Deosebirea este că, de această dată, în joc e perpetuarea identității noastre culturale…
«…într-o dimineaţă din vara anului 2023, venind de la Piatra (de Argeş) la Râmnic şi grăbindu-mă (agenda deplasării mele săptămânale de lucru fiind, ca de obicei, supraîncărcată), am luat din Autogara Traian, taxiul. Întrebat de taximetrist unde vreau să ajung, i-am răspuns prompt şi precis; la Biblioteca Judeţeană. Şoferul s-a întors către mine (de când nu mai conduc, mă aşez, de regulă, pe bancheta din spate, ca să evit „hamul”!) şi m-a întrebat surprinzător şi ... provocator: „Mai există în Râmnic bibliotecă?!” Nici n-am apucat bine să răspund (afirmativ, desigur, dar nu ştiu cât de ferm şi sigur a sunat glasul meu, atât de descumpănit eram), că taximetristul a şi pronunţat sentinţa: „Nu mai există, domnule, bibliotecă, pentru că NU SE MAI CITEŞTE!...” Scurt şi cuprinzător! Şi a continuat să-şi argumenteze verdictul. M-am dezmeticit şi am conştientizat că mă aflam în maşina unui taximetrist... sub acoperire. Zadarnic am încercat eu să apăr necesitatea şi utilitatea bibliotecii ca instituţie publică şi, în general, cauza cărţii, a lecturii. El o ţinea una şi bună: NU SE MAI CITEŞTE! Nu mai avem nevoie de bibliotecă! Mai auzisem această sintagmă, cu câţiva ani în urmă, rostită de o bibliotecară „pârâtă” - adică o funcţionară dintr-o primărie rurală, desemnată de către primar să „răspundă” (?!) şi de biblioteca publică locală - aceasta fiind soarta multor biblioteci comunale. Iar, mai demult, la începutul anilor 2000, când coordonam, managerial, cultura vâlceană, primisem, de la un primar din Vâlcea (o comună cu prestigiu cultural, nu merită ofensa nominalizării), un răspuns năucitor: „în comuna mea - adică în „feuda” lui! - , nu se justifică bibliotecă.” La care, replica mea a fost, recunosc, la fel de şocantă: „Atunci, în comuna Dv., nu se justifică nici primărie!...”
ARGUMENT
Aşadar, CARTEA, lectura cărţii! N-am uitat nicio clipă că sunt, prin excelenţă, un produs al cărţii, că am devenit ceea ce sunt graţie lecturii, îndemnului constant al dascălilor şi mentorilor mei, de la învăţătorii din Dealul Pietrei şi până la profesorii de la Universitatea din Bucureşti, de a citi: „ Trebuie tot mereu să citeşti!” - ne îndemna profesorul Mihai Pop, de la care am învăţat mai mult decât „folclor”. Nu pot ignora că formaţia mea de bază este aceea de dascăl de limba română (chiar dacă n-am profesat efectiv decât prea puţin timp). Nu am uitat, de asemenea, că, deşi n-am avut, oficial, statut de bibliotecar, am motive de apartenenţă la această „breaslă” culturală. în plus, de 55 de ani, sunt editor, în genere, producător, difuzor şi promotor de carte - activitate căreia i-am consacrat cele aproape două decenii de la pensionare. în fine, nu pot uita că eu însumi sunt autor de cărţi, fară pretenţia de a fi recunoscut drept scriitor... Şi, peste toate, sunt, şi la cei aproape 80 de ani, un cititor constant, acasă, dar şi la bibliotecă, şi mărturisesc că lectura rămâne, pentru mine, cea mai elevată bucurie intelectuală...
Cumulând toate aceste ipostaze, mă întreb: ce facem noi, oamenii Cărţii - învăţători (de „citire”, înainte de toate!), profesori de română (şi de alte discipline socio-umane), autori, editori, tipografi, bibliotecari, librari, promotori, cronicari etc. - ca lectura cărţii să rămână o permanenţă culturală şi educaţională a comunităţii, cu precădere a generaţiei tinere? Şi, mai ales, în Vâlcea, într-un ţinut în care cartea a fost, încă de la mijlocul sec. XVII (poate chiar de la începutul sec. XVI), o mare „putere” în lumea culturală românească…» (selecție introductivă)
Sursa: (citeste tot) impresionantul mesaj transmis public astăzi, de către prof. dr. Gheorghe Deaconu, în cadrul evenimentul dedicat inclusiv celei de-a 19-a aniversări a Editurii Fântâna lui Manole.
În cadrul evenimentului (vom avea în curând, cu siguranță, întreaga înregistrare video), prof. Gheorghe Deaconu a donat Bibliotecii Județene ,,Antim Ivireanul” Vâlcea – mai exact Fondului de Etnologie și Folclor "Mihai Pop", în înființarea căruia, din urmă cu 20 ani, a avut rol determinant – alte valoroase titluri de carte de etnologie (le prezintă în cel de-al doilea video).
Pentru mai tinerii noștri abonați: în primul video - adresându-i-se la început dlui Mihai Sporiș, liderul Cercului de la Râmnic «România Grădina Maicii Domnului» - dl Gheorghe Deaconu rememorează momentul înființăriii acestei entități (parteneră a noastră în mai multe proiecte), ca reacție la ,,ideea” că ,,Dracula” este cel pe care ar trebui să mizăm în promovarea turismului românesc (și, implicit, a identității noastre culturale)...
În imaginile alăturate mai vedem programul evenimentului de azi, producțiile editoriale ale anului 2023 reușite de Editura ,,Fântâna lui Manole”, o retrospectivă a celor mai importante evenimene ale anului 2003 s.a.m.d. în care aceasta s-a implicat...
În sfârșit, mai fac precizarea că dl. prof. Gheorghe Deaconu, doctor în Etnologie, folclorist, scriitor etc. (informații și ,,amănunte” de asemenea mai ales pentru mai tinerii noștri cititori) va împlini - la vară - ani 80. Din 2004, teoretic este ,,la pensie” și tot ceea ce întreprinde (cu atâta pasiune și dedicare!) reușește numai și numai ca entitate privată...
Este un lucru la care ar trebui să reflectăm ...i-am și spus că merită toată considerația... că e un ,,om viu” (printre atâția ,,morți vii”) - d.p.d.v. al faptului că citește zilnic și mai ales al preocupărilor pentru viitorul identității noastre locale/ naționale.
În care e de neconceput să nu ne prezervăm și cultura tradițională...
Valentin Smedescu
__________
*ieri a fost ziua întâi a Salonului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu