,,nu ştiu să vă spun cine sau ce a fost mai întâi: râuleţul, aşezarea sau un Olănescu...” (Barbu Ollănescu-Orendi, coautor)
Obârşia boierilor Olăneşti se regăseşte, după documente şi legende, undeva nu departe de malurile Oltului, mai exact în mica localitate care şi astăzi poartă numele de Băile Olăneşti, localitate aşezată chiar pe râuleţul Olăneşti.
Nu ştiu să vă spun cine sau ce a fost mai întâi Olăneşti: râuleţul, aşezarea sau un Olănescu prin personajul regăsit în documente sau în legende.
Dacă se iau în considerare documentele existente, primii boieri Olăneşti au apărut cam pe la mijlocul secolului al XV-lea prin existenţa unui Goran.
Dacă se mai aruncă un ochi şi peste legende - care legende, vrând-nevrând, au întotdeauna un sâmbure de adevăr -, dacă deci se apleacă urechea şi asupra legendelor care au circulat şi mai circulă şi astăzi pe pământul Băilor Olăneşti, prima apariţie prin preajma locului, în persoana unui luptător, a unui războinic, purtând numele de Olai, Olan, Olah sau Olea, s-ar fi petrecut cam pe la mijlocul secolului al XlII-lea.
În orice caz, Olăneştii, familie mare, numeroasă, prolifică, deţinători fiind de mari şi multe întinderi de pământ, de păduri, de case, iniţial pe toată întinderea judeţului Vâlcea, iar mai târziu extinzându-se pe amândouă malurile Oltului şi în afara judeţului, Olăneştii ctitori de mai mult de 13 biserici răspândite şi acestea pe tot pământul care le aparţinea, Olăneştii, atât prin ceea ce stăpâneau, cât şi prin locul lor în societatea judeţului Vâlcea şi mai târziu în societatea Bucureştilor, capitala României, Olăneştii, alegând unii cariera militară, alţii cariera politică, alţii ocupând înalte funcţii administrative, alţii îndreptându-se către biserică, au jucat un mare rol şi au avut o mare contribuţie la viaţa de toate zilele, atât a comunităţii locale, cât şi a întregului judeţ, iar mai târziu, adică pe la sfârşitul secolului al XlX-lea şi începutul celui de-al XX-lea, chiar şi a întregii ţări româneşti.
Legaţi şi prin căsătorii de familii prestigioase, Olăneştii devin parte integrantă din ce a avut România mai important în viaţa socială, administrativă, politică şi culturală.- Trei Olăneşti cu rang de miniştri în acelaşi timp în fruntea ţării, şi anume: fraţii Constantin Pană şi Grigore Pană Olănescu - din aşa-numita ramură Pană - şi Dimitrie C. Ollănescu-Ascanio - din aşa-numita ramură Ascanio -, la care se adaugă, apărut mai târziu, după 1900, al patrulea, Constantin C. Olănescu, şi acesta ministru plenipotenţiar.
- Patru Legiuni de Onoare aduse ţării româneşti de una şi aceeaşi familie.
- Pe lângă aceasta, Ion / Jean-Jacques Olănescu, născut la Paris şi deci cetăţean francez, însă de origine română, fiul lui Constantin C. Olănescu şi al Janei Olănescu, născută Lahovary, căzut în Al Doilea Război Mondial (1940) pentru Franţa, pe pământul francez, şi declarat Erou Naţional al Franţei.
Câteva vorbe despre cele două ramuri
După mijlocul secolului al XVII-lea, spre sfârşitul acestuia şi începutul celui de-al XVIII-lea, încep să se contureze cele două ramuri pe care le-am denumit după numele personalităţii celei mai emblematice, celei mai notorii din ceea ce numesc eu ramură, şi anume:
- ramura Pană, care pleacă de la Radu-Căpitan, Vornic (1692- 1746), căsătorit cu Ancuţa Scorei, şi
- ramura Ascanio, care pleacă de la Drăghici-Polcovnic (înainte de 1718-1763), căsătorit cu Ecaterina Otetelişanu.
Figură emblematică, Pană Dincă Olănescu (1812-1884) este născut la Dumitreşti-Olt, ca fiu al lui Constandin (Dincă) Olănescu şi al Măriei Olănescu, născută Bellu. Pană Dincă a fost mare Dregător, Vistier, Paharnic, Serdar, stabilit pe moşia din Găeşti adusă Olăneştilor în dotă de Ancuţa Pârşcoveanu la căsătoria ei cu Constantin Olănescu (+1773), de la care deci ramura denumită Pană.
Cealaltă figură emblematică este Dumitru C. Ollănescu (1850-1908), devenit mai târziu, în urma activităţii literare, Ollănescu-Ascanio, născut la Focşani, primul născut al lui Constantin Ollănescu şi al Măriei Ollănescu, născută Caloian.
Dumitru/ Dimitrie-Ascanio, magistrat, primar, poet-diplomat sau diplomat-poet, Ministru Plenipotenţiar, Comisar Regal, Academician, stabilit după 1880 la Bucureşti, este cel care, la începutul anilor 1880, spre a se deosebi de Adina Olănescu, născută Ghica - poeteasă -, soţia lui Grigore Pană Olănescu din ramura Pană, a adăugat un al doilea „l" patronimului Olănescu, devenind astfel Ollănescu, scriere adoptată de toate neamurile apropiate ale lui Ascanio şi chiar de unii din ramura Pană, de la care deci ramura denumită Ascanio.
În timpul în care ramura Pană se stingea, prin dispariţia lui Ion/ Jean-Jacques (1940) şi mai apoi a lui Constantin C. Olănescu (după 1948), ambii fără urmaşi, paralel cu aceasta, ramura Ascanio a continuat şi continuă să existe prin Dumitru Constantin Niculae Ollănescu (1890-1977), magistrat, avocat, nepot de frate al lui Ascanio, prin mine, Barbu (1934-...), fiul lui şi al Cameliei, născută Policrat, prin copiii noştri Marc şi Dominic şi nepoţii Eric şi Astra.
Aşa cum am mai afirmat în multe rânduri, atât în scris, cât şi în vorbit, patronimul, cuvânt care se trage din grecescul patriarh - bătrân, deci în orice caz parte bărbătească - şi astfel, cu alte cuvinte, numele de familie, cu toate „moştenirile" lui, legându-se numai şi numai de partea bărbătească, este ce mă face să mă leg şi să pomenesc, atât ca ascendenţi, cât şi ca descendenţi, numai de bărbaţi în vorbirea mea despre familii.
Dar să revenim la familia Olănescu şi la urmaşii ei.
Suportând regimul comunist, refugiindu-se, în primele momente ale urgiei, în afara Bucureştilor, schimbându-şi întru totul felul de viaţă, trecând apoi prin închisori şi lagăre de muncă, în final obligaţi chiar să emigreze, păstrându-şi însă numele/ patronimul, Ollăneştii au supravieţuit şi există şi astăzi prin descendenţi din ramura Ascanio.
Ca orice element viu care trăieşte, adică se naşte, creşte, înfloreşte şi apoi se stinge, boierii Olăneşti/ Ollăneşti au avut şi ei o epocă de dezvoltare în care s-au făcut cunoscuţi, ocupând tot felul de funcţii din ce în ce mai importante, atât administrative, cât şi politice, pe de-o parte înrudindu-se cu o seamă de alte mari familii cu nume şi cu poziţii înalte din ţara românească, pe de altă parte culminând în perioada sfârşitului secolului al XlX-lea şi începutul celui de-al XX-lea, atât în societate, cât şi în politică şi cultură, începând însă să se stingă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, mai întâi prin decesul lui Ion/ Jean Jacques C. Olănescu - fiul ministrului plenipotenţiar Constantin C. Olănescu şi al Ioanei/Jeanei Olănescu născută Lahovary, sora celebrei Martha Bibescu, fiu decedat fără moştenitori, şi apoi prin însuşi decesul persoanei ultimului reprezentant bărbătesc, rămas din această ramură, prin decesul ministrului plenipotenţiar Constantin C. Olănescu, care în 1948 a refuzat întoarcerea în Republica Populară Română pentru a rămâne, a dispărea, a se stinge undeva în Franţa după câţiva ani, căsătorit pentru a doua oară, dar tot fără a lăsa urmaşi.
Aceştia au fost ultimii Olăneşti din ramura Pană.
Însă ramura Ascanio continuă şi astăzi prin cei doi fii ai noştri:
- Marc-Ştefan Ollănescu-Orendi, născut în 1967 la Bucureşti, arhitect cu studii făcute la Paris şi locuind din 1988 la Paris, căsătorit în Franţa cu Chantal Sylvestre-Panthet, născută la Annecy, fără urmaşi, cât şi prin
- Dominic Ollănescu-Orendi, născut şi el în Bucureşti, în 1970, arhitect şi inginer naval, cu studii făcute în Germania, la Munchen şi la Kiel, căsătorit cu Lucreţia, născută Simon, româncă din Cluj, cu care are doi copii, pe:
- Eric-Sebastien Ollănescu-Orendi şi Astra Letiţia Morgan Ollănescu-Orendi - copii născuţi amândoi în Germania, deci nemţi.
De ce Ollănescu-Orendi?
În urma căsătoriei noastre (1966) la Bucureşti, adică a mea, Barbu, şi a soţiei mele, Renate, cea civilă la Bucureşti şi cea religioasă la Braşov, în Biserica Neagră, am adăugat la patronimul Ollănescu patronimul Orendi, numele de familie al soţiei mele, născută în 1944 la Braşov.
Dar iată cum şi această ramură - a lui Ascanio - se duce încet, încet spre dispariţie, prin lipsă de alţi urmaşi pe de o parte, dar în special prin depărtarea atât de limba română - nici Eric şi nici Astra, copiii lui Dominic, nu o vorbesc -, cât şi prin depărtarea de ţara românească, cu toate datinile şi obiceiurile ei.
Poate că, din acest punct de vedere, plecarea noastră din România anilor 1977 a fost o mare greşeală.
Poate că rămânând acolo şi suportând toate neajunsurile pe care le-au suportat şi alţii aş/ am fi putut da neamului Ollăneştilor posibilitatea să continue încă vreo câteva generaţii peste cele 16 documentate de până acum.
Poate!
In orice caz, nu este uşor să asişti, din primul rând, la stingerea unui neam vechi, chiar foarte vechi, care pe partea bărbătească a dat ţării româneşti conducători, politicieni şi oameni de cultură de înaltă calitate şi de înaltă ţinută, care pe linie maternă a venit cu personaje celebre ca Gheorghe Brătianu sau Neagu Djuvara, istorici, sau ca Maria Bjornson, scenografa de renume mondial, care însă în contextul de astăzi, după părerea mea, nu-şi mai are locul, sub forma avută, în societatea actuală. Aceasta este realitatea astăzi şi această realitate trebuie privită în faţă şi acceptată.
Aşa cum am scris mai înainte, tot ce se naşte creşte, trăieşte şi după un timp piere!
Nimic nu este nou pe lume şi totul se repetă!
Barbu Dumitru Ollănescu-Orendi
Germania - Bordesholm, ianuarie 2025
&&&
Introducere
Domeniul unde greşeala este curentă şi corectarea se impune la tot pasul este, fără îndoială, cel al genealogiei. Sunt cuvintele cu care cercetătorii apreciază activitatea de care s-a ocupat istoricul I.C. Filitti, socotit pe drept părintele acestei ştiinţe în România (1). Cu toată mulţimea de acte şi documente ce ne-au rămas de la reprezentanţi ai numeroasei familii a boierilor Olăneşti, până azi nu s-a realizat o lucrare specială privind genealogia lor. De-a lungul anilor au fost făcute încercări de mai mulţi cercetători, dintre care amintim doar eforturile lui Octav George Lecca şi cele trei lucrări ale sale în care sunt consacrate capitole distincte Familiei Olănescu (2) [Familiile boiereşti române. Istoric şi genealogie - după izvoare autentice, MDCCCXCIX (1899), retipărită în 1999; Genealogia a 100 de case din Ţara Românească şi Moldova, Bucureşti, 1911; Familii de boieri mari şi mici din Valahia, Bucureşti, Ed. Paideia, 2015], Lor li se adaugă lucrarea lui Grigore P. Olănescu (3) (Familia Olănescu. Notiţe şi documente, Bucureşti, 1903) - o schiţă de arbore genealogic făcută de un urmaş al ramurii din Bucureşti a acestei vestite familii de boieri din Oltenia, a cărei existentă se întinde, după documentele existente, pe mai bine de 500 de ani, până în zilele noastre. Pentru bogăţia de date poate fi menţionat şi articolul preotului cercetător istoric Dumitru Bălaşa din Drăgăşani Vâlcea: Oameni şi fapte din istoria localităţii (4).
Cum era şi firesc, în climatul creat de aşa-zisa democraţie post-comunistă, urmaşi ai boierilor Olăneşti, trăitori în străinătate, s-au alăturat altora care au scris despre înaintaşii lor şi au publicat lucrări despre strămoşii lor: Barbu Ollănescu-Orendi cu lucrarea Aşa a fost să fie şi Neagu Djuvara - Saga Grădiştenilor (Secolele XVI-XX) - apărută în două ediţii. În plus faţă de lucrările celor patru reprezentanţi ai Familiei boierilor Olăneşti, care îi amintesc sau îi ignoră, noi ne vom referi şi la aceia care au rămas şi au activat în diferite funcţii la Olăneşti şi la Râmnicu-Vâlcea, unii din ei jucând un rol de prim ordin în viaţa celor două localităţi şi a Judeţului Vâlcea sau în judeţele Dolj, Gorj, Argeş, Olt. În demersul nostru ne-am bazat pe lucrările celor patru reprezentanţi ai familiei Olănescu, considerând că ei ştiu cel mai bine date şi fapte despre strămoşii lor. Ne-am axat apoi pe pisaniile bisericilor, picturile din interiorul bisericilor cu ctitorii şi membrii familiilor lor (Sf. Nicolae, Sfinţii Voievozi-Valea de Case, Comanca, Sâmbotin, Alunişul, Dumitreşti, Găeşti), acte de stare civilă - mai ales registrele de morţi, nou-născuţi şi căsătorii, testamente, foi de zestre şi pomelnice -, pe documentele - majoritatea necercetate şi deci inedite -, aflate în Fondul Prefectura Judeţului Vâlcea, Tribunalul Judeţean Vâlcea ş.a., pe culegerile de izvoare istorice publicate în DIR/ Documente privind Istoria României, DRH/Documenta Romaniae Historica. B. Ţara Românească, CDŢR/ Catalogul documentelor Ţării Româneşti (9 volume apărute), precum şi cele publicate de SJVAN/ Serviciul Judeţean Vâlcea al Arhivelor Naţionale, de ANIC/Arhivele Naţionale Istorice Centrale, APR/ Analele Parlamentare ale României, de istoricii Corneliu Tamaş şi Ion Constantin Vasile.
Poate că rămânând acolo şi suportând toate neajunsurile pe care le-au suportat şi alţii aş/ am fi putut da neamului Ollăneştilor posibilitatea să continue încă vreo câteva generaţii peste cele 16 documentate de până acum.
Poate!
In orice caz, nu este uşor să asişti, din primul rând, la stingerea unui neam vechi, chiar foarte vechi, care pe partea bărbătească a dat ţării româneşti conducători, politicieni şi oameni de cultură de înaltă calitate şi de înaltă ţinută, care pe linie maternă a venit cu personaje celebre ca Gheorghe Brătianu sau Neagu Djuvara, istorici, sau ca Maria Bjornson, scenografa de renume mondial, care însă în contextul de astăzi, după părerea mea, nu-şi mai are locul, sub forma avută, în societatea actuală. Aceasta este realitatea astăzi şi această realitate trebuie privită în faţă şi acceptată.
Aşa cum am scris mai înainte, tot ce se naşte creşte, trăieşte şi după un timp piere!
Nimic nu este nou pe lume şi totul se repetă!
Barbu Dumitru Ollănescu-Orendi
Germania - Bordesholm, ianuarie 2025
&&&
Introducere
Domeniul unde greşeala este curentă şi corectarea se impune la tot pasul este, fără îndoială, cel al genealogiei. Sunt cuvintele cu care cercetătorii apreciază activitatea de care s-a ocupat istoricul I.C. Filitti, socotit pe drept părintele acestei ştiinţe în România (1). Cu toată mulţimea de acte şi documente ce ne-au rămas de la reprezentanţi ai numeroasei familii a boierilor Olăneşti, până azi nu s-a realizat o lucrare specială privind genealogia lor. De-a lungul anilor au fost făcute încercări de mai mulţi cercetători, dintre care amintim doar eforturile lui Octav George Lecca şi cele trei lucrări ale sale în care sunt consacrate capitole distincte Familiei Olănescu (2) [Familiile boiereşti române. Istoric şi genealogie - după izvoare autentice, MDCCCXCIX (1899), retipărită în 1999; Genealogia a 100 de case din Ţara Românească şi Moldova, Bucureşti, 1911; Familii de boieri mari şi mici din Valahia, Bucureşti, Ed. Paideia, 2015], Lor li se adaugă lucrarea lui Grigore P. Olănescu (3) (Familia Olănescu. Notiţe şi documente, Bucureşti, 1903) - o schiţă de arbore genealogic făcută de un urmaş al ramurii din Bucureşti a acestei vestite familii de boieri din Oltenia, a cărei existentă se întinde, după documentele existente, pe mai bine de 500 de ani, până în zilele noastre. Pentru bogăţia de date poate fi menţionat şi articolul preotului cercetător istoric Dumitru Bălaşa din Drăgăşani Vâlcea: Oameni şi fapte din istoria localităţii (4).
Cum era şi firesc, în climatul creat de aşa-zisa democraţie post-comunistă, urmaşi ai boierilor Olăneşti, trăitori în străinătate, s-au alăturat altora care au scris despre înaintaşii lor şi au publicat lucrări despre strămoşii lor: Barbu Ollănescu-Orendi cu lucrarea Aşa a fost să fie şi Neagu Djuvara - Saga Grădiştenilor (Secolele XVI-XX) - apărută în două ediţii. În plus faţă de lucrările celor patru reprezentanţi ai Familiei boierilor Olăneşti, care îi amintesc sau îi ignoră, noi ne vom referi şi la aceia care au rămas şi au activat în diferite funcţii la Olăneşti şi la Râmnicu-Vâlcea, unii din ei jucând un rol de prim ordin în viaţa celor două localităţi şi a Judeţului Vâlcea sau în judeţele Dolj, Gorj, Argeş, Olt. În demersul nostru ne-am bazat pe lucrările celor patru reprezentanţi ai familiei Olănescu, considerând că ei ştiu cel mai bine date şi fapte despre strămoşii lor. Ne-am axat apoi pe pisaniile bisericilor, picturile din interiorul bisericilor cu ctitorii şi membrii familiilor lor (Sf. Nicolae, Sfinţii Voievozi-Valea de Case, Comanca, Sâmbotin, Alunişul, Dumitreşti, Găeşti), acte de stare civilă - mai ales registrele de morţi, nou-născuţi şi căsătorii, testamente, foi de zestre şi pomelnice -, pe documentele - majoritatea necercetate şi deci inedite -, aflate în Fondul Prefectura Judeţului Vâlcea, Tribunalul Judeţean Vâlcea ş.a., pe culegerile de izvoare istorice publicate în DIR/ Documente privind Istoria României, DRH/Documenta Romaniae Historica. B. Ţara Românească, CDŢR/ Catalogul documentelor Ţării Româneşti (9 volume apărute), precum şi cele publicate de SJVAN/ Serviciul Judeţean Vâlcea al Arhivelor Naţionale, de ANIC/Arhivele Naţionale Istorice Centrale, APR/ Analele Parlamentare ale României, de istoricii Corneliu Tamaş şi Ion Constantin Vasile.
Bineînţeles, au fost parcurse zeci de cărţi şi articole din reviste de specialitate, unde se fac referiri la boierii Olăneşti - titlurile unora din lucrările consultate apar în Bibliografia anexată la sfârşitul lucrării. Am crezut necesar să publicăm şi fotografii (care ne-au stat la dispoziţie şi cele mai semhificative) ale unor membri ai familiei boierilor Olăneşti sau imagini din ctitoriile religioase ridicate sau reparate cu cheltuiala lor. Desigur că, în lucrări, opiniile autorilor faţă de unii membri ai familiei boierilor Olănescu diferă, şi cred că este un lucru normal, bineînţeles atunci când nu sunt făcute din răutate, invidie sau ranchiună. De aceea, la unele personaje am preferat să cităm opinii ale contemporanilor mai ales, sau ale unor autori care s-au ocupat de unii membri ai Familiei Olănescu.
Precizez că lucrarea de faţă nu este o carte polemică iar intenţia a fost să strângem laolaltă informaţii şi date despre viaţa şi activitatea boierilor Olăneşti, pe care le adunăm din 1973. Cartea are două părţi mari: în prima parte relatez ceea ce am adunat despre viaţa şi activitatea boierilor Olăneşti iar în partea a doua, în ANEXĂ, reproduc documente istorice pe care am putut să le consultăm, integral sau în rezumat - care se referă la boierii Olăneşti în calitate de funcţionari administrativi, participanţi la cumpărări şi vânzări de bunuri, măsurători şi hotărnicii, jurători, martori ca trimişi ai Domnului Ţării, judecaţi şi judecători ai altora, scriitori de documente, unele comportări ale lor în diferite situaţii: viaţa de familie: căsătorii, naşteri, botezuri, divorţuri, decese, întocmirea de testamente, ctitori sau reparatori de biserici. Relatarea despre boierii Olăneşti se face în ordine cronologică, având ca îndrumar şi un arbore genealogic realizat de istoricii Dan Pleşia şi Mihai Sorin Rădulescu. Lucrarea este însoţită şi de câteva schiţe genealogice sumare, completându-le pe cele realizate de istoricii Pleşia şi Rădulescu şi de Gr. P. Olănescu, corectând unele date greşite: ani de naştere, de căsătorie, divorţ sau deces. Acolo - şi când va fi cazul -, în virtutea dreptului la liberă exprimare, îmi iau libertatea să-mi spun opinia despre unele fapte şi comportamente ale lor cu care nu sunt de acord, atât în calitate de om dar şi de cercetător istoric, doctor în Istorie, şi nu fac decât să redau documente şi să reproduc în cea mai mare parte opiniile unor înaintaşi care au scris despre asemenea fapte, păreri cu care şi eu sunt sau nu sunt acum de acord. Nu am calitatea să le explic sau să le justific, rămâne ca viitoare cercetări să clarifice unele lucruri, să aducă precizări care vor îmbogăţi astfel genealogia boierilor Olăneşti.
Sunt conştient că o carte genealogică nu poate fi definitivă şi nu poate fi nici fără greşeli, deoarece şi în viitor se vor găsi informaţii care vor confirma sau vor infirma ceea ce s-a scris până acum despre membrii acestui neam de boieri cu o vechime ce depăşeşte jumătate de mileniu. Am însă satisfacţia că pot pune la îndemâna celor interesaţi rezultatul unei munci de peste 50 de ani. Începutul a fost făcut, rămâne ca viitorii cercetători sau iubitori de istorie să meargă mai departe pe drumul deschis de mine şi să continue cercetările de unde am rămas şi, posibil şi în unele îocuri, unde am trudit şi eu. Le urez succes!
prof. dr. ION AL. POPESCU
Băile Olăneşti, iarna 2023
Precizez că lucrarea de faţă nu este o carte polemică iar intenţia a fost să strângem laolaltă informaţii şi date despre viaţa şi activitatea boierilor Olăneşti, pe care le adunăm din 1973. Cartea are două părţi mari: în prima parte relatez ceea ce am adunat despre viaţa şi activitatea boierilor Olăneşti iar în partea a doua, în ANEXĂ, reproduc documente istorice pe care am putut să le consultăm, integral sau în rezumat - care se referă la boierii Olăneşti în calitate de funcţionari administrativi, participanţi la cumpărări şi vânzări de bunuri, măsurători şi hotărnicii, jurători, martori ca trimişi ai Domnului Ţării, judecaţi şi judecători ai altora, scriitori de documente, unele comportări ale lor în diferite situaţii: viaţa de familie: căsătorii, naşteri, botezuri, divorţuri, decese, întocmirea de testamente, ctitori sau reparatori de biserici. Relatarea despre boierii Olăneşti se face în ordine cronologică, având ca îndrumar şi un arbore genealogic realizat de istoricii Dan Pleşia şi Mihai Sorin Rădulescu. Lucrarea este însoţită şi de câteva schiţe genealogice sumare, completându-le pe cele realizate de istoricii Pleşia şi Rădulescu şi de Gr. P. Olănescu, corectând unele date greşite: ani de naştere, de căsătorie, divorţ sau deces. Acolo - şi când va fi cazul -, în virtutea dreptului la liberă exprimare, îmi iau libertatea să-mi spun opinia despre unele fapte şi comportamente ale lor cu care nu sunt de acord, atât în calitate de om dar şi de cercetător istoric, doctor în Istorie, şi nu fac decât să redau documente şi să reproduc în cea mai mare parte opiniile unor înaintaşi care au scris despre asemenea fapte, păreri cu care şi eu sunt sau nu sunt acum de acord. Nu am calitatea să le explic sau să le justific, rămâne ca viitoare cercetări să clarifice unele lucruri, să aducă precizări care vor îmbogăţi astfel genealogia boierilor Olăneşti.
Sunt conştient că o carte genealogică nu poate fi definitivă şi nu poate fi nici fără greşeli, deoarece şi în viitor se vor găsi informaţii care vor confirma sau vor infirma ceea ce s-a scris până acum despre membrii acestui neam de boieri cu o vechime ce depăşeşte jumătate de mileniu. Am însă satisfacţia că pot pune la îndemâna celor interesaţi rezultatul unei munci de peste 50 de ani. Începutul a fost făcut, rămâne ca viitorii cercetători sau iubitori de istorie să meargă mai departe pe drumul deschis de mine şi să continue cercetările de unde am rămas şi, posibil şi în unele îocuri, unde am trudit şi eu. Le urez succes!
prof. dr. ION AL. POPESCU
Băile Olăneşti, iarna 2023
Sursa: Cuvântul Înainte, respectiv Introducerea vol: Olăneștii/ - un neam de boieri olteni, autori Ion Al. Popescu și Barbu Ollănescu-Orendi, Editura Vremea, București, 1925.
Imaginile din colaj una câte una și cu descrieri, la această legătură.
______________
1. A. Sacerdoţeanu - Pomelnicul mănăstirii Govora, în „M O .", Anul XIII, nr.
10-12/octombrie-decembrie 1961, p. 789-823.
2. A. Sacerdoţeanu - Pomelnicul mănăstirii Iezerul, în „M.O.", Anul XIV, nr.
7-9/iulie-septembrie 1962, p. 527-544.
3. Pr. I.I. - Lista cronologică a ierarhilor eparhiilor Olteniei, în „M.O.",
Anul XXVIII, nr. 3-4/ martie-aprilie 1976, p. 266-270; Pr. Niculae
Şerbănescu - Episcopii Rămnicului, în „M.O.", Anul XVI, nr. 3-4/martie-aprilie 1964, p. 194,195; Pr. Nic. Popescu-Căpreni - Despre familia episcopului Grigorie Socoteanu, în „M.O.", Anul XXIV, nr. 1-2/ianuarie-februarie 1972, p. 16-25; Pr. Gabriel Cocora - O Precizare în plus referitoare la genealogia Episcopului Grigorie Socoteanu, în „M.O.", nr. 10-12/1966, p. 999-1002; Mircea Păcurariu - Istoria Bisericii Ortodoxe Romăne, voi. 2, ediţia a Il-a, Bucureşti, 1994, p. 417-419.
4 Istoricul Eparhiei Râmnicului Noul Severin, Bucureşti, 1906, p. 352-358 (Este titlul de pe copertă; în interior: Sfânta Episcopie a Eparhiei Rămnicului Noul Severin în trecut şi acum, Bucureşti,Tipografia „Gutenberg", 1906.
_______________
#memoriavalceana #bibliotecivalcene #istorielocala #mostenireculturala #Valcea #Educație #istorielocalavalcea #ramnicuvalcea #judetulvalcea #biblioteca #bibliotecaonline #nevedemlabiblioteca #bvaav #BibliotecaVirtualaaAutorilorValceni #Olănești #BaileOlanesti #boieriiOlanesti #cercetaregenealogică, #arhive #genealogie #arboregenealogic #familie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu