O poveste aparent banală despre începutul Liceului de fete din Râmnicu Vâlcea (astăzi Colegiul Naţional „Mircea cel Bătrân”)

 dr. Sorin Oane

Abstract: A seemingly trivial story about the beginning of the Girls' High School in Râmnicu Vâlcea (today "Mircea the Elder" National College). From the beginning I want to say one thing bluntly. The founding date of the "Mircea cel Bătrân" National College, as a girls' high school, is... August 15, 1921. The "Mircea cel Bătrân" National College is wrong when it thinks that the year of its foundation is 1920. This is supported by the monograph of the high school, published in 1971 (monograph which was supposed to mark half a century since its foundation), which is the reference work of this school. But the authors of this book, Gheorghe Negoiţă and Victor Lăzărescu, are wrong, and the mistake results from... the book itself, because the authors interpret the facts "by ear", trying to give the institution a greater age than it actually has. Sure, I can understand the "patriotism" of the authors. The front article tries to shed light on this very beautiful story. (Explicații foto)

Keywords: girls' school, the history of girls' education in Vâlcea county, "Mircea cel Bătrân" National College, "Alexandru Lahovari" National College, Constantin Stănciulescu, Constantin Dissescu, Eliodor Conatantinescu, A. Penescu, the first mixed class (boys-girls) from Romania.

__________

 

De la început vreau să spun un lucru răspicat. Data întemeierii Colegiului Naţional „Mircea cel Bătrân”, ca liceu de fete, este... 15 august 1921. Colegiul Naţional „Mircea cel Bătrân” greşeşte când crede că anul întemeierii sale este 1920. Asta susţine monografia liceului, publicată în 1971 (monografie care trebuia să marcheze o jumătate de secol de la întemeiere), care este lucrarea de referinţă a acestei şcoli. Numai că autorii acestei cărţi, Gheorghe Negoiţă şi Victor Lăzărescu, greşesc, iar greşeala rezultă chiar din... carte, asta fiindcă autorii interpretează faptele „după ureche”, încercând să dea instituţiei o vechime mai mare decât o are în realitate. Sigur, pot să înţeleg „patriotismul” autorilor. În 2020, Colegiul Naţional „Mircea cel Bătrân” a aniversat cu mult fast 100 de ani de la întemeiere. Dar, din păcate, cei 100 de ani s-au împlinit în anul următor, 2021. Articolul de faţă încearcă să facă lumină în această poveste aparent banală, dar şi foarte frumoasă.

 

Dar dacă vorbim despre şcolile de fete din oraş, sunt mai multe probleme de rezolvat, respectiv, de când există în oraş:

1)    ...învăţământul primar particular şi de când cel de stat

pentru fete?

2)     ...învăţământul gimnazial particular sau de stat pentru

fete?

3)    ...învăţământul liceal de stat pentru fete?

1. ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR

a.  1855: apare învăţământul primar particular pentru fete (primul pension)

Prima şcoală primară de stat (clasele I-IV) a fost deschisă la Râmnicu Vâlcea la 12 mai 1832, primul învăţător al acesteia fiind Dumitru Serghiade. A predat aici până în 1835, când pleacă la Giurgiu, în locul său „la schimb” venind Toma Serghiescu. Între şcolarii care au frecventat şcoala încă din 1832 s-au aflat însă şi două fete (Smaranda lui Iordache Olănescu - era fiica unei familii ilustre rîmnicene, Iordache Olănescu va fi primar al Rîmnicului între 1844­-1846 - şi Evgheniţa lui Ghiţă Capeleanu - era fiica primarului de atunci al Rîmnicului, 1831-1832). Acestea au şi primit atestatele în 1836. (1) În 1834, şcoala era frecventată de... 20 de fete. În 1837, Serghiescu sublinia însă că din lipsă de locuri n-a putut primi 30 de copii sărmani „fiind locul ocupat de atâtea fete”. Opinează însă că această mixtare ar trebui desfiinţată. (2) Dar, foarte curând Eforia Şcoalelor (Ministerul Educaţiei de atunci) a impus obligaţia şcolilor să nu mai primească fete la cursuri, aceste şcoli neavând dotarea materială reclamată pentru învăţământul de ambele sexe.

 

Toma Serghiescu a fost aici învăţător în intervalul 1835-1844. Apoi profesor a fost Constantin Codrescu. Acesta a sprijinit revoluţia din 1848 şi a plătit pentru asta cu excluderea sa din învăţământ. După revoluţia paşoptistă, învăţător al şcolii a devenit Theodor Pascale.

 

În 1854, râmnicenii înfiinţează un pension privat condus de Frederic Osciot. În afară de această informaţie, nu mai ştim nimic   despre acest pension. În 26 septembrie 1854 însă, Stăncuţa Pascale, soţia profesorului şcolii publice din Râmnic, solicită primăriei permisiunea de a deschide „un pension de fete”. Cererea este aprobată şi de Eforia Şcoalelor, la 4 aprilie 1855, sosind guvernantele de la Sibiu, au început cursurile. (3) Până în 1855, familiile înstărite din Râmnic îşi trimiteau fetele la pensioanele din Craiova, Bucureşti sau chiar în „Imperiu", adică la... Sibiu (la mănăstirea Ursulinelor), unde învăţarea limbilor germană, franceză, a pianului, desenului şi a caligrafiei impecabile erau obligatorii.