Cula Zătreanu/ Conacul Boicescu

Câteva lucruri cu adevărat importante, dintre care unul schimbă sensibil povestea rostogolită repetat pe Internet: o cercetare dendrocronologică publicată recent nu confirmă prin lemnul analizat anul 1754, ci identifică o amplă etapă de transformare în 1858–1859.

Am exclus din căutare rezultatele identificabile în #memoriavalceana/ #istorielocala (materialele care reproduc texte/ cercetări pe care deja le-am prezentat).

Denumirea „Conacul Boicescu” poate produce confuzie: nu este vorba pur și simplu despre două clădiri fără legătură, ci despre un ansamblu rezultat prin încorporarea și extinderea vechii cule într-o reședință mult mai mare.

Cula Zătreanu a pornit de la un nucleu vertical, compact și fortificat, destinat deopotrivă locuirii și apărării. În secole, acest nucleu a fost extins cu scări, pridvoare, dependințe și corpuri rezidențiale, devenind treptat ansamblul cunoscut drept Conacul Boicescu.

Important: ceea ce vedem în fotografiile din secolul XX nu mai este cula originară în forma ei inițială, ci rezultatul suprapunerii mai multor faze constructive.

Cea mai importantă descoperire: analiza lemnului

Studiul științific cel mai nou este: Ileana Burnichioiu, Boglárka Tóth, István Botár, „Analize dendrocronologice la culele din Groșerea (Gorj) și Zătreni (Vâlcea)”.

Au fost analizate 16 probe de lemn din Cula Zătreanu. Concluzia este foarte importantă:

— probele nu au furnizat confirmarea dendrocronologică a construcției din 1754;
— cea mai mare parte a lemnului analizat din șarpantă și din planșeul podului provine din stejari tăiați în iarna 1858–1859;
— rezultatul indică o campanie majoră de transformare și extindere imediat după mijlocul secolului al XIX-lea;
— această etapă era insuficient cunoscută înaintea analizei.

Studiul nu dovedește că nucleul din 1754 n-a existat. Dovedește numai că lemnul accesibil și analizat aparține în principal transformării din 1858–1859. Pentru datarea absolută a nucleului originar ar fi necesare probe conservate sigur din prima fază sau cercetarea arheologică a zidăriilor. (Sursa: Studiul dendrocronologic și aparatul său critic 

Istoria tradițională și ceea ce poate fi documentat/ Familia Zătreanu
Tradiția istoriografică spune că:

— familia Zătreanu era o familie boierească vâlceană atestată în secolele XVII–XVIII;
— vornicul Preda Zătreanu stăpânea la începutul secolului al XVIII-lea o întinsă moșie în zona Bălcești–Zătreni–Pârâieni;
— după împărțirea proprietăților familiei, Radu Zătreanu, fratele lui Preda, ar fi ridicat în 1754 locuința fortificată.

Cercetarea genealogică de bază este: Gheorghe Lazăr, „Neamul boierilor Zătreanu (secolele XVII–XVIII)”, Arhiva Genealogică, VI (XI), nr. 1–4, 1999, pp. 211–228.

Acest studiu trebuie considerat sursa principală pentru familie, înaintea relatărilor ,,turistice”.

Povestea pierderii la cărți

Versiunea răspândită online afirmă că un urmaș, Iancu Zătreanu, ar fi pierdut cula și jumătate din moșie la jocul de cărți, înainte de Crăciunul anului 1810.

Potrivit unei tradiții locale reluate în literatura recentă, Iancu Zătreanu ar fi pierdut la jocul de cărți cula și o parte a moșiei, în anul 1810. Problema este că aproape toate articolele actuale reproduc aceeași relatare, fără să indice actul, mărturia contemporană ori prima sursă tipărită.

Nici formulările despre „dueluri, iubiri nefericite și trădări” nu sunt susținute (în materialele găsite) prin trimiteri verificabile.
Cronologia trebuie cercetată ținând cont că dacă familia Boicescu intră efectiv în posesie abia spre sfârșitul secolului al XIX-lea, ,,pierderea” din 1810 nu explică singură trecerea directă Zătreanu–Boicescu. Între cele două momente este probabil să fi existat una sau mai multe transmisiuni de proprietate.

Etapele constructive

Cula Zătreanu a avut inițial forma unei locuințe boierești fortificate, cu aspect de turn, atribuită tradițional lui Radu Zătreanu și datată în anul 1754. Această datare nu a fost însă confirmată dendrocronologic. Analiza lemnului a demonstrat existența unei importante etape de transformare și extindere în anii 1858–1859. Spre sfârșitul secolului al XIX-lea, proprietatea a ajuns la familia Boicescu, care a mărit și a modernizat reședința, încorporând vechea culă în ansamblul cunoscut ulterior drept Conacul Boicescu. După 1945, clădirea a fost naționalizată și folosită ca sediu al unei întreprinderi agricole de stat, iar după 1990 a fost abandonată și s-a degradat. În perioada recentă, ansamblul a intrat într-un amplu proces de conservare, restaurare și refuncționalizare, în cadrul proiectului turistic „Ruta Culelor”.

Arhitectura originară

Corpul vechi are trei niveluri și se diferențiază de extinderile ulterioare prin zidurile de aproximativ 80 cm grosime.

Elementele caracteristice:
— beci boltit la nivelul inferior;
— guri de tragere la nivelul beciului și al primului etaj;
— încăperi de locuit la nivelurile superioare;
— bolți semicilindrice;
— o încăpere cu boltă de tip „mănăstiresc”;
— foișor cu stâlpi din cărămidă și arcade trilobate;
— deschidere vizuală asupra văii Oltețului;
— scară și dependințe adăugate pe fațadele laterale;
— pridvor adăugat în cursul transformărilor succesive.

O descriere relativ sobră se găsește în proiectul de inventariere „Cule în lumină”, care consemnează și trecerea la familia Boicescu, utilizarea ca sediu I.A.S. și scoaterea din uz după 1990. (Sursa: Fișa „Cula Zătreanu”)

Familia Boicescu

O informație mai rar întâlnită este apariția arendașului Mitiță Boicescu, descris în sursele secundare ca provenind din Bulgaria. El ar fi dobândit o parte importantă a moșiei și ar fi împărțit-o ulterior între cei patru copii: Maria, numită și Mița; Elena; Marieta; Traian.
Genealogia apare în materialul dedicat Casei Boicescu din Craiova, care face legătura cu proprietatea din Zătreni.

Trebuie verificat în ce măsură termenul „a acaparat”, folosit de unele articole, descrie un fapt juridic demonstrat sau este doar o judecată transmisă prin tradiția familiei. Pentru o prezentare istorică prudentă, mult mai corect ar fi să consemnăm că, spre sfârșitul secolului al XIX-lea, o parte importantă a fostei moșii Zătreanu a intrat în stăpânirea familiei Boicescu, al cărei înaintaș, Mitiță Boicescu, fusese arendaș al domeniului.

Fotografii vechi identificate

Am găsit două fotografii de arhivă importante, reproduse după volumul: Radu Crețeanu și Sarmiza Crețeanu, Culele din România, București, Editura Meridiane, 1969, colecția „Monumentele patriei noastre”, 51 de pagini, tiraj 1.540 de exemplare.

Fotografiile reprezintă:
1. „Cula din Zătreni, jud. Vîlcea; vedere dinspre răsărit”;
2. „Cula din Zătreni; vedere dinspre miazănoapte”.

Nu este indicat anul exact al fotografierii. Putem spune sigur doar că au fost publicate în 1969; imaginile pot fi ceva mai vechi. Nu trebuie confundată mențiunea „fotografie realizată în anul 1925” de pe aceeași pagină: aceea aparține fostei cule din Crainici, nu Culei Zătreanu.
Aceste două fotografii sunt, deocamdată, cele mai vechi reprezentări ale Culei Zătreanu pe care le-am găsit cu o sursă tipărită identificabilă. Fotografiile sunt foarte utile fiindcă arată limpede ansamblul rezultat din extinderi: în imaginile de epocă se poate distinge corpul vertical al vechii cule de părțile rezidențiale adăugate ulterior.

Ce ar trebui evitat/ corectat sau măcar nuanțat (explicat clar) în relatările curente de pe Internet

— „Singurul castel medieval din județul Vâlcea” – este o formulare turistică improprie. Cula este o locuință boierească fortificată, iar datarea tradițională în 1754 o plasează în epoca premodernă, nu în Evul Mediu propriu-zis.
— „Construită cu certitudine în 1754” – aceasta este datarea tradițională și cea din LMI, dar nu este confirmată de analiza dendrocronologică disponibilă.
— „Pierdută la cărți în 1810” – tradiție repetată, dar pentru care nu am găsit încă documentul originar.
— „Preluată direct de familia Boicescu după jocul de cărți” – cronologia nu susține o asemenea trecere directă.
— „Extinsă numai în secolul XX” – analiza lemnului dovedește o intervenție majoră deja în 1858–1859.
— „Conacul Boicescu a fost construit integral la începutul secolului XX” – ansamblul cuprinde faze mai vechi și trebuie descris ca rezultat al unor transformări succesive.

Sursa pozelor vechi și coperta, așadar: Radu Crețeanu și Sarmiza Crețeanu, Culele din România, București, Editura Meridiane, 1969, colecția „Monumentele patriei noastre”.

Identificarea monumentului
— Denumire oficială: Cula Zătreanu; apare frecvent și ,,Cula din Zătreni”, Conacul Boicescu sau Castelul din Zătreni.
— Adresă: satul Zătreni, nr. 46.
— Coordonate aproximative: 44°46′03″ N, 23°50′51″ E.
— Cod în Lista Monumentelor Istorice: VL-II-m-B-09977.
—Clasare: monument de arhitectură, categoria valorică B.
— Datarea înscrisă tradițional în LMI: 1754, cu adăugiri în secolul al XX-lea. (sursa: Fișa sintetică a monumentului)