Documentarul în format text:
«...face parte dintre acei oameni privilegiaţi, cu care Atotputernicul are un plan. Şi planul, purtând sigiliul sorţii, trebuie îndeplinit întocmai, fără clauze, fără condiţii, fără concesii. Este ca un contract cu viaţa, aşa cum îi mărturiseam în dialogul din 1999: Dacă este adevărat că individul stă sub puterea destinului, atunci tot atât de real este şi faptul că stă în puterea lui să-şi împlinească, prin trudă, un anumit destin – glorios sau anonim, performant sau mediocru. Predestinarea îmi apare, aşadar, ca o condamnare la un travaliu necontenit...»
FORUMUL CULTURAL AL RÂMNICULUI
ATENEUL MEȘTERUL MANOLE
UN CĂRTURAR PENTRU „FOLOSUL DE OBȘTE”
I O N S O A R E −
O PAGINĂ DE ENCICLOPEDIE
Râmnicu-Vâlcea, 12 decembrie 2020
UN OM DIN CETATE
La vârsta când, asemenea multor oameni, am început să-mi pun problema rostului nostru pe Pământ, am privit atent în jurul meu şi mi-am spus, ca un bun creştin: „Doamne, câte sunt de făcut pe lumea aceasta!” Iar atunci când, prin bunăvoinţa sorţii şi din pornirea inimii, am intrat în breasla celor numiţi generic educatori, mi-am dat seama că aş putea să arunc şi eu măcar o rază subţire de lumină şi un mic suflu înviorător peste ceea ce poetul numea „corola de minuni a lumii” (…). Din momentul în care, scrutându-mi conştiinţa şi sufletul, am conştientizat că viaţa înseamnă datorie şi responsabilitate, destinul şi activitatea mea s-au împletit permanent cu năzuinţele celor din jur, iar alergarea de unul singur, am considerat-o întotdeauna un nonsens, dacă nu priveşti alături, eventual – peste umăr sau înainte!, pentru a-ţi vedea şi semenii de pe celelalte culoare ale vieţii . . . Am fost şi am rămas prietenul oricui are nevoie de ajutorul meu, pentru că mi-am consumat energia trupului şi a sufletului, în iubire şi prietenie, dezavuând sentimentele negative. I-am iubit pe oameni ca pe nişte fraţi, chiar şi atunci când, vorba poetului, „ghimpii” lor „îmi înţepau picioarele”; i-am considerat întotdeauna, ca şi azi, nişte cărţi deschise, fiecare – unică în felul ei, care te aşteaptă să-ţi ofere spre descoperire, tot atâtea universuri originale, adăpostind comori de sensibilitate, dragoste şi spiritualitate, accesibile doar celor ce se apropie de ele cu inima deschisă şi cugetul curat. Modelul meu moral a fost întotdeauna Omul Iisus, geniul bunătăţii universale, cel mai iubit dintre toţi pământenii.
Am scris de când mă ştiu, dar nu cu scopul publicării, ci pentru a-mi pune în ordine gândurile şi sentimentele; uneori – pentru a plăsmui lumi imaginare şi a evada în ele. În vremea anilor fragezi, când şi noroiul îţi pare pulbere stelară, iar în inimă ţi se zbat şi îţi cântă ciocârlii, am intuit puterea cuvântului – rostit şi scris. Din clipa aceea, tot ce-am aşternut pe hârtie, a avut un sens: în plan ştiinţific – să contribui, după puterile mele, la a revela cine suntem şi de unde venim, ce au creat strămoşii locuitorilor acestor meleaguri în plan material şi, mai ales, spiritual, cu referiri speciale la domeniile limbii, învăţământului şi culturii; care sunt perspectivele de viitor, în ce rezidă tăria noastră; cu o sintagmă insistent preluată de unul dintre străluciţii mentori ai mei – acad. G. Mihăilă, m-am străduit să onorez „localismul creator”. În plan ficţional, am fost întotdeauna de părere că literatura şi arta nu trebuie să copieze realitatea, nici să se inspire – insistent – din laturile ei urâte. În condiţiile în care, din motive de adulare a zeului numit Ban, o bună parte din produsele artistice ale prezentului – cărţi, filme, lucrări de artă etc. – nu fac altceva decât să creeze o a doua lume, paralelă cu cea reală şi cu nimic mai bună decât aceasta (de multe ori, dimpotrivă!), consider că operele literare şi artistice trebuie să promoveze (…) – tot ceea ce e bun şi frumos în viaţă, slujind celui mai înălţător ţel: înnobilarea omului, înfrumuseţarea vieţii sale şi prosperitatea cetăţii în care locuim, spre folosul marii vetre a strămoşilor şi a celor pe care îi va zămisli viitorul pământului nostru.
Sunt un îndrăgostit incurabil de acest ţinut originar al naşterii mele; îndeosebi, de Râmnic – primul oraş pe care l-am cunoscut şi despre care am declarat în scris că este „cel mai frumos oraş din lume”, fără a şti că altcineva – trăitor departe de el – o spusese înaintea mea, cu mult timp în urmă. Şi aşa cum simţi dorinţa profundă şi arzătoare, să creezi şi să dăruieşti ceva frumos, trainic şi bun cuiva pe care îl iubeşti nespus, tot astfel şi eu am încercat să realizez câte ceva pentru „Vâlcea noastră, dulcea Vâlce”, cu al său Râmnic unicat.
Mă număr printre acei tradiţionalişti „depăşiţi”, pentru care moştenirea lăsată nouă de Vâlcu/Vâlcea este o autentică gură de rai. Aş vrea să dau ocol Pământului, să-i admir şi să mă bucur de toate frumuseţile şi minunăţiile lui (la câteva, chiar am ajuns!), dar . . . numai atât, fiindcă aici, la obârşie, mă aşteaptă o casă bătrân(easc)ă şi o grădină fermecată, unde sălăşluiesc şi îmi apar frecvent în visele nocturne şi în cele diurne („cu ochii deschişi”), duhurile şi chipurile părinţilor şi moşilor mei. Viţa şi pomii pe care i-am sădit acolo, sunt urmaşii celor vechi, care s-au scufundat treptat în pământ, ca să le ţină tovărăşie săditorilor lor de demult. Dacă sunt mulţumit cu adevărat de vreo înfăptuire proprie? Mărturisesc, fără ezitare, că da: în ciuda vicisitudinilor vieţii, am reuşit să salvez o bună parte din sufletul copilului şi al adolescentului de odinioară care (…) erau încrezători în oameni şi îşi făureau vise şi proiecte frumoase, modelatoare pentru realitate; de-a lungul deceniilor, mai ales în timpurile noastre pândite de dezbinare şi individualism, m-am străduit să-i împac şi să-i unesc pe cei din jurul meu, având convingerea că numai astfel putem construi împreună ceva util, frumos şi durabil; am reuşit nu o dată şi le mulţumesc, pentru aceasta, celor care m-au înţeles şi mi-au stat alături. Atunci când aceste convingeri mi se vor clătina, îmi voi ruga clipa să se oprească în loc, căci viaţa mi s-ar părea inutilă. Aşa să-mi ajute dumnezeul în care cred!
Ion SOARE
(Profesiune de credinţă, în vol. O frunte luminată a Cetății: Ion Soare, de Gheorghe Deaconu. Râmnicu-Vâlcea, Editura Adrianso. Editură asociată: Fântâna lui Manole, 2011)
UN IZVODITOR DE LUMINĂ
(…) Ideal şi travaliu creator – prin această sintagmă am aproximat cândva formula sufletească a celui care poartă un nume şi un prenume providenţiale amândouă, definind un spirit capabil să facă lumină în jurul său şi, totodată, înzestrat cu harul de a descoperi vocaţii şi de a „boteza” deveniri: Ion Soare. A trăi lucid şi creativ, în plină lumină – iată crezul lui existenţial. De când a început să conştientizeze rostul omului pe pământ, Ion Soare a avut revelaţia puterii roditoare a luminii: „Doamne, câte sunt de făcut în lumea aceasta !” Şi, fascinat de această „descoperire”, viitorul cărturar a resimţit, ca o irepresibilă vibraţie subterană, chemarea luminii: „... mi-am dat seama că aş putea şi eu să arunc o rază subţire de lumină şi un mic suflu înviorător peste ceea ce poetul numea «corola de minuni a lumii»...” (…)
Animat şi motivat de asemenea convingeri, Ion Soare ne oferă, în plin ev postmodern, imaginea unui cărturar umanist de renaştere, cu profil enciclopedic. Cartea sa de vizită este edificatoare: profesor, doctor în filologie al Universităţii din Bucureşti, filolog şi lingvist, slavist, scriitor (poet, prozator, critic şi istoric literar, dramaturg, eseist, epigramist), publicist, revuist, iniţiator şi conducător de publicaţii, editor şi redactor de cărţi, realizator de produse media, animator cultural, fondator şi manager de organizaţii profesionale şi culturale. Ion Soare înseamnă astăzi – în conştiinţa publică – o adevărată instituţie culturală, care funcţionează la întreaga capacitate, fără buget, fără personal, fără bază materială. Singura, inepuizabila resursă: capitalul propriu al cărturarului. (…) Un cărturar din alt veac, întrupând un idealism profesional şi etic, propriu epocilor de mesianism cultural. În vreme ce mulţi dintre noi sunt preocupaţi, chiar acaparaţi cum să-şi promoveze opera proprie, cum să-şi propulseze personalitatea şi cum să-şi cosmetizeze cât mai atrăgător imaginea (adeseori, fabricată artificial în laboratoarele publicităţii mediatice), Ion Soare continuă să creadă în cultul datoriei şi responsabilităţii intelectualului ca exponent spiritual al comunităţii. Dar, el nu numai crede, ci chiar practică efectiv idealul haretian al apostolatului cultural, pentru care pledează, cu argumente ştiinţifice, camaradul nostru de idei şi fapte, profesorul Gheorghe Dumitraşcu. Ion Soare este un autentic cărturar al Cetăţii, el desfăşoară, cu competenţă şi fervoare, o operă de pedagogie culturală. (…)
Sunt unul dintre beneficiarii privilegiaţi ai generozităţii cărturarului faţă de tot ceea ce este ideal convertit în travaliu creator. De când ne-am întâlnit, prima dată, cu 40 de ani în urmă, pe plaiul solar al Boişoarei, m-am regăsit mereu în „raza de lumină” a lui Ion Soare. Cu mai bine de un deceniu în urmă, a reuşit să-l determine pe austerul, gravul şi sobrul Deaconu să-şi asume riscul unei „spovedanii publice”, transpuse într-o carte. Am avut, atunci, revelaţia că m-am născut a doua oară. Poate că noua mea viaţă (spirituală) a răsărit din raza de lumină a prietenului-soare. De aceea, din acest colţ de pagină, îi transmit tânărului septuagenar o urare simplă: să rămână mereu pe cer !...
Da, e dezirabil – pentru noi – ca Ion Soare să strălucească, mai departe, pe cerul culturii româneşti din spaţiul vâlcean. Dar e necesar ca, din când în când, el să-şi urmeze razele pe pământ, printre noi, pământenii de rând. Bunăoară, acum, la împlinirea a 70 de ani de viaţă. (…) Cartea pe care i-o dedicăm, cuprinzând „suma” preliminară şi provizorie a „averii” sale culturale, este, bineînţeles, o recunoaştere a meritelor, o evaluare a operei, o cinstire a personalitaăţii sale. Dar acest volum este mai mult o provocare, cu care-l întâmpinăm noi, prietenii săi, în acest moment aniversar, pe Ion Soare. Mai întâi, îl invităm să arunce o privire lucidă asupra a ceea ce a făcut până acum, să aprecieze (auto)critic ceea ce n-a făcut sau nu i-a reuşit prea bine, ca să ştie ce are de făcut în viitor. Apoi, îi recomandăm ca, fără să abdice de la sacrosantul cult haretian al datoriei (deşi acesta se află în vădit declin!), să echilibreze dăruirea pentru binele obştesc cu preocuparea pentru propria sa operă, înţelegând că şi aceasta – sau mai ales aceasta – este cea dintâi datorie a sa faţă de obşte. În fine, îl îndemnăm să ia aminte că şi soarele, cât e de soare, mai şi apune şi, drept urmare, să beneficieze la maximum de promiţătoarea dar imprevizibila lumină a amurgului. Căci, aruncându-ne privirea asupra proiectelor aflate pe masa de lucru a cărturarului, nu e greu să calculăm cât îi mai trebuie lui Ion Soare să le materializeze: încă o viaţă de om!
Bunul Dumnezeu, care poartă de grijă soarelui de pe cer, al tuturor, îl va ocroti, de bună seamă, şi pe Soare-le nostru. Afirm aceasta, întrucât cred că Ion Soare face parte dintre acei oameni privilegiaţi, cu care Atotputernicul are un plan. Şi planul, purtând sigiliul sorţii, trebuie îndeplinit întocmai, fără clauze, fără condiţii, fără concesii. Este ca un contract cu viaţa, aşa cum îi mărturiseam în dialogul din 1999: Dacă este adevărat că individul stă sub puterea destinului, atunci tot atât de real este şi faptul că stă în puterea lui să-şi împlinească, prin trudă, un anumit destin – glorios sau anonim, performant sau mediocru. Predestinarea îmi apare, aşadar, ca o condamnare la un travaliu necontenit. Septuagenarul Ion Soare este condamnat, în continuare, să-şi împlinească idealul prin travaliu creator. Acesta este blestemul care apasă asupra fiinţei sale, cu puterea destinului: să fie un izvoditor de lumină!
Gheorghe DEACONU (Schiţă de portret, fragment, în același volum)
ION SOARE (1941 – 2020)
FIȘĂ BIOBIBLIOGRAFICĂ
OPERA ORALĂ
Pedagogul
• Profesor titular (ca absolvent al Facultății de Limbi Slave (secția Limba și Literatura Rusă – principal, Limba și Literatura Română – secundar, a doua limbă străină fiind franceza) a Institutului Pedagogic „Maxim Gorki” din București (1960-1966) la Școala Generală Boișoara (1966-1971): predă, succesiv sau în paralel, limba rusă, limba română, limba franceză, muzica, desenul, educația fizică; „ucenicie” în activitatea educativă și animația culturală și sportivă; contact semnificativ cu patrimoniul tradițional al Țării Loviștei, ceea ce-i va alimenta receptivitatea, constantă, față de valorile culturii populare.
• Educator la Penitenciarul din Râmnicu-Vâlcea (1971-1980): activitate cu profil educativ, incluzând și organizarea cursurilor pentru completarea studiilor general-obligatorii pentru tinerii în vârstă de până la 30 de ani (susținute de profesori de specialitate de la școlile din oraș, supliniți, la nevoie, de I. S., care preda, bineînțeles, disciplinele aflate în sfera sa de pregătire – româna, rusa, franceza, istoria) şi a unor cursuri de calificare, în vederea sporirii şanselor tinerilor de reintegrare în societate.
• Lector asociat la Facultatea de Litere a Filialei din Râmnicu-Vâlcea a Universităţii din Piteşti (2003-2008): predă, succesiv, cursuri de Paleografie chirilică, Limba slavă veche şi Istoria vocabularului românesc; contribuie la organizarea de activități profesionale, culturale sau metodice, printre care se remarcă cea realizată împreună cu conf. univ. dr. Ioan St. Lazăr, în cadrul Centrului de Studii Medievale. În acest domeniu, pedagogul este dublat de cercetător: timp de câteva „sesiuni” anuale, I. S. participă – ca specialist în paleografie chirilică, în slavona românească şi în carte veche românească – la taberele de creaţie organizate la mănăstirile Bistriţa şi Cozia, Episcopia Râmnicului şi Biblioteca Judeţeană „Antim Ivireanul” (Secţia Carte de patrimoniu), îndrumându-i pe tinerii cercetători – studenţii facultăţii menționate – în explorarea cărţilor vechi aflate în bibliotecile vâlcene şi a vechilor hrisoave slavone şi româneşti.
Arhivistul
• Arhivist principal (1980-2002), apoi consilier superior (2002-2004) la Direcția Județeană Vâlcea a Arhivelor Naționale (fostă Filiala Râmnicu-Vâlcea a Arhivelor Statului) – activitate pregătită (și optimizată!) de participarea la cursul de instruire a tinerilor arhiviști (1980) și la cursul de perfecţionare în Paleografie slavo-română (1981-1984), ambele fiind organizate în București, de Direcția Generală a Arhivelor Statului; I. S. a absolvit cel de al doilea curs, condus de acad. G. Mihăilă (care îi fusese profesor și în facultate), prin susținerea lucrării Hrisoave vâlcene. În cei 24 de ani de arhivistică, I. S. a descifrat, a ordonat și a inventariat mii de documente din arhivele vâlcene, scrise în diferite limbi: română cu alfabet latin, română cu alfabet chirilic, multe – în franceză, altele în latina medievală, câteva – în rusă; 25 din cele mai vechi şi mai valoroase hrisoave, având ca suport pergamentul, cu textul scris în limba slavo-română (slavona românească), conțin informaţii de importanţă excepţională pentru istoria zonei.
Cercetătorul ştiinţific
• Activitatea arhivistică a constituit, pentru I. S., o adevărată şcoală de cercetare științifică, rezultatele ei fiind valorificate în numeroase referate, expuneri şi comunicări susținute în cadrul unor cercuri profesionale, simpozioane, mese rotunde, dezbateri şi emisiuni TV, studii şi articole publicate în revistele de profil („Revista arhivelor”, „Arhiva românească”, „Studii vâlcene”, „Buridava”, „Mărturii” etc.), editarea (în colaborare) a unor lucrări de specialitate (cataloage de documente) sau cărți de istorie (v. Opera scrisă). O cercetare de nivel superior a fost aceea din perioada doctorală (1997-2004), finalizată prin teza de doctorat, Documente slavo-române păstrate în arhivele din Oltenia. Ediţie de texte, studiu paleografic şi lingvistic, elaborată sub îndrumarea acad. G. Mihăilă, susţinută public pe 6 octombrie 2004, în sala „Ioan Bogdan” a Facultăţii de Limbi Slave din Bucureşti, fiind încununată cu calificativul Magna cum laude, și ulterior publicată (v. Opera scrisă); lucrarea are ca obiect cercetarea a 30 documente slavo-române păstrate în arhivele din Oltenia.
• Coordonarea elaborării și editării Enciclopediei județului Vâlcea – sinteză fundamentală pentru identitatea și personalitatea culturală a spațiului vâlcean, lucrare în trei volume: vol. I – Prezentare generală (2010); vol. II – Localitățile urbane (2012) și vol. III – Așezările rurale (în curs de apariție). În afara managerierii întregului travaliu științific și editorial, I. S. semnează, ca autor / coautor / coordonator numeroase capitole în cele trei volume (vezi p. 12).
Scriitorul (membru al Uniunii Scriitorilor din România)
• Talentul literar al lui I. S. a fost descoperit de eminentul său profesor de limba română din liceu, scriitorul Traian Cantemir, care, împreună cu I. I. Alexandrescu şi Al. Mircescu, înfiinţase, în 1957, pe lângă Palatul de Cultură al Râmnicului, Cenaclul literar „I. L. Caragiale”; aici şi-a făcut debutul „verbal”, tânărul „aspirant la Parnas”. Viitorul scriitor relatează experienţa de „poet al liceului” în evocarea Domnu’ Cantemir în volumul omagial Portret în filigran de suflet, îngrijit de N. Ciurea-Genuneni(2011). Același mentor literar i-a selectat cele câteva poezii destinate unui viitor debut publicistic.
• Continuă ucenicia literară, ca poet, dar mai ales ca prozator, în timpul studenției: trimite povestiri lui Geo Dumitrescu (care răspundea, în vremea aceea, de Atelierul literar al „Gazetei literare”); frecventează (sporadic) două dintre cenaclurile literare bucureştene: cel de la Casa de Cultură a Studenţilor (denumită, pe atunci, „Grigore Preoteasa”) şi „Luceafărul” – condus de scriitorul Eugen Barbu. Se dedică prozei, dar debutul, laborios, se produce tardiv: primul roman (denumit iniţial Luisa sau Cei şapte în faţa Stelei) începe să-l scrie în 1976, dar îl publică abia în 1993 (sub titlul definitiv Evadatul fără umbră), după nouă variante…
Mentorul literar
• Mentorat literar în cadrul redacției revistei „Vâlcea literară” (1983-1989) – editată de Societatea Literară „Anton Pann”, răspunzând, printre altele, de rubrica „Poşta redacţiei”; aici, descoperă și lansează (cu scurte prezentări şi selecţii din creaţiile lor) câţiva scriitori care vor confirma cu brio aşteptările: Petru Pistol – remarcabilul eseist de mai târziu, Ilorian Păunoiu – poet şi eseist, Victor Păun şi alţii.
• Învestit, în cadrul Societăţii Tinerilor Creatori şi Artişti Vâlcea (înfiinţată în 2001, sub patronajul CJCPCT Vâlcea) cu „misiunea” de mentor al tinerilor creatori literari, I. S. și-a luat „rolul” în serios, activând, timp de un deceniu în juriul festivalului anual „Vâlcea artistică”; a îndrumat selecția și a prefaţat antologia Dincolo de dor, editată de STCA. O activitate similară a desfăşurat în cadrul Concursului de proză scurtă „Gib Mihăescu”, organizat, anual, la Drăgăşani, sub egida CJCPCT Vâlcea.
• Un aspect semnificativ al mentoratului său literar îl constituie îngrijirea volumelor unor scriitori din generații diferite, mulţi dintre aceştia fiind debuta(n)ţi Ilorian Păunoiu, Victor Păun, Adina Enăchescu, Loredana Păunescu, Alina Greere, Dumitru Rădău, Jeanina Ţenea şi alţii.
Publicistul, editorul şi redactorul de reviste şi cărţi, coordonatorul de ediții (consilier editorial, atestat de Ministerul Culturii)
• Reviste (selectiv): „Vâlcea literară” (membru al Comitetului de redacție, alături de Horia Nestorescu-Bălcești și Ioan St. Lazăr) – revista Societății Literare „Anton Pann” (1983-1989); revista „Mărturii” (1990) – publicație a Societății de Istorie şi Arhivistică DOCUMIST (ambele fiind inițiative proprii) ; „Almarom” (din 1994) – „revistă de cultură și istorie”, sub patronajul Editurii și Tipografiei „Almarom” și sub coordonarea lui I. S. ca redactor-șef, secondat de Ioan St. Lazăr și Mihai Bușe; „Povestea vorbei” – revista Societății Culturale „Anton Pann” (din 1999), coordonată de I. S., împreună cu Doru Moțoc, Ioan St. Lazăr, Mihai Sporiș, Petru Pistol; revista „Forum – V”, editată de Forumul Cultural al Râmnicului (din 2006) – director, secondat de Petru Pistol și Ioan St. Lazăr.
• Cărți: îngrijirea (singur sau în colaborare) a numeroase volume, în calitate de editor, consilier editorial, redactor de carte, lector, corector, sau pe care le-a pre/postfațat, semnate de: Nicolae Angelescu, Hanna Bota, Petre Dinulică, Adina Enăchescu, Ștefan Manasia, Mihai Mihăiță, Dumitru Mitrana, Marin Radu Mocanu, Constantin Mateescu, Doru Moțoc, Marian Pătrașcu, Victor Păun, Titu Popescu, Florentin Smarandache, Mihai Sporiș, Elena Stoica, Petre Tănăsoaica, George Țărnea, Jeanina Țenea.
• Ediții: inițierea și coordonarea a două colecții (Editura „Fortuna”, director – Emil Catrinoiu): „Tezaur literar românesc”: ediții bibliofile de buzunar („liliput”), în casete a câte cinci volume – „Scrieri esențiale” din nouă clasici români: Mihai Eminescu, I. L. Caragiale, Ion Creangă, Vasile Alecsandri, Ioan Slavici, George Coșbuc, Al. Macedonschi, Anton Pann, Panait Istrati − ediție bilingvă (română și franceză); „Tezaur literar universal”: două casete din opera lui William Shakespeare (tragedii, respectiv comedii).
• Coordonare editorială: Studii vâlcene, serie nouă – publicație a Forumului Cultural al Râmnicului, volume coordonate de Gheorghe Dumitrașcu și Ion Soare: I (VIII) / 2003, Râmnicu-Vâlcea, Edit. Almarom, 2003; VIII (XV), Iași, Edit. ROTIPO, 2014; IX (XVI) / 2015, Iași, Edit. ROTIPO, 2016; X (XVII) / 2018, Râmnicu-Vâlcea, Edit. Fântâna lui Manole, 2018; In honorem Alexandru Popescu-Mihăești sau Logos și etos. Ediție îngrijită de Ion Soare, Gheorghe Deaconu și Eugen Petrescu. Râmnicu-Vâlcea, Edit. Fântâna lui Manole, 2013; Un savant pentru eternitate: Dumitru Drăghicescu (1875-1945). Ediție îngrijită și Prefață de Ion Soare. Studiu introductiv de Virgil Constantinescu. Iași, Edit. ROTIPO, 2016; In honorem Gheorghe Dumitrașcu sau Neoharetismul în acțiune. Ediție îngrijită de Ion Soare și Gheorghe Deaconu. Prefață de Corneliu-Mihail Lungu. Forumul Cultural al Râmnicului. Golești-Vâlcea, Edit. Fântâna lui Manole, 2018; Enciclopedia județului Vâlcea – trei volume (vezi p. 12).
Animatorul și managerul cultural
• Apostolat cultural și educațional în mediul sătesc al Boișoarei, care a cunoscut, la cumpăna anilor '60-'70, o semnificativă revigorare a activității culturale.
• Participarea la activitatea Societății Literare „Anton Pann”, avându-l ca lider pe scriitorul Doru Moțoc (anii '80); reîntemeierea acesteia, ca societate culturală, sub același generic, „Anton Pann”, în 1998, împreună cu Ioan St. Lazăr, Mihai Sporiş, Mihai Mihăiţă.
• Contribuție determinantă, alături de Gheorghe Dumitrașcu și Alexandru Popescu-Mihăești, începând cu anii 2000, la animarea și managerierea activității Forumului Cultural al Râmnicului, ca organizație nonguvernamentală în slujba comunității, mai întâi ca vicepreședinte, apoi ca președinte.
OPERA SCRISĂ
(volume de autor sau coautor, coordonator, selectiv)
Beletristică
• Evadatul fără umbră – roman. Postfață de C. Mateescu. Râmnicu-Vâlcea, Ed. Almarom, 1993.
• Rezervaţia de oameni – roman, Râmnicu-Vâlcea, Ed. Almarom, 1996; ed. a II-a. revăzută și adăugită. Prefață de Petru Pistol. Iași, Ed. ROTIPO, 2019.
Arhivistică
• C. Tamaş, Ion Soare, Carmen Andreescu, Tezaur medieval vâlcean. Catalog de documente, vol. I (1388 – 1715), Bucureşti, (f. ed.), 1983.
• C. Tamaş, Ion Soare, C. Andreescu-Manea, Comori arhivistice vâlcene. Catalog de documente, vol. II (1467- 1800), Bucureşti, (f. ed.), 1985.
• Dumitru Andronie, Ion Soare, Izvoare documentare vâlcene. Catalogul documentelor de la Arhivele Naţionale din Râmnicu Vâlcea, vol. III (1605 – 1821), Bucureşti, (f. ed.), 1996.
• Dumitru Andronie, Ion Soare, Arhivele judeţului Vâlcea, Râmnicu Vâlcea, Ed. Almarom, 2001.
• Dumitru Andronie, Dumitru Garoafă, Ionela Niţu, Ion Soare, Un secol de învăţământ. Revizoratul Şcolar Vâlcea (1857 – 1950), Bucureşti, Ed. Adrianso, 2001.
Istorie şi istorie culturală
• Gheorghe Deaconu – Vocaţie şi devenire, vol. I, Râmnicu-Vâlcea, Ed. Almarom, 1999; vol. II, Râmnicu-Vâlcea, Ed. Patrimoniu, 2014.
• Primăria Râmnicu Vâlcea. Pagini de istorie, Râmnicu Vâlcea, Ed. Conphys, 2000.
• Enciclopedia judeţului Vâlcea (coautor): vol. I – Prezentare generală, Râmnicu-Vâlcea, Ed. Fortuna, 2010; vol. II – Localitățile urbane, Ed. Fortuna, 2012; vol. III – Așezările rurale, Râmnicu-Vâlcea, Ed. Fântâna lui Manole, în curs de apariție.
• Ion Soare, Gheorghe Deaconu, Un „faber” în cultura română : Ioan St. Lazăr. Prefață de Eugen Negrici. Postfață de Nicolae Constantinescu. Râmnicu-Vâlcea, Edit. Fântâna lui Manole, 2013.
• Gh. Deaconu (coord.), Gh. Dumitrașcu, Ioan St. Lazăr, Gh. Pantelimon, Ion Soare (coord.), Forumul Cultural al Râmnicului – 15. Un forum pentru cultura Cetății. Iași, Edit. ROTIPO, 2016.
• Vâlcea – identitate și personalitate cultural-spirituală. Fresca unui spațiu al localismului creator – conferință susținută în cadrul Programului cultural-științific „Frescele Vâlcii” – pentru cunoașterea și promovarea valorilor identitare ale spațiului vâlcean pe plan național și în context european, inițiat și derulat sub egida Forumului Cultural al Râmnicului. Râmnicu-Vâlcea, 8 decembrie 2016.
Filologie si lingvistică
• Documente slavo-române păstrate în arhivele din Oltenia. Ediţie de texte, studiu lingvistic şi paleografic – teză de doctorat, pref. de acad. G. Mihăilă, Craiova, Ed. Scrisul Românesc, 2005.
• Documente slavo-române păstrate în arhivele din Oltenia. Ediţie de texte, studiu lingvistic şi paleografic – teză de doctorat, pref. de acad. G. Mihăilă, ed. a II-a: Rm.-Vâlcea, Ed. Conphys, 2005.
Critică şi istorie literară
• Un scriitor al paradoxurilor – Florentin Smarandache, Râmnicu-Vâlcea, Editura Almarom, 1994.
• Paradoxism şi postmodernism, Râmnicu-Vâlcea, Ed. Adrianso, 2000, 92 p. Versiunea engleză a lucrării: Paradoxism and postmodernism in Florentin Smarandache’s work, Reboboth, American Research Press, 2001.
• Ion Soare, Aneta Bardaşu, Lumina cărţii la Râmnic, Râmnicu Vâlcea, Ed. Conphys, 2001.
• Ion Soare, Gheorghe Deaconu, Luminile lui Doru Moţoc – documentar biobibliografic, Râmnicu-Vâlcea, Editura Adrianso, 2009.
• Gheorghe Deaconu, Ion Soare, Doru Moțoc sau Chipurile iubirii de teatru. Râmnicu-Vâlcea, Edit. Patrimoniu, 2014.
• Conf. univ. dr. Gen.-mr. (rtg.) Ilie Gorjan – între scut și liră. Prefață de Petru Pistol. Iași, Edit. ROTIPO, 2015.
• Anca sau „Spiritul adâncurilor”. Prefață de Marian Popa. Iași, edit. ROTIPO, 2019.
• Ion Soare, Gheorghe Deaconu, Doru Moțoc sau Ceea ce rămâne. Iași, Edit. ROTIPO, 2019.
• Un clasicist printre postmoderniști: Petru Pistol. Ediție îngrijită și postfață de Ion Soare. Prefață de Ștefan Găitănaru. Iași, Edit. ROTIPO, 2019.
REFERINŢE CRITICE
(dicţionare, enciclopedii. antologii, volume, documentare, periodice, selectiv)
• Petre Petria, Oameni de ştiinţă, cultură şi artă. Dicţionar, Edit. Conphys, Râmnicu-Vâlcea, 1997, pag. 371-373;
• Petre Tănăsoaica, Ion Soare a câştigat!, în „Viaţa Vâlcii”, nr. 88, 30 decembrie 1997, pag. 2.
• C. Stănescu, Revista revistelor culturale. „Povestea vorbei”, în „Adevărul literar şi artistic”, nr. 2/12 decembrie 2000, pag. 2.
• Irina Petraş, Panorama criticii literare româneşti. Dicţionar ilustrat, 1950-2000, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj, 2001, pag. 579;
• Ioan St. Lazăr, „A venit soarele şi pe uliţa noastră”, în „Povestea vorbei”, anul III, nr. 3-4 (10-11)/iulie-decembrie 2001, pag. 17.
• Petru Pistol, Un studiu despre paradoxism, în „Povestea vorbei”, anul III, nr. 3-4 (10-11)/iulie-decembrie 2001, pag. 17; anul IV, nr. 1-2 (11-12)/ ianuarie-iunie 2002, pag. 22.
• Ion Măldărescu, Emilian Frâncu, Râmnicu Vâlcea. Mică enciclopedie, vol. II, Editura „Anton Pann”, 2002, pag. 160-162;
• George Corbu, Valerian Lică, George Zarafu, Epigramişti români contemporani, Ploieşti, Editura „Premier”, 2002, pag. 240-241.
• Florea Firan, Profiluri şi structuri literare, Craiova, Ed. Scrisul Românesc, 2003, pag. 248.
• Acad. G. Mihăilă, Cuvânt înaintela vol.: Ion Soare, Documente slavo-române păstrate în arhivele din Oltenia. Ediţie de texte, studiu paleografic şi lingvistic, Craiova, Scrisul Românesc, 2005, pag. 5.
• Petru Pistol, Rezervaţia de oameni sau despre o lume nelume, în „Calende”, nr. 2/2005, pag. 130-131.
• Personalități culturale vâlcene. Dicționar (1) Ion Soare. Documentar biobibliografic editat de Forumul Cultural al Râmnicului și Biblioteca Județeană „Antim Ivireanul” Vâlcea, 2006.
• Mircea Monu, Tipărirea tezei de doctorat a lui Ion Soare, în „Monitorul de Vâlcea”, anul V, , nr. 1348/26 ian. 2006, pag. 2.
• George Mirea, Soare, în volumul Memorii… ficţionale, Rm-Vâlcea, Ed. Conphys, 2008, p. 390-391.
• Petre Gigea-Gorun, Printre epigramiştii olteni, Craiova, Fundaţia „Scrisul Românesc”, 2008 (versiune on line, nepaginată).
• Gheorghe Deaconu, Ion Soare – Izvoditor de lumină („Contemporanii mei”), în “Curierul de Râmnic”, anul IV, nr. 750, 25 iunie 2009, p. 9.
• Doru Moţoc, Cuvânt înaintela Enciclopedia judeţului Vâlcea, vol. II – Prezentare generală, Râmnicu-Vâlcea, Ed. Fortuna, 2010, pag. 15.
• Ion Monafu, O lucrare de referinţă: Enciclopedia judeţului Vâlcea, în „Sud”, anul XIV, nr. 1-2 (137-138)/ianuarie-februarie 2011, pag. 18.
• Enciclopedia judeţului Vâlcea, vol. I – Prezentare generală, Râmnicu-Vâlcea, Ed. Fortuna, 2010, pag. 858-859; vol. II – Localitățile urbane, Râmnicu-Vâlcea, Ed. Fortuna, 2012, pag. 218.
• Boris Crăciun şi Daniela Crăciun-Costin, Dicţionarul scriitorilor români de azi, Iaşi, 2011, pag. 476.
• Gheorghe Deaconu, O frunte luminată a Cetății: Ion Soare, Râmnicu-Vâlcea, Editura Adrianso. Editură asociată: Fântâna lui Manole, 2011. Volumul include texte despre I. S. semnate de: Ioan St. Lazăr, Ilie Gorjan, Alexandru Popescu-Mihăești, Nicolae Radu, George Mirea.
• Zugravi de fresce vâlcene. Fișier biobibliografic (8). Forumul Cultural al Râmnicului – Clubul Oamenilor de Știință, Cultură și Artă. Ateneul Meșterul Manole – Editura Fântâna lui Manole, 2016.
ION SOARE ÎN CONȘTIINȚA CONTEMPORANILOR SĂI
„Acest cărturar cu profil enciclopedic şi-a nuanţat datoria şi responsabilitatea faţă de semeni prin puterea cuvântului, rostit şi scris. Scriitor plin de har, iubitor al vadurilor româneşti profunde, harnic şi generos animator cultural, cu parfum rebel, exprimându-se şi printr-o paletă ironică, Ion Soare este un om de cultură pro domo, dar tranşant. Sufletul său vibrează în rezonanţă cu vechile mărturii româneşti şi cu cele contemporane, indiferent dacă tema abordată este din domeniile istoriei, slavisticii, semioticii, etimologiei sau toponimiei, literaturii ficţionale sau lingvisticii romanice.
Nelu BARBU
„Înainte de toate, Ion Soare a iubit și a respectat frumosul, în special din literatură și poezie, dar și al logosului, ca ordine ori discurs. Tot așa, a iubit și respectat omul, cu bunele și relele sale, l-a încurajat și susținut pe drumurile sale, mai ales spirituale, și nu s-a grăbit să-l lapideze când împrejurări nefericite l-au făcut să greșească. Mai presus de toate, însă, Ion Soare a iubit dreptatea și adevărul, ajunsese la vârsta și înțelepciunea care îi permiteau să spună adevărul.”
Mihai CĂLUGĂRIȚOIU
„Apropiat de semenii săi, înţelegător, altruist, cu un pronunţat simţ al echilibrului şi toleranţei, domnul Soare ştie să coaguleze temperamente şi caractere diferite în jurul unei idei, ştie să dezamorseze tensiuni şi conflicte, ştie, într-un cuvânt, să fie Om în adevăratul înţeles al cuvântului, confirmând parcă ultimele cuvinte ale înţeleptului Socrate: «În fiecare om sălăşluieşte un soare, totul e să-l lăsăm să ardă.» Şi ca admirator, în ce mă priveşte, al aceluiaşi genial filozof Socrate, am constatat cu admiraţie că domnul Soare cunoaşte şi respectă întru totul concepţia acestuia despre viaţă: «Să ştii să trăieşti este o mare artă. Mai întâi împacă-te cu tine însuţi, apoi cu cei din preajma ta, după aceea bate-te cu duşmanii, şi-n tot acest timp, să nu-ţi pierzi niciodată buna dispoziţi.».”
Ilie GORJAN
„În urmă cu un deceniu, am exclamat, reluând o vorbă veche: «A venit soarele şi pe uliţa noastră!» Caracterizam astfel, aportul profesorului Ion Soare la stimularea creatorilor locali şi la dezvoltarea vieţii literare vâlcene din deceniul 1990-2000, ceea ce a continuat, amplificat, şi în cel următor; încât astăzi, Ion Soare este o personalitate a locului, având contribuţii originale şi substanţiale la devenirea acestuia, contribuţii ce trebuie să fie reliefate cu aleasă preţuire, cu atât mai mult, cu cât s-au realizat cu mare trudă şi cu spirit de sacrificiu pentru cetate, după modelul doctorilor «fără de arginţi».”
Ioan St. LAZĂR
„O oglindă a vieţii dintr-o puşcărie comunistă? Un roman de dragoste desfăşurat pe acest fundal? Un fost educator de penitenciar se dezlănţuie? O tramă poliţistă în care un lucrător abil din fosta miliţie se confruntă cu un evadat la fel de inteligent? Volumul de faţă îşi poate revendica oricare dintre aceste posibile structuri romaneşti. Veridicitatea situaţiilor şi a limbajului e conferită de faptul că autorul şi-a petrecut câţiva ani de viaţă într-un penitenciar”.
Constantin MATEESCU
„Înclinaţia către o documentare cât mai completă, poate rezultat al deformaţiei profesionale, face din Ion Soare o persoană aparte. Capabil să alcătuiască profilurile spirituale ale unor personalităţi de marcă (…), în comentariile sale literare, poate fi remarcat jocul subtil de lumini şi umbre, de certă individualitate, dirijat cu o secretă obstinaţie spre finalizarea scopului urmărit. «Naş» al multor tinere talente, Ion Soare se reliefează drept unul din «fabricanţii» de cultură cei mai importanţi ai Râmnicului contemporan.”
Ion MĂLDARESCU și Emilian FRÂNCU
„Aceste documente (…) prezintă un interes deosebit pentru cunoaşterea vieţii social-politice şi economice a vieţii respective. În acelaşi timp, ele oferă detalii noi privind nu numai diversele aspecte ale slavonei ca limbă de cultură în Ţările Române, ci şi propria noastră limbă (...) Or, tocmai acest aspect se bucură de atenţia deosebită a autorului, cunoscut şi ca scriitor şi drept unul din animatorii vieţii culturale din Râmnicu-Vâlcea şi, în genere, din Oltenia.”
Acad. G. MIHAILĂ
„Soare, în mod hotărât, nu este un nume, adică un substantiv. Asta pentru că exprimă o însuşire. Adjectivală! Reală, nu metaforică. Nu este numele unui astru. Ne putem gândi mai degrabă la un fenomen fiinţial alcătuit din lumină, căldură, stabilitate cosmică. În afara acestora, este greu de închipuit restul. Şi «restul» este enorm. Nemăsurabil. Când unui om i se aplică o astfel de nominalizare, apare imediat separarea de întreg. Particularizarea. Diferenţ(iere)a.
George MIREA
„Structura arborescentă a lucrării a necesitat un mare efort de adunare, clasificare şi ordonare a materialului, a informaţiilor care veneau din diverse surse, la intervale diferite, limpezind un aspect sau altul, evidenţiind unele detalii semnificative, precizând sau corectând o dată sau alta, încât munca pasionatului şi înalt-competentului coordonator al lucrării, se va fi asemănat uneori cu dramatica trudă a legendarului Sisif. Numai că, în cele din urmă, Ion Soare s-a arătat a fi un Sisif fericit, fiindcă a izbutit să urce «bolovanul» Enciclopediei…”.
Doru MOȚOC
„Totul se petrece la o anumită distanţă de privirea noastră, conferind perspectivă. Este o echilibristică, un mers pe sârmă care impune o respiraţie cadenţată, controlată. Un pas greşit din partea autorului şi iluzia s-ar destrăma, deconspirând himericul eşafodaj. Interesant este că, pe tot parcursul lecturii, cititorul înţelege convenţia, o vede, dar rămâne – nu poate altfel – totuşi robul ei. (…) Din momentul în care şi-a conectat lectorul la o anumită tensiune, Ion Soare îl ţine «în priză» până la sfârşitul cărţii”.
Petru PISTOL
„Fără teamă de exagerare, consider că dacă Vâlcea şi ţara ar avea mai multe personalităţi de valoarea, eficienţa cultural-literară şi omenia domnului profesor doctor Ion Soare, soarele României ar fi mai strălucitor şi viaţa românilor – mai senină. Păstrează-i, Doamne, combustia energetică şi strălucirea! Să fii sănătos şi la fel de luminos, prietene Ion Soare!”
Alexandru POPESCU-MIHĂEȘTI
„Din dealurile păduroase ale satului Bârsești de Budești-Vâlcea, țâșnesc, în ritm de simfonie a adâncurilor și a vegetației abundente, izvoare cu apă limpede, curată și sfințită. Aici, la o margine de pădure, l-a adus soarele într-o dimineață pe un fiu al său, pe Ion Soare – mesager al celestului Spirit, cu destin de scormonitor prin arhive și letopisețe, făuritor de istorii și legende. După ce l-a învățat tainele scrisului și citirii, l-a inițiat în misterele semanticii, ridicându-l până la înălțimile rarefiate ale paradoxismului și l-a orânduit ca dregător principal al Enciclopediei Vâlcii și al altor izvodiri «de obște».”
Nicolae RADU
Colaboratori și sprijinitori ai Enciclopediei (continuare din pag. 12):
Bogdan ALECA, Radu ALEXANDRESCU, Tiberiu ANINIȘ, Paul BALANCA, Mariana BĂRBIERU, Daniel BĂRBULESCU, Elena BUNESCU, Marinela CAPȘA, Emil CATRINOIU, Andrei CĂRPENEANU Petre CICHIRDAN, Andreea Valentina CIOCAN, Ovidiu Valentin CIOROBEA, Adi COMĂNESCU, Ecaterina COMĂNESCU, Gheorghe CONDEI, Sanda CONSTANTINESCU, Marius COSMEANU, Ion CURELARU, Mircea DANEȘ, Marius DINA, Marius DRĂGHICEANU, Eugenia DUMITRANA, Nicolae FRUNȚEANU, Titi Mihai GHERGHINA, Procopie GHIȚĂ, Daniel IONESCU, Petre IORDACHE, Sanda MACAEȚI, Vasilica MAZILU, Ion MĂLDĂRESCU, Constantin MELINTE, Costi MIHAI, Constantin MIHĂILĂ, Ion MOROIANU, Doru MOȚOC, Violeta PERIAN, Ana PETCU, Constantin POENARU, Florea POPESCU, Ioana POPESCU, Bogdan POPIAN, Teo PRISĂCARU, Vasile ROMAN, Iulia RUNCEANU, Amelia Maria SMEDESCU, Valentin SMEDESCU, Ion STANCIU, Gheorghe STANCU, Flori STOIAN, Aurel ȘTEFAN, Adrian ȘUIU, Camelia ȘUIU, Carol TERTECI, Claudiu TULUGEA, Ion ȚUȚULESCU, Nicolae VASILOIU, Bălana VINTILĂ, Diana VLĂSCEANU.
PROIECTE RĂMASE PE MASA DE LUCRU A CĂRTURARULUI
$1− ULTIMUL DIALOG PURTAT CU ION SOARE –
Scrisoarea pe care i-am înmânat-o sâmbătă, 24 oct. 2020, în pragul locuinței sale din Zăvoi, împreună cu o țuică de Piatra și o carte despre Neagoe Basarab, ctitor de cultură, cu dedicația de rigoare. Același mesaj i l-am trimis apoi, în 27 oct. 2020, pe mail:
Piatra-Argeș, 24 octombrie 2020
ÎNALTPREALUMINATE!
(Observați că v-am ridicat în rang…)
N-avem timp – nici eu de scris, nici Dv. de citit – pentru amabilități sentimentale. Avem − și Dv., și eu – atâta treabă, încât ne mai trebuie încă o viață pentru a face tot ceea ce n-am făcut în viața ce ni s-a dat. Pentru că prea ne-am lăcomit la muncă! Și cred că recunoașteți și Dv. că bunul Dumnezeu a fost − și va rămâne, sperăm – generos cu noi.
Așadar, să fim pragmatici, productivi, performanți!
Peste două zile, vă veți înscrie pe ultima turnantă înainte de a intra în selectul CLUB AL OCTOGENARILOR, unde trag nădejde că mă veți aștepta și pe mine, cu încredere și responsabilitate…
În ceea ce vă privește, v-am pus la dispoziție AGENDA PRO 80. Sper că o țineți „la zi” și că nu va fi nevoie să recurg la anchete și controale… (Îi dădusem, într-adevăr, această agendă, în vara trecută, cu prilejul „Zilei Eminescu” de la Arhiepiscopie.)
Pe mine mă interesează ce-mi revine mie din această agendă. Iată „oferta” mea de proiecte:
1. Un serial-interviu despre „facerea” ENCICLOPEDIEI în revista lui Silviu Popescu, care ne așteaptă. Nu vă ascund gândul că s-ar putea să-l transform, ulterior, într-o cărticică purtând un titlu provocator: ENCICLOPEDIA LUI SOARE, cu condiția sine qua non a apariției vol. III. (Nu înțeleg ce o tot moșiți atât, mai ceva decât ENCICLOPEDIA LUI DIDEROT…). (N-a reacționat la această șarjă amicală, deși nu cred că i-a picat tocmai bine. Acum, o regret!)
2. A doua ediție (revăzută, revizuită și mult adăugită) a cărții noastre – O FRUNTE LUMINATĂ A CETĂȚII.
3. Să vă secondez în elaborarea și publicarea unei noi CRONICI A FORUMULUI – FORUM XX, pe care îl consider − cu toate rezervele formulate de-a lungul timpului și în pofida faptului că eu m-am retras oarecum de pe „frontul” lui − una dintre ctitoriile culturale ale Râmnicului în perioada postdecembristă. V-o declară un viitor „cronicar” al Râmnicului cultural! (Mă refeream la conferința mea despre „Râmnicul cultural”, pe care, iată, și eu o moșesc de vreo 5 ani! Deci, cine dădea cu piatra…)
Evident, vă stau la dispoziție și pentru alte proiecte menite să vă „rotunjească” CV-ul celor 80 de ani, precum și pentru proiecte dedicate unor prieteni comuni, care ne-au părăsit prea devreme (de ex., Adrian Șuiu: chiar astăzi ar fi împlinit 54 de ani, Doamne, câți ani ar fi mai meritat să trăiască!...). (Pe 24 octombrie, când l-am vizitat, tocmai se pregătea să se ducă la comemorarea lui.)
Despre proiectele mele vom sta de vorbă numai începând din 27 octombrie 2021. (Era vorba de vol. III din „Vocație și devenire”, pe care el îl anunțase deja în vol. II).
Al Dv., întru mulți ani!
Gh. Deaconu
***
Mesajul de răspuns al lui Ion Soare:
28 oct. 2020, ora 2,56 AM – data și ora expedierii mesajului:
Dragă veşnic tinere DEACONU!
(De obicei, Ion Soare mi se adresa, ca, de altfel, și celorlalți, cu „Maitre”, deși Maestru, adică Meșter, era numai dumnealui, noi eram cel mult calfe, dacă nu salahori de duzină, iar cu … „tinerețea”, era prea generos, de vreme ce se născuse doar cu trei ani înaintea mea.)
Voi fi sincer, ca de obicei, sută la sută. Vă convine, desigur, ca la vârsta dv. relativ fragedă (n-am găsit un alt sinonim ca să nu mă repet!), să vă faceţi noi proiecte! (G. D.: Nu erau, totuși, proiecte strict personale!) Eu nu-mi mai permit un asemenea … lux; aş fi mulţumit dacă mi-aş realiza / finaliza cele câteva proiecte pe care le port în minte şi în suflet, de ani de zile; sau măcar (pe) o parte din ele! Pentru orice eventualitate, vi le reamintesc mai jos, în ordinea stadiului de elaborare:
1. Dicționar toponimic al judetului Vâlcea(elaborat şi tipărit cam jumătate).
2. Romanul Infernalul paradis, elaborat și tipărit circa o treime.
3. Votul uninominal (Meritocrația) − singura soluție pentru scoaterea țării și a lumii din marasmul actual(lucrarea există in mintea mea cu lux de amănunte și cu exemple concrete; trebuie doar să găsesc răgazul necesar și să le aştern pe hârtie). Voi fi bine documentat și lipsit de patimă: cum au apărut ele și cum au evoluat (involuat!) de la sensul „om care posedă ştiința și arta administrării și conducerii unui polis” – orașele și municipiile de mai târziu (adică exact ce fac primarii din zilele noastre), la politician − „cel din fruntea Marii Cetăți”, adică a unei ţări, care conducător ar putea foarte bine să se numească „Primar general" ... „Mărimile" de azi, in special politologii, se fac că nu văd paralelismul, trebuie să vină Soare („cel mai mic între dieci") să li-l arate! Si uite-așa a apărut politichia ca profesie (…). Concluzia generală va fi, de fapt, necesitatea desfiinţării tuturor partidelor, care nu au − nici pe departe − vreun rol progresist „mobilizator”, dimpotrivă! (…) Vor exista, desigur, destui nemulțumiți (mizez pe asta!) şi amatori de procopseală, lipitori de afişe, oportunişti, fripturişti… −„Cine mai e şi ăsta?! Unde e democraţia opiniilor şi a doctrinelor? Huo! Dictatorul! Cu siguranţă, a fost adept al partidului unic!" − vor clama, indignaţi şi gata să mă linşeze (mediatic, desigur!). Staţi, puişorilor, că Soare s-a gândit la toate; partidele nu vor fi defiinţate, de fapt, ci ... transformate în asociaţii, societăţi şi cluburi; statul le-ar asigura în continuare spaţii necesare, unde să se întâlnească periodic şi să discute cât vor − doctrine, strategii, opinii etc. Contraargumentele şi exemplele mele sunt zdrobitoare; la loc de frunte, trebuie să punem „eficienţa" aşa-zisului pluralism democratic: cum ajunge un partid la putere, următorul clasat, dar şi celelalte nu fac altceva decât să-l critice (cu sau fără motive) şi să-l saboteze necontenit! Unde-i rolul lor „progresist”? (…).
Bineînţeles, Legea electorală şi Regulamentul Parlamentului se vor schimba fundamental; în esenţă: când vor discuta o lege în Parlament (unde au ajuns datorită unor merite − menţionate în noua Lege, nu în virtutea apartenenţei la vreun partid sau „cotizaţiei” grase avansate, pentru a fi trecuţi pe primul loc, eligibil), fiecare va discuta din punct de vedere al forumului său interior (…) fără niciun fel de menţionare a partidului respectiv, a doctrinei corespunzătoare. Cât despre vot, aş înlocui prevederea „jumătate plus unu", cu „majoritate simplă". Deci: va fi acceptată propunerea / soluţia care a întrunit cele mai multe voturi (…) E totul logic, Maitre?
4. Cât despre Proiectul nr. 4, nu am curajul să vi-l prezint nici măcar într-un mic rezumat, că ne-ar apuca ziua! Cred că titlul lui îl „deconspiră" suficient:
De la REPUBLICA lui Platon, la capitalism şi de-aici . . . încotro?
Nu sunt pretenţios, necum lacom! Măcar două din aceste proiecte de-aş mai apuca să le finalizez!
Vă doresc o zi bună şi spor la realizarea nobilelor dv. proiecte!
Al dv., I. Soare
Mesaj transcris de Gheorghe DEACONU
O SINTEZĂ FUNDAMENTALĂ PENTRU IDENTITATEA ȘI PERSONALITATEA CULTURALĂ A SPAȚIULUI VÂLCEAN
ENCICLOPEDIA JUDEȚULUI VÂLCEA
Lucrare realizată
în cadrul FORUMULUI CULTURAL AL RÂMNCULUI și apărută
sub egida și cu sprijinul financiar al CONSILIULUI JUDEȚEAN VÂLCEA
Coordonator: Ion SOARE
• Vol. I – Prezentare generală. Cuvânt înainte: Doru MOȚOC. În loc de prefață: Acad, Răzvan THEODORESCU. Argument: Dumitru BUȘE. Postfață: Ion CÂLEA Râmnicu-Vâlcea, Editura Fortuna, 2010, 1056 p.
• Vol. II − Localitățile urbane. Cuvânt înainte: Alexandru POPESCU-MIHĂEȘTI. Argument: Ion CÂLEA. Râmnicu-Vâlcea, Editura Fortuna, 2012, 1045 p.
• Vol. III – Așezările rurale. Cuvânt înainte: Gheorghe DEACONU. Argument: Constantin RĂDULESCU. Redactori responsabili: Emilian-Valentin FRÂNCU și Eugen PETRESCU. Râmnicu-Vâlcea, Editura Fântâna lui Manole, în curs de apariție, cca 1300 p.
Autori:
Ion ALDESCU, Nicolae AMZULOIU, Robert APOSTOL, Constanța BADEA, Nelu BARBU, Teodor BARBU, Dumitru BĂLAȘA, Elena BÂGIOI, Gheorghe BÂGIOI, Gheorghe BICA, Mihai BOGHINĂ, Dumitru BONDOC, Tică BUDOIAȘ, Gheorghe BURICAN, Constantin Adrian CATANĂ, Maria CATANĂ, Mihai CĂLUGĂRIȚOIU, Daniela CÂRSTINA, Ilie CEAPĂ, Ileana CIOAREC, Valentin CIOCAN, Vetuța CIOCAN, Aurelian CÎRSTEA, Constantin CÎRSTEA, Ecaterina COMĂNESCU Gheorghe CONSTANTINESCU, Matei COPOERU, Ion CRÎNGUȘ, Sabina CUPRIAN Nicolae DANEȘ, Dumitru DEACONU, Gheorghe DEACONU, Gabriel DINA, Nicolae DINESCU, Paul DINU, Goronica DOBRE, Fenia DRIVA, Eduard DULĂCIOIU, Gheorghe DUMITRAȘCU, Gheorghe DUMITRAȘCU-MAMU, Dumitru DUMITRESCU, Gheorghe EFRIM, Florin EPURE, Ilie FÂRTAT, Ioana FÂRTAT Emilian Valentin FRÂNCU, Dumitru GAROAFĂ, Ilie GORJAN, Gheorghița IOJA-POPESCU, Emil ISTOCESCU, Gheorghe LAZĂR, Ioan St. LAZĂR, Costea MARINOIU, Florea MAZILU, Gheorghe MĂMULARU, Constantin MĂNESCU Veniamin MICLE, Ionel MIRESCU, Nicolae MOGA, Gheorghe MOSOR, Gheorghe NICOLĂESCU, Sorin OANE, Ligia OLĂNESCU-RIZEA, Gheorghe OPRICA, Constantin PANAIT, Gheorghe PANTELIMON, Ion PAȘOL, Alin PAVELESCU,. Marian PĂTRAȘCU, Nicolae PETRE, Eugen PETRESCU, Petre PETRIA, Gheorghe PLOAIE, Constantin PLOSCARU, Valerian POPA, Alexandra-Elena POPESCU, Crina Steliana POPESCU, Ion Al. POPESCU, Iulian POPESCU, Petre N. POPESCU, Al. POPESCU-MIHĂEȘTI, Silviu PURECE, Mircea RĂDULESCU, Georginel SANDU, Ion SANDU, Ionuț SĂRARU, Lăcrămioara SÎIULESCU, Ion SOARE, Nicolae STAN, Laurențiu STILEA, Maria STOIAN, Elena STOICA, Relu STOICA, Constantin ȘERBAN, Adrian ȘTEFAN, Ion Constantin VASILE, Ion VASILESCU, Florea VLĂDESCU, Liviu VLĂDESCU, Zenovia ZAMFIR.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu