Ne este imposibil, în acest moment, să publicăm în online întregul «Anuar al Seminarului Sf. Nicolae Râmnicul Vâlcii pe anii 1925» (255 p. A4, corp de literă mic și fără spațiere între rânduri, tabele etc.), însă - mai ales din ,,tabla de materii”, din ,,mesajul” episcopului Nifon Craioveanu, din ,,scrisoarea de înaintare” a directorului pr. Constantin Grigore și din fotografiile vechi (de asemenea din lucrare) – deslușim bine pe ce baze, călăuzit de ce principii și cum funcționa, de fapt, Seminarul Sf. Nicolae: cu bibliotecă, laborator, muzeu, loturi cultivate agricol (incl. la Govora), ateliere, teren de sport, internat cu sală de mese etc., dar mai ales cu o «curriculă»* (de neimaginat în deceniul programului ,,România Educată”): cu activități (incl. extrașcolare) excelent gândite (cu raportare de statistici, cu indicatori de performanță etc.) și mai ales cu multă, multă responsabilitate socială și dragoste de învățătură nu doar bisericească...
În sfârșit, am selectat pentru azi și redăm mai jos impresiile elevului-seminarist Dumitru Bălașa (pentru mai tinerii noștri cititori: n. în Gușoeni/ 1 aug. 1911, cu studii secundare la seminarul teologic din Râmnicu-Vâlcea, între 1923-1931 - mai multe, în descrierea capturii aferente), care, alături de 70 colegi, a plecat pe jos din Râmnic într-o ,,excursiune la Stănișoara”, lăcașul de cult secular din Muntele Cozia.
