...dintre toţi candidaţii partidei naţionale, cele mai
multe şanse le avea, e drept, Vasile Alecsandri. Alecsandri, însă, nu se voia
practician al puterii. El făcuse cauză comună cu progresiştii în interesul
ţării, dar nu înţelegea să renunţe la condiţia lui de poet. Astfel că la
adunarea din 3/15 ianuarie 1859, de la Cabinetul de Istorie Naturală — pe
atunci sediul Societăţii de Medici şi Naturalişti — în sala „Elefant”, îşi
declina candidatura în favoarea lui Costache Negri, pe care poetul îl vedea
drept cel mai dotat pentru domnie. Alecsandri îi făcuse în secret lui Negri,
care nu era prea bogat, un act de donaţie asupra moşiei Pătrăşcani, iar C.
Rosetti-Teţcanul asupra moşiei Teţcani (pentru a candida trebuia să ai un rang
boieresc, deasupra postelniciei, şi un venit de 4 000 de ducaţi).
Costache Negri era, într-adevăr, o personalitate bine
cunoscută şi în totul un personaj politic remarcabil. Dintre meritele sale,
amintim reformele cerute pentru ţărani, participarea la revoluţia de la 1848 în
cadrul căreia se distinsese ca un mare patriot, activitatea peste graniţele
ţării înjavoarea Unirii. Se distinsese în mai toate domeniile; construise pînă
şi o şcoală la Galaţi şi, ca trăsătură particulară de caracter, impresiona
renunţarea la uriaşa avere a tatălui său vitreg, Costache Conachi (1). (toate imaginile cu explicații)
