Urgisita Moldovă dintre Prut și Nistru...

 în resursa video: ,,eliberarea Basarabiei de către Stalin” - conține referiri incl. la actele de canibalism provocate de ,,foametea organizată” în '46-'47 (cu nimic diferită de mai cunoscuta Holodomor/ Foametea ucraineană / 1932-1933)

> în resursa text - o foarte scurtă istorie a străvechiului teritoriu locuit de români + o sinteză (de asemenea f. succintă) a actualelor atuuri/ resurse geografice/ economice ale Republicii Moldova:

 Antichitate și epoca romană

Teritoriul actualei Republici Moldova a fost locuit din cele mai vechi timpuri de triburi geto-dace.

În sec. I î. Hr. – I d. Hr., o parte din aceste teritorii a fost influențată de civilizația romană, mai ales în sud și vest.

După retragerea romanilor (271 d. Hr.), zona a fost invadată de diverse popoare migratoare: goți, huni, avari, slavi etc.

 Evul Mediu – Formarea statului moldovenesc

În 1359, se constituie Țara Moldovei ca stat medieval independent, cuprinzând teritorii de la Carpați până la Nistru și, temporar, chiar dincolo de acesta.

Cetatea Tighina, Soroca și alte cetăți importante din est sunt construite în această perioadă.

În sec. XV, sub domnia lui Ștefan cel Mare (1457–1504), Moldova atinge apogeul puterii politice și teritoriale.

 Perioada dominației otomane (1538–1812)

Moldova devine stat vasal al Imperiului Otoman, păstrându-și o anumită autonomie internă.

Zona dintre Prut și Nistru (Basarabia de mai târziu) face parte integrantă din Moldova.

 1812 – Anexarea Basarabiei de către Imperiul Țarist

În urma Păcii de la București (1812), Rusia anexează teritoriul Moldovei dintre Prut și Nistru, numit ulterior Basarabia.

Urmează o perioadă de rusificare intensă și pierdere a identității românești a regiunii.

Sorin Oane/ #PovestileRimnicului - Antim Ivireanul, „soldatul" patriarhului Dositei

Antim Ivireanul, „soldatul" patriarhului Dositei. Antim (n.1660-m.1716) a fost un „soldat" al patriarhului Ierusalimului, Dositei II Nottara (1669-1707). Acesta din urmă a fost cel mai mare apărător al ortodoxiei acelor timpuri, într-un moment în care ortodoxia era atacată din toate părţile, de către turcii islamici, de către habsburgii catolici, dar şi de către religiile protestante (luteranism, calvinism, unitarianism) venite dinspre Ardeal. în Ţara Românească, Dositei a venit de 11 ori (de 9 ori în calitatea de patriarh), aşa că ajunsese să patroneze în mod real viaţa religioasă a ţării. (369)

În 1680, Dositei înfiinţează o tipografie la Mănăstirea „Cetăţuia" din laşi, care tipărea cărţi cu caractere greceşti pentru ortodocşii aflaţi sub stăpînirea otomană, dar şi cărţi polemice anticatolice. Tipografia grecească de aici a împlinit o mare ambiţie a patriarhului, care însuşi declara: ,,iar în anul 1680, fiind în iaşi şi văzînd pe moldoveni că au tipografie, iar grecii nu, muream de necaz”. Patriarhul avea nevoie însă şi de tipografi harnici şi poligloţi. Aşa l-a găsit Dositei pe Antim. Acesta era orginar din Iviria / Georgia. Răpit de turci la 16 ani, a fost vîndut ca sclav la Istanbul, unde a învăţat meşteşugul imprimeriei şi limbile turcă, greacă şi arabă. (370) A fost eliberat de Dositei, care l-a călugărit şi l-a adus tipograf la Mănăstirea „Cetăţuia" (1686). Aici, Antim a învăţat şi limba româna, iar ulterior a învăţat şi slavona.

În 1690, Antim este adus de Constantin Brîncoveanu în Ţara Românească şi i se încredinţează tipografia domnească. După 1696 devine egumen la Mănăstirea Snagov, unde a mutat şi tipografia ţării. în toată activitatea lui a tipărit 63 de cărţi, dintre care 21 la Bucureşti, 15 la Snagov, 9 la Rîmnic şi 18 la Tîrgovişte. Dintre acestea, 30 au fost în greceşte, 22 în româneşte, una în slavonă, nouă bilingve (şase slavo-române, două greco-arabe, una greco-română) şi una în slavo-greco-română. (371) Antim a promovat limba română cu precauţie, pentru a nu intra în conflict cu Dositei, care încerca acum o „grecizare" a bisericii din Valahia. A tipărit însă în limba română cartea de rugăciuni, „Molitvenicul”, iar ucenicul său, Mihai Iştfanovici, a tipărit la Alba lulia o „Bucoavnă”, primul abecedar în limba română din istoria noastră.

În 16 martie 1705, Antim era numit episcop de Rîmnic. Va sta în funcţie pînă în 22 februarie 1708. Numirea sa nu a fost bine primită de către clericii români, care se cam săturaseră ,,de atîta dragoste arătată arhiereilor şi călugărilor străini, care copleşiseră biserica şi acaparaseră pînă şi curtea tări”. (372) Scopul misiunii lui Antim era clar: sprijinirea românilor din Transilvania, agresaţi de prozelitismul catolic habsburgic, prin tipărirea cărţilor de cult ortodoxe. Prima carte tipărită de el la Rîmnic a fost „Tomul bucuriei” (1705), o carte (în limba greacă) a lui Dositei, cuprinzînd texte critice la adresa greco-catolicismului. (373) Era a treia carte a trilogiei patriarhului, care mai cuprindea: „Tomul împăcării” (laşi, 1694) şi „Tomul dragostei” (laşi, 1698). Scopul principal al acestor tomuri a fost acela de a promova unitatea în cadrul Bisericii Ortodoxe (adică rezolvarea disputelor şi schismelor din cadrul ortodoxismului), precum şi de a reafirma învăţăturile ortodoxe în faţa provocărilor teologice ale vremii.

Ajuns mitropolit (1708), Antim a devenit şi „exarh al plaiurilor", adică avea jurisdicţie canonică şi asupra bisericilor ortodoxe din Transilvania. Şi-a continuat deci misiunea, dar de la un nivel mai înalt. Antim a plecat din Rîmnic şi cu tipografie sa, mutînd-o la Tîrgovişte. A făcut asta din două motive. Primul este că tipografia asta îi servea luptei contra catolicilor. Exista însă şi un motiv mai personal, Antim îl dispreţuia pe Damaschin, urmaşul său în scaunul episcopal al Rîmnicului. Dar, ca să fim sinceri, dispreţul era reciproc. Antim fusese promovat mitropolit de către Brîncoveanu, trecîndu-se peste pregătirea, meritele şi mai ales peste vechimea pe care Damaschin o avea ca episcop al Buzăului. (374) Cert este că, după Antim, activitatea tipografică de la Rîmnic a încetat.

Nicolae lorga spune că Antim Ivireanul n-a regretat niciodată tragedia Brîncovenilor. Se străduise din toate puterile să apropie cît mai mult Ţara Românească de Rusia, căci credea că ea este singura forţa capabilă să surpe împărăţia otomană. Expectativa Brîncoveanului din 1711 (cu prilejul războiului ruso-turc) a fost considerată de el ca o trădare a cauzei creştinătăţii. Dar, în 1716, leremia III, patriarhul de la Constantinopol, l- a caterisit. Antim era învinuit că ar fi complotat împotriva sultanului (de fapt, complotase împotriva lui Nicolae Mavrocordat, primul domn fanariot din istoria Ţării Româneşti, ,,omul sultanului" Ahmed III). A fost surghiunit la Mănăstirea ,,Sf. Ecaterina" de pe Muntele Sinai, dar a fost asasinat de către soldaţii turci care-l escortau către locul exilului.

#SorinOane în #PovestileRamnicului 2025.

_________
369 loan Dură, Patriarhul Dositei al Ierusalimului (1669-1707) şi ierarhii Rîmnicului, Ilarion şi Antim Ivireanul, în „Istorii bisericeşti. Studii şi articole", Editura Magic Prinţ, Oneşti, 2019, p. 387-389.

370 Alexandru Piru, Literatura română veche, Editura pentru literatură, Bucureşti, 1962, p.273.

371 Ion Marian Croitoru, Sfîntul Antim Ivireanul-apărător al legii strămoşeşti, Editura Praxis a Episcopiei Rîmnicului, 2019, p. 13. Vezi şi loan St. Lazăr, Sfântul Antim Ivireanul - episcop al Râmnicului, în „Analele Râmnicului", nr. 1, Râmnicu Vâlcea, 2023, p. 55.

372 Athanasie Mironescu, op.cit, p. 90.

373 loan Dură, op.cit., p. 400.

374 Virgil Molin, Tiparniţa de la Rîmnic în timpul episcopului Ioanichie, în .Mitropolia Olteniei", nr. 3- 4.1963 (XV), p. 190-191.

______
#memoriavalceana #bibliotecivalcene #istorielocala #mostenireculturala #Valcea #Educație #Valceaculturalheritage #Valceaculturalmemory #istorielocalavalcea #ramnicuvalcea #judetulvalcea #biblioteca #bibliotecaonline #nevedemlabiblioteca #bvaav #BibliotecaVirtualaaAutorilorValceni #AntimIvireanul #ArhiepiscopiaRâmnicului #episcopiiRamnicului #manastire #Ortodoxia #BOR #monahism #monah #calugar #credinta #BisericaOrtodoxaRomana