Eşind din Reşca, drumul ţine direcţiunea pe marginea platoului ce domineză valea Oltului şi a Olteţuluĭ, trece pîrîul Potopenĭ, unde a trebuit să aibă pod şi unde, după poveştile poporului, Domnul de Rouă s’ar fi potopit de razele sóreluĭ; taie apoĭ şoséua naţională Caracal-Petra; trece valea Gînsaculul, viile satului Fălcoiu, şi pe o ruscă adîncă scoboră spre valea Olteţuluĭ; este întrerupt pe o lungime de 1 kilometru, din causa terenuluĭ de inundaţiune, şi numai în dreptul găriĭ Vlădulenĭ reapare pe lângă şoséua naţională, cu care ţine apoĭ în continuu direcţiunea spre nord. În dreptul satului Greciĭ, e călcat de valul numit Brazda lui Novac, care taie Ţera-Românescă în două de la Turnu-Severin până la Prut. Trece apoĭ prin satul Văleniĭ, pe lângă Brăncovenĭ, pîrîul Jigălia, şi intră printr’o hulă în satul Petra, unde se recunósce prin grădinile lăcuitorilor; percurge satul în totă lungimea lui şi duce direct prin dosul bisericeĭ dela Ienuşescĭ la cetatea romană Addava.
Din acéstă cetate s’a maĭ păstrat numai colţul sudestic, restul fiind tăiat de drumul de fer. Aci am aflat cărămidi cu inscripţiunea:
COH(ors) II COM(agenorum), COH. III COM(agenorum),
şi alta cu C. R. Prin arături sunt cioburi, cărămidi şi sub mal resturile uneĭ porţi cu arcade construită din prundiş de Olt legat cu ciment.
Drumul, eşind din cetate, trece prin satul Ienuşescĭ, făcând împreună cu şoséua naţională o curbă spre apus, trece pîrîul Ienuşescĭ prin cătunul Pâtra-Spurcaţi, ajunge la pîrîul Corniş, şi de aci în răsărit de satul Corniş, pe lingă comuna Gănâsa, calcă pîrîul Negrişora, pîrîul Dranoveţ, satul Arcesci, pîrîul Beica, satul Pleşoiu, pîraele Dobiţa, Anina, Mamu, merge drept prin mijlocul satului Drăgescii-de-jos şi intră prin satul Runcu în judeţul Vîlcea.
Trece apoĭ prin satele Stănescii-Adunaţi, Şerbănescii, Petculescĭ, pîraiele Delénca şi Pescéna, şi se sue pe platoü în satul Momotescii, unde îl constatăm în grădina lui Ioan Şerban Olarul. De aci apucă chiar prin curtea d-lui Simulescu, unde, după distanţele chartografilor antici, trebue căutată cetatea Busidava, apoĭ pe sub delul comuneĭ urbane Drăgăşani, prin arături, tot pe malul drept al Oltului, pe lângă satele Bârsan, Prundeni (în pămîntul lui Gheorghe Ilie Popa), Auresci, Scăioşĭ, duce la cetatea romană Pons Aluti.
Acéstă cetate ocupă o muchie de del în vatra satului Ionescii-Govorii, avênd forma pătrată. Săpăturile ce-am întreprins aci ne-aŭ dovedit ziduri gróse şi cărămidi cu stampila cohortis III Comagenorum.
Drumul ese din cetate prin porta de nord, ţine direcţiunea tot pe còsta délurilor, prin satul Mareea, pîrîul Luncaveţuluĭ, unde e întrerupt de terenul de inundaţiune; reapare în satul Valea Mare şi de aci, prin proprietăţile d-lor Grig. Lahovari şi Eug. Carada, spre răsărit de gara Băbeni, peste pîrîul Bistriţa, spre răsărit de Tătărani, Mihăescii-Măgura şi satul Mihăescii, prin conacul moşiei Sevestrenii, satul Stupăreii, ajunge la altă cetate romană: Buridava, situată în satul Stolnicenii. Aci se află multe zidării pe o întindere de 1 kil. pătrat; am găsit şi o cărămidă cu stampila:
CORS. M. B
adecă: Co(ho)rs m(illiaria) B(attavorum); multe monete sunt pe la lăcuitori.
Calea romană trece apoi pe lingă Rîurenî...
Calea romană trece apoĭ pe lingă Rîurenî, prin faţa găreĭ Rîurenî, pe lingă Valea Rea, şi intră în raionul oraşului Rîmnicul-Vîlcea, unde se întrerupe pe malul drept al rîului Rîmnic. Reapare după 2 kilometri în ţigănia Episcopieĭ şi mergând pe la pólele Cetăţuĭĭ, prin satele Bujoreniĭ şi Olteniĭ, cătunul Lunca, grădinele satului Gura-Văiĭ, trece pe malul stâng al Oltului în punctul numit Cornul Băluluĭ.
Pe aici în apropiere, după distanţele antice, trebue să fi fost oraşul Castra Traiani.
Apucând prin câmpul satului Jiblea, în direcţiune spre nord, peste pîrîul Coisca, prin satul Jiblea, drumul intră în strîmtórea munţilor peste drum de Călimănesci, trece prin satul Păuşa şi în fine ajunge în Poiana Bivolărieĭ, în dreptul mănăstiriĭ Cozia. Aci se află cetatea romană Arutela, unde săpăturile făcute în anii trecuţi au desvélit însemnate construcţiunĭ, o casă cu 6 compartimente, monete şi următórele patru inscripţiunĭ:
1. Lespede de pătră; înălţime 0.72 m., lăţime 1.93 m., grosime 0.18 m.
IMP CAES DIVI TRAIANI PART FIL · DIVI NERVAE NEP TRAIANO HADRIANO AVG · PM TR · POT XXII COS III P · P · SVRI · SAC SVB T · FL · CONSTANTE PRO C · AVG
Imperatore) Caes(are), divi Traiani part(hici) fil(io), divi Nervae nep(ote) Traiano Hadriano aug(usto) p(ontifice) m(aximo), trib(unicia) pot(estatis) XXII, co(n)s(ule) III, p(atre) p(atriae). Suri sag(ittarii) sub T(ito) Fl(avio) Constante pro(c)uratore Aug(usti).
2. Idem; înălţime 0.74 m., lăţime 1.93 m., grosime 0.23 m.
IMP CAES //// / RAI ANI PART FIL DIVI CS NERVAE NEP TRAIANO HADRI ANO AVG PM TR · POT XXII COS III P P SVRI SAC SVB T · FL · CONST /./////
Imp(eratore) Caes(are) [divi Traiani part(hici) fil(io), divi Nervae nep(ote) Traiano Hadriano aug(usto) p(ontifice) m(aximo), tr(ibunicia) pot(estatis) XXII, co(n)s(ule) III, p(atre) p(atriae), Suri Sag(ittarii) sub T(ito) Fl(avio) Const[ante procuratore Aug(usti)].
Din aceste doue inscripţiunĭ de fundaţiune a castruluĭ resultă că în anul 138 d. Chr. cohorta Siriacilor Săgetaşĭ, în timpul domnieĭ lui Hadrian şi sub comanda procuratoruluĭ Dacieĭ inferióre T. Fl. Constans, a construit castrul de la Bivolărie.
3. Pe o rondelă de argint, în mijlocul uneĭ coróne:
TERE N'DE C
adecă: Terent(ius) Dec(imianus), saŭ: Terent(ianus) dec(urio).
4. Pe o placă subţire de argint, cu litere punctate:
Valerius Vale[ri]anus . . . eq(ues) lib(rarius) cohor(tis) I His(pa)norum ex[v]oto pos(uit).
Inscripţiunea se póte dată între anii 110 şi 129 d. Chr., când diplomele militare din aceşti ani constată aflarea cohortei I Hispanorum în Dacia. O altă diplomă din a. 146 arată pe aceeaşi cohortă staţionând în Britania.
De la Bivolărie, drumul tăiat mai mult în stâncă intră în defileul cel mare, care se întinde până la gura Lotrului, trecând pe lângă masa luĭ Traian, pe lângă ruinele turnuluĭ de pe délul Teofileuluĭ, sub stâncile uriaşe ale Usturoiuluĭ, pe la Cârligile, Văratic, cătunul Drăgănesci, cătunul Copăcenii, şi suindu-se pe lângă biserică intră în cetatea romană Praetorium (astădĭ Racoviţa-Copăcenĭ). Aci săpăturile ce am făcut în lunile Maiŭ-Septembre 1894 au avut de resultat desgroparea a două castre romane, precum se va arătă maĭ la vale.
Eşind din cetate, calea romană trece peste pîrîul Clocoticiul şi pîrîul Bisericeĭ şi intră apoĭ în al doilea şi ultimul defileu, care se întinde vre-o 30 km. până la Turnul-Roşu; drumul merge pe sub deliĭ Priboiu, Ceairul Cânenilor, Valea Poianeĭ, satul Cânenii de Argeş şi Turnuleţe, vis-à-vis de Cânenii de Vîlcea, unde, după distanţele din Tabla Peutingeriană, trebue să aşezăm staţiunea romană Pons Vetus. De aci regăsim calea antică peste drum de ferestreul luĭ Iosif Popescu, fiind tăiată în stâncă «la palma Jidovuluĭ», de asemenea sub délul Jugastru, ca şi la ferestreŭ în nord de Valea Carpenilor, şi merge, trecând graniţa Austro-Ungarieĭ, până la satul Boiţa pe malul drept al Oltului; aci constatarăm o cetate romană, care de sigur corespunde vechiuluĭ Caput Stenarum.
În punctul acesta drumul se bifurca: o ramură apuca pe mal în susul Oltului lângă Făgăraş şi maĭ departe; cea-laltă trecea Oltul şi lua direcţiunea peste Sibiiŭ spre Apulum (Alba-Julia).
Sursa: Grigore G. Tocilescu, Raport asupra lucrărilor de explorare întreprinse pe limes Alutanus, Analele Academiei Române, Seria II, Tomul XVIII (1895–1896), București, 1896. Text reprodus întocmai după ediția originală, cu păstrarea ortografiei și punctuației vremii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu