Biserica-monument din Râureni/ 1746/ arsă în incendiul de astăzi*

Din epoca medievală însă, la Râureni, mai avem o singură mărturie: Biserica de lemn cu hramul Sfântul Nicolae, la care se poate ajunge ușor, parcurgând o alee ce duce de la biserica nouă de zid a parohiei, vizibile din stradă, la cimitir. În vechime, comunitățile obișnuiau să-și zidească lăcașele de închinare în cimitire și, prin urmare, aproape toate bisericile de lemn le găsim amplasate astfel. Datorită existenței pisaniei originare, fapt rar întâlnit în cazul acestor monumente, istoria Bisericii Sfântul Nicolae din Râureni ne este accesibilă, cioplită în lemn cu litere chirilice, deasupra ușii de intrare. Ctitoria este însemnată la intrarea în biserică, în slove chirilice, cu o grafie caracteristică mai degrabă cioplitorilor în piatră decât dulgherilor. Textul pisaniei oferă, pe lângă amintirea unui moment semnificativ în comunitatea locală, o întâlnire cu farmecul limbii române vechi: „Această sfântă și dumnezăiască biserică să cinstește și prăznuiește hramu sf [ân]tul[u]i   iera[rh] Nicolae de l[a]  Mira Licheia iaste făcută de d[umnealor] creștini, de oameni, anume Nicula, Gheorghe erei, Filip, Androne cari din bunul gândul lor sau făcut cu toat[e] cele trebuincioase ale ei, carii și ctitor[i] sau numit. Și sau făcut în zil[e]le lui io Constantin vod[ă] cu bl [a] g [o] s [lo] venia păr[in]telui chir Clement ep[i]scop, întru vecinica pomenire celor mai sus numiți, sept[emvrie], 2, leat 7255 [1746]”. Pe o grindă, deasupra ușii de la intrarea în biserică, deasupra pisaniei, este un text scris la sfârșitul secolului al XVIII-lea: „Acest copiricol este făcut din Dum[i]neca Flori[i]lor”. [arhitectura. plan, dimensiuni, materiale de construcţii] Numele constructorului este necunoscut. Biserica de la Râureni este construită din lemn de stejar, în formă de corabie, cu acoperiș de șiță, peste care s-a adăugat tablă de aluminiu, fără pictură interioară și exterioară. Piesele decorative ale catapetesmei au fost sculptate și probabil pictate odată cu ridicarea bisericii, datorită asemănărilor cu stâlpii pridvorului. Iisus Hristos Mare Arhiereu alături de Maica Domnului și Ioan Botezătorul urmați de Apostoli întruchipând astfel o rugăciune extinsă ocupă cel de-al treilea registru de pe catapeteasmă. Brâul median în formă de frânghie împletită ,asemenea celor care împart în registrele pereților de la bisericile de zid, încinge biserica, fiind întrerupt doar de ferestrele mari sau de intrarea în biserică. Ca și la alte biserici, în timpuri moderne, din rațiuni de păstrare a căldurii interioare, spațiul pridvorului a fost închis cu geamlâc și peste el se află o turlă pe tambur, după modelul arhitecturii de zid din Țara Românească. Pridvorul tăvănit se sprijină pe șase stâlpișori ciopliți cu un capitel simplu și cu un motiv floral de bază. Pronaosul foarte îngust pare mai degrabă o prelungire a naosului, cu atât mai mult cu cât cele două încăperi sunt acoperite cu o boltă unică, sprijinită pe patru nervuri în partea de vest a pronaosului. Între acesta și naos se află un timpan în partea superioară, fără a exista un zid despărțitor ca la alte biserici de lemn . Drept urmare, avem în momentul de față un caz particular la biserica din Râureni: o navă cu un fals pronaos, un naos încăpător, a cărui boltă e sprijinită transversal pe o coastă unică, fără  decorație la console și un altar poligonal. De asemenea, sistemul de boltire a altarului e mai puțin obișnuit. Semicupola lui are nervuri și un sistem de sprijin alcătuit din grinzi orizontale suprapuse. E posibil ca aspectul actual să fie tot o consecință a unor mai puțin inspirate reparații ale bisericii. Tinda ce amintea de casele țărănești cu prispă, de odinioară, este acum închisă iar învelitoarea de tablă trebuie înlocuită acum cu șiță. [pictura] Lăcașul bisericii din lemn pe malul Oltului, la Râureni, n-a fost niciodată tencuit sau pictat. În schimb, el păstrează un splendid iconostas original, decorat cu stâlpi gracili, ciopliți cu mare măiestrie. Pictura tâmplei nu mai este însă cea de la anul 1746, cum consemnează inscripția scrisă cu negru pe fond galben în partea ei superioară. Pictura icoanelor de pe iconostas a fost însă reînnoită în anul 1837, după cum reiese din însemnarea desfășurată pe grinda de peste ușile altarului: „Aceast[ă] sf[â]ntă tămplă sau prenoit cu zugrăveala al doilea duprecum sa veade la leat 1837 iunie 4 de robii lui D[u]mnezău Costandin, Gheorghie”. Iconostasul este integral zugrăvit, pe trei registre: cel superior cu profeții Vechiului Testament în medalioane, cel median cu Apostolii, și cel inferior cu marile praznice. Între timpanul iconostasului și icoanele împărătești se mai află un registru pictat cu ciorchini de struguri, arabescuri și motive vegetale. În centrul lui, deasupra ușilor împărătești se află o icoană, din nefericire degradată, reprezentându-L pe Mântuitorul Hristos flancat de Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil. Icoanele împărătești sunt deosebit de frumoase și se află și ele într-o bună stare de conservare. Este vizibilă o execuție a unui zugrav școlit ,poate provenind dintre pictorii renumitei Școli de la Teiuș. Remarcabile sunt icoanele cu Sfântul Nicolae, avându-i în dreapta și în stânga sa pe Domnul Iisus și pe Maica Domnului, icoana Deisis ( Mântuitorul între Maica Domnului și Sfântul Ioan Botezătorul), icoana Maicii Domnului Platitera între Sfinții Arhangheli .Lucrările probabil nu s-au limitat la interior deoarece pe peretele exterior de la intrare se găsește o însemnare din aceeași perioadă: „1837 iun[ie] 4”. Pe peretele dinspre sud al altarului se poate observa o lungă însemnare zgâriată al cărei mesaj așteaptă descriptarea. Se poate desluși totuși anul de la Adam 7309 [1800-1801]. Monumentul istoric a fost restaurat în mai multe rânduri: 1812, 1926, 1963 și 1970.

3. ISTORICUL BISERICII PAROHIALE. [istoria zidirii ei] Biserica de lemn era neîncăpătoare mai ales că și satul a început să se dezvolte. Se spune că dragostea locuitorilor din Râureni și implicit Stolniceni era profundă, având mare dragoste către Dumnezeu, fapt pentru care enoriașii parohiei au încercat încă din anii 1940-1950 să facă o biserică nouă. Pe o bucată de pământ în Stolniceni, (pe atunci  satul Stolniceni), s-a reușit se să toarne temelia, s-a strâns apoi și o parte din cărămidă și alte materiale,  însă, proiectul nu a fost finalizat. Locul acela a devenit, loc de depozit pentru utilaje grele (diferite macarale de mare tonaj) și așa a rămas până după Revoluția din 1989. Începând cu anul 1996, parohia a cunoscut o înflorire fără precedent, odată cu numirea tânărului preot Marin Nicolae Tiberiu, care în acel an a și început construirea noii biserici, în imediata apropiere a celei  de lemn. Construcția noii biserici nu a durat decât șase ani, dar eforturile au fost uriașe. A necesitat cumpărarea terenului, amenajarea demisolului, după care s-a zidit noul locaș de cult. „Această Sf Biserică cu hramul Sf Împărați Constantin și Elena  s-a zidit între  Oct 1996 –Mai 2001 în timpul  P.S. Gherasim  Ep al Râmnicului  și Preot Paroh fiind Marin Nicolae Tiberiu. Lucrările au fost realizate cu sprijinul : S. C. Oltchim S.A  .Constantin Roibu ,Vasile Măndică. S.C.Olt Grup . P.V.C. Arion Dorin ,Vasile Ionel Eugen ,Govora S.A: Ciocoiu Gheorghe. IMSAT Dan Dragomir. Sf Episcopie . P.S  Gherasim Episcopul Râmnicului . Consiliul Parohial și enoriașii parohiei”.

Sursă text și imagine

______

*amănunte despre incendiul de aszăzi