recital de versuri; apoi, în partea a doua, Năpasta. În rolul Ancăi, ca în teatrul elisabethan, un băiat. Beneficiul spectacolului se oferea „în folosul şcoalelor industriale din localitate”. Actul de naştere al formaţiei tea­trale era semnat...

Din păcate, trei ani mai tîrziu, societatea „Muncitorul” a trebuit să se lichideze, sub presiunea prigoanei politice. Totuşi, „teatrul" ei continuă să trăiască, în sediul Şcoalei nor­male, unde echipa lui este îndrumată de cîţiva profesori inimoşi. Se joacă I. L. Caragiale (O noapte furtunoasă), Alecsandri (Barbu Lăutaru), Creangă (dramatizarea Ivan Turbincă).

Dar adevăratul reviriment artistic are loc după 1945, odată cu înfiinţarea căminului cultural „Ştefan Gheorghiu”. Marele animator al teatrului vîlcean a fost doctorul Constantin (Georgescu, spirit efervescent, pasionat de arlă, de frumos. Existenţa echipei vîlcene, calita­tea ei, sînt legate de energia, entuziasmul şi competenţa risipite cu dărnicie, pînă în ultima clipă a vieţii sale, de artist animator...>>

(selecție)

Sursa: Biblioteca Digitală/ revista Teatrul/ 1972, paginația 84-85, de citit în online/ descărcat - la această legătură. 

Foto din aceeași sursă.