#BăileOlănești 1937/1938

«țintă fixă» pentru #propagandaantisemita/ #propagandaantistraini
,,în oglindă”: trei articole din presa vremii: unul generalist/ de informare și două de #manipulare/ #dezinformare/ atribuire de vinovății gata-stabilite etc. (,,jidanii” furau de la ,,moșneni” izvoarele, pădurile și în general toate resursele ,,minunatului colț de țară” de la nord-vest de Râmnicu Vâlcea...)
în 1936–1938, propaganda antisemită și anti-străini era și mai prezentă și mai explicită (în prezent, discursul de acest tip, mult mai marginal în presa tradițională, circulă infinit mai ușor prin rețele/ platforme sociale) dacă ar fi, totuși, să folosim o comparație aproximativă (cu toate rezervele de rigoare), în presa militantă a anilor 1936–1938 intensitatea propagandei/ manipulării în discuție era cam de câteva ori mai mare decât în presa generalistă de astăzi însă comparația este cu atât mai dificilă cu cât mediul informațional era complet diferit….
articolele pe care le prezentăm mai jos sunt un exemplu din care observăm un ,,tipar” aproape orice problemă locală este explicată prin acțiunea „jidanilor” conflicte economice reale sunt reinterpretate în cheie etnică ,,adversarii” (viitorii ,,dușmani de clasă” de peste un deceniu) sunt prezentați ca un bloc omogen limbajul este deliberat emoțional, simplu și repetitiv... etc. etc.


...nu, nu era o excepție. Publicații precum ,,Porunca Vremii”, ,,Buna Vestire, ,,Sfarmă-Piatră” și altele foloseau frecvent acest registru, iar contextul favoriza din plin ,,receptivitatea”.

Anii '30 au însemnat:
> Marea Criză Economică;
> șomaj;
> falimente bancare;
> polarizare politică;
> ascensiunea fascismului și nazismului în Europa;
> teama de comunism.

În asemenea condiții, mesajele care identificau un „vinovat unic” aveau o priză mai mare.
Propaganda era mult mai directă.
În articolele pe care tocmai le-am transcris apar formulări precum:
> „jidanii au pus mâna”;
> „ghiarele jidanilor”;
> „afară cu jidanii”.Astfel de formulări erau tipice pentru presa extremistă a epocii și urmăreau să creeze o legătură emoțională imediată, nu să argumenteze prin demonstrații economice detaliate.

Astăzi, în majoritatea statelor europene, asemenea formulări ar fi considerate discurs discriminatoriu și nu ar apărea în publicațiile mainstream.Totuși, există și o diferență importantă

Există tendința de a spune că „toată presa interbelică era antisemită”. Nu este adevărat.
În perioada respectivă coexistau:
> ziare democratice;
> ziare liberale;
> presa apropiată de PNȚ;
> presa socialistă;
> presa comunistă (ilegală);
> presa legionară;
> presa național-creștină;
> presa evreiască.

Tonul și mesajele diferă enorm între ele.
,,Porunca Vremii” era o publicație cu o orientare ideologică foarte clară. Nu poate fi luată ca reprezentativă pentru întreaga presă românească interbelică, ci pentru un anumit curent politic.

În cazul Olăneștiului:
Apare un aspect interesant din punct de vedere istoric. În spatele retoricii antisemite se află și un conflict economic și de proprietate:
> moșnenii;
> Banca Marmorosch Blank;
> administrarea stațiunii;
> creditele;
> exploatarea izvoarelor;
> rolul Băncii Naționale;
> Oficiul Național de Turism.

Aceste probleme par să fi fost reale și discutate în epocă, însă articolele le prezintă exclusiv prin prisma apartenenței etnice a unor persoane implicate. Trebuie să facem distincția între:
> faptele verificabile (contracte, concesiuni, administrare, litigii);
> interpretarea ideologică oferită de autor.

Tocmai asta face aceste articole valoroase ca surse: ele nu sunt doar o relatare despre Olănești, ci și documente despre modul în care funcționa propaganda politică în România anilor '30. Din această perspectivă, ele spun la fel de multe despre autorii și orientarea ziarului, cât spun despre evenimentele pe care pretind că le descriu...

Pentru comparație, primul articol de mai jos este unul apărut exact în aceeași perioadă, în ,,Lupta”. În perioada interbelică, ,,Lupta era un cotidian de informație și opinie, cu o orientare apropiată de zona democratică și liberală, fără a fi un organ al extremei drepte (în climatul politic al anilor '30, presa democratică era chiar o țintă a atacurilor venite din partea publicațiilor radicale de dreapta).
Ziarul ,,Lupta” se adresa primei zone publice urbane: funcționari, profesioniști, oameni de afaceri, cititori interesați de actualitate și cultură.

Structura paginii din care am selectat mai cuprinde programe radiofonice, cronici sportive, cinematograf, curse automobilistice, informații despre Sinaia și Olănești.

Este tipul de pagină pe care îl întâlnim într-un cotidian generalist. Este interesant că textul din ,,Lupta” și cele din ,,Porunca Vremii” vorbesc despre aceeași stațiune, aproape în aceeași perioadă (1936–1937), dar imaginea este aproape opusă.

În ,,Lupta” sunt lăudate apele minerale, sunt prezentate analize medicale, sunt apreciați medicii stațiunii, sunt evidențiate investiții și servicii, sunt enumerați vizitatorii importante ai sezonului.
În ,,Porunca Vremii”, accentul cade pe conflictul dintre moșneni și Banca Marmorosch Blank, administrarea stațiunii este prezentată ca o consecință a unei conspirații economice atribuite evreilor, aproape fiecare aspect local este interpretat prin filtrul ideologic antisemit.

În sfârșit, după aproape un veac fără un deceniu, cele două publicații ne sunt foarte utile inclusiv dacă vrem să reconstituim cât mai exact istoria Olăneștiului - tocmai pentru că oferă perspective diferite: ,,Lupta” este valoroasă pentru informații despre funcționarea stațiunii, infrastructură, medici, turiști și promovare balneară, ,,Porunca Vremii” este valoroasă pentru că reflectă climatul politic și ideologic al vremii și existența unor conflicte economice locale (chiar dacă relația este puternic filtrată prin discursul publicației)…

<<

Curierul băilor şi al staţiunilor climaterice

Olăneşti-Vâlcea

Una din cele mai frumoase staţiuni balneo-climatice este Olăneştii.

Situată în judeţul Vâlcea la 18 km. distanţă de R.-Vâlcea, prin poziţia, clima şi mai ales prin bogăţia, calitatea şi varietatea izvoarelor minerale pe cari le posedă, oferă cea mai complectă şi eficace colaborare de factori terapeutici naturali.

Staţiunea, aşezată la poalele munţilor Gerea, Folea şi Căprăreaţa are altitudine de 450 m. Înconjurată de păduri şi dealuri, este ferită de vânturi şi curenţi. Fără variaţiuni bruşte de temperatură, clima este dulce. Temperatura medie în timpul verei este de 19.5. Zilele de ploaie în timpul verei foarte rare, presiunea atmosferică în mijlociu 738 mm. Ae­rul este ozonificat şi purificat de vegetaţia abundentă şi de râul Olăneşti care traversează staţiunea; mineralizat şi bogat în emanaţiuni radio-active, datorite izvoarelor minerale.

Principalele indicaţiuni ale staţiunii Olăneşti sunt acele pe care i le conferă izvoarele minerale. Ele sunt în număr de aproape treizeci.

Caracteristica acestor ape este următoarea: ape minerale atermale, homoterme, cloruro-sodice, alcalino-teroase, iodurate, sulfuroase, magneziene, feruginoase cu reacţiune alcalină sau slab acidulate, unele izvoare conţinând şi urme de litiu şi brom.

Izvoarele minerale, remarcabile prin compoziţia lor, sunt împărţite în trei categorii: hipo, izo şi hipertonice. Parte din aceste izvoare servesc pentru cura internă, altele pentru tratamentul balnear.

Aceste ape minerale sunt similare izvoarelor minerale străine de tipul: Evian, Vittel, Contrexeville, Wildungen şi Neunahr?

Ele sunt clasate în grupul apelor minerale diuretice cu compoziţie fizico-chimică nedeterminată.

Cura de diureză făcută cu aceste ape, în afară de efectul mecanic de spălare a organismului, provoacă o puternică excitaţie a proceselor nutritive.

Din cercetările făcute de o serie de medici specialişti (d-nii dr. G. N. Mihăilescu, Daniel Popper, C. T. Nicolau şi Popescu-Buzău) s’a stabilit că după cura cu apa de Olăneşti se observă: mărirea volumului urinilor, diminuarea densităţii, diminuarea acidităţii, creşterea eliminării de acid uric şi apoi scăderea sa sub cifra iniţială, modificarea manifestă a sedimentului urinar, toate acestea vădind acţiunea diuretică alcalizantă apelor de Olăneşti.

În afară de aceste ape, staţiunea mai posedă izvoare sulfuroase şi iodurate pentru tratamentul balnear.

Băile sulfuroase, cloruro-sodice, sunt prin efectul şi compoziţia lor similare băilor din Baden, Wiesbaden, Aix-le-Bains, Berréges, etc.

Băile iodurate, cloruro-sodice, prin compoziţia şi efectele lor terapeutice, sunt similare ca cele străine din Hall, Dax, Salies de Béarn, Eaux-Bonnes etc.

În general aceste băi sunt indicate în afecţiunile cronice în care este nevoia de o excitare puternică a proceselor de resorbţie. Indicaţiunile speciale sunt: reumatism, exsudatele gumoase, în diferitele lor manifestaţiuni, sifilisul, scrofulosa şi lumbago.

Staţiunea Olăneşti posedă o serie de medici specialişti, ca: d. profesor dr. C. N. Mihăilescu, d. docent dr. I. Daniel, d. docent dr. Popescu-Buzău, d. dr. C. Susman etc., etc.; un laborator medical sub conducerea d-lui dr. Popescu-Buzău, complect utilat pentru a face orice fel de analize şi o farmacie.

Graţie măsurilor luate de d. dr. Honig, preşedintele Oficiului Naţional de Turism şi de d. colonel V. Mavrodin, directorul staţiunii, deşi anul acesta a fost o afluenţă mare de public, totuşi camerile de locuit sunt accesibile oricăror pungi, iar restaurantele servesc mâncare bună, curată şi eftină. În special patronii restaurantului „Hotelului Băilor” s’au întrecut pe sine, deoarece fac tot posibilul spre a satisface şi pe cei mai exigenţi clienţi.

În vara aceasta a fost o adevărată revărsare de public în Olăneşti şi graţie d-lui N. Ceauşelu administratorul staţiunii şi d-lui Carol Grünbaum, directorul „Hotelului Băilor”, toţi vizitatorii au putut fi plasaţi atât în hoteluri cât şi în vile particulare.

În general viaţa e eftină la Olăneşti.

Parcurile şi drumurile bine întreţinute permit facerea curei de teren.

Muzica regimentului 21 Infanterie, sub conducerea d-lui loc. Siamatiade, distrează publicul de trei ori pe zi.

Băile funcţionează toată ziua pentru ca publicul să profite de binefacerile apelor minerale.

Serviciul de autobuze al staţiunii face zilnic curse regulate pentru toate trenurile cari sosesc şi pleacă din gara R.-Vâlcea.

În ultimul timp au mai sosit:

Din Bucureşti: d. general Filip; d. general Sichitiu; D-na Toto Ionescu societară a Teatrului Naţional din Bucureşti; d. avocat I. V. Gruia cu d-na; d. profesor Mihail Dragomirescu cu d-na; d. general Pavelescu cu d-na; d. comandor Popp cu d-na; d. avocat Mihail Lindenberg cu d-na; d-şoara avocat Irina Lorian; d. consilier Erbiceanu cu d-na; d. Lupu Weisengrün cu d-na; d. avocat Iosipescu cu d-na; d. ing. Pleniceanu cu d-na; d. avocat Focşaner; d. Radu Şeitan cu d-na; d. colonel Eliad cu d-na; d-na Kirschen; d-na Zerner; d-na Granet; d-na Goldschleger-Gorea; d-na Goldschleger-Go­rea; maior Al. Poenaru cu d-na; d. avocat I. Sihlea; d. D. Scheffer; d-na Grünbaum; d-şoara Despina Săbăreanu; d-na Altărescu; d. general Jiteanu cu d-na; d. S. Grossu cu d-na; d. ing. Pleniceanu cu d-na; d. Zion Segal cu d-na; d-na şi d-şoara Kaufman; d. Mohnblaţ cu d-na; d. colonel Brociner cu d-na; d-na Feldman; d. Petre Neagu cu d-na; d-na Nina Vâlceanu; d-na Lily Kestenbaum; d. avocat Al. I. Stănciulescu cu d-na; d. Dorel Moscovici; d-na Nădejde; d. comandor Pleinceanu cu d-na; d. prof. C. M. Leonte, d-na prof. Speranţa Grigorescu; d. Arthur Guşti cu d-na; d. avocat Zwiebel; d. avocat Radu Radoveanu cu d-na; d-na Neţi Gutman; d. Ionel Protopopescu-Pake cu d-na; d-na Grauer; d-na Rosa Sailielevici; d. George Cruţescu cu d-na; d. prof. dr. Veehin cu d-na; d-na dr. Victoria Georgescu; d-na Sandrea director de bancă cu d-na; d. inspector Mărculescu; d-na Silberman; d-na prof. Sairiac; d. Schnapp cu d-na; d. inspector financiar Zottu cu d-na; d-na Carola Şendrea; d. Ştefan Grigoroff cu d-na; etc. etc.

SERGIU Z.

Sursa: Lupta, anul XII, nr. 3022, august 1936, p. 2, rubrica „Curierul băilor şi al staţiunilor climaterice – Olăneşti-Vâlcea”.

&&&

Obştea moşnenilor din Olăneşti ameninţată de jidani
Cum se întrebuinţează fondurile Oficiului naţional de turism?

Moşnenii din Olăneşti şi din comunele învecinate sunt proprietarii munţilor de pe malul stâng al râului Olăneşti dela punctul Pila până în sat. Malul drept al râului cu toţi munţii l-a cumpărat Banca Marmorosek Blank în 1918, împreună cu izvoarele minerale 5, 7, 10, 11, 14, 19, 24, afară de izvorul nr. 3 de pe malul stâng al râului care aparţine moşnenilor şi băile de iod şi pucioasă tot de pe malul stâng, cari aparţin atât Băncii Blank, care a făcut instalaţiile, cât şi moşnenilor.

După cum se vede, moşnenii sunt şi vor fi o piedică pentru afacerile de mâine ale Băncii Blank, care-şi anunţă deschiderea porţilor.

Actualmente băile şi izvoarele minerale, ca şi pădurea sunt sub sechestru la Banca Naţională, care le-a închiriat doctorului Honig şi colonelului invalid Mavrodin pe suma derizorie de 400.000 lei (produc anual 4—5 milioane).

UNDE SE DUCE FONDUL OFICIULUI DE TURISM?

Dar, aceşti intermediari nu se mulţumesc cu câştigul pe care-l realizează din această afacere şi caută să mai ciupească şi din fondul de 350.000 lei al oficiului de turism. Dr. Honig (?), e preşedintele oficiului de turism local. Suma de 350.000 lei e în mâinile lui. Ce face cu ea. Să cercetăm.

Satul Olăneşti n’are nici o stradă pavată; norii de praf se amestecă cu mâncarea pe care o mănâncă vizitatorii, ce protestează când maşinile aleargă pe singura stradă care e şi a restaurantelor. Stropitul?! O ironie. Un ţăran cu un car cu boi, în care e aşezat un butoi de benzină, ce are o ţeavă perforată stropeşte pe la ora 12½, când lumea mănâncă, o dungă de pământ de 1 metru de pe toată lăţimea străzii.

Prin urmare nu se face stropirea singurei străzi principale a satului Olăneşti. Pe ce? Când în bugetul oficiului de turism găsim la punctul 21: „costul apei şi întreţinerea serv. de stropire... suma de 40.000 lei + 9000 lei din bugetul primăriei?”

Fiindcă am început să desvăluim misterul evaporării sumelor din bugetul oficiului de turism, să mergem înainte. La punctul 20, „iluminatul parcului, drumurilor, 36.000 lei; la 17, propagandă şi diferite publicaţii în legătură cu eficacitatea apelor minerale 22.000; la 15 salarii pentru măturătorii parcului, alei, 15.150 lei + 7200 din bugetul primăriei. Nu mai înşir, însă din tot proiectul de buget al oficiului de turism se vede că Dr. Honig întrebuinţează sumele alocate pentru ridicarea staţiunei, la îmbunătăţirea şi înfrumuseţarea parcului, aleelor, hotelului, cari sunt proprietatea băncii Blank.

Alt exemplu: punctul 19, întreţinerea şi repararea drumurilor, aleilor, băncilor, 10.000 lei; punctul 14, plătirea pădurarilor 14.400 lei (pentru a păzi pădurile Băncii Blank). Ca necunoscători ai legei de turism, rugăm Oficiul Naţional să ne răspundă dacă fondurile sunt făcute ca să lase staţiunea în părăsire şi să îmbunătăţească parcul şi aleile particularului Aristide Blank? Nu trebue să uităm că mâine Banca Blank îşi deschide porţile şi toate aceste îmbunătăţiri îi vor aparţine.
O COADĂ DE TOPOR

Poate, cetitorii, se vor întreba nedumeriţi, dar, cum se face că acest domn Honig dispune după bunul lui plac de averea comunei? Aflaţi, iubiţi cetitori, că primarul acestei comune, e un oarecare N. Ceauşelu, fost plutonier în armată, pe care d-rul Honig l-a pus şi administratorul băilor.

Această coadă de topor nu e nici odată la primărie, fiindcă biroul lui e la hotel, într’un colţ, unde nimeni nu-i dă nicio importanţă. Am avut ocazia să-l văd în acel colţ şi, necunoscându-l, credeam că e un om de serviciu. Dar, ce-i pasă de comună, el îşi face interesele.

Nu vă miraţi, dacă veţi afla că împreună cu el (care n’are nici o legătură cu această comună) oamenii lui Blank vor să pună mâna pe cele 4000 hectare ale moşnenilor. Anul acesta a fost alegerea noului consiliu de administraţie al obştei. Lista depusă de d-rul Honig în cap cu el a reuşit. Moşnenii nelocuind toţi în localitate, n’au putut să-şi depună lista separată.

Care e intenţiunea doctorului Honig, omul lui Blank? Să pună mâna pe cele 4000 hectare şi toate izvoarele de pe malul stâng ca să stăpânească nestingheriţi toată valea râului Olăneşti.

Sursa: Porunca Vremii, anul VI, nr. 822, 7 august 1937, p. 5, articolul „Obştea moşnenilor din Olăneşti ameninţată de jidani. Cum se întrebuinţează fondurile Oficiului naţional de turism?”

&&&

Băile Olăneşti în ghiarele jidanilor
Cum a pus „Marmorosch Blanck“ mâna pe această staţiune. Olăneştii n’au Biserică

În judeţul Vâlcea, din păcate, se găseşte una din cele mai bogate staţiuni în isvoare minerale, dar şi cea mai de plâns dintre staţiunile ţării noastre.

Istoricul acestei nenorocite staţiuni este cunoscut de mulţi: Marele proprietar DUMITRU BĂDESCU face aci la Olăneşti un stabiliment de băi — acelaş care se vede de altfel şi astăzi — şi captează — după îndemnul d-rului ION PUŢUREANU — isvoarele minerale, ce rivalizează cu Karlsbadul.

În scurt timp staţiunea Olăneşti, devine colţuleţul de ţară de unde se putea căpăta sănătate.

D-rul Puţureanu ridică aci şi un mare sanatoriu — devenit astăzi cel mai mare hotel al staţiunii, — şi face la Olăneşti cea mai desăvârşită operă de caritate — necunoscută, — dar simţită de mulţi.

Neajutaţi însă de nimeni, DUMITRU BĂDESCU şi d-nul PUŢUREANU n’au mai putut face faţă cheltuelilor.

Jidanii puseseră de mult ochii pe această staţiune. Banca Marmorosch Blank, marea deţinătoare a aurului din România de după război îşi arată colţii.

În ghiarele acestei bănci a intrat la început proprietarul Bădescu care vinde pe numai trei milioane lei hârtie, circa 6000 ha. de pădure, isvoarele şi stabilimentul.

A doua victimă este savantul dr. Puţureanu, a cărui bună credinţă a fost înşelată de jidani, până când a fost aruncat pe drumuri şi silit să-şi ducă de aci încolo o viaţă de martir.

Cine a cunoscut pe d-rul PUŢUREANU, a putut vedea în el munca şi idealul unui doctor român şi creştin distrusă fără milă de jidanii acaparatori.
STAŢIUNEA RĂU GOSPODĂRITĂ

Din anul 1919 de când Blank a pus mâna pe această staţiune, nu s’a mai făcut nici o îmbunătăţire afară de captarea isvoarelor.

Drumul ce merge la „ISVORUL 24“ e o mizerie. De străzi sau pavaje nici pomeneală în această staţiune.

Şi cât de darnică a fost natura cu acest minunat colţ de ţară încăput pe mâna jidanilor!
MOŞNENII ŞI JIDANII

Staţiunea Olăneşti e jumătate — inclusiv isvoarele — a jidanilor şi jumătate — deşi jidanii le-au luat şi băile — a moşnenilor.

Partea moşnenilor se bucură de o nenorocită gospodărie. Primarul, care se ocupă numai de partea jidanilor — e de altfel şi administratorul lor — a neglijat cu totul acest sat, care-ţi face impresia că e mai degrabă un târg murdar jidănesc de Moldova. Case insalubre, magherniţe, chioşcuri peste chioşcuri, străzi adică pe româneşte drumuri nealiniate, pline de pietroaie, fără şanţuri şi necurăţate, drumuri pentru care, credem că n’au înscris în fondul primăriei nici 200 de lei la capitolul respectiv.

Întrebăm pe d. primar, dacă are la primărie o comisie numită „a salubrităţii“?! Care este activitatea acestei comisii?

Întrebăm apoi de ce se face cu satul şi cu cartierul vilelor cea mai neruşinată speculă în ce priveşte apa şi lumina electrică? La Olăneşti, jidanii vând kw. de lumină electrică cu 50 lei, iar cei ce nu se bucură de simpatia d-lui administrator sau a d-lui GRÜNBAUM ori a d-lui HONIG, li se taie firul.
SATUL N’ARE BISERICĂ

Staţiunea Olăneşti n’are o biserică.

Acum câţiva ani, era vorba să se facă o sinagogă. D. primar şi administrator al staţiunii Blank, desigur că ar fi dat concurs neprecupeţit, dar la ridicarea unei biserici în Olăneşti nici nu-i e aminte.

Stima şi toate speranţele ni se îndreaptă către străinul de staţiune şi mai ales de comună, dar cu adevărat bunul şi creştinul medic d. colonel MIHĂILESCU, care, ca preşedinte de onoare al comitetului de construcţie, face sforţări supraomeneşti pentru ridicarea unui Sf. Locaş în băile Olăneşti.

Este nevoie pentru aceasta de sprijinul bunilor creştini din ţară, cari vor să contribue la ridicarea unei biserici într’o staţiune jidănească.
CE FACE BANCA NAŢIONALĂ?

Întrebăm acum: ce face Statul român, prin Banca Naţională unde este gajată această staţiune? De ce o lasă în mâna unor jidani cari o compromit, când pot să redea ţării, pământul ei?

E vorba de acele 140 de milioane, pentru care BANCA MARMOROSCH BLANK a gajat această staţiune la Banca Naţională a României.

Şi mai e vorba de anumite intervenţii pe care le face Blank pentru ca să nu-i scape din mână această staţiune şi imensele păduri moşnene din împrejurimi.

Încă odată întrebăm: de ce Statul român nu ia din ghiarele jidanilor acest petec de pământ românesc?

De ce?... De ce?...

B. B.

Sursa: Porunca Vremii, anul VI, nr. 810, iulie 1937, p. 5, articolul „Băile Olăneşti în ghiarele jidanilor. Cum a pus «Marmorosch Blanck» mâna pe această staţiune. Olăneştii n’au Biserică”.


&&&

Imaginile din colaj una câte una cu mai multe informații în conexiune - la această legătură.

____________________

#memoriavalceana #bibliotecivalcene #istorielocala #mostenireculturala #Valcea #Educație #Valceaculturalheritage #Valceaculturalmemory #istorielocalavalcea #ramnicuvalcea #antimivireanul #judetulvalcea #biblioteca #bibliotecaonline #nevedemlabiblioteca #BVaAV #UZPR #BibliotecaVirtualaaAutorilorValceni #Olanesti #BaileOlanesti