excepțională ,,conferență” de geografie istorică susținută de George Ioan Lahovary/ ,,adunarea generală a Societăţii Geografice Române/ sé(a)ra de 4/16 martie 1891)”; G.I.I. a fost secretarul S.G.R. încă de la înființarea ei de către Carol I «O l t u l/ Conferenţă ţinută in adunarea generală a Societăţii Geografice Române, in séra de 4/16 martie 1891. (Urmare.)
Episcopia. — Pe la anul 1355 s’a mutat aici scaunul mitropoliei din Severin şi s’a numit archiepiscopia Rîmnicului noului Severin, precum Constantinopoli s’a numit Roma cea nouă, după despărţirea celor doue biserici. Episcopia a fost mai târziu (circa 1500) reintemeiată de Radul cel Mare, după îndemnul mitropolitului Nifon. În timpul din urmă, după focul dela 1847, episcopia a fost rezidită din temeile sub domnia lui Vodă Stirbey.
Rîmnicu-Vâlcii este un oraş episcopal şi ca atare are o mulţime de biserici, schituri, metochuri atât in oraş, cât şi in imediata lui vecinătate.
Biserici. — Astfel avem in Rîmnic chiar biserica Prapadómna, séu mai bine d̦isă Prepodobna Paraschiva (2), zidită de Mihai-Vitézul in anul 1596; biserica Maica Domnului, fundată de Mircea-Basarab in anul 1388, biserica Toţi Sfinţii, întemeiată de Proin episcopul Rîmnicului şi in urmă devenit mitropolitul Grigore in anul 1726 şi altele. (3)
Rîmnicu este astăzi cap al linii ferate Rîmnicu Válcii-Piétra-Corabia şi este legat prin un pod de fier cu Valahia-Mare.
Acest pod intre oraşul Rînicu-Vâlcii şi schitul Goranul, a fost construit in anul 1875 de cătră o companie francesă, el are 184 m. lungime şi 7 m. lărgime şi este o adevărată lucrare de artă de o soliditate încercată.
Schitul Goranul. — Schitul Goranul pe malul stâng al Oltului in judeţul Argeş, eră mai nainte metoch al mitropoliei din Bucureşci, iar astăzi se află redus la biserică de mir; aici debuşéză şoséoa Piteşci-Curtea de Argeş-Rîmnicu-Vâlcii.
_______
1 V. Les douanes de l’Empire Romain, in Bulletin de la Societé Languedocienne de geographie, Montpellier, T. V. pag. 654
2 Prepodobna, prin corupţiune prapadómna, este un cuvânt slav şi insemnéză mult împodobită, la bien douée.
3 V. Raporturi de Grig, Tocilescu, Bucureşci, 1887.
4 Monastirile şi bisericile din România de Constantin St. Bilciurescu. Bucureşci, 1891.
Aici la Goran şi ceva mai jos la satul Budeşci vin plutele cu lemne de brad din valea Lotrului şi se prefac in plute mai mari, cari merg la Slatina, Turnu-Măgurele şi de aci mai departe pe Dunăre până la Galaţ.
Acéstă localitate Troian séu Traian a devenit prin acésta istorică, că aci a fost tabăra generalului Magheru in atât de agitatul an 1848.
Se şcie că in urma evenimentelor întâmplate in Bucureşci in véra acestui an, armatele Ruseşci şi Turceşci ocupară din tóté părţile ţéra. Guvernul revoluţionar hotărî a se opune invasiunei oştirilor străine şi in acest scop concentra aici la Troian, un corp de armată de voluntari, panduri, sub comanda generalului Magheru. In urma înfiinţării unui guvern legal in Bucureşci, ori ce resistenţă devenind imposibilă, armata se licenţià, iar capii ei trecură in Transilvania prin Turnu-Roşu.
Rîureni. — La vr’o şese kilometri spre sud de Rîmnicu-Vâlcii, intrăm in Rîureni, localitate celebră şi cunoscută din colo de limitele judeţului şi chiar ale ţérii prin importantul bâlciu ce se ţine anual aici la Sfânta Maria cea Mică (8 septembre).
Bâlciul dela Rîureni erà de o importanţă comercială însemnată in vremurile de demult; aici găsiai braşoveniile şi ferăriile din Transilvania; caii şi vite cornute din Ungaria, băcăniile alese din Ţarigrad; pielăriile şi blănăriile din Rusia şi modele şi confecţiunile din Viena séu Beciu (1), cum i se d̦icea pe acele vremuri. De aci a venit şi d̦icĕtòrea poporală de fain de Beciu, adică marfa fină de Viena. Dificultatea comunicaţiunilor, mulţimea monastirilor, şi oraşele de a doua mână, ca Drăgăşani, Ocnele-Mari, Horezul, Curtea de Argeş şi altele contribuiau la prosperitatea acestui bâlciu. Bogata şi poporata episcopie precum şi monastirile se, aprovisionau aici şi pentru un an de d̦ile de unt de lemn, luminări de céră şi tóté cele trebuincióse pentru numerosul lor personal mirean şi călugăresc; oraşele îşi făceau la Rîureni aprovisionările pentru negoţul lor de peste an, proprietarii şi boerii din judeţele limitrofe se aprovisionau asemenea cu cele trebuincióse pentru gospodăria lor şi pentru numeroşii lor ţigani; iar cocónele şi coconiţele se furnisau cu cele din urmă confecţiuni de modă din Ţarigrad şi din Beciu — se făceau fain de Beciu, pentru un an de d̦ile.
La Rîureni, in curs de vr’o d̦ece d̦ile, se făceau daraveri de sute şi de mii de pungi de bani. (2)
Astăd̦i cu secularisarea monastirilor, cu reducerea călugărilor şi călugăriţelor, cu construcţia drumurilor de fer şi cu sărăcia boerilor şi boernaşilor din localităţi, Târgul Rîureni a ajuns la o decadenţă inevitabilă şi se mai menţine numai prin târgul de vite (obor) şi prin clientela poporaţiei rurale care mai crede încă in modele şi manufacturele din Peşta şi din Beciu!
_________1 Dela ungurescul «Bécs >
2 O pungă de bani valoră 500 le.
Ocnele-mari. — La Rîureni este astăd̦i o staţie de bifurcaţie, de unde plécă o ramură de drum de fer de 6,6 kil. lungime, care duce la Ocnele-Mari şi serveşce la esploatarea bogatelor nóstre mine de sare.
Dela Rîureni coborîndu-ne mereu la vale, trecem prin satele Cremenarii, Cocorul, Ostrovenii, Orleşci, Aureşci, Zăvideni, Câmpu-Mare şi ajungem la Drăgăşani. Prin tóté aceste localităţi esistă comunicaţii de poduri plutitóre intre amândoue ţărmurile Oltului. La Ostroveni se vârsă in Olt rîul Topolog din judeţul Argeş.
Zăvideni. — La satul Zăvideni şi in lunca Oltului de lângă Drăgăşani, au fost in anul 1821, sângeróse şi crâncene lupte intre oştirile turceşci şi Mavraforii lui Ipsilante, şi astăzi încă plugurile mai desgropă oseminte omeneşci. Lângă Drăgăşani s’a ridicat nu de mult de cătră colonia grecéscă, un mic monument comemorativ in amintirea obscurilor şi necunoscuţilor eroi căd̦uţi in aceste lupte!
Drăgăşani. — Drăgăşani este un orăşel de aprópe 5000 de locuitori şi îşi datoreşce prosperitatea sa multelor şi escelentelor vii de prin pregiur.
Vinurile produse din dealul Oltului, din Orleşci, Feţeni, Suteşci, Mitrofani, etc., cunoscute tóté sub denumirea generică de vin de Drăgăşani, au un renume bine meritat şi comerciul lor in ţéră şi in străinetate ia pe tot anul o estensiune mai mare.
Schitul Stăneşci. — La sud de Drăgăşani, tot pe malul drept al Oltului, avem Schitul Stăneşci, fundat de stolnicul Stroe Buzescu şi fraţii sei in anul 1602; aici se află şi mormêntul stolnicului Stroe.
Schitul Deleni. — înainte de a ajunge la Slatina, găsim pe malul stâng al Oltului Schitul Deleni, întemeiat acum vr’o 200 de ani de boerii Deleni. In urmă acest schit deveni metoch al monastirii Stănişóra, iar actualmente este redusă la biserică de mir.
Slatina. — Slatina, capitala judeţului Olt, cu o poporaţie de 5300 locuitori, este un oraş fórte vechiu, situat pe malul stâng al Oltului, el este zidit in amfiteatru între dealul Călăian şi dealul Sopotului. Origina oraşului se atribue unui rege bulgaro-român, mai probabil inse este că Slatina s’a întemeiat in vremea lui Mircea cel Mare. Slatina a fost locul de naşcere a lui Vintilă-Vodă, care a domnit pe la anii 1532-1534.
Podul dela Slatina. — Aici in marginea oraşului a fost construit cel dintâiu pod stătător peste Olt de Vodă-Bibescu intre anii 1846—1848.
Podul eră de lemn cu capetele de zidărie, dar pe acele vremuri se consideră ca o lucrare intr’adevér estraordinară, de aceea şi Bibescu anunţă începerea şi terminarea podului in ofisul seu cătră obştésca adunare şi acésta in respunsul seu, felicită pe Domnitor pentru acéstă marinimósă întreprindere.
«Stavila, (d̦icea Domnitorul cătră deputaţi, care «despărţiă România cea mică de cea mare, şi adu- «cea atâtea neindemânări la a lor comunicaţie, se va «ridicà pentru totd’auna prin clădirea peste Oit a unui «pod stătător, care nădăjduesc că in curgerea verei «víitóre va luă sfêrşit.» (1)
Iar obştésca adunare respundea:
«Falnicul pod peste Olt, deschiderea prin rîpele «Carpaţilor a drumului dela Câineni, şi celelalte im- «bunătăţiri au a fi noue isvóre de fericire pentru ţéra «nostră . . . acésta mărturisire . . . obştésca adunare «este fericită a ve ad̦uce astăzi in numele ţérii . . .(2),
Quantum mutatus ab illo! putem d̦ice cu poetul atic; ce deosebire intre atunci şi acum, intre eri şi astăd̦i!
(Incheiarea va urmá)
George loan Lahovari.
_________
1 Cuvêntul prinţului Bibescu la deschiderea obşteşcei
adunări din anul 1846 decembre 1.
2 V. Prinţul George D. Bibescu, înaintea opiniei publice
de Bibescu B. Brâncovénu, Bucureşci, 1858, — pag. 60, 74, 78.»
Imaginile din colaj una câte una cu descrieri și mai multe informații conexe/ surse/ linkuri - la această legătură
__________
* «Quantum mutatus ab illo!» este o expresie latină din «Eneida» de Virgiliu, care înseamnă ,,Cât de mult s-a schimbat față de atunci!". Enea rostește aceste cuvinte când are viziunea Ectorului, eroul troian, apărând în vis nu ca un luptător, ci murdar și plin de răni, exprimând astfel șocul său față de transformarea dramatică.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu