&&&
Îngrozitoare sinucidere
— Teodor Bursuc, constructor de telefon din Bălceşti, suferind de mania persecuţiei a voit să se sinucidă, trăgîndu-şi în piept un foc de revolver.
Imediat a fost dus în cura spitalului din acea comună. Văzînd că rana sa merge spre bine, a eşit din spital. In mijlocul unui cîmp însă şi-a tăiat cu un brici gîtul şi abdomeniul, eşind afară toate intestinele. Nefericitul a murit pe loc.
Localizare: Bălceşti, județul Vâlcea. Știrea apare în grupajul datat „R.-Vîlcea 10 Aprilie.”
Sursa: Voinţa Naţională, anul XXIX, colecția aprilie–iunie 1912, nr. 7991–8062, rubrica „DIN ŢARĂ” — „R.-VÎLCEA
&&&
Tragica sinucidere dela Govora
O doamnă din Bucureşti se aruncă dela etajul al 4-lea al hotelului „Palace“
RAMNICU-VALCEA, 19.— In staţiunea balneară Govora din judeţul nostru se înregistrează în acest sezon a doua sinucidere. D-na Elena Goetner din Bucureşti strada Zorilor No. 2 s’a aruncat dela etajul al 4-lea al hotelului „Palace”, rămânând moartă pe loc.
D-na Goetner venise de mai multe zile ca să-şi urmeze cura de sănătate la băile Govora. Ea s’a instalat la hotel „Palace”, unde ocupa camera 416. Era însoţită de o altă doamnă.
Interesându-ne asupra cauzelor cari au putut determina pe d-na Goetner să recurgă la un act atât de funest, am putut afla următoarele:
D-na Goetner era de câtva timp în divorţ cu soţul ei. Din această pricină rămăsese pe lume fără nici un sprijin de nicăeri. Văzând că o ameninţă mizeria şi nedorind să recurgă la vreun act nedemn pentru a-şi asigura traiul, d-na Goetner a decis să moară.
Acum două zile, pe când se afla singură în cameră, şi-a pus hotărârea în practică. Din camera ei dela etajul al 4-lea s’a aruncat în curtea hotelului. In cădere şi-a sdrobit craniul şi moartea i-a fost fulgerătoare.
Tragica sinucidere a doamnei Goetner a impresionat profund pe vizitatorii hotelului. Pretorul plăşii face cercetări în jurul acestei sinucideri.
Parchetul de Vâlcea a dat cuvenita autorizare pentru înmormântarea cadavrului.
Sursa: Dreptatea, iulie 1929, p. 5, știrea „Tragica sinucidere dela Govora”, datată „RAMNICU-VALCEA, 19”.
&&&Tragica sinucidere a unui profesor din R.-Vâlcea
Ros de o boală incurabilă se împuşcă
R. VALCEA 16. — O tragică sinucidere s’a produs în localitate şi care a impresionat profund cercurile locale.
Un căruţaş a descoperit zăcând într’un şanţ pe profesorul Nicolae Botez, dela liceul «Alexandru Lahovary» din oraşul nostru.
Profesorul prezintă o rană profundă la tâmpla dreaptă, iar alături se află un revolver.
Căruţaşul a dat imediat alarma şi profesorul a fost transportat la spital, unde cu toate îngrijirile date a sucombat.
S’a constatat că este vorba de o sinucidere şi asupra sinucigaşului s’a găsit o scrisoare adresată soţiei sale. In paginele acesteia profesorul arată că-şi pune capăt zilelor din cauza unei boale incurabile.
Parchetul a autorizat înmormântarea.
Sursa: Credinţa, anul III, nr. 415, miercuri, 17 aprilie 1935, p. 1.
&&&
Un nou caz Tiţa Cristescu* la R.-Vâlcea
Un antrepenor îşi împuşcă concubina
(acest articolaș nu descrie o sinucidere propriu-zisă. Dimpotrivă, ziarul arată că ipoteza sinuciderii era exclusă, iar cercetările vizau o posibilă crimă. Îl includem deoarece articolul face în mod repetat referire la această ipoteză)
R.-VALCEA, 5.— In cătunul Inăteşti al oraşului R.-Vâlcea, îşi ducea viaţa Elena Vlaicu, pe care lumea o cunoştea ca pe concubina d-lui Sandu Popescu, antreprenor de lucrări din localitate.
Vinerea trecută, Sandu Popescu, s’a dus ca de obiceiu la domiciliul concubinei sale, şi acolo, — spune el, o a găsit pe victimă aproape în nesimţire. Dintr’o rană dela cap sângele curgea în abundenţă.
Imediat a fost transportată la spitalul local, unde nu după multă vreme a încetat din viaţă.
Parchetul de Vâlcea, prin d. procuror Severin face intense cercetări pentru lămurirea acestui caz, bănuindu-se a fi la mijloc o crimă odioasă; şi în niciun caz o sinucidere, victima nelăsând niciun indiciu din care să se poată vedea că ar fi voit să-şi ridice viaţa.
Ieri s’a făcut autopsia cadavrului, constatându-se că moartea i-a survenit în urma unui glonte de revolver tras în tâmplă.
Bănuelile s’au îndreptat imediat asupra concubinului Sandu Popescu, care este ţinut la dispoziţia parchetului pentru cercetări.
Deşi s’ar părea că Sandu Popescu ar fi strein de crimă, — căci din cele de până acum reiese că despre o sinucidere nu sunt serioase motive, — totuşi faptul că numitul avea nevastă legitimă, şi trăia cu victima în concubinaj de atâţia ani, luând şi bani dela concubină, pentru a putea să-şi satisfacă unele vicii, mai ales jocul de cărţi, nu pot să înlăture uşor bănuiala ce cade asupra sa.
Sursa: Credinţa, februarie 1936, p. 6, rubrica „Provincia — Capitala — Vecinii”, știrea datată „R.-VALCEA, 5”
&&&
Frumoasa Clara Oteteleşeanu** s’a spânzurat
ALTA DRAMA IN LUMEA MARE
(legătura cu Vâlcea este reprezentată de moșia din județ la care se afla ,,soțul femeii”).
Constanţa 5. O impresionantă sinucidere a fost înregistrată azi dimineaţă în capitală. In vila din str. Londra No. 5, ocupau de mult timp un apartament, soţii Oteteleşeanu. De câteva zile, dl Traian Oteteleşeanu, soţul, este plecat la o moşie din jud. Vâlcea. In lipsa lui, soţia Clara Oteteleşeanu, azi dimineaţă la ora 8, a fost găsită moartă. Nefericita s’a strangulat de o sfoară legată de un cârlig din plafon.
Intr’o scrisoare, sinucigaşa arată că nu mai poate suporta viaţa. Dna Oteteleşeanu are numeroase legături de rudenie şi prietenie cu cele mai mari familii din România. Soţul a fost telegrafic înştiinţat despre cele întâmplate.
Această impresionantă sinucidere a produs o vie impresie în toate cercurile înaltei societăţi bucureştene, unde dna Oteteleşeanu era cunoscută prin frumuseţea ei excepţională.
Viaţă de lux
În ultimul timp, sinucigaşa ducea o viaţă excesiv de mondenă şi obositoare.
Un sistem nervos distrus, sau o puternică decepţie în dragoste?
Autorităţile vor stabili cauza senzaţionalei sinucideri din capitală.
Sursa: Biruinţa, Timișoara, anul V, nr. 254, miercuri, 7 iulie 1937, p. 1.
&&&
_____________
* Notă în legătură cu materialul de presă: <<Un nou caz Tiţa Cristescu la R.-Vâlcea/ Un antrepenor îşi împuşcă concubina>>:Tița (Tita) Cristescu — pe numele ei Ana Cristescu — a fost o figură mondenă a Bucureștiului interbelic, actriță pentru o perioadă și câștigătoare a titlului Miss România în 1926. Era fiica lui Gheorghe Cristescu („Plăpumarul”), unul dintre liderii istorici ai mișcării socialiste și primul secretar general al Partidului Comunist din România.
Povestea ei a rămas însă în istorie mai ales prin moartea misterioasă din noaptea de Crăciun a anului 1935, unul dintre cele mai răsunătoare cazuri judiciare ale României interbelice.
Cine era Tița Cristescu
Provenea dintr-o familie profund implicată în mișcarea socialistă. Fusese căsătorită de tânără cu Alexandru (Sandu) Bujor, dar cei doi au divorțat amiabil. După câștigarea concursului de frumusețe din 1926, Tița a încercat o carieră artistică și a jucat la Teatrul „Regina Maria”, fără ca activitatea ei de actriță să devină una importantă. Era, de asemenea, implicată politic: conducea liga feminină a unui mic partid socialist legal.
În anii 1930 ducea o viață foarte confortabilă. În 1935 își cumpărase un apartament luxos într-un bloc nou de pe Bulevardul I.C. Brătianu nr. 34 din București — actualul Bulevard Nicolae Bălcescu 32–34 — pentru aproximativ 900.000 de lei, o sumă considerabilă.
Legătura cu familia Ciulei
Aici povestea devine celebră.
Tița Cristescu întreținea de aproximativ cinci ani o relație cu inginerul și antreprenorul Liviu Ciulley (Ciulei), un constructor foarte bogat și influent. Acesta era căsătorit și avea doi copii.
Unul dintre copii era viitorul mare regizor Liviu Ciulei, autorul filmului Pădurea spânzuraților.
În 1935, Tița intenționa însă să se căsătorească cu un alt bărbat, Cuza Hotta. Această situație avea să devină ulterior elementul central al ipotezei unei crime pasionale.
Moartea din 25 decembrie 1935
În seara de 25 decembrie 1935, Tița se afla în apartamentul ei din București. La un moment dat i s-a făcut brusc rău, a intrat în convulsii și a murit foarte repede.
Analizele toxicologice au indicat otrăvirea cu cianură de potasiu.
Tatăl ei, Gheorghe Cristescu, l-a suspectat pe Liviu Ciulley și a sesizat Parchetul. Inginerul a fost arestat preventiv, iar ancheta s-a transformat într-un spectacol mediatic enorm. Presa interbelică a urmărit cazul aproape zi de zi.
Acuzația susținea, între altele, că Ciulley ar fi putut avea acces la cianură prin activitățile sale industriale și că motivul ar fi fost apropiata căsătorie a Tiței cu Cuza Hotta. Ciulley a negat categoric acuzațiile.
Procesul
Procesul din septembrie–octombrie 1936 a fost unul dintre marile procese-spectacol ale perioadei interbelice. Printre avocații lui Ciulley s-a aflat celebrul jurist și orator Istrate Micescu.
După audierea unui număr foarte mare de martori și examinarea probelor, Liviu Ciulley a fost achitat.
Prin urmare, formularea întâlnită uneori că „tatăl lui Liviu Ciulei a ucis-o pe Tița Cristescu” este incorectă: a fost acuzat de crimă, dar a fost achitat.
Mai târziu a circulat povestea că adevărata autoare ar fi fost Maria Suciu, servitoarea Tiței, care ar fi mărturisit crima unui preot înainte de moarte. Problema este că această versiune apare târziu, prin relatări memorialistice, și nu poate fi tratată drept un fapt judiciar demonstrat. Cercetarea Iuliei Popovici arată foarte bine cât de complicată este geneza acestei versiuni.
Un amănunt spectaculos: înmormântarea
Tița Cristescu a fost înmormântată la 31 decembrie 1935. Procesiunea a atras mii de oameni. Sicriul a fost purtat într-un dric alb tras de șase cai albi.
La mormânt nu s-a oficiat o ceremonie religioasă obișnuită; s-a cântat „Internaționala”, în concordanță cu tradiția politică socialistă a familiei Cristescu.
Cazul este deosebit de interesant pentru istoria interbelică fiindcă reunește aproape cinematografic lumea mondenă bucureșteană, vechea mișcare socialistă, mari antreprenori, presă de scandal, politică și justiție.
Pentru o cercetare serioasă, cea mai utilă sursă modernă pe care am găsit-o este amplul dosar în trei părți al Iuliei Popovici din Observator cultural: Tița Cristescu – Liviu Ciulley, partea I, continuat cu partea a II-a și partea a III-a
______
**Notă în legătură cu materialul de presă: << Frumoasa Clara Oteteleşeanu s’a spânzurat/ ALTA DRAMA IN LUMEA MARE >>
În stadiul actual al documentării, Traian Oteteleșeanu nu poate fi identificat sigur ca o personalitate publică anume. Numele lui apare în știrea din Biruința din 7 iulie 1937 numai în calitate de soț al Clarei Oteteleșeanu.
Din articol aflăm explicit doar că:
- era căsătorit cu Clara Oteteleșeanu;
- cuplul locuia de mai mult timp în vila de pe strada Londra nr. 5 din București;
- la 5 iulie 1937, când Clara a fost găsită moartă, el era plecat „la o moșie din jud. Vâlcea”;
- a fost anunțat telegrafic despre moartea soției;
- familia avea legături de rudenie și prietenie cu cercurile înaltei societăți.
Ce putem deduce, dar nu avem certitudini
Cel mai probabil, Traian era membru al unei ramuri diferite/ târzii a familiei boierești Oteteleșanu și proprietar (ori administrator?) al unei moșii vâlcene.
Familia își avea originea în Oteteliș, localitate inclusă astăzi în orașul Bălcești, și deținea mai multe proprietăți în sudul județului Vâlcea. Originea familiei și legătura ei cu moșia Oteteliș sunt bine documentate în resurse #memoriavalceana (#Benesti #ConaculBenesti #IoanOtetelișanu #Otetelișeni #IoanKalinderu #Otetelișu #Bălcești); de asemenea, inedit, în Historia – familia Oteteleșanu
Nu putem spune deocamdată al cui fiu sau nepot era, când și unde s-a născut, ce profesie avea, ce moșie din Vâlcea deținea ori vizita, dacă „Clara” era prima sau a doua sa soție, dacă locuința din strada Londra îi aparținea...
Ce nu pare să fie
Nu este cunoscutul Ioan/ Iancu Oteteleșeanu, ministru și filantrop (care murise demult și nu a avut urmași direcți) și, de asemenea, nu trebuie confundat cu Șerban Oteteleșanu (soțul pictoriței Ottilia Michail, ramură mai bine documentată a familiei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu