Cât simţiseră boeriĭ craiovenĭ, că Grigorie Dimitrie Ghica-Vodă părăsise Bucureştiĭ, temêndu-se de vre-un iuruş al turcilor, pe la începutul luĭ Maiŭ 1828, fugiră care încotr'o spre munţĭ. Numai Solomon, Magheru şi Giupagea cu cetele lor de pandurĭ, din carĭ mulţĭ fuseseră aĭ luĭ Tudor, nu părăsiră Oltenia. Pe dată ce plecă generalul major Cneaz-Gorceacov, care fu primul muscal sosit în Oltenia, cu oştenĭ căraţĭ de poştă, ca să ajungă la Craiova înainte de vre-un iuruş turcesc, ceĭ treĭ căpitanĭ românĭ se pun sub comanda luĭ Gorceacov.
Acesta este înlocuit însă la finele luĭ Iunie 1828 prin general-major Gheismar, care înaintează cu oştirea rusească spre Dunăre pentru a respinge pe turcĭ, carĭ deja înaintaseră în Oltenia. Solomon, Magheru şi Giupagea, cu panduriĭ lor, făceaŭ minunĭ de vitejie.
Turciĭ vidinlăi, sub căpetenia luĭ Geapanoglu, nu maĭ puţinĭ de 15.000 şi cu o artilerie numeroasă şi puternică, înaintaseră în Oltenia şi îşĭ aşezaseră puternica tabără în sat la Băileştĭ. Gheismar, avênd în corpul séŭ pe Giupagia cu ceata luĭ de pandurĭ, se hotărăşte să isgonească pe turcĭ din Băileştĭ, căcĭ îi tăiaŭ calea spre Calafat.
În dimineaţa zileĭ se împarte votchi din belşug la oştenĭ; se fac toate pregătirile obicinuite premergătoare bătălieĭ. Panduriĭ nu beaŭ. Românul nu se bate cu capul ameţit, el ţine să aibă deplină cunoştinţă de făptuirile sale în luptă. Ciupagia e în mijlocul lor:
— Mĕ băeţĭ, le zice el, unde mă veţĭ vedea, într'acolo să daţĭ iuruş! Greŭ e că nu pricepem comanda pe ruseşte, dar ca să răsbeştĭ tot înainte până la duşman, trebue maĭ multă vitejie de cât comandă. Sunteţĭ vitejĭ voĭ şi Dumnezeŭ nu vă părăseşte!
*
* *
Acum trâmbiţele răsună, tunurile ruseştĭ aşezate în bateriĭ aŭ deschis focul împotriva Băileştilor. Grenadiriĭ muscalĭ, pâlcurĭ-pâlcurĭ, înaintează prin câmp d'a dreptul fără drum în spre sat. Giupagia cu panduriĭ săĭ ocupă flancul drept al oştireĭ ruseştĭ. Sgomotul armelor este asurzitor. Fumul tunurilor şi al puştilor e luminat numaĭ de focul fulgerător ce ese din arme.
Dar, turciĭ din Băileştĭ nu întârzie de a răspunde şi el cu cele 30 de tunurĭ ce aŭ. Sub protecţiunea acestora, aşezate pe o culme de lângă sat, doboară, ca secera spicele, şirurile muscăleşti. Din sat ese întru întâmpinarea muscalilor oştirea turcească. Acum eĭ sunt faţă în faţă cu oştirea rusească; încă câte-va sute de paşĭ şi puştile vor ajunge să bată, să împrăştie moartea în ambele oştirĭ.
De o dată, din ambele flancurĭ, generalul Gheismar vede înaintând în goana cailor cavaleria turcească.
— Suntem înconjuraţĭ, strigă Gheismar către ofiţeriĭ ruşĭ de pe lângă el; suntem perduţĭ!
La moment Gheismar opreşte calul şi dă comanda: nazat! nazat!
De la general până la cel din urmă prapurcic, toţĭ strigă: nazat! nazat!
Căpitan Ciupagia aude şi dînsul comanda nazat.
— Auziţĭ voinicilor, generalul ne strigă: La sat! La sat! La sat, copiĭ!
Şi fără a maĭ căta să deosebească prin nouriĭ de praf cum oştirea rusească se pregătea să ia fuga îndărăt, Giupagia cu panduriĭ săĭ, într'un avênt neresistibil, cu pas de goană, apucă înainte spre Băileştĭ. Peste câte-va minute, înainte de ce cavaleria turcească să fi putut învălui flancul drept muscălesc, panduriĭ isbeaŭ pedestrimea turcă din faţa satuluĭ. Comandantul turc e surprins de acest atac neaşteptat; crede că în loc de a înconjura el pe muscal, din contră aceştia aŭ înconjurat oastea turcească. Decĭ la rîndul séŭ dă comanda de fugă îndărăt...
Gheismar, care a observat la timp mişcările pandurilor, trimite în goana caluluĭ ordonanţa ca să strige luĭ Giupagia nazat!
— Da, la sat, strigă viteazul căpitan.
Acum comandantul rus vede pe turcĭ la rîndul lor dând îndărăt. El ordonă trâmbilaşilor să sune semnalul de schimbare de front... Într'o clipă soarta bătălieĭ e în mâna muscalilor. Giupagia ridică drapelul românesc în Băileştĭ de unde turciĭ aŭ fugit, iar muscaliĭ îl urmăresc dincolo de sat, pe când cavaleria turcească, care şi ea primise ordin de retrocedare, nu se opri din goana cailor de cât pe ţărmii Dunăreĭ...
Gheismar nu urmări departe pe turcĭ, lipsit de cavalerie. Întors în sat, el chemă pe Giupagia.
— Când am ordonat nazat, zice generalul, n'aĭ înţeles comanda?
— Ba da, excelenţă, şi am împărtăşit-o pandurilor meĭ pe limbă bună românească strigându-le: la sat! la sat!
Prin intervenţiunea unuĭ ofiţer care ştia româneşte, se explică luĭ Gheismar tălmăcirea dată de viteazul Ciupagia la nazatul muscălesc.
Gheismar rîse şi luând după pieptul unuĭ ofiţer crucea Vladimir, o puse pe pieptul luĭ Ciupagia zicând:
— Iacă pentru tălmăcirea românească a luĭ nazat!
V. A. Urechiă
Sursă: V. A. Urechiă, „Nazat!”, în Universul, Anul XVII, nr. 14, duminică 16 ianuarie 1900, București — transcriere după ediția originală, cu păstrarea ortografiei istorice.
Notă de contextualizare:
În contextul articolului lui V. A. Urechiă, „nazat” este redarea românizată a comenzii rusești назад (nazad), care înseamnă: „înapoi!”, „retrageți-vă!”, „marș înapoi!”
În armata rusă din secolul al XIX-lea, назад! era comanda de retragere (în aceasta constă ,,poanta” întâmplării).
Generalul Gheismar, văzând că riscă să fie încercuit, strigă:
Nazad! Nazad! (= Înapoi! Retragerea!)
Pandurii lui Giupagia nu cunoșteau rusa. Ei aud nazat, iar Ciupagia o interpretează fonetic drept „la sat!” și le strigă oamenilor săi: „La sat! La sat, copii!”
În loc să se retragă, pandurii pornesc în șarjă spre Băilești (pe atunci, sat), atacă turcii atât de hotărât încât aceștia cred că sunt încercuiți și se retrag ei înșiși. Văzând această schimbare neașteptată, Gheismar oprește retragerea și transformă mișcarea într-un atac general, câștigând lupta.
Așadar, titlul „NAZAT!” este construit pe jocul de cuvinte nazad (rusă) = înapoi!/ nazat (grafia românească din epocă) interpretat de Ciupagia ca „la sat!”
Este una dintre cele mai cunoscute anecdote militare din istoriografia românească a secolului al XIX-lea și a fost relatată de V. A. Urechiă tocmai pentru a ilustra spiritul de inițiativă și curajul pandurilor.
Povestirea are caracter anecdotic și patriotic, însă nu este clar dacă lucrurile s-au petrecut astfel în realitate sau dacă amintirea bătăliei de la Băilești a fost lirteraturizată de ,,Urechiă”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu