Cel mai mare filantrop din #memoriavalceana

1893 aprilie 19

Carte de danie

Eu sub-semnat Ion Kalinderu, declar că dăruiesc din propria mea voinţă şi după bună chibzuinţă Academiei Române, averea lăsată mie de întru fericire răposatul Ion Oteteleşanu, cu toate drepturile şi îndatoririle cu care a intrat în patrimoniu meu şi în condiţiunile următoare:

Inspirându-se de patriotice sentimente şi urmând generoasele pilde date în trecut de familia sa, Ion Oteteleşanu lasă, printr-un testament olograf din 19 Martie 1876, toată averea sa pentru ca «să servească la facerea unui Institut de fete Românce, cărora li se va da o creştere şi educaţie de bune mume de familii, fără pretenţie sau lux.»

Încetând din viaţă la 4 Decembrie 1888 soţia sa, Elena Oteteleşanu, usufructuară a acelei averi, am fost pus în posesiune după articolul 7 al testamentului prin jurnalul no. 6494 din 9 Decembre 1888 al Onor. Tribunal de Ilfov, Secţia I, în calitate de legatar universal. Moştenitorii de sînge atacând însă validitatea testamentului, pentru respectarea voinţei generosului testator şi din iubire de ţară, am luptat mai bine de <4> patru ani pentru a asigura şi a spori averea lăsată.

Onor. Tribunal de Ilfov prin sentinţa din 27 Maiu No. 297/1889 declară nul legatul făcut direct institutului şi întări disposiţiunea testamentară subsidiară, care sună ast-fel:

«În casul în care s-ar susţine şi admite de veri ce persoane interesate că legatul averei mele, pe care îl fac acestui institut care se va creia este nul, fie pentru că este făcut unui stabiliment care nu va avea în fapt o existenţă materială în momentul încetărei mele din viaţă, fie pentru veri ce nulitate s- ar putea invoca în contra acestei disposiţiuni a înflinţărei aşezămintului mai sus arătat, în asemenea cas zic, legatul în întregul său va fi privit ca făcut directamente d-lui Ion L. Kalinderu, cu îndatorire şi rugăciune ce-i fac de a îndeplini în întreg disposiţiunile mele sus arătate în privinţa înfiinţării stabilimentului.»

Iar dispoziţiunea finală a acelui testament;

«Dreptul eventual la moştenirea mea, al d-lui Ion L. Kalinderu ce i-l dau prin acest testament va trece în patrimoniul său, în momentul încetării mele din viaţă, cu rugăminte, ca atât dînsul cât şi ori-ce moştenitor al său, să execute cele de mai sus în privinţa fundărei institutului.»

Această sentinţă a Tribunalului de Ilfov a fost confirmată prin decisiunea Curţei de Apel, Secţia Il-a din 26 Novembre 1890 şi prin aceia a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din 2 Martie 1892, prin care s-a respins recursul moştenitorilor.

Acea avere care se compune din: 1. Casa din Calea Victoriei No. 49 cu vasta sa grădină şi atenanţe; 2. Moşia Măgurele din Ilfov; 3. Moşia Fundul Kiseletu din Ilfov; 4. Moşia Otetelişu din Râmnicul-Vâlcea. Iar singura sarcină a acelei averi e o datorie către Creditul funciar rural, contractata de răposatul Ion Oteteleşanu cu ipotecă asupra moşii Fundul Kiseletu, care la 1 iulie va fi de 272,152 Lei 71 bani.

În testamentul său Ion Oteteleşanu arătase dorinţa ca soţia sa, dacă împrejurările sale o vor ajuta: «să înceapă singură acest stabiliment care va fi şi o distracţie pentru Domnia ei şi o mulţumire sufletului meu.» Până la încetarea ei din viaţă, dorinţa ast-fel esprimată nu s-a adus la îndeplinire; voind însă şi răposata Elena Oteteleşanu să contribuie la frumosul aşezământ hotârît de soţul ei, legă spre acest scop după cuvintele testamentului ei: «Numerariul ce se va mai găsi sau efectele prisosind peste sumele de mai sus şi averea mişcătoare de care aşi mai putea dispune (sunt mai multe legate mai înainte), ca o resursă în favoarea celor dispuse de prea iubitul întru fericire decedatul meu soţ prin testamentul său.»

Printr-o scrisoare adresată mie şi găsită la încetarea ei din viaţă arată dorinţa sa ca Institutul să se facă la castelul din Măgurele.

După moartea Doamnei Oteteleşanu, executoarea ei testamentară refuzând a remite legatul mie, care eram singurul în drept a-l primi, iar moştenitorii ei de sânge ridicând o contestaţiune, la a cărei judecare a luat parte şi executoarea testamentară, Onor. Tribunal şi Curtea de Apel Secţia I din Bucureşti prin decisiunea No. 129 din 21 Septembre 1891, mi­-au recunoscut singur calitatea de legatar universal al răposatei, menţinând însă tot-d’odată, până la judecarea asupra fondului, curatorele numit de Tribunal pentru administrarea părţei acelei averi destinate institutului.

Când afacerea de punere în posesiune era pendinte dinaintea înaltei Curţi de Casaţie şi pentru a întâmpina un proces asupra fondului acestei moşteniri, a intervenit o transacţie, autentificată la 26 Noembre 1892 sub No. 8694 de Tribunalul de Ilfov Secţia de Notariat; prin care mi s-a recunoscut dreptul asupra averei legată de răposata Elena Oteteleşanu şi destinată institutului Ion Oteteleşanu cu obligaţiunea de a remite moştenitorilor de sînge suma de Lei 100.000; plus jumătate din argintăria trecută în inventariu.

Acest fond, fiind şi el afectat aceluiaşi înalt scop de bine-facere şi de răspândirea unei sănătoase culturi cu menirea de a pregăti fete române pentru a fi bune mume de familie, precum şi economiele făcute de mine din venitul averei lui Ion Oteteleşanu din ziua încetărei din viaţă a usufructuarei, 4 Decembre 1888, până la facerea actului de faţă, se cuprind în presenta donaţiune ce fac Academiei Române, conform compturilor în bună regulă ce se vor preda.

Acel venit era, când am intrat în posesiunea averei de 89,000 lei, iar acum este după contractele de închiriere şi de arendare ce le-am încheiat de 131,330 lei şi se mai poate spori prin vânzarea Casei din Calea Victoriei No. 49, care e puţin productivă pentru a întrebuinţa mai bine preţul mare ce-1 va obţine şi care mi s-a oferit deja. După decisiunea Curţei de Apel din 26 Noembre 1890, am incontestabil dreptul de a face o asemenea vânzare; îl are prin urmare şi acel căruia îi transmit toate drepturile mele.

Considerând că răspunderea ce mi-a impus-o şi încrederea ce mi-a dat-o răposatul Ion Oteteleşanu mâ îndatorează a asigura atât buna îndeplinire a frumoasei, şi pentru neamul Românesc roditorei sale voinţe, cât şi de a lua din vreme măsuri, pentru ca continuitatea şi mersul regulat al aşezământului să nu sufere nici o piedică sau ştirbire.

Acum când am îndeplinit şi cutez, a zice, cu isbândâ prima parte a misiunei mele, adică de a asigura prin deciziuni cu putere de lucru judecat întrebuinţarea acelei averi la scopul defipt de mărinimosul testator, când am hotărât, pus în lucrare şi aproape terminat localul neapărat trebuincios unei şcoli de aşa fel şi când am întocmit cu ajutorul unor profesori experimentaţi în ale învăţământului o programă de studii, aşa că şcoala poate să înceapă a funcţiona chiar în anul acesta;

Simţi nevoia de a asigura şi cerinţa cea de a doua, aşa de însemnată pentru propăşirea operei, adică continuitatea şi funcţionarea ei liniştită şi sigură;

Cugetând la nestatornicia şi la scurta durată a vieţei omeneşti şi voind a face cu o oră mai înainte toate sacrificiele cari-mi stau în putere pentru binele acelui aşezământ, renunţ la satisfacerea morală de a-l conduce eu însumi, de a stăpâni averea sa cu deplină putere, fără altă limită de cât respectul voinţei testatorului şi datoriile ce mi-le impune consciinţa mea şi sentimentul binelui public, satisfacere care ar fi singura răsplată ce o puteam aştepta pentru grijele mele şi munca mea.

Văzând asemenea din două procese noi ce mi s-au intentat fară nici un temei şi care par îndreptate numai în contra persoanei mele - căci scopul institutului este prea înalt pentru a le putea legitima - nu încetează, cum ar fi fost de aşteptat după ce litigiul a fost rezolvat în ultimă instanţă, ci continuă şi de aici înainte, iar conştiinţa mea pe de altă parte oprindu-mă de a întrebuinţa în cheltuieli de judecată o însemnată parte a venitului care trebuie sa fie afectat numai scopului defipt de generosul testator, în speranţa că după retragerea mea din capul acelui aşezământul vor înceta atacurile faţă de un corp eminent ca Academia Română.

Nu cred că pot face mai bine de cât punând zisa avere şi institutul I. Oteteleşanu sub-respectata ocrotire a celei mai înalte instituţiuni culturale a întregului neam românesc - care este Academia Română şi care oferă pe lângă nenumăratele lumini ce se concentrează în acest focar de cultură şi pe lângă necontestatul prestigiu de care se bucură, şi nepreţuitul folos al unei fiinţări neţărmuite.

De aceste sentimente călăuzit şi în acest înţeles fac cartea de danie de faţă, însufleţit de credinţa că acest act va fi de cel mai mare folos pentru opera la îndeplinirea căreia am lucrat şi căreia m-am devotat în decurs de peste 4 ani.

Aşa dar dăruiesc Academiei Române:

1. Casa din Bucureşti, Calea Victoriei No.49;

2. Moşia Măgurele cu castelul, Parcul, Dependinţele, etc., din Judeţul Ilfov

3. Moşia Fundu-Kiseletu din Judeţul Ilfov

4. Moşia Otetelişu din Judeţul Râmnicu-Vâlcea

5. Venitul al averei de mai sus, de la moartea Doamnei Elena Oteteleşanu, adică de la 4 Decembre 1888 până în ziua de faţă.

6. Totă averea mobilă primită de mine din succesiunea suszisei răposate, în temeiul actului de transacţiune autentificat de Onor Tribunal de Ilfov la 26 Noembre 1892, sub No. 8694 şi încheiat între moştenitorii de sînge şi mine.

Şi în sfîrşit ori-ce altă avere mişcătoare ce s-ar descoperi ca făcând parte din patrimoniul răposatei Elena Oteteleşanu.

Acest dar îl fac în limita drepturilor mele aşa cum sunt consfinţite şi precizate prin testamentele, hotărârile judecătoreşti şi transacţiunea specificate în acest Act, şi, prin titlurile şi documentele de proprietate ce mi s-au remis, şi cu toate drepturile şi îndatoririle prevăzute întrînsele.

Drept care am rugat şi pe Onor. Tribunal de Ilfov, Secţia de Notariat, a da autentificarea legală.

SS, Ion Kalinderu
Membru Academiei Române
Str. Renascerei No.2




TRIBUNALUL ILFOV SECŢIA DE NOTARIAT

No. 3047 Aprilie 19/1893

Proces Verbal

Înaintea noastră D. A. Mavrodin, Preşedintele Trib. Ilfov Secţia de Notariat, asistat de d-nu Grefier ajutor N.Petrescu, s-a presentat astăzi 19 Aprilie 1893 în pretoriul Tribunalului, domnul Ion Kalinderu, membru Academiei Române, domiciliat strada Renascerei No.2, personal cunoscut nouă, cerând prin petiţia reg. la No. 9026/93 autentificarea presentului act în dublu exemplar.

După ce am vizat ambele exemplare, am citit acest act din cuvânt în cuvânt în auzul părţei, declarându-ne că acest act este făcut cu consimţământul domniei sale şi că unul din cele 2 exemplare este semnat de d-sa,

În urmă partea a subscris în presenţa noastră exemplarul ce se va păstra la dosar.

NOI

Luând Act de declaraţia părţii, autentificăm prezentul Act; fiind scris pe hârtie liberă s-a plătit pentru complectarea timbrului lei 30 la Casieria Centrală sub recepsia No. 566/93 conform legei timbrului.

Acest proces verbal s-a semnat de Noi şi de domnul Grefier-Ajutor.

(L.S.) Preşedinte: SS. Mavrodin
p. Grefier SS N. Petrescu

No. 3047 voi.3 Academia Română

Această copie find conformă cu originalul depus la Academie de către Domnul I.L.Kalinderu, Membru al Academiei Române, se atestă de noi.

Bucuresci 30 Aprilie 1893 v. Preşedintele I. C. Negruzzi 

Secretarul general D.Sturdza

ANEXA A IV-a

Ministerul Cultelor şi Instrucţiunei publice (Decret autorizând

Academia a primi donaţiunea).

CAROL I

Prin graţia lui Dumnezeu şi voinţa naţională, Rege al României La toţi de faţă şi viitori, sănătate:

Asupra raportului ministrului Nostru secretar de Stat la departamentul cultelor şi instrucţiunei publice sub. No. 1988;

Văzând jurnalul consiliului Nostru de miniştri sub No. 12 din 12 Maiu 1893;

Conform art. 811 şi 817 din codul civil.

Am decretat şi decretăm:

Art. 1 : Jurnalul sus zis se aprobă 

Art. 2 : Se autorisă Academia Română a primi toată averea mobilă şi imobilă, donată de D-nu Ion Kalinderu, şi pe care d-sa a moştenit-o de la repausaţii Ion şi Elena Oteteleşanu pentru ca să fundeze un institut de fete românce, cărora să li se dea o creştere de bune mame de familie, farâ pretenţie sau lux.

Art. 3 Ministrul nostru secretar de Stat la departamentul cultelor şi instrucţiunei publice este însărcinat cu aducerea la îndeplinire a decretului de faţă.

Dat în Bucuresci. La 19 Maiu 1893

CAROL

Ministrul cultelor şi instrucţiunei publice.
TakeIonescu

&&&

1894 august 31

Comuna Otetelişu Plasa Olteţu de Jos Vâlcea

Inventariu

De toate productele vitele şi uneltele agricole ce se află în magazie şi pe câmp ale D-lui Arendaş Diamandi Constantinidis, arendaşul moşii Otetelişu din Plasa Olteţu de Jos, jud Vâlcea format conform adresei Academiei Române No.6671 din 22/94

No         Numirea productelor şi a uneltelor

1. Doua sute cinci zeci chile mari de grâu de calitate bună din recolta a.c. dintre care 50 chile se conservă pentru semănat

2. Zece chile mari de orzu

3. Cinci sprezece clăi fân

4. Patru zeci stînjini sau optzeci metri linieari paie în şire, în înălţime cinci metri şi lăţime idem

5.Patru pluguri universale

6. Două rariţe

7. Două văuturători claiton

8.Un trior de curăţit grâul

9. Două batoze de bătut porumb

10. Şapte care de boi

11.Patruzeci de porci

12. Opt perechi boi buni de jug

13. Două bivoliţe cu pui

14. Două vaci cu viţel

15. Trei mânzaţi bivoli

Afară de aceste cincisprezece articole se mai află ca 300 hectare cu  aproximaţie semănate cu porumb şi necules până astăzi, însă din causa secetei se află întru o stare foarte rea şi nu se poate cunoaşte producţiunea.

Peste tot şeasesprezece articole pentru care se atestă de

Noi.

1894 August 31

Primar ss Zidăroiu

Notar N. Apostolescu

Arhiva Academiei Române, Fond I. Otetelişanu, moşia Otetelişu, ds. 50/1884-1898, f.47

&&&

Domnule Preşedinte,

Prin adresa No. 7225 de la 19 Maiu a.c., aţi binevoit a mă însărcina, ca împreună cu d-1 A.Oneanu, inginer, să merg la moşia Otetelişu, arendată D-lui Diamandi Constantinidis, pentru a cerceta hotarele moşiei, starea în care se găsesc ecaretele, moara, etc; iar resultatul cercetărilor noastre să vi-l raportăm.

Porniţi din Bucuresci la 20 Maiu luna curentă a doua şi 21 Maiu ora 12 din zi am ajuns la moşie însoţit de D-l Inginer Oneanu. În aceaşi zi am inspectat moara şi ecaretele de pe moşia Otetelişu. A doua zi am cercetat hotarele şi pădurea moşiei numită Bătăşani, care este departe de Oteteliş ca o oră cu trăsura, şi sfoara de moşie de la Bănesci precum şi pădurea de pe moşia Otetelişu. A treia zi am inspectat sfoara de moşie şi pădurea de la Bălceşti şi via de pe moşia Otetelişu.

Resultatul cercetărilor noastre detaliate asupra fie cărei moşii în parte vom avea onoare a vi-l aduce la cunoştiinţă printr-un raport separat, iar prin acesta am onoare a vă relata următoarele:

La moşia Otetelişu am găsit pe arendaş Dl. Diamandi Constantinidi, căsătorit, având trei copii. D-sa este instalată în casele proprietăresei. Cu D-sa am mai găsit tot acolo pe fraţii Mihail şi Ioan Frumuşanu, care însă au fost recomandaţi de Dl. Constantinidis, că sunt companioni (tovarăşi moşii).

Din aceştia numai Dl Ioan Frumuşeanu este căsătorit şi are doi copii. Deşi Contractul de arendarea moşiei este semnat numai de D-l Constantinidi, dar în realitate sunt trei persoane care îngrijesc de exploatarea moşiei.

După cum sciţi pre lângă moşia Otetelişu mai sunt alipite şi trupurile Bătăşanii, Bălceşcii şi Băneşcii. Cari prin natura positiunei lor - afară de Bănesci care este mai aproape - celelalte două sunt aşezate la distanţe depărtate, cea dintâiu ca la 10-12 kilometre, cea de a doua ca la 6 kilometre departe de Otetelişu, aşa că prin depărtarea lor necesită presenţa şi îngrijirea a mai multe persoane. Pre lângă aceasta, imposibilitatea arendaşului de a cultiva moşia prin dare de terenuri cu dijmă la ţărani, apoi lipsa de capital suficient, cred că a silit pe Dl. Constantinidis de a-şi asocia pe fraţii Frumuşanu.

Arendaşul D. Constantinidi a rămas dator Academiei cu următoarele sume:

Din câştiul de 26 octobre 1894 un rest de ............... 5615,,35

Câştiul întreg al semestr. De 23 Martie 1895 de ...... 9250,00

În total.............................................................   Lei 14866„35

La această sumă adăugându-se câştiul de 26 Octobre 1895

de...............................................................................9250

Revine ca asupra recoltei anului acesta să plătească arendaşul

suma de Lei .............................................................24116„35

plus dobânzile de întârziere.

Am cercetat mai întâiu şi am constatat că în magazii nu mai au deloc bucate din recolta anului trecut. La întrebările ce le am făcut mi s-a răspuns că în anul trecut recolta grâului a fost foarte mică în raport cu anii bunicei, iar din cauza secetei porumbul nu s-a făcut. Mi-au declarat că banii ce au luat după grâu şi din venitul morei, au achitat restul arendei de 29 Martie 1894 şi un acompt de 3634 din câştiul de 26 octobre 1894 plus dobânzile de întârziere la sumele întârziate, restul ce le au remas îl a întrebuinţat la cultivarea moşiei.

Dupe cum avusei onoare a vă arata mai sus, mai totâ moşia este cultivată de arendaş, fară să aibă terenuri în dijmă la ţărani, afară de câte-va pogoane din trupurile Bătăşani, Bălceşti şi Bănesci.

Arendaşul are 500 pogoane de grâu de toamnă foarte frumos care promite o recoltă abundentă dacă vor fi feriţi de grindină; 150 pogoane de porumb gata de prăşit, şi vreo 80 pogoane orz, care în curând se va putea secera. Recolta anului acesta nu poate să fie mai bună, astfel că dacă şi preţurile vor fi tot aşa de bune după cum se speră, arendaşul va fi în putinţă de a plăti tot ce datoreşce Academiei şi le vor rămâne şi lor un profit.

Mi-au declarat câteşi trei, că sunt gata a se supune la toate asigurările pe cari Academia ar dori să le ia faţă de ei, fie prin sechestru asigurător, fie privegerea Subprefectului şi Primarului local, ca să nu li se dea voie a transporta de pe moşie nici un sac de bucate până ce nu vor dovedi cu chitanţă în regulă că au achitat sumele datorite Academiei. Subprefectura este în comuna Bălceşti la 6 kilometre de Oteteliş.

Am întrebat pe arendaş dacă mai este dispus a lua moşie încă pe un an, deoarece pentru un period de mai mulţi ani vor trebui după regulele Academiei să depuie o garanţie de jumătate arenda anuală. D-lor îmi au răspuns, că doresc a prelungi contractul încă pe un an şi dacă le vor merge bine în acest timp, vor fi amatori a lua moşia cu consimţământul Academiei încă pe un nou period de cinci ani, când vor depune şi garanţia necesară.

Acesta este resultatul pe care am onoare a-l supune la cunoscinţă şi decisiunea Domnielor Voastre, cu adăogirile următoare:

În vedere că termenul contractului de arendare actual expiră la 23 Aprilie 1896, s-au făcut două rânduri de publicaţiuni, pentru arendarea moşiei în Gazeta Craiovei, Monitorul Oficial, Voinţa Naţională şi Gazeta Poporului, una în luna Martie şi alta în Maiu, fară a se presenta nici un amator serios, de cât o cerere a locuitorilor din Bătăşani, care cer deslipirea Bătăşanilor de Otetelişi şi arendarea acestei sfori de moşie Obştei locuitorilor şi altă cerere din partea unui d. Cristescu din Craiova care nu oferă nici un preţ, ci zice că Academia să-i dea în arendă moşia, avându-se în vedere timpurile grele prin care trece agricultura, cu alte cuvinte cere scăderea arendei.

Fiind aproape de Craiova am profitat de ocasiune, ca în loc să iau trenul din Balş spre a mă întoarce în Bucureşci la orele 7 sara m-am dus la Craiova având disponibile 6 ore şi m-am întors cu trenul care pomesce din Craiova la 9 ore şi soseşte în Bucureşci dimineţa la 6 1/2.

Ajuns în Craiova m-am dus direct la Dl. Elefterie Cometi directorul sucursalei Băncei Naţionale, căruia îi am comunicat că Academia are de arendat moşia Otetelişu de la 29 Aprilie 1896, şi îl am rugat în numele Academiei şi a D-lui Secretar general D. Sturdza de a recomanda o pesoană solvabilă pentru a-i arenda moşia Otetelişu. D-sa îmi a respuns, că “cunosc moşia, această moşie ca toate cele de dealuri necesitează cheltueli mari din partea arendaşului, care este nevoit a o lucra cu bani gata, iar nu ca moşiile de câmp, cari se dau locurile în dijmă la ţărani. Că arenda de 18,500 lei i se pare cam mare, că deocamdată nu ştie pe cine ar putea recomanda, dar are să se intereseze, are să cheme samsarii care se ocupă cu arendări şi resultatul îl va comunica Academiei.”

Cu ocasiunea acestei călători cheltuielile făcute împreună cu Dl. Inginer A. Oneanu se urcă la lei 120,20 după cum se specifică în alăturata chitanţă.

Primiţi vă rog, Domnule Preşedinte asigurarea preadistinsei mele consideraţiuni.

1895 Maiu 29 Cr.G.

Cuţiana

Arhiva Academiei Române, Fond I. Otetelişanu, moşia Otetelişu, ds. 50/1894-1898, f. 76-78, orig.

&&&

1895 iunie 7
Domnule Preşedinte

Sub-semnaţii Inginer A. Oneanu şi Secretarul-archivist al Academiei Cr. G. Cuţiana având în vedere adresa Onorabilei Academii Române No. 1225, din 19 Mai a.c. prin care mi s-a făcut distinsa onoare de a fi însărcinaţi a studia Moşiile Academiei Otetelişu şi Fundu Kiseletu, moşii trecute în patrimoniul Academiei în urma donaţiunei făcute de Domnul I. Kalinderu, în zilele de la 21 până la 27 Mai a.c. am fost la faţa locului la Moşia Otetelişu, şi în urma observaţiunilor şi notelor culese, avem onoare a supune cu respect cunoscinţei Academiei Române cele ce urmează:

Numirea, întinderea şi limitele moşiei

Această proprietate are numirea de moşia Ottetelişu cu sforile: Bătăşani, la o distanţă spre Nord de la Otetelişu de aproape 8 kilometri, Bălceştii la 3 kilometri şi Beneşti, despărţită de Otetelişu prin sfoara Doamnei Mariţa Otteteleşanu, dintre care Ottetelişu propriu zis se învecinesce: la Nord cu sfoara Ottetelişu a Doamnei Mariţa Otteteleşanu şi cu Moşnenii Vasilaţi; la Sud cu apa Cema şi Olteţu cum şi delimitarea locuitorilor din Comuna Ottetelişu; la Est cu apa Cema şi la Vest cu moşnenii Ulicioeni.

Sfoara Bătăşani se învecinesce: la Nord cu moşnenii Mărgineni; la Sud cu moşnenii Bătăşani; la Est cu moşnenii Mădulari prin valea Rogojina, şi la Vest cu moşnenii Vasilaţi. prin valea pârâului.

Sfoara Bâlceşti spre Sud de la Ottetelişu, se învecinesce: la Nord şi Sud cu moşnenii Bălceşti; la Est cu apa Cema şi Olteţu şi la Vest cu Valea Richita.

Sfoara Beneşti spre Nord de la Ottetelişu, se învecinesce: la Nord cu moşnenii Vasilaţi, la Sud cu Sfoara Doamnei Mariţa Otteteleşanu; la Est cu apa Olteţu, şi la Vest cu moşnenii Ulicieni.

Moşia Otetelişu împreună cu sforile menţionate, are o suprafaţă de peste 1000 hectare; din care Otetelişu propriu zis ca la 550 hectare;

sfoara Bătăşani, pe lungime aprox. de 8 kilometri şi lăţime ca 250 metri ca 200 hectare;

sfoara Bălceşti cu o lungime ca la 7 kilometri pe lăţimea de 350 metri aprox, are o suprafaţă de apoape 250 hectare;

sfoara Beneşti are suprafaţa ca la 7 hectare.

Pe trupul de moşie Otetelişu se află pădure bătrână în stare de codru ca la 20 hectare, un tufăriş ca la 50 hectare. Pe sfoara Bătăşani două pâlcuri pe malul apei Cema ca de 5 hectare; pe sfoara Bălceşti se afla ca la 150 hectare pădure, iar pe sfora Beneşti la capul despre Vest ca 2 hectare pădure;

Astfel că Moşia Otetelişu cu sforile are numai ca la 780 hectare locuri de arătură faneţe şi islaz. Lacuri şi bălţi improductive nu sunt pe această moşie, afară de apa Olteţu care o traversează de la Nord spre Sud şi prundurile apoi Cema.

Atît trupul Otetelişu cât şi sforile menţionate neavând vre-un plan, nu se poate cunoasce adevărata întindere; Hotare bine stabilite asemenea nu există, nu se află nici piatră, movilă sau moşoroaie, ci posesiunea se urmază pe nişce brasde sau mejdine, afară de singurul hotar natural al trupului Otetelişu despre Est şi Sud, care este apa Cema, precum şi capetele sforilor Bătăşani şi Bălceşti au ca hotare natural, despre Est apa Olteţu. Tote celelalte hotare dupe cum am zis, sunt numai nişce vâlcele iar sfoara Beneşti are hotar natural semne de brazdă sau mejdine în linii curbe, cari uşor se pot schimba din an în an de către moşnenii vecini cu cîteva brazdă, după obiceiul lor, dacă nu sunt observaţi de aproape.

După părerea sub-semnaţilor ar fî absolut necesar a se hotărnici această moşie, împreună cu sforile, şi a se stabili odată pentru totdeauna hotare definitive despre toţi vecinii prin pietre şi movile regulate.

Regiunea:

Regiunea în care este situată moşia Ottetelişu cu sforile, este Regiunea de podgorie, a cărei climă temperată; vara, căldurile nu sunt aşa escesive, vînturile şi uraganele frecventează mai puţin această localitate, astfeliu că agricultura este mai puţin espusă la alternativele de căldură şi îngheţuri, de secetă ori umiditate, de vînturi sau furtuni mari.

Solul, în partea de luncă este argilo-nisipos, de calitate foarte bună cu sub-sol permeabil, ale cărui elemente, atît minerale cât şi organice sunt bine constituite, încât solul arabil se poate despica în toate sensurile cu toate instrumentele agricole; în părţile deloase însă, deşi nu atît de bogat în substanţe organice ca luncile Olteţului şi ale Cemei, dar destul de acomodat pentru cultura tuturor plantelor agricole, şi în special esenţelor păduroase.

Populaţiunea Cultul şi Intrucţiunea publică

Pe moşia Ottetelişu cu sforile s-au împroprietărit în anul 1864 ca la 123 familii, din care pe trupul Ottetelişu 118 clăcaşi, pe sfoara Bătăşani vre-o 12 clăcaşi şi pe sfoara Bălceşti vre-o 3 familii.

Locuitorii împroprietăriţi în trupul Ottetelişu, formează Comuna Ottetelişu, astăzi cu peste 150 familii, iar cei de pc sfoara Bălceşti aparţin de comuna Bălceşti, unde este reşedinţa de SubPrefectură şi Judecătoria de ocol.

Comuna Ottetelişu are o Biserică, care de-şi mai înainte era ruinată, încât a fost oprit chiar a-se serba cultul divin întrînsa, însă astăzi, prin stăruinţa sătenilor, facândui-se ore care reparaţiuni se află în stare de a funcţiona. Ar mai fi necesar a - se zugrăvi din nou, căci abia se mai poate distinge pictura, care este foarte veche. Are un preot care este şi învăţătorul şcoalei, un dascăl şi un paracliser.

De asemenea această Comună are un local de şcoală sub un acoperământ cu Primăria, local propriu al comunei, care relativ este bine întreţinut.

Copii frecventează şcoala în număr îndestulător în comparaţie cu populaţia comunei şi starea localului de şcoală; cam 45 şcolari urmează regulat cursul.

Bugetul acestei comune are la venituri 2424 lei şi la cheltuieli 2181 lei, din care să plătesc impiegaţi comunali, se întreţine şcoala şi primăria, şi mai au la Casa de Depuneri un capital de vreo 3000 lei. Pentru premii la şcolari este prevăzută suma de 10 lei.

Principala ocupaţiune a locuitorilor este agricultura şi creşterea vitelor, cu toate acestea dintre locuitorii acestei Comune, îndată dupe ce îşi isprăvesc muncile agricole a-le lor, părăsesc comuna şi se ocupă cu precupeţia prin diferite oraşe. Au însă case bune, parte de bârne şi parte de cărămidă, învelite cu scânduri şi prea puţine cu coceni, dupe cum se vede la alte comune de prin prejur, au grajduri pentru vite, coşare pentru porumb, etc.

Starea morală a locuitorilor este bună, sunt inteligenţi, nu tocmai activi în ceea ce privesce agricultura, dar economi şi supuşi autorităţilor administrative, şi se ţin de angajamentele luate către arendaşu.

Cultura actuală a moşiei, numărul vitelor şi învoelile actuale

Aceasta moşie neavînd braţe îndestulătoare, se cultivă mai mult în bani. Locuitorii de pe moşie se mulţumesc a lua în dijmă câteva pogoane, mai mult pentru porumb, iar moşnenii de prin prejur, având sforile lor de moşie se mulţumesc aproape cu ceea ce au dînşii fără a mai avea nevoe a se învoi pe moşia Ottetelişu. Puţini, cari iau locuri în dijmă, dau din cinci una, ca dijmă.

În comuna Ottetelişu sunt ca la 200 vite mari care se învoiesc la ierbărit pe moşie şi ca la 400 oi a căror învoială este 2 lei de vita mare şi 0,50 bani de oaie.

Arendaşul actual are cultivată pe moşie ca la 270 hectare cu grâu, 40 hectare cu orz, aproape 100 hectare cu porumb.

Rapiţă a pus şi pentru anul acesta însă nu a reuşit. Atît grâul cât şi orzul se presintâ foarte bine şi se speră la uă bună recoltă. Dacă se vor menţine cel puţin actualele preţuri la producte, atunci în vederea frumoasei recolte a grâului şi orzului, situaţia arendaşului va fi salvată, chiar în cazul când porumbul nu ar reuşi deplin.

Plantele agricole ce se cultivă în moşie

În moşia Ottetelişu se cultivă cu succes următoarele plante agricole: grâul, porumbul, orzul, ovăzul şi rapiţa. Rapiţa însă, ca în toate localităţile şi regiunile nu reuşeşce întotdeauna. Plante industriale, ca cânepa, inul şi altele nu se cultivă, decât cânepa se cultivă numai de cătră locuitori pentru trebuinţele lor casnice.

Ecaretele aflate pe moşie

Pe moşia Ottetelişu mai întâiu sunt casele mari din comuna Ottetelişu, construite de zid masiv cu două etagie, astfeliu dupe cum sunt descrise în Inventariul şi Procesul Verbal de predarea moşiei actualului arendaş la 25 aprilie 1891 - arendaşul le menţine în stare bună, asemenea şi grajdul dupe cum le-a primit, cum şi casele pentru servitori şi împrejmuirea curţi.

La arendarea acestei moşii pe un nou period, credem absolut necesar a se face reparaţiuni caselor şi grajdului, a se înveli din nou cu tablă de fier ori şindrilă, însârcinându-se uă persoană specială să facă devisul pentru reparaţiunile necesare şi costurile lor.

Tot în comuna Ottetelişu, lângă apa Olteţu, care trece prin comună este moara proprietăţii, construită din bârne şi aşezată pe stîlpi groşi de stejar, care sunt în stare veche şi urmează neapărat a se înlocui.

Această moară mai înainte producea un venit anual de aproape 10000 lei; astăzi însă nu mai produce decât un venit mult mai mic, din cauză că tot pe apa Olteţu, mai în jos, este construita uă altă moară de către nişte moşneni din Bălceşti, care face ca moara proprietăţii Ottetelişu să se înece, deoarece prin zăgazul ridicat al acelei mori, se podmolesce albia apei Olteţu, împedecînd forţa apei, şi iarna mai cu seamă apa între mori înghiaţâ foarte iute şi să depun sloi în scocul moarei proprietăţii.

De alt feliu, procesul pentru desfiinţarea morei moşnenilor, câştigat de Academie la Tribunalul Vâlcea, este pendinte la Curtea din Craiova, şi dacă se va stărui în a se câştiga acest proces, prin desfiinţarea morii moşnenilor, moara proprietăţii Ottetelişu îşi va câştiga iar importanţa ce a avut. Reparaţia moarei şi aducerea ei în stare bună s-ar putea face cu 3000-4000 lei, luându-se materialul lemos din pădurea de pe moşie.

Tot la moară se află o magazie de zid, o magazie de blane şi un pâtul pentru porumb, astfeliu după cum sunt descrise în Procesul Verbal şi Inventariul Moşiei, pe care arendaşul le menţine aşa dupe cum le-a primit. Magazia de blane şi pătulul ar trebui mutate în curtea caselor proprietăţii.

Celelalte ecarete de la moară, precum: cârciuma morii, magazie, etc., sunt în starea arătată în Inventariu.

Pe lângă ecaretele descrise în Inventariu, mai este în apropiere de casele proprietăţii, o casă în stare cu totul ruinată, care casă împreună cu locul ei a dăruit-o D-na Oteteleşanu, fiind în viaţă, pentru Compania de Dorobanţi, însă nu s-a luat de cătră judeţu nici o măsură pentru repararea acestei case şi astăzi Compania respectivă stă cu chirie în comuna Ottetelişu, iară aceea clădire nu mai este decât o ruină.

Pe sfoara Bătăşani, arendaşul actual a construit o casă, un pătul şi o magazie, toate învelite cu coceni, care servesc pentru trebuinţele acestei sfori de moşie în timpul treeratului şi până ce productele se pot transporta la Ottetelişu sau la gara Balş.

Bâlciul de la 20 iulie

În comuna Ottetelişu pe un locu reservat al proprietăţii se face un bâlciu anual, care mai înainte de a se face tîrg săptămânal în comuna Bălceşti, producea un venit frumos şi proprietăţi, şi comunei; astăzi însă se reduce la o sumă aproape neînsemnată.

Viile

Pe moşia Ottetelişu se află Via din dealu Răi, în islazul locuitorilor din Otetelişu, în suprafaţă ca de 2 hectare împrejmuită, care se lucrează de către arendaşu. Din cauza neîngrijirii din trecut cum şi din cauză că tulpinele sunt foarte bătrâne, şi probabil atinse de filoxeră, produsul ei este aproape nul. Ar trebui a se reîntineri, estrăgându-se tulpinele bătrâne şi improductive, înlocuindu-se prin butaşi.

Via numită la Lupoaia, pendinte tot de trupul Ottetelişu ca 1/4 hectar, care se lucrează de arendaşu.

In sfoara de moşie Bătăşani este o vie ca de 3 hectare care se lucrează de arendaşu şi este în bune condiţiuni. Tot în sfoara Bătăşani sunt alte două vii, una în dealu Tăutului în otaşniţă din 20 una, mai mult părăginită, ca la 5 hectare, şi alta ca de 4 hectare cu dijmă din 10 una care se lucrează de către locuitori.

Drumuri de comunicaţie. Centre de desfacere a productelor

Pe moşia Ottelişu trece şoseaua ce vine de la Rîmnicu Vâlcea la Bălceşti, care însă nu este terminată definitiv, precum şi alte şosele comunale, care leagă Comuna Ottetelişu cu comunele învecinate.

Centru de desfacerea productelor mai în apropiere este gara Balş la o distanţă ca la 50 kilometri de la Otetelişu şi care distanţă se parcuge cu trăsura în 4-5 ore. Toate productele ce să cultivă pe Moşia Ottetelişu se transportă la gara Balş, pentru care se plătesc între 6-7 lei de kilă, sau 1 leu pentru hectolitru.

Transportul acesta însă se face cu anevoie din cauza apei Cerna neexistând vre-un pod decât la o mare distanţă de Ottetelişu. Iarna şi primăvara când sunt apele mari, transportul productelor este aproape imposibil.

Pădurea - 1) După cum am arătat la început, pe Moşia Ottetelişu propriu-zis este uâ pădure bătrână în suprafaţă ca la 20 hectare în apropiere de comună, de esenţa stejar, a căror grosime variază de la 0,60 până la 1,50 în circumferinţă. Această pădure în stare de codru, este foarte rară din cauză că foştii arendaşi aveau voe a tăia arbori, fie pentru moară, fie pentru magazii, pătule, etc, fară nici un control, estrăgându-se cu modul acesta tot ce a fost mai frumos şi mai de valoare; pe de altă parte păsciunatul a contribuit ca să şteargă orice urmă de însămânţare naturală, astfel că astăzi nu se vede de cât un subarboret de mărăcini. Spre a se putea regenera această pădure prin însămânţare naturală este aproape imposibil, din cauză că ea fiind prea rară şi păsciunatul nefiind oprit, pămîntul s-a bătătorit şi inierbat, astfel încât sămânţa ce cade în anii favorabili pentru fructificare, se pierde, negăsind un teren mobil şi prin urmare în condiţiunile necesare de a putea germina.

Suntem de opiniune ca această pădure să se păstreze pentru a avea arbori de trebuinţă pentru ecaretele moşiei, estrâgându-se în viitor pe cât posibil numai arborii ajunşi deja ori trecuţi peste termenul de exploatabilitate sau maximul de creştere. Să se măsoare şi reguleze perimetrul şi să se oprească cu desăvârşire păsciunatul. În urmă la cea dintâi ocasiune când va fi o recoltă de ghindă să se ia măsuri a se aduna sămînţa şi a se pune ghinda, cu sapa, în cuiburi, ca şi porumbul pe totă suprafaţa perimetrată, treptat cu mijloacele de care se va dispune şi cu cantitatea de sămînţă ce se va putea recolta. Acesta ar fi mijlocul de regenerare mai puţin costisitor, şi care s-ar putea începe chiar de la anul viitor, adică dupe espirarea actualului contract de arendare.

În continuitate cu această pădure se află o suprafaţă de teren, ca de 50 hectare, acoperită cu tufărişi din care s-a tăiat mereu în toţi anii tufa pentru întreţinerea zăgazului morii. Acest tufăriş este rău crescut, fie din cauza tăierilor neregulate pentru zăgaz, fie prin păsciunat, astfel că chiar dacă s-ar opri în viitor, în condiţiunile în care se găsesc, nu va avea o creştere bună. Deci, pentru a se putea forma un corp de pădure cu viitor trebuie tăiat acest tufăriş dearîndul din faţa pământului şi apoi a se opri cu desăvârşire introducerea vitelor sau a se mai face alte tăieri pentru zăgazu - Spre acest scop, odată cu măsurarea întregei moşii, să se măsoare şi perimetreze regulat acest tuferiş, să se împartă în parchete, şi să se îndatoreze arendaşul a tăia dearîndul, în fie care an câte un parchet, din care să-şi procure materialul necesar pentru zăgaz, iar în viitor să se destine o porţiune ca de 20 hectare din acest tufăriş numai pentru trebuinţele zăgazului, iar restul de 30 hectare să se oprească pentru a se forma o pădure regulată.

Pe acest corp de moşie se mai află trei zăvoaie ca de 10 hectare, pe lângă apa Cerna şi Olteţu compuse de esenţele plopi şi salcie.

2) În sfoara Bătăşani se află două pâlcuri de pădure de vreo 4 hectare pe lunca Cemei, din care unul este Zăvoiu de salcie, anin şi plop, iar celălalt compus din diferite esenţe ca stejar, ulm, arţar, jugastru, în stare de crâng, din care se extrag aracii pentru vii.

3) Pe sfoara Beneşti, la capul despre Vest este un trup de pădure în stare de crâng ca de 2 hectare, de esenţă stejar.

4) Pe sfoara Bălceşti se află ca la 150 hectare pădure, compusă din două trupuri; primul de la capul despre Vest de vreo 50 hectare, apoi încep livezile de fân şi locuri de cultură vre-o 20 hectare, şi apoi din dealu văii Mâdulăroasa începe al doilea trup de pădure ca de 100 hectare şi merge spre sud până în şoseaua Bălceştilor, trecând peste valea Mădulăresei şi valea Aninoasă. Din această pădure s-a tăiat înainte tufar tot pentru zăgazul morii până la 1886 când s-a oprit, şi astăzi este în stare de pâriş cu un masiv aproape neîntrerupt.

De-şi valoarea unor asemenea păduri în localitate este neînsemnată, totuşi fiindcă creşterea pădurei a fost întreruptă fie prin tăieri, fie prin păşciunat, credem a se măsura şi împărţi în 25 sau 30 parchete, şi să se înceapă exploatarea ei, din partea despre Vest din valea Rechita, tăindu-se în fiecare an câte un parchet cu reserve numeroase, între 200-300 pe hectar şi alese din arborii cei mai groşi şi bine crescuţi. Astfeli, aceste rezerve vor deveni pentru a doua revoluţiune arbori de construcţie, iar lăstarul crescând în bune condiţiuni, va deveni la o altă revoluţiune, adică dupe 25 sau 30 ani, o pădure de valoare.

Din această esploatare, pe lângă un mic beneficiu la început se va putea acoperi plata guardianilor şi alte lucrări de ameliorare.

Spre a se putea ajunge la un bun resultat, credem deocamdată că toată pădurea de pe moşia Ottetelişu cu sforile ei să fie îngrijită şi păzită de duoi guardiani numiţi şi plătiţi de Acadamie cu câte 240 lei pe an şi căte 3-4 pogone locuri de cultură, cum şi a li se scuti de ierbărit 3-4 vite mari şi 10 oi. Cu aceşti duoi guardiani, unu pentru pădurea Bălceşti, şi altul pentru pădurea Ottetelişu, credem că se vor putea însămânţa şi pădurea mare, punându-le îndatorire fiecăruia a pune către 2-3 pogoane în fiecare toamnă cu ghinda adunată tot de dînşii, bine înţeles în anii când ecsistă ghindă.

Administraţia actuală a moşiei şi producţiunea

Moşia Otteteliş cu sforile, fiind arendată pe periodul de la 23 aprilie 1891 până la 23 aprilie 1896, Dlui Diamandi Costantinidis cu arenda anuală de 18.500 lei, arendaşul numit o esploatează singur întovărăşit de D-nii Frumuşanu şi ajutaţi de oameni de serviciu, ca isprăvnicei, pândari, etc.

Producţiunea unui hectar cu grâu, orz şi ovăz este în termen mediu de 15 hectolitri porumbul produce la 20 hectolitri; depinde însă pe lângă un tinp favorabil şi de modul cum se lucrează pământul. Fânu se produce numai pentru întreţinerea vitelor de pe moşie;

Prin urmare fiind actualmente 270 hectare semănate cu grâu în bune condiţiuni, luând o producţiune medie de 15 hectolitrii la hectar, face 4050 hectl. a 6 lei= 24.3001ei; 40 hectare semănate cu orz, provocând la hectar 15 hectl face 600 hectl a 4 lei =2400 lei; din 100 hectare porumb a 20 hectl la hectar face 2000 hectl a 6 lei= 12000 lei sau în total 38.700 lei, la care, adăogându- se ca la patru mii lei venitul morii şi bâlciului şi ca la 2300 lei ierbărit vii şi alte accesorii, în total un venit brut de 45000 lei, din care scăzându-se cheltuieli 40% resultă un venit de 27000 lei aproximativ.

Pe acest venit de 27000 lei credem că se poate compta în termen mediu. Dupe cum însă se presintă anul acesta, şi dacă preţul productelor se va urca după cum se speră la cel puţin 8-9 lei hectolitra de grâu, venitul va fi mult mai mare.

Arendarea pe un nou period

Dupe cum a arătat Domnul Cuţiana în Raportul Dsale deosebit, suntem de opiniune a-se mai prelungi actualul contract de arendare, tot în acele condiţiuni, încă pentru un an, adică până la 23 aprilie 1897. În condiţiunile în care să află această moşie esploatarea ei în regie nu o propunem, pentru că ar fi greu pentru Academie o asemenea esploatare la care se cere pe de o parte un personal însemnat iar pe de altă parte un capital mare, avînd puţine braţe.

La arendarea moşiei pe un nou period, avându-se în vedere producţiunea anuală în termen mediu, şi probabil urcarea preţului productelor, se speră a se obţine un preţu mai urcat, cel puţin peste preţul actual se va obţine ceea ce ar necesita plata reparaţiunei ecaretelor.

Cu o sumă de 10000 lei credem că s-ar putea aduce tote ecaretele în stare bună, mai cu seamă că materialul lemnos este foarte ieftin în localitate, astfeliu că cu o sumă de 3000 lei se poate restaura complet moara, înlocuindu-se toţi parii vechi cu alţii noi, iar cu suma de aproximativ 10000 lei s-ar putea face un mic conac la sfoara Bătăşani, readucerea magaziei şi pătulelor de la moara la Casa proprietăţii, cum şi reparaţia acestei case şi grajdu. Această sumă de 10000 lei credem că s-ar putea obţine din plusul ce va resulta de la arendarea moşiei pe noul period de 5 ani, peste actuala arendă.

Bine voiţi vă rugăm, Domnule Preşedinte a primi asigurarea prea respectuosei noastre stime

1895 Iunie 1
Inginer A. Oneanu
Cr. G. Cuţiana

P.S. Pe când inspectam pădurea cea mare de pe moşia Ottetelişu am găsit mai mulţi săteni cu carele în dosul pădurei mari, extrăgând nisip din două gropi pe care le săpau. Una din gropi erea de aproape opt metri în diametru şi adâncă ca la 4 metri. Aceste gropi ereau în apropiere de arăturile după deal ca la 4-5 palme.

Am cercetat şi ni s-a declarat că se scoate nisipul din ordinul Subprefectului şi pentru a se aşterne pe şoseaua care se lucrează. Cunoscând că nu s-a mijlocit nici o intervenire din partea autorităţilor administrative pentru a obţine o asemenea permisiune şi văzând că prin scobirea terenului, se făceau prăbuşituri aşa ca prăbuşirile ar fi ajuns în locurile de grâu, pe deoparte am interzis de a se mai face săpături, iar pe de alta am sesizat Primăria locală de a constata faptul prin proces-verbal, liberându-se o copie pentru a fi prezentată Academiei.

Copia după procesul verbal voi avea a o prezenta îndată ce mi se va înainta de către Dl arendaş.

Bine voiţi vă rog Domnule Preşedinte a primi încredinţarea prea Distinsei mele Consideraţiuni

Cr. G. Cutiana

Arhiva Academiei Române, Fondul I. Otetelişanu, moşia Otetelişu, ds. XX-50/1894-1898, f. 82-89 v, orig

        306 

                1895 decembrie 28, Bucureşti

&&&

Dom<nu>l<e> Director

Fiind trimis de Dvstr. a constata dacă morile după moşia Otetelişu proprietate onorabil. Academii Române poate a mai rezista apelor mari până la primăvară, m-am transportat în faţa locului şi am constatat următoarele:

Morile cu toate că sunt foarte vechi şi lăsat în jos faţa nainte cu lumine cu tot cca 50 cmt. în punctul A după alăturatele schiţe, poate mai ţine încă fiindcă domnii arendaşi au mai făcut câteva reparaţii în punctele D.D.D. unde au fost lăsat piloţii şi între altele şi o punte nouă în punctul C cu apărători de sloi de gheaţă şi copaci care vine cu apele mari; au mai făcut şi reparaţie la leaza în urma apelor mari de la începutul lui dec<em>b<rie> a.c., dar cauzele că morile nu mai produce ca nainte este înnecul care cauzase morile de de vale care sunt făcut de mai mulţi ani încât vadul morii s-a redus pe jumătate din cel vechi, fiind apa după morile ridicat 1 mt.si 20 cm (B) şi vro 50 cm. care se pierde prin lăsatul tălpii străvilarilor în punctul A, având 1,70 cm. pierdere de vad si astăzi lucrează morile numai cu o cădere de 1,5 m. care este foarte puţin pentru o moară cu facon cum să numeşte roatele existente care invârteşte peatrele prin un fus de lemn vertical direct şi unde împinge apa prin iuţeala lui cupele roatelor şi prin ele şi peatre de moară încât astăzi nu aveţ mai mult decât a treia parte din forţa apei de mai nainte.

Primiţi vă rog deosebita stimă şi consideraţiile mele

Wilhelm Knöfel
Constructor de mori
Strada Popa Tatu 24 

Dssl. Doml. Director al Academiei Române


Deviz pentru construcţie una moară cu 4 perechi peatre pe moşia Otetelişu
proprietatea Academiei române I. Lemnărie de la pădurea Otetelişu A, la stăvilar

(devizul de lucrări propuse se întinde pe mai multe pagini și este întocmit de același Wilhelm Knöfel - București, 7 ian. 1896 - n. V.S.)