#StatuiaDomnitoruluiBarbuStirbei din #PovestileRimnicului

 1919: Statuia domnitorului Barbu Ştirbei Este cea mai frumoasă sculptură a orașului. Care este povestea ei? În aprilie 1914 primarul liberal A.G. Boicescu (1914-1916) l-a angajat pe sculptorul Constantin Mihăilescu pentru a realiza statuia domnitorului Barbu Ştirbei, pentru suma de 30.000 lei, sumă considerată de sculptor un „favor" făcut urbei sale, căci o asemenea operă de artă (compoziție mare, marmură) putea fi contractată pentru o sumă mult, mult mai mare. Dar, în august 1916, România intră în Primul Război Mondial. Rimnicul este ocupat doi ani de către germani, iar inflația este teribilă în perioada asta (este tipărit şi aşa-numitut leu german de ocupație"). La sfîrşitul anului 1918 războiul se termină, dar dezastrul economic provocat de acesta a fost considerabil. Lucrarea lui Mihăilescu era însă gata, şi în 1919 este amplasată în Parcul „Zăvoi", dar pînă în 1921, artistul nu îşi primise toți banii. Nemulțumit, el scrie în presa vilceană o scrisoare deschisă arătînd că din cauza inflației, suma restantă care ii revenea, 10.000 lei, nu mai însemna mare lucru, devalorizarea reducînd la o zecime valoarea banilor cuveniti (788).

Înălțimea statuii, cu tot cu soclul, era de 5,50 m, ea fiind făcută din marmură de Caransebeş. Pe placa din față a grupului statuar sînt inscripționate următoarele cuvinte: ,,În memoria Domnitorului Țării Româneşti Barbu D. Ştirbei, 1849-1856". Pe o altă placă este consemnat numele sculptorului, iar pe o alta, aflată în spatele monumentului, sînt scrise numele inițiatorilor: „Ridicat din inițiativa şi cu stăruința dumnealor Grigore Procopiu, Nicolae lepure prin subscripție publică". Deşi astăzi se vorbeşte puțin despre domnia lui Barbu Ştirbei, acesta fiind eclipsat de Cuza sau Carol I, Ştirbei a fost un domnitor remarcabil. În amintirea sa, Mihai Eminescu va compune un epitaf, iar în 1910, Nicolae lorga va scrie o carte minunată, monografia ,,Viața şi domnia lui Barbu Dimitrie Ştirbei, domn al Țării Româneşti”. Din 1912, domnitorul Ştirbei are în mijlocul Craiovei, oraşul său natal, un monument foarte frumos, de altfel cel mai vechi monument de for public din oraş, operă a sculptorului francez Jean-Jules-Antoine Lecomte du Nouy (fratele celebrului arhitect André Lecomte du Noüy). La evenimentul de dezvelire a monumentului, la care a participat și principele Ferdinand, primarul oraşului Craiova va spune că Știrbei „a fost cel mai mare domnitor al Țării Româneşti din veacul al XIX-lea"- cu subînțelesul de pînă în unirea din 1859, cînd, practic, s-a constituit România. Pe una dintre plăcile laterale apare „România" (o figură feminină în costum popular) care scrie într-o carte actele importante din istoria țării la care a luat parte domnitorut: Regulamentul Organic 1829, Învățământul Românesc 1834, Grăniceri Dorobanți 1849, iar pe placa de bronz amplasată în partea din spate a monumentului sint înscrise principalele realizări ale domnitorului Ştirbei: Codul de Comert (1840), Scoala de Fete Elisabeta Doamna (1843), Şcoala Militară (1849), Legiuirea Agrară (1852), Teatrul Național (1853), Şcoala de Chirurgie (1855).

Statuia lui Ştirbei din Craiova a fost imboldul pentru o statuie asemănătoare la Rîmnic. Domnitorul era legat și de Rîmnic prin Parcul „Zăvoi", care a fost darul său cel mai de preț făcut locuitoritor oraşului (789). Foarte mult timp însă, rîmnicenii nu au înțeles semnificația statuii lui Mihăilescu din Zăvoi. Chiar un mare intelectual al oraşului, Costea Marinoiu, spunea în 1983 că statuia „simbolizează sacrificiul suprem al Anei meşterului Manole din legenda cu acelaşi nume (790). Statuia lui Mihailescu s-ar putea numi foarte bine ,,Tara Românească salvată de domnitorul Barbu Ştirbei". Semnificaţia ei este desluşită însă chiar de către autor: „Tara se afla atunci în situația cea mai rea; la Bucureşti ordona cînd țarul Rusiei, cînd al Turciei. În această încătuşare a trebuit geniul lui Știrbei să poată face în aceste condițiuni toate îndreptările de care vorbeste istoria, răpind-o de la dezastru” (791). Cuvintele subliniate sînt cuvintele-cheie, marcate chiar de către artist, care a vrut astfel să pună accentul pe ceea ce a vrut el să redea de fapt: încătuşarea țării, geniul lui Ştirbei, „răpirea" (salvarea) țării de la dezastru. Domnitorul a trebuit să suporte împovărătoarea ocupație a armatelor turcă şi, mai ales, rusă, anii 1849-1850. Odată cu înăbuşirea revoluției din Ungaria, în 1849, ambele armate şi-au retras, deşi nu fără tergiversări, cea mai mare parte a efectivelor din Tara Românească. În timpul Războiului Crimeii (1853-1856), țara a avut însă de suportat şi ocupația austriacă. Pe plan intern, Ştirbei a avut realizări incontestabile: i-a dezrobit deplin pe tigani şi o promulgat o nouă lege agrară (care aducea țăranilor, dacă nu proprietatea de pămînt nădăjduită în 1848, cel puţin desfiinţarea unor corvezi sau abuzuri care pînă atunci apăsau greu pe umerii lor), a consolidat situația economică a țării şi a reorganizat armata. A avut remarcabile succese edilitare, precum clădirea de noi oraşe (Giurgiu),construirea de parcuri (ex: Parcul „Bibescu" din Craiova, a Parcului Cişmigiu" din Bucureşti), construcția de şosele, străzi şi poduri. A construit şi Teatrul Național din capitală. Ştirbei fusese însă şi politician vilcean. Candidase la alegerile din 1857 pentru Divanul ad-hoc al țării, din partea marilor proprietari din județul Vilcea, dar a fost învins de Nicu Lahovari şi loan Oteteleşanu. A devenit însă deputat, din partea orăşenilor județului Vilcea, în urma alegerilor desfășurate pentru Adunarea Electivă a Tării Româneşti, la 12 ianuarie 1859. Concluzia? Ştirbei a fost un domnitor important şi are monumente ridicate în amintirea sa la Craiova şi Rîmnicu Vilcea. Statuia lui din Parcul „Zăvoi" ar fi avut numele de Renaşterea Româniel, dar lucrul acesta nu a fost confirmat niciodată, deoarece ea nu a avut parte de o inaugurare oficială (792)


_____________
(788) Constantin Mihailescu, ,,Monumentul din Zăvoi. O lămurire necesară”, în Vitorul Vîlcei", nr. 45/ 21 august 1921, p. 2.
(789) Idem
(790) Costea Marinoiu, op.cit., p. 191.
(791) Viitorul, 22 aprilie 1914, р. 2.
(792) Petre Crăciunescu, În amintirea pictorului Constantin lliescu, în „Buridava", nr. 4/1982, р. 253.

___________
#memoriavalceana #bibliotecivalcene #istorielocala #Valcea #Educație #istorielocalavalcea #ramnicuvalcea #judetulvalcea #biblioteca #bibliotecaonline #nevedemlabiblioteca #BVaAV #UZPR #BibliotecaVirtualaaAutorilorValceni #BarbuŞtirbei #ParculZăvoi #StatuiaDomnitoruluiBarbuStirbei #PovestileRamnicului #PovestileRimnicului #SorinOane