«...Boierii Zătreni
pentru o mai completă informare asupra tabloului social al
trecutului acestei aşezări (referire la satul Mierea al com. Crușeț/ jud. Gorj, unde Zătrenii au avut moșii - n. V.S.), trebuie să subliniem locul şi rolul dominant al boierilor Zătreni, cu moşii în satele din Slăvuţa şi Mierea Bimicii.
Deşi lista poate fi incompletă, îi redăm mai jos:
- Constantin Zătreanu, stolnic, brat paharnicului Brăiloiu (frate);
- Dincă Zătreanu, stolnic;
- Preda Zătreanu, vornic în 1730
- Radu Zătreanu 1754 (nu se menţionează rangul boieresc)
- Costache Zătreanu (în 1839 reprezentat în Obşteasca Adunare);
- spătar Zătreanu - sârdar Dumitrache Zătreanu
- armăşoaica Linca Zătreanu (Elena, soţia armaşului...)
- vistierul Ştefan Zătreanu
- Zamfirache Zătreanu şi Maria Zătreanca, pentru care nu se arată rangurile boiereşti).
În comuna Zeicoi: Nae şi D-tru Zătreanu, moşieri şi un colonel Dinu Zătreanu.
Revenind la primul dintre Zătreni, stolnicul Constantin Zătreanu, cu privire la care se menţionează că este frate cu Brăiloiu, deşi numele diferite contrazic o asemenea rudenie, trebuie să arătăm că rudenia acestora este reală. Brăiloiu Nicolae, născut Zătreanu în 1788, a fost adoptat la 16.06.1801 de Dumitrache Brăiloiu, căsătorit cu Uţa Măriuţa.
Acest Nicolae Brăiloiu (Zătreanu), căsătorit cu Zoe Vlădoianu, a ajuns la rândul său mare Agă, paharnic şi Preşedinte al Curţii de Apel Craiova. A avut 4 copii, dintre care Casia, căsătorită cu vornicul Ruset Radu Răducanu, cu care a avut 6 copii. Dintre aceştia, Roseti Dumitru a fost tatăl scriitorului Radu Rosetti iar Maria Rosetti a fost căsătorită cu scriitorul Iacob Negruzzi; Roseti Ana a fost
căsătorită cu Titu Maiorescu iar Roseti Zoe, căsătorită cu Achile Bengescu. Una din cele două fiice ale acestora, Zoe, s-a căsătorit cu Ion Cămărăşescu.
Este astfel o realitate că Zătrenii nu au fost doar mari moşieri, mari dregători şi ctitorii unor biserici răspândite în toată Oltenia, dar şi înaintaşii unor mari personalităţi ale culturii româneşti.>>
(Sursă selecție – vol. Mierea Birnicii/ Istorie și legendă/ autori: Luță Ana & Luță Ilie, Editura Universitaria, Craiova, 2009)
&&&
Cula Zătreni (imagine interbelică - prima foto, cu grupul din fața clădirii)
,,În 1754, Radu Zătreanu a construit în apropierea Bisericii Sfântul Nicolae o locuință, numită în prezent Cula Zătreanu. Este o locuință feudală fortificată, ridicată pe un beci boltit semicircular, cu ferestre de tragere și ziduri groase de 80 de cm. Camerele de locuire sunt așezate la primul și al doilea nivel. La ultimul nivel se păstrează holurile originare cu bolți semicilindrice, încăperi cu bolți mănăstirești și un foișor cu stâlpi de cărămidă și arcade trilobate, cu o largă perspectivă asupra văii Oltețului.
În perioada interbelică, Cula împreună cu cele 500 de hectare a fost achiziționată de către Hristea Boicescu care a extins-o transformând-o în conac.”
&&&
...în secolul XX, aceștia au extins cula, adăugându-i un corp nou, de dimensiuni importante. După al Doilea Război Mondial, reședința a devenit sediu de I.A.S. local. După 1990 a fost scoasă din uz. Cula propriu-zisă este constituită din corpul vechi, cu trei nivele, al conacului acum modificat de familia Boicescu. Zidurile acestui corp au 80 cm grosime, fiind mult mai groase decât ale extinderii. Cula are la nivelul de bază beciul boltit. Încăperile de locuit sunt la nivelurile superioare. Una din camerele nivelului doi este acoperită cu o boltă mănăstirească. La nivelul trei se află un foișor de observație. Gurile de tragere se află la nivelul beciului și al etajului I. Extinderea importantă a reședinței care a fost realizată la începutul secolului XX, este dezvoltată pe lungime, către est, pe două niveluri, care preiau elementele decorative sobre ale vechii cule. Monumentul istoric apare pe Lista 1991-1992: 39B0373; Lista 2010: cod LMI VL-II-m-B-09977; LMN VL-II-m-B-09977. Datarea: 1754, cu adăugiri sec. XX. Categorie valorică B.. Ca adresă (localizare): Sat Zătreni nr. 46, comuna Zătreni, județul Vâlcea Acces se face pe drumul național 67B Târgu Jiu – Drăgășani, la circa 50 km de Drăgășani, în localitatea Zătreni; sau din drumul național 65C Craiova- Horezu, în dreptul localității Giulești, indicator către Târgu Jiu, circa 20 km. Ca informație importantă: Cula Zătrean (stare de conservare Medie), nu se află în circuitul public.
Dar viitorul sună bine, așa că, prin programul PNRR, patru cule vor fi renovate: cula Zătreanu din Zătreni (jud. Vâlcea), cula Tudor Vladimirescu din Cerneți (jud. Mehedinți), ansamblul culei Duca din Măldărești (Vâlcea) și cula Glogovenilor din Glogova (jud. Gorj). Or, iată cum tot atâtea muzee pot apărea pe un traseu turistic nou și interesant...” - Citește tot...
&&&
,,...cu mult timp in urmă, la ieşirea din fosta comună Văleni, Olteţul făcea un cot spre apus prin punctul Milioara, apoi continua spre sud până in dreptul conacului Zătreanu, apoi tăia spre sud-est până în dreptul dealului Nanciu de unde îşi continua drumul prin actuala albie. Câmpia cuprinsă între cele două dealuri era o luncă acoperită de tufişuri de salcâmi, plopi, sălcii şi arini greu de trecut constitiund locuri greu accesibile pentru locuinţe omeneşti. Ultima parte din această luncă a fost defrişată, terenul asanat şi redat agriculturii in anul 1966 (Lunca Benescului). La cotul Olteţului pe un teren mai ridicat şi apărat pe deoparte de cursul râului Olteţ, Radu Zătreanu frate cu Preda Zătreanu, construieşte un castel medieval care renovat se mai păstrează şi astăzi. Anul 1756. Castelul avea o minunată poziţie geografică şi strategică fiind apărat pe două părţi de râul Olteţ, iar pe celelalte două de pădurile seculare din zonă care acopereau dealurile de apus şi care coborau până la apa Olteţului. Acest castel constituia un adăpost sigur şi un loc de refugiu în caz de invazie a turcilor.
Pe atunci satul era format din aşezările clăcaşilor şi se întindea la poalele dealului dinspre răsărit şi şoseaua ce lega oraşul de munte se afla pe partea stângă a râului Olteţ. În delimitarea satelor din acea vreme ne-o arată un hrisov semnat de Matei Basarab. Hrisovul lui Matei Basarab voievod şi tălmacit pă limba românească de tălmaciuitorul Dionisie Eclesiarhul, dascăl slovenesc coprinzând printre altele şi pentru hotarul Stanomiru; din hotarul Călimăneşti, din măgură Viişii pe sleama dealurilor de jos până la hotarul Făureşti şi Şerbăneşti cu Stanomireşti, in obârşia Văii Mialcii, în vale la baltă peste Olteţu, in mejdină cu balta din cotul hotarului Făureşti, gura Lăzului, matca obârşiei din dealul Gorunesei, peste deal de gura Gorunesei, drept în locul Fedeleşului, dealul Strâmbei, in matca drept, in matca Vâlcului in hotarul Poenari. Însă se ştie din capul Poenarilor, in matca Strâmbii.
Apoi in zilele lui Alexandru Voievod au cumpărat megieşii din Stanomireşti acest cap de la Poenari drept 1100 aspri
gata din apa Milcului până la Stanomireşti peste tot cum se scrie. După aceea din matca Milcului până la hotar
Bălăbani şi Zătreni. Si Poenarii au ales partea lui Ion din Zătreni peste Bunget şi matca Strâmibii.
8 mai 1636.
(C. Tamaș si altii. Monumente arhivistice vâlcene).
Aici nu departe de conacul lui Radu Zătreanu, Preda Zătreanu a ctitorit biserica cu hramul Sfântul
Nicolae in anul 1734 care se păstrează şi astăzi. Tot pe partea dreaptă a râului Olteţ şi nu departe de cele două
construcţii Ioniţă Zătreanu ctitoreşte biserica din lemn, biserică ce are hramul Sfântul Ioan Botezătorul.
La construirea acestor biserici s-au folosit lemnele de pe locul unde se află şi astăzi, deoarece aşa cum s-a arătat pădurea cobora până la râul Olteţ. Deşi a doua biserică a fost ctitorită in anul 1756 catapeteasma a fost lucrată cu două decenii înainte de meşteri iscusiţi din Gorj in stil brâncovenesc. În prezent această biserică este declarată monument istoric pentru catapeteasma sa ale cărei icoane sunt lucrate in fâşiuţe de aur.
O serie de icoane izolate au fost strânse prin anul 1925 de Theodor Demetrescu fost director al şcolii din Zătreni şi puse într-o ramă specială şi păstrate la şcoală până în anul 1950 când au fost predate bisericii de zid.
Preda Vornicul Zătreanu după 1700 stăpânea moşia de la Bălceşti până la Pârâieni. Urmaşii săi fiind destul de numeroşi (fraţi şi alte grade de rudenie), a făcut ca moşia să fie impărţită şi ca zestre şi au format noi familii. Ultimul descendent al familiei Zătreanu a trăit către sfârşitul secolului XVIII, s-a numit Iancu Zătreanu. El a jucat moşia la cărţi şi a murit cerşetor în oraşul Craiova. Astfel moşia vornicului Zătreanu a fost impărţită între o serie de boieri mai mici fară arbore genealogic unii dintre ei venind ca arendaşi sau aduşi de domnii fanarioţi veniţi din localitatea Tetovo din Macedonia. Noii stăpâni ai moşiei din satul Bugiuleşti au fost familia Tetoianu cel care a dat numele comunei Tetoiu. Un descendent al familiei Tetoianu a stăpânit o mică moşie in Zătreni pe la sfârşitul secolului XIX, fiica lui pe nume Mita căsătorită Florescu a stăpânit moşia până în preajma celui de al doilea război mondial, când a început să o înstrăineze. După terminarea războiului nepoata lui Ştefan Tetoianu, Margo căsătorită Bratu a vândut ce a mai rămas din moşie până la naţionalizare...” - Citește tot...
Valentin Smedescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu