,,Căpitane, nu fi trist...”/ Horezu 1937 > Brezoi/ 1944

Căpitane, nu fi trist...*
#Horezu/ 1937 > #Brezoi/ 1944
la 𝒅𝒐𝒂𝒓 șapte ani după ce poetul (legionar) #RaduGyr era oprit de jandarmi (,,la Horez”) ,,să ţină o conferinţă la R. Vâlcea”...
...țărănist-comunistul #CarpGreceanu (im)punea la Brezoi un primar-țăran și un ajutor de primar-muncitor...
pe fond sonor de imn despre ,,sfânta tinerețe”, #PărinteascaDimândare și #limbabătrână (legionară, ulterior comunistă etc.)... ,,Căpitanul inspectează magazinul legionar (din Silistra) mare, bogat, frumos şi gospodăresc aşezat... ...e o plăcere să vezi cum începători în ale negustoriei au ştiut să dea o atât de întreagă şi de bine închegată organizare...” ,,Adunarea (din Brezoi) alege din partea ţăranilor pe harnicul gospodar Nicolae Don, iar din partea muncitorilor pe tovarăşul Petre Ciortan, vicepreşedinte al sindicatului muncitoresc „Lemn şi Forestieră“...
❯❯❯ precedentul context istoric propice ,,continuității” oamenilor, metodelor și reflexelor totalitare — ,,reîncarnate” ciclic sub câte o nouă etichetă ideologică (completare resurse #memoriavalceana)
<<

<<

Toată ţara e prinsă de frigurile electorale. Pretutindeni se agită profitorii ultimilor douăzeci de ani de politicianism desfrânat încercând să-şi apere agonisita. În sute de adunări electorale, s’au ţinut Duminică mii de discursuri, spunându-se zeci de mii de minciuni. N’a mai rămas bun lăsat de Dumnezeu pe pământ, în apă, sau sub pământ pe care politicianii să nu se fi legat că-l vor împărţi alegătorilor lor, dacă vor veni la putere. N’a mai rămas adversar neînjurat şi nemurdărit pe drept sau pe nedrept.
De câteva săptămâni nu poţi rezolva nimic în ministere şi mai ales la prefecturi şi primării dacă nu e în legătură cu «campania electorală». Nimeni nu-şi mai caută de treabă.


BĂTĂLIA COMERŢULUI LEGIONAR

Ba tot mai e cineva: sunt legionarii.

Cu toată lupta aprigă pe care o duc şi pe tărâmul electoral, făcând să-l vadă şi să-i cunoască ultimul sătuc din România, ei nu uită că toată agitaţia electorală e trecătoare, stearpă şi fără spor pentru neam şi că singurile lucruri care rămân sunt cele constructive.
În lupta constructivă legionară, astăzi este în primul plan comerţul legionar.
Numai în Decembrie s’au deschis trei noi mari drumuri de atac economic. La Bacău, la 1 Decembrie, s’a deschis o mare băcănie, singura băcănie românească de acolo. La Bucureşti, la 9 Decembrie un magazin de manufactură aşezat chiar în clădirea neterminată a viitorului sediu legionar şi-a început activitatea.

În sfârşit, la 12 Decembrie la Silistra s’a sfinţit un mare consum legionar.

Voinicii Macedoneni îşi salută Căpitanul

Duminică de dimineaţă a plecat din Bucureşti în o coloană de automobile încărcate de legionari mai ales macedoneni. În fruntea ei Căpitanul totdeauna prezent când e vorba de o realizare a comerţului legionar.
Când a fost să se treacă Dunărea cu bacul, Căpitanul l-a găsit prea greoiu şi sărind sprinten într’o barcă s’a pus să vâslească voiniceşte în susul apei.
Când coloana de automobile s’a apropiat de Silistra s’a arătat de departe un pâlc de călăreţi ieşiţi ca cercetaşi.

La intrarea în Silistra trei sute de călăreţi au strigat într’un glas: «Să trăieşti Căpitane! Să trăiască Legiunea!»

Din piepturile voinice ale neînfrânţilor fii ai Pindului salutul legionar suna parcă şi mai hotărît decât altă dată.

Legionarii macedoneni a căror viaţă a fost o lungă luptă cu neamurile vrăjmaşe, stăteau drepţi pe caii lor vioi în largile haine albe cu mânecile în vânt.
O alee albă de curăţenie sufletească dar şi un zid de trupuri şi de suflete care ştiu ce e credinţa până la moarte şi dincolo de moarte.Un neam de luptători care totdeauna au ştiut să asculte, îşi salutau Căpitanul. Şi urarea legionară se prefăcea la ei într’un straşnic legământ şi o nestrămutată afirmaţie:
«Vei învinge Căpitane!
Va învinge Legiunea!»
Şi sutele de legionari macedoneni se încolonează disciplinaţi într’un măreţ alaiu făcându-şi intrarea în cetatea Dârstorului.
În piaţa oraşului un careu de peste o mie de legionari în front îşi salută Căpitanul. În jur toată populaţia oraşului se îngrămădeşte acoperind întreaga piaţă şi chiar acoperişurile caselor din jur.


Peste cinci mii de oameni au ţinut să fie de faţă la această mare sărbătoare românească.
Costumele legionarilor macedoneni fac un zid alb în jurul Căpitanului.
Sunt acolo tineri voinici cu ochii înflăcăraţi şi cu sufletul gata de luptă şi de jertfă. Şi sunt bătrâni căliţi în lupte pe care nimic nu i-a oprit şi nu-i va opri în calea lor.
Minunatele costume de domniţă ale nevestelor şi fetelor cu frunţile încununate de coroane de aur frumos lucrate dau şi mai mare splendoare sărbătorii.


DUMNEZEU BINECUVINTEAZĂ LUPTA

În faţa Consumului legionar preoţii Popescu, Lauric şi Anghel în frunte cu părintele protopop Slivineanu fac o frumoasă slujbă de sfeştanie.
Capetele plecate numai în faţa mărirei lui Dumnezeu se roagă în tăcere. Şi din Înaltul Cerului se simte coborând marea Lui binecuvântare.
După ce Căpitanul sărută S-ta Cruce, părintele Slivineanu ţine o scurtă şi inimoasă cuvântare.
«N’am venit aici numai ca să sfinţesc un locaş de muncă ci ca să sfinţesc o idee».
«Ce fac legionarii azi trebuia de mult făcut de noi toţi cei mai bătrâni. Toţi suntem vinovaţi că ne-am făcut feciorii funcţionari în loc să-i îndrumăm spre negustorie».
«Să nu vă lăsaţi. Oricare ar fi greutăţile să nu daţi înapoi. Să nu se mai poată spune că Românul uşor începe dar şi mai uşor se lasă de treabă. Aveţi datoria să biruiţi».
Când preotul termină cuvântarea, legionarii toţi se îndreaptă într’un gând spre cei căzuţi. Imnul legionarilor căzuţi răsună mai cu înţeles în mijlocul prietenilor şi tovarăşilor lui Sterie Ciumetti.
În sfârşit aşteptat cu nerăbdare de toţi răsună scurt ca o poruncă cuvântul Căpitanului.


Cuvântul Căpitanului


CAMARAZI,
«După două mii de ani şi pentru alte două mii de ani legionarul pune pasul său pe străvechiul pământ al Dobrogei.
În urma lui vor rămâne oraşe, biserici, monumente, şosele, fabrici şi holde pline de aur.
Duşmanilor cari ne stau în cale, am datoria, dintr’o creştinească pornire a inimii să le spun:
Nu vă opuneţi, căci Dumnezeu este cu noi şi pasul nostru merge pe linia unui mare destin românesc».
Legionarii cântă Imnul Tinereţii Legionare şi «Părinteasca Dimândare» cântec legionar în dialect.
Căpitanul inspectează magazinul legionar mare, bogat, frumos şi gospodăresc aşezat. E o plăcere să vezi cum începători în ale negustoriei au ştiut să dea o atât de întreagă şi de bine închegată organizare.
Căpitanul dă vânzătorilor, mai toţi tineri legionari armâni, sfaturi cum să se poarte cu lumea.
O poruncă a Căpitanului rupe rândurile într’un iureş neînfrânat. Toţi vreau să fie cât mai aproape, să-l vadă, să-l audă.
O masă macedoneană ne strânge pe toţi în casa unui camarad.
Bătrâna lui mamă, a avut şapte feciori. Şase din ei au căzut luptând pentru neam în Macedonia sau luptând cu viaţa. Mai are un fecior. Unul singur: legionar.
Şi e fericită să i-l dăruiască şi pe acesta Căpitanului înainte de a-şi încheia viaţa îndurerată.
În cetatea Dârstorului au intrat din nou legionarii.

Sursa: «O nouă realizare a comerţului legionar/ Consumul legionar din Silistra/ Cuvântul Căpitanului»/ „Buna Vestire”, anul II, nr. 242, miercuri, 15 Decembrie 1937, p. 2.

Teroarea la Vâlcea

Fiecare judeţ îşi are nemernicii lui. La Vâlcea prefectul Eugen Băcescu terorizează judeţul după un sistem tipic; bandele de bătăuşi colindă satele în lung şi’n lat. La Horez legionarii au fost de 2 ori atacaţi.

Prima dată a fost rănit la cap legionarul Marinescu-Malaia. A doua oară Sâmbătă 11 Decembrie o ceată numeroasă de primari şi consilieri comunali au atacat tot din ordinul prefectului Băcescu sediul legionar din Horez, vociferând şi aruncând cu pietre.
A fost rănit camaradul Văleanu.

D. Prof. Radu Gyr, trebuind să ţină o conferinţă la R. Vâlcea, Vineri 10 Decembrie, a fost împiedecat de jandarmi tot la Horez — să-şi continue drumul.

Toţi şofeurii din târg au fost chemaţi la postul de jandarmi şi ameninţaţi că li se vor ridica permisele dacă vor transporta la Râmnic pe d. prof. Radu Gyr.

Peste tot în cuprinsul judeţului se petrec aceleaşi abuzuri şi ilegalităţi. Acelaşi prefect — Eugen Băcescu — a convocat pe primari şi jandarmi dându-le ordin să tragă în legionari fără nici-o teamă.

La administraţia financiară prefectul Eugen Băcescu a ameninţat funcţionarii că-i dă afară dacă va afla, că nu numai ei, — dar chiar rudele lor sunt simpatizanţi legionari sau legionari.
Le-a dat ordin să se despartă de familie şi prietenii lor în cazul când aceştia nutresc simpatie pentru Legiune. Până unde vrea să meargă d. Eugen Băcescu? Ce vrea să facă d. prefect Eugen Băcescu?

D. Eugen Băcescu loveşte necontenit în legionari.

Notaţi faptele şi mişeliile d-lui prefect Eugen Băcescu.
Sursa: „Buna Vestire”, anul II, nr. 242, miercuri, 15 Decembrie 1937, p. 2.


&&&


<<



După răsturnarea guvernului, în care ţara nu mai putea avea încredere, din pricina uneltirilor fasciste ale ministrului Aldea, populaţia comunei Brezoiu-Vâlcea s’a adunat la primărie ca să aleagă primar şi ajutor de primar. În faţa adunării a luat cuvântul muncitorul Carp Greceanu* care a spus că muncitorimea şi ţărănimea din România au dovedit că sunt în stare să lupte cu sorţi de izbândă împotriva duşmanilor lor. Lupta trebuie dusă mai departe cu o vigoare din ce în ce mai mare, ca ţara să fie liberată de toţi cei ce o apasă.

Ţăranii şi muncitorii trebuie să lupte fără încetare, ca la conducerea statului să ajungă cât mai mulţi oameni ai muncii, pentrucă numai aşa poporul va scăpa de sărăcia şi întunericul în care l-au ţinut jefuitorii săi. Vorbitorul îndeamnă pe cei de faţă să înlăture administraţia comunală antonesciană şi să pună în fruntea comunei un muncitor şi un ţăran, ca semn al unirii ţării muncitoare şi pentru apărarea intereselor tuturor celor ce muncesc pe ogoare sau în fabrici.

Adunarea alege din partea ţăranilor pe harnicul gospodar Nicolae Don, iar din partea muncitorilor pe tovarăşul Petre Ciortan, vicepreşedinte al sindicatului muncitoresc „Lemn şi Forestieră“.

În deplină înţelegere, muncitorii şi ţăranii au hotărît ca Nicolae Don să fie primar, iar Petre Ciortan, ajutor.

A luat apoi cuvântul primarul Nicolae Don, care mulţumeşte adunării pentru alegerea sa şi făgăduieşte că-şi va îndeplini sarcina aşa cum trebuie s’o îndeplinească un ţăran faţă de fraţii săi de trudă.

Ajutorul de primar Petre Ciortan spune că, aşa cum a dus lupta cinstită pentru drepturile muncitorilor, va şti ca împreună cu alesul ţăranilor să apere interesele comunei.

Mai ia cuvântul muncitorul Carp Greceanu, ca să-şi arate bucuria pentru izbânda democraţiei împotriva fascismului, hitlerismului şi legionarismului, prin unirea muncitorilor din fabrică şi a ţăranilor muncitori de pământ. Aşa cum şi-au dat mâna acum, pentru a alege pe reprezentanţii lor fireşti la conducerea comunei, ei vor şti să rămână uniţi pentru a înfăptui victoria deplină a Frontului Naţional Democrat.

Mulţimea s’a împrăştiat în cea mai deplină ordine, în ciuda încercărilor de turburare, a celor câţiva legionari din comună conduşi de colonelul Urziceanu.

>>

— Sursa: «Se înfăptueşte unirea muncitorilor şi a ţăranilor» „Scânteia”, noiembrie 1944.


____________________

*Carp Greceanu pare să fie un personaj mult mai important — și mai ambiguu — decât lasă să se înțeleagă articolașul din „Scânteia”. În mod aproape sigur, el nu era un simplu „muncitor”, așa cum îl prezintă ziarul în noiembrie 1944, ci un învățător și activist politic cu o carieră începută în perioada interbelică și continuată rapid în aparatul noului regim.

Ce se poate stabili deocamdată:

A fost învățător și director al unei școli din Brezoi. În 1929 apare și între revizorii școlari vâlceni, ceea ce indică deja o poziție profesională mai importantă decât aceea de simplu cadru didactic. Istorie locală – învățământul vâlcean interbelic


A fost activ în Asociația Învățătorilor din județul Vâlcea, unde este menționat ca secretar. În decembrie 1936 publica în revista „Învățătorul” articolul „Cum trebue să fie revista Asociaţiei Învăţătorilor”. Studiu despre presa profesională interbelică


Înainte de 23 august 1944 ar fi fost apropiat de Partidul Național Țărănesc, nu comunist ilegalist. O cercetare despre comunismul vâlcean îl caracterizează explicit drept fost „țărănist”. Aceasta face posibil ca apropierea lui de comuniști să fi fost una produsă în împrejurările tulburi din august–toamna 1944, nu rezultatul unei activități comuniste clandestine îndelungate.

În zilele imediat următoare lui 23 august 1944, locuința lui din Brezoi apare ca punct de întâlnire sau refugiu al activiștilor comuniști. La Brezoi ar fi existat un nucleu de numai aproximativ 40–60 de persoane, în jurul căruia activa Greceanu.

Potrivit unui studiu întemeiat pe documente ale Securității, Carp Greceanu ar fi fost șef al rezidenților Serviciului de Informații al Armatei, devenind ulterior director general în Ministerul Învățământului.

Articolul din „Scânteia”, din noiembrie 1944, îl surprinde conducând politic adunarea de la Brezoi și pledând pentru instalarea în fruntea comunei a unui muncitor și a unui țăran.


Ascensiunea sa ulterioară a fost foarte rapidă. În 1948 apare în acte oficiale drept director al învățământului primar, prezidând comisii din Ministerul Învățământului. În octombrie 1948 era președintele Comisiei pentru Învățământul Muncitoresc. Monitorul Oficial, 18 august 1948, Monitorul Oficial, 23 octombrie 1948

Cea mai surprinzătoare informație este însă alta: un studiu bazat pe documente ale Securității îl numește pe Carp Greceanu „fostul șef al rezidenților S.I.A.”, devenit ulterior director general în Ministerul Învățământului. Un fost informator îi scria lui Greceanu în 1948, apelând la relațiile sale din București pentru reluarea unei operațiuni informative. Vasile Rus, „Martirii din Dealul Crucii”

Această informație trebuie verificată direct în documentele de arhivă citate de autor, dar, dacă identitatea este confirmată fără dubiu, traseul său devine remarcabil: învățător și fruntaș profesional → țărănist → om al serviciilor de informații → organizator al nucleului procomunist din Brezoi → director general în Ministerul Învățământului comunist.

Mai apare și o legătură genealogică importantă: Carp Greceanu ar fi fost bunicul lui Eugen Florescu, viitor redactor-șef al „Scânteii tineretului”, membru al CC al PCR și unul dintre oamenii de încredere ai Elenei Ceaușescu în domeniul ideologiei, presei și culturii. Deocamdată, această filiație provine din literatura locală și ar trebui confirmată prin documente de stare civilă. Ne-o confirmă însă prof. dr. Sorin Oane (,,Carp Greaceanu este bunicul lui Eugen Florescu, mare hingher ideologic comunist din perioada Ceauşescu 46; până la 23 august 1944, Carp Greceanu a fost la ţărănişti.” - Sorin Oane/ Istoria comunismului vâlcean până la 23 August 1944 )

O concluzie cu mare grad de certitudine: calificarea din „Scânteia” — „muncitorul Carp Greceanu” — este aproape sigur o ,,identitate propagandistică de circumstanță”. Sursele converg spre un cadru didactic, director de școală și activist cu experiență administrativă și politică. Eventual, termenul „muncitor” era folosit în sensul ideologic larg de „om al muncii”, dar cititorului i se induce limpede impresia că Greceanu era muncitor industrial.

Avem, așadar, un exemplu foarte bun despre cum presa comunistă începuse deja, în toamna anului 1944, să reconstruiască biografiile oamenilor potrivit rolului politic pe care trebuiau să-l joace…




_______________

* „𝗖ă𝗽𝗶𝘁𝗮𝗻𝗲, 𝗻𝘂 𝗳𝗶 𝘁𝗿𝗶𝘀𝘁! 𝗚𝗮𝗿𝗱𝗮 𝗺𝗲𝗿𝗴𝗲 𝗶𝗻𝗮𝗶𝗻𝘁𝗲 𝗽𝗿𝗶𝗻 𝗣𝗮𝗿𝘁𝗶𝗱𝘂𝗹 𝗖𝗼𝗺𝘂𝗻𝗶𝘀𝘁!” — epigramă atribuită lui Păstorel Teodoreanu, despre ,,continuitatea” oamenilor, metodelor și reflexelor totalitare sub o nouă etichetă ideologică.

**„Părinteasca Dimândare” — denumirea mai răspândită fiind „Dimândarea părintească” — este o poezie în limba aromână, scrisă în 1888 de Constantin Belimace, devenită în timp un imn neoficial al aromânilor. În aromână, „dimândare” înseamnă mai curând poruncă, îndemn solemn sau testament lăsat urmașilor; este tradus uneori și prin „mustrare”. Poezia îi leagă simbolic pe aromâni prin obligația de a-și păstra limba și identitatea. Cel care își abandonează limba strămoșească este supus unui blestem foarte aspru. În articolul din „Buna Vestire”, cântecul era intonat la Silistra de legionarii aromâni — numiți atunci „macedoneni” sau „armâni” — în prezența lui Corneliu Zelea Codreanu. Nu era însă, prin origine, un cântec legionar: mișcarea legionară a preluat un vechi imn identitar aromân și l-a integrat ceremonialului său politic. Poemul poate fi ascultat și în cunoscuta recitare a lui Toma Caragiu, el însuși aromân. Textul aromânesc și traducerea sunt disponibile în Vivliuteca armânească digitală

_____________
#memoriavalceana #bibliotecivalcene #istorielocala #Valcea #Educație #istorielocalavalcea #ramnicuvalcea #RaduGyr #legionari #judetulvalcea #UZPR #biblioteca #bibliotecaonline #nevedemlabiblioteca #BVaAV #BibliotecaVirtualaaAutorilorValceni
#Comunism #dictatura #IstoriaRamnicului #23August #CarpGreceanu #CorneliuZeleaCodreanu