Vâlcea/ transportul public din 1933

cum decurgea concesionarea prin licitație a traseelor de autobuz și/ sau automobil satele cu stații de oprire

> în context, despre mărcile auto ale vremii și în special despre: 1. ,,revoluționarea” atitudinii ,,patronatului” față de ,,clasa muncitoare” din România interbelică și 2. începuturile ,,comportamentului consumerist” și la noi (mașinile Ford au fost printre primele produse ale capitalismului american importate în România, în 1911); atât pct. 1 și pct. 2. i le datorăm lui Henry Ford...

«MINISTERUL LUCRĂRILOR PUBLICE ŞI AL COMUNICAŢILOR

Se aduce la cunoştinţa amatorilor, că pentru concesionarea exploatării unui serviciu public de vehicule cu tracţiune mecanică, continuu şi regulat, în sensul art. 6 din caietul de sarcini-tip, pentru transporturi de pasageri şi bagaje pe traseele specificate mai jos se va tine licitaţie publică în ziua şi ora arătată mai jos:

1. în ziua de 26 August 1933, ora 11, pentru Zătreni – Oltețu - Grădiştea – Tereja - Valea Stejarului - Ganea – Sineşti - Slăveşti – Oiseştl - Berbeşti – Roşioara – Turceşti – Mateeşti - Milostea cu ramificaţiile a) Olteţu-Văleni; b) Dela drum jud. Pârâienii-de-Mijloc, în lungime totală de 50 km.

Durata concesiunii va fi de 4 ani. (Judeţul Vâlcea).

2. Zătreni-Biserica-Butanu-Manicea -Staromiru-Tăuretşi-Ciobăbăneşti-Lăcusteni-Beneşti-Bălceşti, în lungime totală de 23 km. Durata concesiunii va fi de 4 ani. (jud. Vâlcea).

3. Craiova-Simnicul de Jos - Isvoru - Dutuleşti – Goeşti – Adâncata Popeasa-Negoeşti – Melineşti – Mierea – Birnici – Cruşetelu – Ciorani - Căprenii de Mijloc - Căprenii de Sus – Călugăru -Golumbeni - Pegeni- Hurezani de Sus, cu ramificaţiile: a) Dela drum jud. No. 1 Stoina; b) Melineşti – Amărăşti – Fărcaşu – Mofleşti – Vladimir – Dănculeşti – Pârvuleşti - Hălăngeşti – Rădineşti - Obârşia, în lungime totală de 98 km.

Durata concesiunii va fi de 4 ani. (jud. Dolj).

4. Bălceşti-Oltetu – Otetelişu – Pietroasa - Bătăşanu – Drăganu - Măciuca – Zăvoeni – Stăneşti – Cermegeşti – Roeşti – Dăeşti – Șirineasa - Halta Slăviteşti – Olteni - Gara Băbeni - Gara Govora-Stupărei-Bârseşti - VaIea Răi-R.-Vâlcea, cu ramificaţiile: a) Româneşti – Roşiile – Nenciuleşti - Crăpăturile – Tetoiu – Giuleşti – Fărtăteşti – Lădeşti - Roeşti; b) Roeşti – Lădeşti - Lăpuşata – Copăceni - Stroeşti; c) Dăeşti – Popeşti – Cârstăneşti – Oteşani - Măldărăştii de Sus, în lungime totală de 183 km.

Durata concesiuni va fi de 4 ani. (Jud. Vâlcea).

Licitaţia se va ţine atât la Bucureşti, în localul Ministerului Lucrărilor Publice şi al Comunicaţiilor, în sala de liciaţii, direcţiunea tenhică, cât şi la sediul prefecturilor ale judeţelor specificate în dreptul fiecărui traseu în ziua şi ora sus stabilite.

Licitaţia se va ţine cu oferte timbrate, semnate şi făcute numai pe formulare-tip, sau în conformitate cu conceptul acestor formulare şi prezintată în plic sigilat. Orice derogare dela formular şi dela dispozitiunile art. 8, alineatul întâiu din caietul de sarcini-tip, aduce cu sine anularea ofertei, care se va considera neavenită.

Pe lângă plicul cu oferta, concurentul va depune o garanţie în numerar sau efecte de stat, în recepise ale Casei de Depuneri, sau ale oricărei administraţiuni financiare din ţară, de cel puţin 10 la sută din redevenţa totală oferită pentru toate vehiculele şi pentru întreaga durată a concesiunii, la tariful 2 lei de pasager kilometru pentru atuobuze şi 3 lei de pasager-km. la automobile.

Pe lângă plicurile menţionate mai sus, concurentul va depune în plic separat actele de garanţii cerute de art. 9 al caietului de sarcini.

Orice informaţiuni lămuritoare cu privire la licitaţie, caietul de sarcini al concesiunii, formulare tip din oferte etc., se pot lua atât de la direcţiunea tehnică din Ministerul Lucrărilor Publice şi al Comunicaţiilor, cât şi dela prefecturile din judeţele arătate mai sus în orele de serviciu.>>

Sursa: ziarul economic ,,Argus”/ vineri, 18 August 1933

&&&

<<...în anul 1925, aproximativ 33% din mașinile din România, adică aproape 4.000 din 11.700, erau mașini americane. Procentul a tot crescut, ajungând în 1926 la 50%, în 1927 la 58%, 1928 62%, iar începând cu 1929, ultimul an de dinaintea crizei economice, la peste 70%. În 1930, anul în care în România interbelică existau cele mai multe mașini, dintr-un total de 38.800, 27.300 erau automobile americane.

(...)

Ford nu s-a bucurat totuși de același impact pe piața locală, mai ales spre sfârșitul anilor '30. Diferențele sociale și economice dintre țara noastră și Statele Unite ale Americii erau uriașe. În perioada interbelică în România exista în medie o mașină la 800 de locuitori (populație de 19 milioane), în timp ce în Statele Unite ale Americii, unde existau 126 milioane de locuitori, 1 din 5 cetățeni avea mașină. Britanicii aveau 1 mașină la 23 locuitori, suedezii 1 mașină la 41 locuitori, iar lista poate continua, ideea fiind că majoritatea statelor europene aveau deja o industrie dezvoltată în zona automobilului.

Mașinile au fost și un motor al campaniilor de marketing din ziarele românești. Ford, dar și alți jucători din piață, care importau diferite branduri de mașini, cumpărau publicitate în ziarele vremii unde foloseau strategiile de marketing din SUA, concentrându-se pe concepte cheie precum progresul tehnologic, confortul mașinii, viteza, modernitatea, dar și familia.

(...)

Ford nu a revoluționat piața automobilelor doar prin intermediul inovațiilor sale în management, ci și prin promovarea unui comportament consumerist. Mașinile Ford au fost printre primele produse ale capitalismului american care au ajuns pe piața din România încă de dinaintea Primului Război Mondial, în anul 1911, vândute de compania Royal Garage.

Impactul mașinilor și culturii „fordismului” au fost atât de puternice în perioada interbelică în România încât inginerii purtau conferințe despre industriașul american la universitățile din țară.

Au fost mai multe încercări ale companiei de a se lansa pe piața din România, însă unii politicieni au fost împotriva lui Ford și a unei fabrici de automobile străine la noi în țară. Totuși, în anul 1927, William Collins a negociat construirea unei fabrici de asamblări în Constanța, care până la urmă s-a transformat într-o subsidiară cu centrul la București. Fabrica s-a construit pe Calea Floreasca pe o suprafață de 7.500 de metri pătrați pe care compania a plătit 2,3 milioane de lei.

Ford a angajat în jurul a 250 de muncitori și fabrica avea o capacitate de asamblare de 2.500 de mașini pe an, chiar dacă producția nu a ajuns niciodată atât de mare.

Angajații Ford lucrau 5 zile pe săptămână, în ture de 8 ore, iar sâmbătă și duminica aveau liber, același model de business care era adoptat și în Statele Unite ale Americii, o revoluție a clasei muncitoare (în epocă se practica ziua de muncă de 12-14 ore, fără zile libere). Românii erau plătiți cu 45 de lei pe oră, iar fabrica avea propria sa cantină, unde servea meniuri pentru 15 lei. Pentru a ne da seama de contrastul „fordismului” la vremea respectivă un muncitor român nu câștiga 45 de lei într-o zi, dar într-o singură oră de muncă!”.

Impactul mașinilor și culturii „fordismului” au fost atât de puternice în perioada interbelică în România încât inginerii organizau conferințe despre industriașul american la universitățile din țară...>>

O informație de asemenea de interes: în Râmnicul Vâlcii interbelic, Marele Magazin General/ Librărie ,,Frații Arsenie” de pe Terasă oferea la vânzare/ aducea pe comandă și piese auto Ford. Deducem că exista piață pentru marcă (de asemenea pentru brandul Fiat) - vedem la penultima imagine alăturată.

Mai multe informații în conexiune, cu mai multe surse – în descrierile capturilor de ecran - una câte una la această legătură.

_________

#memoriavalceana #bibliotecivalcene #istorielocala #mostenireculturala #Valcea #Educație #Valceaculturalheritage #Valceaculturalmemory #istorielocalavalcea #ramnicuvalcea #judetulvalcea #biblioteca #bibliotecaonline #nevedemlabiblioteca #bvaav #BibliotecaVirtualaaAutorilorValceni #ziare #ziar #gazeta #gazetarie #newspaper #publicitate #reclame #marketing #vanzari #transporturi #HenryFord