a. Paleoliticul
(Epoca veche a pietrei: palaios = vechi, lithos = piatră)
Odată cu primele unelte realizate de om, începe şi prima etapă a preistorici omenirii, paleoliticul. În această perioadă, tehnica folosită la prelucrarea uneltelor de piatră a fost cioplirea. Paleoliticul cuprinde cea mai mare parte a Pleistoecnului (prima etapă a erei Cuaternarului), perioadă în care se încadrează şi marile glaciaţiuni. Cele mai vechi descoperite pe teritoriul Europei au o vechime de 1.500.000 de ani şi sunt legate de pătrunderea lui Homo erectus în acest spaţiu. Nu peste tot, însă, unde a putut fi semnalată o posibilă prezenţă a omului, Ia începutul paleoliticului din Europa, avem şi descoperiri de unelte din piatră (vezi mai jos situaţia de la Tetoiu-Bugiuleşti, judeţul Vâlcea). Homo erectus a fost cel care a reuşit să stăpânească focul şi să-l folosească în avantajul său.Paleoliticul Inferior (cca 1.800.000/ 2.000.000 -120.000 î. Hr.). Una dintre cele mai timpurii prezenţe ale omului pe teritoriul european, pare a fi atestată de descoperirile făcute la Tetoiu-Bugiuleşti, în punctul Valea lui Grăunccanu, pe cursul mijlociu al Olteţului. Aici au fost descoperite, într-un nivel fosilifer cu o vechime de aproximativ 1.800.000-2.000.000, oase cu un posibil început de prelucrare. Descoperirea unor fragmente de oase prelucrate sumar în vederea atingerii unui scop atestă prezenţa la Bugiuleşti a unor strămoşi ai omului. Prezenţa acestora pe Valea Olteţului pare a fi dovedită şi de modul în care sunt sparte oasele pentru extragerea măduvei. În regiune a fost găsit un depozit fosilifer ce indică existenţa pentru acest interval cronologic, a unei zone extrem de favorabile hrănirii, aceste primate inteligente având la baza alimentaţiei lor carnea obţinută prin vânat sau necrofagie. Bogăţia regiunii în vânat se datora faptului că în această perioadă aici existau o scrie de golfuri şi locuri mlăştinoase ale marelui lac Getic, ce cuprindea o parte a Olteniei. Muntenia şi sudul Moldovei (3).
O altă caracteristică specifică doar hominizilor este căutarea şi transportarea din zonele de provenienţă, aflate de cele mai multe ori la distanţe apreciabile, a materiilor prime necesare. Această practică pare a fi dovedită de descoperirea la Tetoiu-Bugiuleşti, a unei pietre nerulate de ape. din cuarţit, de jumătate de kilogram, transportată în mod intenţionat de la 42 de km, din punctul Măgura Slătioarei din apropiere de Horezu, unde se găseşte astfel de rocă (4).
Paleoliticul Mijlociu (cca 120.000-35.0001. Hr.). În această perioadă, în Europa sc manifestă o nouă specie, Homo Neanderthaliensis. Elementele definitorii pentru comportamentul vânătorilor neanderthalieni au fost grupate sub denumirea de musterian (după peştera La Moustier din franţa). Până în prezent nu se cunosc unelte musteriene sau resturi osteologice care să indice prezenţa neanderthalienilor pe teritoriul judeţului Vâlcea, deşi aceştia au locuit în unele regiuni învecinate (Peştera Cioarei de la Boroşteni, jud. Gorj; Peştera Muierii de la Baia de Fier, jud. Gorj ctc.)
Odată cu primele unelte realizate de om, începe şi prima etapă a preistorici omenirii, paleoliticul. În această perioadă, tehnica folosită la prelucrarea uneltelor de piatră a fost cioplirea. Paleoliticul cuprinde cea mai mare parte a Pleistoecnului (prima etapă a erei Cuaternarului), perioadă în care se încadrează şi marile glaciaţiuni. Cele mai vechi descoperite pe teritoriul Europei au o vechime de 1.500.000 de ani şi sunt legate de pătrunderea lui Homo erectus în acest spaţiu. Nu peste tot, însă, unde a putut fi semnalată o posibilă prezenţă a omului, Ia începutul paleoliticului din Europa, avem şi descoperiri de unelte din piatră (vezi mai jos situaţia de la Tetoiu-Bugiuleşti, judeţul Vâlcea). Homo erectus a fost cel care a reuşit să stăpânească focul şi să-l folosească în avantajul său.Paleoliticul Inferior (cca 1.800.000/ 2.000.000 -120.000 î. Hr.). Una dintre cele mai timpurii prezenţe ale omului pe teritoriul european, pare a fi atestată de descoperirile făcute la Tetoiu-Bugiuleşti, în punctul Valea lui Grăunccanu, pe cursul mijlociu al Olteţului. Aici au fost descoperite, într-un nivel fosilifer cu o vechime de aproximativ 1.800.000-2.000.000, oase cu un posibil început de prelucrare. Descoperirea unor fragmente de oase prelucrate sumar în vederea atingerii unui scop atestă prezenţa la Bugiuleşti a unor strămoşi ai omului. Prezenţa acestora pe Valea Olteţului pare a fi dovedită şi de modul în care sunt sparte oasele pentru extragerea măduvei. În regiune a fost găsit un depozit fosilifer ce indică existenţa pentru acest interval cronologic, a unei zone extrem de favorabile hrănirii, aceste primate inteligente având la baza alimentaţiei lor carnea obţinută prin vânat sau necrofagie. Bogăţia regiunii în vânat se datora faptului că în această perioadă aici existau o scrie de golfuri şi locuri mlăştinoase ale marelui lac Getic, ce cuprindea o parte a Olteniei. Muntenia şi sudul Moldovei (3).
O altă caracteristică specifică doar hominizilor este căutarea şi transportarea din zonele de provenienţă, aflate de cele mai multe ori la distanţe apreciabile, a materiilor prime necesare. Această practică pare a fi dovedită de descoperirea la Tetoiu-Bugiuleşti, a unei pietre nerulate de ape. din cuarţit, de jumătate de kilogram, transportată în mod intenţionat de la 42 de km, din punctul Măgura Slătioarei din apropiere de Horezu, unde se găseşte astfel de rocă (4).
Paleoliticul Mijlociu (cca 120.000-35.0001. Hr.). În această perioadă, în Europa sc manifestă o nouă specie, Homo Neanderthaliensis. Elementele definitorii pentru comportamentul vânătorilor neanderthalieni au fost grupate sub denumirea de musterian (după peştera La Moustier din franţa). Până în prezent nu se cunosc unelte musteriene sau resturi osteologice care să indice prezenţa neanderthalienilor pe teritoriul judeţului Vâlcea, deşi aceştia au locuit în unele regiuni învecinate (Peştera Cioarei de la Boroşteni, jud. Gorj; Peştera Muierii de la Baia de Fier, jud. Gorj ctc.)
Paleoliticul Superior (cca 35.000-10.000/ 8.000 î. Hr.). Odată cu această etapă cronologică, îşi face apariţia omul deplin format, Homo sapiens. Imaginaţia a fost una dintre capacităţile pe care le-a câştigat creierul uman în urma definitivării procesului evolutiv şi care îi va da lui Homo sapiens un ascendent în faţa lui Homo Neanderthaliensis. Odată cu paleoliticul superior, mulţumită imaginaţiei, apar primele manifestări artistice şi spirituale, unele dintre ele transpuse în splendide picturi rupestre.
Până acum, avem doar o singură descoperire încadrabilă în spaţiul cronologic al paleoliticului superior. Este vorba de un răzuitor din silex maroniu descoperit la Căzăneşti.
b. Epipaleoliticul/ Mezoliticul
(Epoca de la sfârșitul Paleoliticului: epi: după, la urmă/ epoca de mijloc a pietrei: mesos=mijloc, lithos=piatră)
Culturile epipaleolitice şi mezolitice se manifestă în intervalul cronologic dintre 11.300 şi 6.500 î. Hr. Este perioada care face trecerea de la paleolitic la noua epocă a pietrei, ce va aduce profunde transformări societăţii umane, neoliticul. Încălzirea treptată a climei va duce la împuţinarea vânatului mare, la deplasarea unor comunităţi umane către nord in căutarea acestuia şi la adaptarea utilajului folosit pentru vânătoare, la noile condiţii de mediu. Are loc începutul procesului de microlitizare (micşorare) a uneltelor, folosirea tot mai pregnantă a lamelor, datorită noului tip de vânat, de mai mici dimensiuni, apărut în urma schimbărilor climaterice.
Pe teritoriul judeţului Vâlcea, s-au făcut descoperiri epipaleolitice şi mezolitice la Căzâneşti şi Olăneşti. De la Căzăneşti provin câteva aşchii şi un nucleu de silex maroniu având bază trapezoidală, de pe care s-au desprins microlite în tehnica romanelo-aziliană (6). Un alt nucleu dc silex din care au fost desprinse lame specifice mezoliticului, a fost descoperit la Olăneşti.
Neoliticul
(Epoca nouă a pietrei: neos - nou, lithos - piatră)
Odată cu neoliticul, apare o tehnică nouă de prelucrare a pietrei, anume şlefuirea.
O altă caracteristică a neoliticului este începutul producerii vaselor şi obiectelor ceramice. Ceramica, datorită rezistenţei sale în timp şi datorită faptului că este sensibilă la schimbările şi influenţele culturale ce produc transformări în forma, decorul, tehnica de realizare a vaselor, a permis folosirea ei pentru datarea complexelor arheologice (locuinţe, morminte, sanctuare etc.) şi la obţinerea unor informaţii diverse despre comunităţile care au utilizat-o.
Poate că cea mai importantă transformare pe care o suferă societatea umană este trecerea la producerea de hrană, aceasta nemaifiind obţinută doar prin vânat sau prin culesul din natură. Omul începe să cultive pământul şi să crească animale domestice. Sunt cultivate, în special, cereale precum grâul, orzul şi meiul şi sunt crescute taurine, ovicaprine şi porcine. Aceste schimbări care au avut loc în economia umană, au dus la sedentarizare, oamenii nemaitrebuind să parcurgă distanţe mari pentru găsirea hranei. Protejarea şi îngrijirea terenurilor cultivate impune aşezarea comunităţii în apropierea acestora, ceea ce va duce la ridicarea unor locuinţe cu caracter permanent şi la constituirea de aşezări stabile. Acestea se concentrează pe văile apelor, unde se găseau terenuri fertile pentru practicarea agriculturii, şi în apropierea zonelor salinifere sau cu depozite de silex. Silexul a fost cea mai utilizată materie primă pentru obţinerea uneltelor din piatră, în special a lamelor folosite pentru uneltele compuse. Practicarea agriculturii a permis susţinerea creşterii demografice datorită surplusului de hrană obţinut. Sunt practicate meşteşuguri precum: torsul, ţesutul, prelucrarea pieilor, confecţionarea îmbrăcămintei şi încălţămintei, prelucrarea lemnului, pietrei, lutului etc. Comunităţile umane neolitice au o viaţă spirituală complexă, cu manifestări religioase, funerare şi artistice ce îşi au rădăcinile în practicile agricole şi reflectând cultul fertilităţii şi al fecundităţii.
Neoliticul timpuriu (cca 6.600 - 5.500 î. Hr.). Este reprezentat pe teritoriul judeţului Vâlcea de cultura Starčevo-Criş, denumită după localitatea Starčevo din apropierea Belgradului şi zona Văii Crişurilor. Cultura Starčevo-Criş ocupă un spaţiu vast din Peninsula Balcanică, prezenţa purtătorilor acestei culturi fiind atestată pe aproape tot teritoriul României, cu excepţia Dobrogei şi a unor regiuni din zona de nord-vest. Cultura evoluează pe parcursul a patru faze, împărţite la rândul lor în mai multe subfaze şi aspecte. Prezenţa comunităţilor starčeviene într-un areal atât de extins, poate fi datorată şi modului de practicare a agriculturii. Folosirea unor unelte agricole arhaice (plantatoare, săpăligi etc.) din lemn şi corn, care nu permiteau folosirea în scop agricol decât a unui strat superficial din sol, a dus la căutarea periodică de noi suprafeţe cultivabile, datorită epuizării acestuia.
Deşi pe teritoriul judeţului Vâlcea sunt atestate mai multe puncte în care au fost descoperite materiale arheologice aparţinând acestei culturi, doar unul dintre acestea s-a bucurat de o cercetare sistematică. Este vorba de aşezarea de la Valea Răii, situată la 5 km sud-est de Municipiul Râmnicu-Vâlcea, în unghiul format de şoseaua ce duce la Ocnele Mari şi Pârâul Sărat. Aşezarea se situează într-o zonă extrem de propice, beneficiind de pământul fertil din zona de luncă a Oltului, precum şi de apele sărate purtate de pârâu. Aşezarea era protejată de rama de dealuri ce coboară către sud paralel cu linia Oltului.
În aşezarea de la Valea Răii, a fost descoperită atât ceramică grosieră (de uz comun), cât şi semifină şi fină. Ceramica fină cuprinde şi o categorie deosebit de frumos pictată (7). Plastica este reprezentată de statuete antropomorfe şi zoomorfe. Au fost descoperite pintandere, folosite pentru tatuarea corporală, greutăţi - pentru războiul de ţesut vertical (fusaiole) şi plase de pescuit, şi fusaiole (8). Utilajul din lut ars, necesar meşteşugurilor casnice, este completat de uneltele cu părţi componente din piatră, aici fiind găsite lame de topor din piatră şlefuită şi perforată pentru a-i putea monta o coadă şi variate tipuri de lame de silex şi obsidian, care au fost folosite ca piese la realizarea uneltelor compuse. O astfel de unealtă era secera. O seceră realizată dintr-un corn de bovideu şi cu tăişul format din lame de silex a fost descoperită în situl arheologic de la Valea Răii, fiind folosită de purtătorii culturii Starčevo-Criş (9). Odată treierate, seminţele cerealelor erau măcinate cu ajutorul unor râşniţe cu profil albiat şi al unui frecător. Osul este şi el folosit ca materie primă de comunităţile starčeviene de la Valea Răii, fiind descoperite atât obiecte de podoabă, cât şi unelte.
Implicarea locuitorilor aşezării de la Valea Răii în schimbul de produse poate fi dovedită de prezenţa aici a numeroase nuclee de silex, bucăţi de rocă folosite pentru desprinderea lamelor, provenite din platforma balcanică şi de obsidiană, materie primă adusă din regiunea Mării Egee.
Neoliticul dezvoltat (cca 5.500-5.000 î. Hr.). Cercetarea acestei perioade din istoria comunităţilor umane care au locuit judeţul Vâlcea, rămâne încă un deziderat al arheologilor, cunoştinţele noastre de azi fiind limitate doar la câteva semnalări de material arheologic încadrabil în acest interval cronologic. La Valea Răii, ultimul nivel de locuire Criş este suprapus de fragmente ceramice aparţinând purtătorilor culturii Boian, iar în aceeaşi regiune, pe terasa de pe partea dreaptă a pârâului Sărat, în unghiul format de pârâu cu şoseaua ce duce de la Râmnicu-Vâlcea la Târgu-Jiu, în partea opusă a aşezării menţionate de noi anterior, au fost descoperite artefacte vinčiene: fragmente ceramice, lame de silex şi statuete antropomorfe. Rămâne ca, pe viitor, organizarea unor cercetări arheologice sistematice să permită o conturare mai precisă a orizonturilor culturale aparţinând acestei epoci şi care s-au manifestat în spaţiul actual al judeţului Vâlcea...
Imaginile din colaj una câte una descrieri și mai multe informații în conexiune - la această legătură.
_____
#memoriavalceana #bibliotecivalcene #istorielocala #Valcea #Educație #Valceaculturalheritage #Valceaculturalmemory #istorielocalavalcea #judetulvalcea #biblioteca #bibliotecaonline #nevedemlabiblioteca #bvaav #BibliotecaVirtualaaAutorilorValceni #arheologie #hominizi #Bugiulesti #Grăunceanu #preistoria #Paleolitic #neolitic #UrsDePeșteră #NicolăescuPlopșor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu