Amploarea refugiului impresionează şi astăzi. La 3 iulie 1944, potrivit datelor citate de istoricul Dumitru Garoafă, celor 300.591 de locuitori ai judeţului li se adăugaseră 29.257 de persoane evacuate din Basarabia, Bucovina, Transnistria, Bucureşti şi zonele petrolifere. Aproape un nou-venit la fiecare zece localnici. În spatele acestei cifre se aflau oameni care trebuiau găzduiţi şi vieţi care trebuiau continuate, în împrejurările grele ale războiului.
Odată cu oamenii, în Vâlcea ajungeau instituţii evacuate, biblioteci şi arhive. Prefecturi, primării, şcoli, aşezăminte culturale şi structuri administrative îşi căutau locul în oraşele şi satele judeţului. Lăzile cu documente aduceau cu ele mărturii despre proprietăţi, drepturi, comunităţi şi generaţii. Pierderea lor ar fi lăsat goluri pe care istoria cu greu le-ar mai fi putut umple.
La Costeşti-Ferigile, salvarea acestei memorii a căpătat o imagine tulburătoare: documentele au intrat în clase, iar copiii şi-au continuat lecţiile sub pomii din curtea şcolii. Prin implicarea directă a lui Aurelian Sacerdoţeanu, directorul general al Arhivelor Statului, cele patru săli ale şcolii au devenit adăpost pentru o parte dintre cele mai preţioase documente ale ţării.
Sacerdoţeanu încredinţa astfel satului său natal mărturii esenţiale ale trecutului românesc. Alegerea poate fi citită şi ca un gest de încredere în locurile de acasă: acolo unde îi începuse propria viaţă, istoricul căuta adăpost pentru memoria ţării. Era prezent zilnic la şcoală. La apariţia bombardierelor, ieşea şi privea îngrijorat cerul, cu mâna streaşină la ochi. Nicolae Chipurici, pe atunci elev, avea să păstreze această amintire, alături de aceea a băncilor aşezate sub coroanele pomilor şi a tranşeelor săpate în apropiere pentru alarma aeriană.
Studiul lui Dumitru Garoafă, pe care îl redăm în continuare, reconstituie această pagină din istoria Vâlcii prin documente, mărturii, nume şi adrese. Anexele sale ne arată unde au fost adăpostite instituţiile şi unde au fost repartizaţi intelectualii refugiaţi. Citite cu atenţie, înregistrările administrative ne apropie de destinele celor pentru care Vâlcea a devenit, în anul 1944, locul în care puteau spera să-şi continue viaţa....
&&&
Mărturiile care stau la temelia reconstituirii omului-individ şi mai ales a omului-colectivitate, cu viaţa sa cotidiană, cu viaţa sa publică şi particulară, cu bucuriile şi necazurile, cu speranţele şi decepţiile, cu idealurile şi înfrângerile, sunt înscrise în „cartea vremii”, care sunt izvoarele[2]. Or, deviza „întoarcerii la izvoare”, lansată de arhivistul şi, în egală măsură, istoricul Aurelian Sacerdoţeanu, a devenit un comandament prioritar pentru cercetarea istorică românească: „Întoarcerea la izvoare, întemeierea pe ele în mod ştiinţific, este riguros necesară. Din acest punct de vedere, arhivele pot furniza informaţii de prim ordin pentru problema guvernării, a educării maselor, a relaţiilor internaţionale... Arhivele sunt deţinătoare de informaţii sigure care luminează astfel de chestiuni şi care ne arată drumul firesc pe care trebuie să mergem. Aşa se pot evita greşeli şi se pot cunoaşte realităţile istorice în mod just”[3] (subl. ns.: D.G.).
Aşadar, pentru o comunitate umană, arhivele
constituie „memoria scrisă” a acesteia, actul ei de identitate
politico-istorică, conţinând dovezile fundamentale ale existenţei sale
istorice. Lipsind-o de aceste argumente indubitabile - aşa cum sublinia un cunoscut
istoric militar -, „o poţi ataca în drepturile sale, o poţi dezintegra ca
existenţă unitară, o poţi scoate din sistemul relaţiilor sale fireşti cu alte
comunităţi umane, silind-o să accepte alte orizonturi de existenţă
politico-statală”[4] (subl. ns.: D.G.). De aceea, arhivele fiind
considerate un obiectiv major, începând cu epoca modernă şi, îndeosebi, în
timpul celor două războaie mondiale, interesul faţă de acestea a fost
instituţionalizat, prin crearea unor structuri specializate în acest domeniu[5].
Raportat la acest context, arhivele statelor
angajate în cea de-A Doua Conflagraţie Mondială - potrivit aprecierilor
autorizate ale specialiştilor -, niciodată n-au avut atât de suferit, fie
suportând distrugerile propriu-zise provocate de război, fie constituind obiect
de pradă pentru armatele inamice[6]. Într-o atare situaţie se
circumscriu şi arhivele româneşti, ai căror factori de decizie au dispus
evacuarea acestora, în scopul de a le pune „la adăpost, atât de primejdia
bombardamentelor aeriene, cât şi de o eventuală cădere în mâinile inamicului”[7].
Pornind de la acest deziderat major al arhivelor, în materialul de faţă am
căutat să surprindem periplul evacuării unor preţioase fonduri arhivistice pe
teritoriul judeţului Vâlcea, aparţinând unor structuri ale statului, armatei,
organizaţiilor economico-financiare, cultural-spirituale, de învăţământ etc. -
de stat şi particulare -, din Basarabia, Bucovina, nordul Moldovei şi Capitala
ţării (Anexa 1), în condiţiile excepţionale ale celui de-Al Doilea Război
Mondial, reflectat în baza documentară a Arhivelor Vâlcene şi în unele
mărturii-document ale slujitorilor muzei Clio, între care arhicunoscuţii
arhivişti Nicolae Chipurici, Virgiliu Z. Teodorescu ş.a.
Arhivele româneşti şi planurile de evacuare sau dispersare a
acestora
Evoluţia evenimentelor de natură militară a
impus, preventiv, să fie luate măsurile de asigurare şi a valorilor arhivelor,
încă din toamna anului 1943. Astfel, conducerea statului român a luat în
considerare, în condiţiile pierderii iniţiativei strategice a Wehrmacht-ului pe
Frontul de Răsărit, o posibilă evacuare a autorităţilor militare şi civile din
Transnistria, Basarabia şi Bucovina, concretizată prin elaborarea
Instrucţiunilor nr. 1/1943 (Operaţiunea 1111 A) şi nr. 2 şi 3/1944 (Operaţiunea
1111B)[8], prin care au fost trasate liniile directoare ale acestei
operaţiuni, care va fi coordonată de către Guvernământul Basarabiei.
Concomitent cu instituţiile, instalaţiile industriale, personalul deservent al
acestora, o parte a populaţiei civile etc., se preconiza şi evacuarea arhivelor
acestora[9]. Totodată, anticipându-se intensificarea loviturilor
aeriene ale aviaţiei anglo-saxone asupra teritoriului naţional, care aveau, ca
ţinte predilecte, Bucureştii şi zona petroliferă a Văii Prahovei, autorităţile
centrale, în cooperare cu cele din teritoriu, vor elabora, la rândul lor,
Planul de acţiune asupra Operaţiunii nr. 1111M, cuprinzând măsurile luate în
vederea unei eventuale evacuări[10], prin care se preconiza
armonizarea operaţiunilor de evacuare şi dispersare a obiectivelor din zonele
ameninţate, prin concentrarea majorităţii acestora în spaţiul de la vest de
Olt, care nu se constituia printre ţintele prioritare ale raidurilor aeriene
aliate[11].
Conform prevederilor planului de evacuare
pentru judeţul Vâlcea, la capitolul II, subdiviziunea „B”, intitulată Afluirea
instituţiilor şi bunurilor evacuate, erau precizate staţiile C.F.R., unde urmau
să fie debarcate bunurile instituţiilor evacuate - constând, în special, din
birouri şi arhivă -, procedurile de urmat privind transportul acestora în
localităţile destinate în acest scop, precum şi responsabilităţile ce reveneau
autorităţilor administrative şi poliţieneşti din teritoriu în vederea preluării
şi instalării instituţiilor evacuate sau depozitării arhivelor acestora în
locaţiile stabilite[12]. Astfel, elementele Marelui Stat Major şi
Misiunii Militare Germane în România trebuiau debarcate în staţiile Govora,
Râmnicu Vâlcea, Jiblea şi Lotru, conform planului de evacuare întocmit de către
acestea; Legiunea de Jandarmi Suceava, Camera Agricolă Tighina,
Subinspectoratele de Pregătire Premilitară (P.P.) din judeţele Vaslui şi Tutova
şi Prefectura judeţului Soroca, cu întreg personalul administrativ (circa 307
funcţionari) şi arhivele administraţiilor locale (ambalate în 340 lăzi[13]
şi 80 case de fier), în staţia Râmnicu Vâlcea; Şcoala Medie de Viticultură din
Chişinău şi 6 vagoane arhivă referitoare la reforma agrară de la Direcţia
Geniului Rural, pendinte de Ministerul Agriculturii şi Domeniilor, în staţia
Strejeşti; arhiva şi obiectele de valoare ale Ministerului Propagandei, în
staţia Băbeni-Bistriţa etc.[14].
Totodată, autorităţile civile şi militare
locale trebuiau să asigure buna derulare a transportului acestor instituţii şi
bunuri evacuate, de la staţiile de debarcare menţionate, cu mijloace de
transport cu tracţiune animală, pe traseele stabilite, până în localitatea de
reşedinţă (judeţeană, orăşenească şi rurală) şi instalarea sau depozitarea
acestora în locaţiile de pe raza de competenţă a acestora, respectându-se un
set de proceduri, după cum urmează:
✓ în staţiile de debarcare, funcţionarii care
însoţesc birourile şi arhivele vor fi întâmpinaţi de primarul comunei în care
s-a stabilit că vor fi instalate birourile instituţiilor sau depozitate
arhivele evacuate;
✓ transportul acestora în localitatea de
reşedinţă se va efectua cu vehicule cu tracţiune animală, organizate în
convoaie, care sunt însoţite de un delegat al primăriei comunale pe teritoriul
căreia se execută această operaţiune;
✓ pentru organizarea din timp a convoaielor,
vor fi date dispoziţii staţiilor (CFR: n. ns. - D.G). Piatra Olt şi Sibiu ca să
comunice Prefecturii judeţului Vâlcea dirijarea către Râmnicu Vâlcea a
garniturilor de tren în care sunt îmbarcate instituţiile sau bunurile evacuate;
✓ paza convoaielor pe traseele stabilite va fi
asigurată cu patrule mixte, formate din jandarmi şi premilitari;
✓ după sosirea convoaielor în localitatea de
reşedinţă, delegaţii primăriilor respective le vor dirija imediat la locaţiile
destinate în acest scop pentru instalarea instituţiilor evacuate;
✓ arhivele evacuate vor fi predate
reprezentantului autorităţii locale, în baza unui proces-verbal de
predare-primire, semnat între funcţionarii care le-au însoţit şi primarul
comunei;
✓ birourile şi arhivele instituţiilor evacuate
în oraşul de reşedinţă judeţeană - Râmnicu Vâlcea, vor fi dirijate imediat de
către organele de poliţie locală, la imobilele destinate de către Prefectura
judeţeană pentru instalarea fiecărei instituţii evacuate şi
✓ arhivele autorităţilor administrative
evacuate în oraşul Râmnicu Vâlcea vor fi depozitate la Prefectura judeţeană,
unde vor fi luate în primire de subprefectul judeţului - Ioan Lupaşcu şi date
în păstrare lui Ştefan Ilinca, arhivarul Prefecturii[15].
Odată stabilite locaţiile unde urmau să fie
evacuate sau dispersate structuri ale statului, armatei, instituţii etc. pe
raza judeţului Vâlcea, precum şi răspunderile ce reveneau părţilor pentru buna
derulare a operaţiunilor, unele dintre acestea şi-au trimis emisarii în
teritoriu, la faţa locului, pentru a pregăti terenul în acest scop, iar altele
şi-au făcut cunoscută, oficial, prioritatea pentru zona de evacuare.
Astfel, Ministerul Propagandei Naţionale, prin
adresa din 5 ianuarie 1944, încunoştinţa prefectul judeţului Vâlcea că acest
minister urmează să-şi evacueze arhiva şi bunurile de valoare în localul
Mănăstirii Bistriţa, iar pentru buna desfăşurare a operaţiunii, solicită
acestuia să dea tot concursul celor 3 delegaţi - subinspectorii generali D. A.
Dospinescu, N. Urzică şi D. Cobb -, „pentru a face recunoaşterile necesare, a
găsi mijloace de transport şi a lua toate măsurile preliminarii”[16]
corespunzătoare.
Totodată, Direcţia Generală a Arhivelor
Statului, pentru a nu se mai repeta trista experienţă din vara anului 1940[17],
a întreprins demersurile necesare, prin ministerul de resort, şi a obţinut -
prin adresa din 4 septembrie 1940 -, acordul Ministerului Cultelor, ca sfântul
lăcaş de la Bistriţa să pună „la dispoziţia Ministerului Educaţiei Naţionale,
camere sau pivniţe spre a conserva actele, ce, eventual, vor fi trimise”[18],
măsură rămasă nematerializată. Tot acelaşi minister de resort recomanda
Directorului General Aurelian Sacerdoţeanu[19]. (Anexa 2)
depozitarea tezaurului arhivistic în subsolurile Muzeului Naţional de Istorie,
dar acesta arăta, la 17 aprilie 1943, că acolo nu existau spaţiile necesare
unei asemenea evacuări. În acest scop, Sacerdoţeanu, bun cunoscător al
plaiurilor vâlcene, cu locuri potrivite unei discrete depozitări, a propus
transportarea celor 45 de lăzi cu materiale de primă importanţă şi adăpostirea
lor la Mănăstirea Hurezi[20].
La rândul său, Marele Stat Major, anticipând
intensificarea raidurilor aeriene aliate asupra teritoriului naţional, la 12
ianuarie 1944, a ordonat tuturor eşaloanelor militare (comandamente
teritoriale, corpuri de armată şi serviciile armatei) să ia măsuri de
dispersare şi punere în siguranţă a arhivelor istorice proprii în zone din
apropierea garnizoanei de reşedinţă sau pentru evacuarea lor la distanţe mai
mari, în funcţie de situaţie[21]. În acest scop, s-a stabilit ca
materialul documentar ce constituia arhiva istorică a acestor eşaloane să fie
predat la depozitele special amenajate, care fiinţau câte unul pentru fiecare
din cele 7 comandamente teritoriale ce erau dislocate la Păuşeşti-Măglaşi şi
Drăgăşani (judeţul Vâlcea), Craiova, Siseşti (judeţul Mehedinţi), Drasov
(judeţul Alba) şi Timişoara[22]. În consens cu aceste comandamente,
şi cele 7 corpuri de armată şi-au redislocat, la rândul lor, depozitele de
arhivă istorică în aceleaşi localităţi din judeţul Vâlcea: Păuşeşti-Măglaşi[23]
şi Drăgăşani, - la ultima fiind depozitată arhiva Regimentului 14 Infanterie
Roman, în localul Şcolii primare Capul Dealului -[24], iar a
Corpului Grănicerilor din Bucureşti, la Băbeni-Bistriţa[25];
celelalte depozite din ţară fiinţau la Balş, Filiaşi, Şebeş (judeţul Alba) şi
Siseşti[26]. De asemenea, însuşi Marele Stat Major cu direcţiile şi
secţiile sale, ca important creator de documente, prin adresa din 28 martie
1944, aducea la cunoştinţă Ministerului Afacerilor Interne că zona de evacuare
a acestui eşalon superior al armatei se înscria în perimetrul Băile Govora -
Ocnele Mari - Râmnicu Vâlcea - Călimăneşti şi satele învecinate[27].
Derularea operaţiunilor de evacuare sau dispersare a
arhivelor şi soarta lor sub ocupantul sovietic
Urmare a stabilirii acestor contacte - fie
direct, fie pe calea corespondenţei -, Operaţiunea nr. 1111 M. debutează în
judeţul Vâlcea cu afluirea şi depozitarea, până la data de 28 februarie 1944, a
unor importante cantităţi de arhivă aparţinând unor structuri ale statului şi
armatei din nordul Bucovinei, Basarabiei şi Capitala ţării, astfel: în oraşele
Băile Govora: 9 vagoane arhivă, ambalată în 800 de lăzi, de la Ministerul de
Finanţe[28]; Călimăneşti: 2 vagoane arhivă şi biblioteca Direcţiei
Contenciosului C.F.R.[29]; Drăgăşani: 10 vagoane de arhivă istorică
a Corpului 5 Armată Bacău şi 10 vagoane de arhivă şi mobilier de la Şcoala
Ofiţeri de Jandarmi şi Poliţie Cernăuţi[30]; Ocnele Mari: 1 vagon
arhivă de la Direcţia Viticulturii a Ministerului Agriculturii şi Domeniilor,
depozitată la Fabrica de marmeladă din Râureni; Râmnicu Vâlcea: 9 coşuri şi 9
baloturi de arhivă de la Poliţia Dărmăneşti (judeţul Suceava) şi Solca, 119
lăzi cu arhiva Centralei Băncii Naţionale Române[31] şi 2 vagoane
arhivă a Primăriei oraşului Cernăuţi şi Băile Olăneşti - Livadia: 22 vagoane
arhivă de la Ministerul de Finanţe, iar în comunele Costeşti: 3 vagoane arhivă
şi material de propagandă de la Ministerul Propagandei Naţionale, care vor fi
adăpostite la Mănăstirea Bistriţa, şi la Păuşeşti-Măglaşi: 2 vagoane arhivă şi
mobilierul Corpului IV Armată Iaşi[32].
Precipitarea evenimentelor de pe Frontul de
Răsărit, dat fiind faptul că la 18 martie 1944, trupele sovietice de la flancul
stâng al Frontului I Ucrainean, comandate de generalul Konev, au forţat
Nistrul, în sectorul Moghilev - Iampol, intrând în Basarabia, va marca pentru
noi cea mai gravă parte a războiului: invazia teritoriului naţional[33].
Ca urmare a acestui fapt, prin Ordinul nr. 421 din 19 martie 1944 al
Guvernământului Basarabiei, se declanşează Operaţiunea 1111 A şi, parţial,
Operaţiunea 1111 B[34]. Instrucţiunile admiteau ca să fie evacuate
numai arhiva mai veche de trei ani şi documentele deosebit de importante, iar
restul materialului arhivistic trebuia distrus prin incinerare (ardere) şi
întocmit un proces-verbal, care să ateste această operaţiune[35].
Dar, realitatea neţinând seama de asemenea
scenarii ale evacuării - haosul existent pe frontul din Moldova şi reluarea
raidurilor aeriene aliate, prin pustiitorul bombardament din 4 aprilie 1944
asupra Capitalei, apoi a zonei Văii Prahovei, nodurilor feroviare, în special
triajelor din Bucureşti şi Ploieşti-Sud etc.[36], determină guvernul
să treacă la măsuri excepţionale, care dau măsura gravităţii situaţiei şi
iminenţei ceasului fatal[37]. Se intensifică măsurile de evacuare,
instituţiile publice primind dispoziţii să se disperseze, prin localităţile din
provincie, conform scenariilor din planurile de evacuare şi dispersare mai sus
menţionate. Ca atare, pe timpul evacuării lor, atât din zonele direct
ameninţate de operaţiunile militare în curs de desfăşurare, cât şi din Capitală
- în spaţiul de la vest de Olt, unde se află majoritatea depozitelor de arhivă
-, unele dintre acestea au fost lovite de aviaţia aliată, fiind produse
însemnate pagube materialului arhivistic.
Astfel, Facultatea de Teologie de la Cernăuţi
şi-a evacuat în 3 vagoane, atât biblioteca, cât şi arhiva instituţiei, dar 2
vagoane dintre acestea „au fost distruse în Gara Bucureşti - Triaj în timpul
bombardamentului din 4 aprilie 1944”[38]. Tot aceeaşi soartă a
avut-o, în acel bombardament, unul din cele 3 vagoane expediate de Direcţia
Generală a Arhivelor Statului în comuna Vădeni, judeţul Gorj, deşi acestea
fuseseră trimise cu 6 zile înainte, iar la locul de destinaţie, „trupele în
trecere au stricat câteva lăzi şi au împrăştiat conţinutul lor”[39].
De altfel, secţiile şi Biblioteca documentară a acestei instituţii, trecuseră
încă de la începutul anului la operaţiunea de împachetare - în lăzi - a
materialului documentar ce-l deţineau şi evacuarea acestuia, în perioada
aprilie - mai 1944, parţial, în localitatea menţionată mai sus, iar cea mai
mare parte, la Costeştii Vâlcei, satul natal al Directorului General
Sacerdoţeanu. Astfel, la Biblioteca documentară, începe operaţiunea de
împachetare a cărţilor şi periodicelor de preţ şi ambalate în 2 lăzi, încă din
data de 17 ianuarie 1944, iar până la sfârşitul lunii martie au fost
împachetate întreaga colecţie a Monitorului Oficial (1833-1920) şi „cărţile
uzuale din Sala de studiu”[40]; de la Secţia Bunurilor Publice au
fost evacuate 66 de lăzi, conţinând nepreţuitele colecţii de documente
istorice, manuscrise, planuri, hotărnicii şi sigilii, din care: 35 de lăzi cu
documente istorice, 1 cu peceţi, 12 cu manuscrise, 2 cu copii particulare, 3 cu
hotărnicii, 1 cu legi originare şi documentele Casei Regale, 10 cu planuri şi 2
cu documentele transilvane şi acte de fundaţie[41]. Secţiile
Administrativă şi Judecătoreşti au fost evacuate în judeţul Gorj, iar din luna
mai, „aproape în întregime” şi personalul deservent al instituţiei[42].
În acest context, prin adrese trimise
direcţiilor regionale din ţară, Sacerdoţeanu făcea cunoscută evacuarea
Direcţiei Generale a Arhivelor Statului, începând cu data de 12 mai, în
localitatea Costeşti, din judeţul Vâlcea, de unde urma să fie purtată corespondenţa
oficială pe viitor[43]. Astfel, în primăvara anului 1944, cele 4
săli de clasă ale Şcolii primare mixte din Costeşti-Ferigile, datorită
implicării nemijlocite a Directorului General al Arhivelor Statului -
Sacerdoţeanu, au devenit ad-hoc depozite de arhivă pentru partea cea mai
valoroasă a tezaurului arhivistic naţional. Iată cum evocă arhivistul Nicolae
Chipurici (Anexa 3)[44] acest eveniment dramatic din viaţa Arhivelor
Statului şi a directorului său general: „Profesorul era prezent zilnic la
şcoala în care se păstra un astfel de preţios tezaur de documente. Noi elevii
învăţam în curtea şcolii. Băncile erau adăpostite sub coroana nucilor şi a
altor pomi din curtea şcolii. În apropiere erau tranşeele de apărare civilă
antiaeriană, pe care le săpasem ca să ne ascundem în caz de alarmă aeriană. La
apariţia formaţiilor de avioane pe deasupra munţilor, adică la câţiva kilometri
distanţă, profesorul ieşea din şcoală..., privea îngrijorat, cu mâna streaşină
la ochi, spre aluminiul sclipitor al bombardierelor şi gândurile care-l
frământau, nu-i îngăduiau să spună o vorbă, mult timp”[45].
Asemenea, şi arhivele unor eşaloane militare,
inclusiv ale Serviciului istoric al Marelui Stat Major, şi-au pierdut la rândul
lor, cantităţi apreciabile de arhivă istorică, acestea fiind surprinse, pe
timpul deplasării lor, de bombardamentele aviaţiei aliate[46]. De
aceea, prin adresa din 28 iunie 1944 a Serviciului istoric al Marelui Stat
Major, către Prefectura vâlceană, acesta anunţa că, deoarece „în situaţia
actuală transportul auto şi pe căile ferate se fac cu mari greutăţi”, renunţă
la cele 2 locaţii rechiziţionate „pentru a înfiinţa în ele depozite cu arhivele
ce urmau să se evacueze”, şi anume Şcoala primară din comuna Ioneşti şi
proprietatea M. Croitorescu din Stoeneşti, motivând că „aceste clădiri nu au
fost însă rechiziţionate cu forme legale”[47]. Totuşi, elementele
acestui eşalon superior al armatei îşi fac prezenţa în judeţul Vâlcea încă de
la începutul lunii aprilie, aşa cum reiese din raportul Detaşamentului de
Poliţie Băile Govora, din 2 iulie, prin care aducea la cunoştinţă Prefecturii
judeţene că vila Moraru din localitate a fost „luată în primire de locotenentul
Şelariu din Marele Stat Major, Secţia a II-a”[48]; în acelaşi timp,
arhiva istorică va fi depozitată la Şcoala primară Săliştea, din comuna Mălaia[49].
Afluirea, relativ organizată, a structurilor instituţionale, militare etc. în
judeţul Vâlcea, a fost însoţită şi de un exod masiv al populaţiei civile pe
teritoriul acestuia (Anexa 4)[50], astfel, încât, la 3 iulie 1944 -
potrivit datelor oficiale -, prin executarea Operaţiunii 1111 B, populaţiei
„băştinaşă” a judeţului - de 300.591 locuitori, i s-au adăugat 29.257 persoane
evacuate din Basarabia, Bucovina, Transnistria, Bucureşti[51] şi
zonele petrolifere[52].
La declanşarea „actului” de la 23 august 1944,
soldat cu „întoarcerea armelor” împotriva fostului aliat, pe fondul unei
oarecare derute în rândurile cercurilor politico-militare din ţară, rectorul
Universităţii „Regele Ferdinand I” Cluj-Sibiu - dr. Iuliu Haţieganu, prin
adresa din 29 august, transmitea rugămintea titularului Prefecturii judeţene -
colonelul Gheorghe Muscan[53], de „a da concursul delegaţilor
noştri, care vin cu un camion încărcat cu documente de cea mai mare importanţă,
care în împrejurări nesigure, ca cele prin care trecem încă puţine zile,
trebu<i>e să fie puse în siguranţă”[54] (subl. ns.: DG).
Dar, pentru arhivele româneşti şi, în special
cele militare, începe perioada cea mai neagră din existenţa lor, pe care au
trebuit să o suporte din partea ocupantului sovietic, care, prin organele sale
specializate, au solicitat insistent, imperativ şi metodic să fie predate
cantităţi imense de documente de cea mai mare importanţă, multe dintre acestea
imposibil de reconstituit, extrem de necesare şi de solicitate astăzi de către
cercetătorii interesaţi de cunoaşterea evenimentelor din timpul Campaniei din Est
şi a celor petrecute la 23 august 1944[55]. Acesta s-a prevalat de
stipulaţiile art. 12 al Convenţiei de Armistiţiu - restituirea tuturor
bunurilor evacuate de pe teritoriul URSS -, prin care erau vizate şi arhivele
instituţiilor şi întreprinderilor evacuate din Transnistria, Basarabia şi
nordul Bucovinei. Astfel, directorul Muzeului Bucovinei din Cernăuţi - prof.
univ. N. Grămadă, prin adresa din 21 octombrie 1944 înaintată Prefecturii
vâlcene, ţinea să precizeze, într-o formă voalată, că această instituţie este
„o societate culturală particulară ai cărei membri, proprietari ai averii
muzeului, s-au evacuat toţi de bunăvoie”, iar cea mai mare parte a bunurilor
instituţiei, referitoare la istoria Bucovinei şi a Moldovei, a rămas la
Cernăuţi[56]. Asemenea şi decanul Facultăţii de Teologie din
Cernăuţi - prof. univ. Cicerone Iordăchescu, prin adresa din 3 martie 1945,
aducea la cunoştinţă directoarei Liceului de Fete din Râmnicu Vâlcea -
Anastasia Penescu, că această instituţie „urmând să se reîntoarcă zilele
acestea la noul ei sediu, <din> Suceava”, solicita permisiunea de a fi
găzduit în continuare „până la îndeplinirea tuturor formalităţilor (subl. ns.:
D.G.) cu delegaţia rusă din localitate, pentru predarea materialului în cauză”[57].
Şi Direcţia Generală a Arhivelor Statului a
fost afectată de stipulaţiile amintitului articol al Convenţiei: astfel, pentru
retrocedarea materialului arhivistic adus de la Odessa, au fost alocaţi pentru
transportul acestora, peste 187.000 lei de la Ministerul Educaţiei Naţionale[58],
iar pentru arhivele din Chişinău şi Cernăuţi (de aici, fiind aduse 72 de lăzi,
cu concursul Armatei Române, prin Transilvania de Nord), peste 370.000 lei[59].
Cu toate acestea, având în vedere pierderile minime de arhive înregistrate în
rândurile Arhivelor Statului şi a direcţiilor regionale din ţară, Directorul
General Sacerdoţeanu îşi exprima, într-o notă de optimism, noile perspective
ale valorificării tezaurului arhivistic naţional: „Anul 1944, dată crucială în
istoria neamului românesc, este, tot astfel, şi pentru soarta arhivelor
naţionale. Dăm mulţumire lui Dumnezeu că nu am avut pagubă mult mai mare decât
a fost... Ceea ce nu am putut lucra în acest an zbuciumat, nădăjduim să
îndeplinim în cel care vine, iar următorii care vor veni, trebuie să fie mai
buni pentru punerea în valoare a întregului nostru tezaur arhivistic salvat
doar prin minunea cerească”[60] (subl. ns.: D.G.).
Totuşi, cele mai greu lovite de soartă au fost
arhivele militare, ca urmare a „interesului special” al ocupantului - exprimat
sub paravanul Comisiei Aliate (sovietice) de Control pentru aplicarea
Armistiţiului -, ce s-a materializat prin raptul de arhive şi intervenţiile
brutale ale acestuia pentru obţinerea şi transportarea la Moscova a unor
întregi fonduri arhivistice, în primul rând a arhivelor conducerii politice şi
militare a României contemporane (arhiva personală a Mareşalului Ion Antonescu,
a Cabinetului Militar, Preşedinţiei Consiliului de Miniştri etc.)[61].
Deşi ambele tabere angajate în luptă au dovedit acelaşi interes pentru arhivele
adversarului, totuşi tratamentul oferit acestora a fost diferit de la o tabără
la alta, de la o armată la alta[62]. În virtutea acestor practici
generale, arhivele româneşti au avut soarta lor, nu numai dramatică, ci şi una
particulară, ce a constat în faptul că cel care le-a capturat a omis
restituirea lor, astfel, că foarte multe din fondurile arhivistice intrate în
posesia autorităţilor sovietice, se află şi astăzi în afara graniţelor ţării[63].
Sursa şi nota de transcriere
Dumitru Garoafă, „Soarta arhivelor româneşti evacuate în judeţul Vâlcea în anul de cotitură 1944”, în volumul Pagini din Istoria României în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. 1941-1945, p. 590-609. Transcriere după exemplarul PDF furnizat.
Textul studiului, legendele fotografiilor, sursele anexelor şi cele 63 de note ale autorului sunt redate integral. Notele de subsol au fost reunite la sfârşit, cu trimiterile păstrate în text între paranteze drepte. Fotografii reproduse în versiunea Word: anexele 2 şi 3.
Tabelele anexelor 1 şi 4 au fost transformate în liste descriptive, în ordinea rubricilor originale. Denumirile rubricilor sunt indicate numai la prima înregistrare a fiecărei liste; numărul de ordine este urmat de „/”. Nu au fost preluate rândurile tehnice cu indicii coloanelor. În anexa 1 sunt 182 de înregistrări, cu numerotarea originală până la 184: numerele 117 şi 140 lipsesc din original. Anexa 4 cuprinde 158 de poziţii; începând cu poziţia 83, coloana „Domiciliul/ Vârsta” conţine vârsta.
Au fost păstrate grafiile, abrevierile, formele neobişnuite ale numelor, datele şi completările dintre paranteze unghiulare din sursă. Au fost reunite cuvintele despărţite la capăt de rând şi eliminate spaţiile parazite rezultate din extragerea textului. Prezenta secţiune şi nota intercalată înaintea poziţiei 83 sunt precizări de transcriere, distincte de textul autorului.
Sursa: <<Pagini din Istoria României în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial (1941-1945)>> integral în PDF
Imaginile din colaj una câte una cu descrieri și mai multe informații în conexiune.
În conexiune: «Arhive ascunse, arhive salvate: Pan Halippa și orașul Drăgășani», autor prof. Dumitru Garoafă,
&&&
Anexa 127 iunie, 5 septembrie 1944, Râmnicu
Vâlcea. Tabel centralizator cu evidenţa instituţiilor, întreprinderilor şi
arhivelor evacuate şi dispersate din Basarabia, Bucovina, nordul Moldovei şi
Capitala ţării pe teritoriul judeţului Vâlcea.
1/ Denumirea
instituţiei sau întreprinderii: Prefectura judeţului Soroca, jud. Soroca/
Localitatea unde este evacuată sau dispersată: Rm. Vâlcea şi judeţ/ Data
sosirii: 02.04.1944
2/ Primăria
oraşului Soroca, jud. Soroca/ Rm. Vâlcea şi judeţ/ 05.04.1944
3/ Camera
Agricolă Tighina, jud. Tighina/ Rm. Vâlcea şi Voiceşti/ 03.04.1944
4/ Ocolul
Silvic Tomeşti, jud. Iaşi/ Stăneşti/ 07.05.1944
5/ Ocolul
Silvic Fântânele, jud. Bacău/ Stăneşti/ 04.04.1944
6/ Direcţia
Generală a PTT Bucureşti, jud. Ilfov - Serviciul Economic/ Orleştii de Sus/
20.05.1944
7/ Şcoala
de Viticultură Chişinău, jud. Lăpuşna/ Voiceşti/ 01.04.1944
8/ Poliţia
oraşului Suceava, jud. Suceava/ în oraşele din judeţ/ 02.04.1944
9/ Depoul
CFR Lipnic, jud. Soroca/ Rm. Vâlcea şi Oc. Mari/ 05.04.1944
10/ Depoul
CFR Dorohoi, jud. Dorohoi/ Rm. Vâlcea şi Bogdăneşti/ 03.04.1944
11/ Depoul
CFR Câmpulung Moldovenesc, jud. Câmpulung/ Rm. Vâlcea şi Bogdăneşti/ 04.04.1944
12/ Depoul
CFR Cernăuţi, jud. Cernăuţi/ Rm. Vâlcea şi Bogdăneşti/ 04.04.1944
13/ Depoul
CFR Iţcani, jud. Suceava/ Rm. Vâlcea şi Bogdăneşti/ 04.04.1944
14/ Depoul
CFR Burdujani, jud. Suceava/ Rm. Vâlcea şi Bogdăneşti/ 04.04.1944
15/ Depoul
CFR Dorneşti, jud. Rădăuţi/ Rm. Vâlcea şi Bogdăneşti/ 04.04.1944
16/ Oficiul
P.T.T. Cuhureşti, jud. Soroca/ Oc. Mari/ 02.04.1944
17/ Oficiul
P.T.T. Donduşani, jud. Soroca/ Oc. Mari/ 04.04.1944
18/ Oficiul
P.T.T. Zguriţa, jud. Soroca/ Drăgăşani/ 01.04.1944
19/ Judecătoria
rurală Comrat, jud. Tighina/ Drăgăşani/ 01.04.1944
20/ Staţiunea
Viticolă Copanca, jud. Putna/ Drăgăşani/ 26.03.1944
21/ Staţiunea
Viticolă Odobeşti, jud. Putna/ Drăgăşani/ 26.03.1944
22/ Spitalul
Z.I. 592 Fălticeni, jud. Baia/ Drăgăşani/ 14.04.1944
23/ Spitalul
Lespezi, jud. Baia/ Drăgăşani/ 02.04.1944
24/ Spitalul
Paşcani, jud. Baia/ Drăgăşani/ 06.04.1944
25/ Şcoala
Profesională de Fete Rădăuţi, jud. Rădăuţi/ Drăgăşani/ 29.04.1944
26/ Societatea
„Solagra” Bălţi, jud. Bălţi/ Drăgăşani/ 03.04.1944
27/ Librăria
„Gheorghiu” Iaşi, jud. Iaşi/ Drăgăşani/ 14.04.1944
28/ Administraţia
Financiară Neamţ, jud. Neamţ/ Rm. Vâlcea/ 03.04.1944
29/ Compania
de Pompieri Chişinău, jud. Lăpuşna/ Drăgăşani/ 28.03.1944
30/ Colegiul
Militar Huşi, jud. Fălciu/ Drăgăşani/ 25.04.1944
31/ Colegiul
Militar Tg. Ocna, jud. Bacău/ Brezoi/ 15.04.1944
32/ Depozitul
de Materiale Geniu Iaşi, jud. Iaşi/ Drăgăşani/ 01.04.1944
33/ Şcoala
Ofiţeri de Jandarmi şi Poliţie Cernăuţi, jud. Cernăuţi/ Drăgăşani/ 03.04.1944
34/ Spitalul
Z.I. 180 Vatra Dornei, jud. Câmpulung/ Călimăneşti/ 30.03.1944
35/ Curtea
Conturi a M.St.M. Bucureşti, jud. Ilfov/ Călimăneşti/ 20.05.1944
36/ Ministerul
Sănătăţii Bucureşti, jud. Ilfov/ Călimăneşti/ 12.04.1944
37/ Depozitul
Materiale Sanitare şi Medicale Cernăuţi, jud. Cernăuţi/ Călimăneşti/ 14.04.1944
38/ Contenciosul
C.F.R. Bucureşti, jud. Ilfov/ Călimăneşti/ 12.05.1944
39/ Colonia
Ministerului Muncii Bucureşti, jud. Ilfov/ Călimăneşti/ 12.05.1944
40/ Fabrica
de Bilete Bancă Bucureşti, jud. Ilfov/ Băile Govora/ 14.04.1944
41/ Casa
Oştirii Bucureşti, jud. Ilfov/ Băile Govora/ 04.04.1944
42/ Fabrica
Casei Autonome a Pădurilor Statului (C.A.P.S.) Costeşti, jud. Neamţ/ Horezu/
07.04.1944
43/ Ocolul
Silvic Tătăruşi, jud. Iaşi/ Romani/ 07.04.1944
44/ Orfelinatul
de Fete Chişinău, jud. Lăpuşna/ Romani/ 18.04.1944
45/ Orfelinatul
de Băieţi Chişinău, jud. Lăpuşna/ Romani/ 24.04.1944
46/ Mănăstirea
Vranicea, jud. Orhei/ Horezu/ 15.05.1944
47/ Judecătoria
Rurală Cimişlia, jud. Cetatea Albă/ Horezu/ 18.04.1944
48/ Inspectoratul
Muncii Tecuci, jud. Tecuci/ Horezu/ 22.04.1944
49/ Camera
de Muncă Tecuci, jud. Tecuci/ Horezu/ 22.04.1944
50/ Oficiul
Asigurărilor Sociale Tecuci, jud. Tecuci/ Horezu/ 22.04.1944
51/ Camera
de Comerţ Cernăuţi, jud. Cernăuţi/ Brezoi/ 18.04.1944
52/ Judecătoria
Rurală Căuşani, jud. Tighina/ Brezoi/ 02.04.1944
53/ Oficiul
P.T.T. Bărbuleni, jud. Tighina/ Brezoi/ 06.04.1944
54/ Oficiul
Asigurărilor Sociale Bârlad, jud. Tutova/ Brezoi/ 09.04.1944
55/ Fabrica
de Talaj Pojorâta, jud. Iaşi/ Brezoi/ 15.04.1944
56/ Judecătoria
Rurală Taraclia, jud. Tighina/ Băbeni/ 03.04.1944
57/ Ocolul
Silvic Râşca, jud. Baia/ Băbeni/ 27.04.1944
58/ Corpul
Grănicerilor Bucureşti, jud. Ilfov/ Băbeni/ 06.05.1944
59/ Mitropolia
Moldovei Iaşi, jud. Iaşi/ Govora/ 06.04.1944
60/ Direcţia
de Control C.F.R. Bucureşti, jud. Ilfov/ Câineni/ 06.05.1944
61/ Subinspectoratul
de Pregătire Premilitară (P.P.) Vaslui, jud. Vaslui/ Olăneşti şi Mihăieşti/
08.05.1944
62/ Mănăstirea
Soharna, jud. Orhei/ Olăneşti/ 15.05.1944
63/ Staţiunea
Tipografică Chişinău, jud. Lăpuşna/ Rm. Vâlcea/ 12.04.1944
64/ Directoratul
Agriculturii Cernăuţi, jud. Cernăuţi/ Rm. Vâlcea/ 03.05.1944
65/ Şcoala
Tehnică Industrială Rădăuţi, jud. Rădăuţi/ Rm. Vâlcea/ 29.03.1944
66/ Serviciul
Zootehnic şi Sanitar-Veterinar Hotin, jud. Hotin/ Rm. Vâlcea/ 31.03.1944
67/ Camera
de Industrie şi Comerţ Roman, jud. Roman/ Rm. Vâlcea/ 03.04.1944
68/ Banca
Românească Chişinău, jud. Lăpuşna/ Rm. Vâlcea/ 07.04.1944
69/ Staţia
C.F.R. Lipnic, jud. Soroca/ Rm. Vâlcea şi Oc. Mari/ 30.03.1944
70/ Staţia
C.F.R. Târnova, jud. Soroca/ Rm. Vâlcea/ 30.03.1944
71/ Staţia
C.F.R. Cernăuţi, jud. Cernăuţi/ Rm. Vâlcea/ 30.03.1944
72/ Inspecţia
a 8-a C.F.R. Cernăuţi, jud. Cernăuţi/ Rm. Vâlcea/ 30.03.1944
73/ Staţia
C.F.R. Burdujeni, jud. Suceava/ Rm. Vâlcea/ 30.03.1944
74/ Staţia
C.F.R. Orăşeni, jud. Cernăuţi/ Rm. Vâlcea/ 30.03.1944
75/ Staţia
C.F.R. Iţcani, jud. Suceava/ Rm. Vâlcea/ 30.03.1944
76/ Staţia
C.F.R. Dorneşti, jud. Rădăuţi/ Rm. Vâlcea/ 30.03.1944
77/ Sucursala
B.N.R. Iaşi, jud. Iaşi/ Rm. Vâlcea/ 12.04.1944
78/ Sucursala
B.N.R. Chişinău, jud. Lăpuşna/ Rm. Vâlcea/ 05.04.1944
79/ Agenţia
B.N.R. Orhei, jud. Orhei/ Rm. Vâlcea/ 03.04.1944
80/ Agenţia
B.N.R. Câmpulung Moldovenesc, jud. Câmpulung/ Rm. Vâlcea/ 12.04.1944
81/ Agenţia
B.N.R. Cahul, jud. Cahul/ Rm. Vâlcea/ 12.04.1944
82/ Serviciul
Silvic Judeţean Storojineţ, jud. Storojineţ/ Rm. Vâlcea/ 26.05.1944
83/ Banca
de Scont Chişinău, jud. Lăpuşna/ Rm. Vâlcea/ 08.04.1944
84/ Banca
„Detta” Gura Humorului, jud. Câmpulung/ Rm. Vâlcea/ 02.05.1944
85/ Banca
„Detta” Chişinău, jud. Lăpuşna/ Rm. Vâlcea/ 03.05.1944
86/ Serviciul
Sanitar Cernăuţi, jud. Cernăuţi/ Rm. Vâlcea/ 12.04.1944
87/ Serviciul
Sanitar Fălticeni, jud. Baia/ Rm. Vâlcea/ 13.04.1944
88/ Mitropolia
Bucovina Cernăuţi, jud. Cernăuţi/ Rm. Vâlcea/ 26.03.1944
89/ Arhiepiscopia
Chişinău, jud. Lăpuşna/ Rm. Vâlcea/ 26.03.1944
90/ Seminarul
Roman, jud. Roman/ Rm. Vâlcea/ 04.04.1944
91/ Facultatea
de Teologie Cernăuţi, jud. Cernăuţi/ Rm. Vâlcea/ 05.04.1944
92/ Filiala
Crucea Roşie Iaşi, jud. Iaşi/ Rm. Vâlcea/ 02.04.1944
93/ Oficiul
Asigurărilor Sociale Piatra Neamţ, jud. Neamţ/ Rm. Vâlcea/ 03.04.1944
94/ Administraţia
Financiară Roman, jud. Roman/ Rm. Vâlcea/ 03.04.1944
95/ Administraţia
Financiară Iaşi, jud. Iaşi/ Rm. Vâlcea/ 05.04.1944
96/ Administraţia
Financiară Bacău, jud. Bacău/ Rm. Vâlcea/ 04.04.1944
97/ Sanatoriul
C.F.R. Ruginoasa, jud. Iaşi/ Câineni/ 05.04.1944
98/ Fabrica
de Timbre Bucureşti, jud. Ilfov/ Rm. Vâlcea/ 03.04.1944
99/ Depoul
C.F.R. Iaşi, jud. Iaşi/ Câineni/ 06.04.1944
100/ Camera de Muncă Soroca, jud. Soroca/ Rm. Vâlcea/ 26.03.1944
101/ Camera de Muncă Bârlad, jud. Tutova/ Brezoi/ 01.05.1944
102/ Oficiul de Plasare Bârlad, jud. Tutova/ Brezoi/ 02.05.1944
103/ Inspectoratul Muncii Bârlad, jud. Tutova/ Brezoi/ 01.05.1944
104/ Secţia de Pompieri Huşi, jud. Fălciu/ Băile Govora/ 05.05.1944
105/ Comandamentul A.P.(Apărării Pasive) Bucureşti, jud. Ilfov/ Rm. Vâlcea/
07.05.1944
106/ Căminul de Ucenici Focşani, jud. Focşani/ Rm. Vâlcea/ 10.05.1944
107/ Secţia L. 3 C.F.R. Roman, jud. Roman/ Rm. Vâlcea/ 08.05.1944
108/ Inspectoratul Şcolar Iaşi, jud. Iaşi/ Rm. Vâlcea/ 08.05.1944
109/ Inspectoratul Şcolar Tecuci, jud. Tecuci/ Rm. Vâlcea/ 10.05.1944
110/ Pulberăria Armatei Dudeşti, jud. Ilfov/ Băbeni/ 10.05.1944
111/ Tribunalul Tighina, jud. Tighina/ Rm. Vâlcea/ 03.05.1944
112/ Parchetul Tribunalului Tighina, jud. Tighina/ Rm. Vâlcea/ 03.05.1944
113/ Corpul Portăreilor Tighina, jud. Tighina/ Rm. Vâlcea/ 03.05.1944
114/ Contenciosul Statului Tighina, jud. Tighina/ Rm. Vâlcea/ 03.04.1944
115/ Judecătoria Urbană Chişinău, jud. Lăpuşna/ Rm. Vâlcea/ 03.04.1944
116/ Subinspectoratul P.P. Bârlad, jud. Tutova/ Rm. Vâlcea/ 14.05.1944
118/ Salinele Cacica, jud. Cernăuţi/ Rm. Vâlcea/ 18.04.1944
119/ Legiunea de Jandarmi Suceava, jud. Suceava/ Judeţul Vâlcea/ 03.04.1944
120/ Staţiunea de Fitopatologie Chişinău, jud. Lăpuşna/ Drăgăşani/
12.04.1944
121/ Staţiunea de Oenologie Putna, jud. Putna/ Drăgăşani/ 01.05.1944
122/ Camera Agricolă Orhei, jud. Orhei/ Rm. Vâlcea/ 02.05.1944
123/ Direcţia Generală a Penitenciarelor Bucureşti, jud. Ilfov/ Oc. Mari/
25.04.1944
124/ Economatul Funcţionarilor Iaşi, jud. Iaşi/ Rm. Vâlcea/ 01.04.1944
125/ Economatul Funcţionarilor Roman, jud. Iaşi/ Rm. Vâlcea/ 18.04.1944
126/ Economatul Funcţionarilor Piatra Neamţ, jud. Neamţ/ Rm. Vâlcea/
17.05.1944
127/ Judecătoria Rurală Chişinău, jud. Lăpuşna/ Lădeşti/ 03.05.1944
128/ Salina Tg. Ocna, jud. Bacău/ Oc. Mari/ 22.04.1944
129/ Căminul de Ucenice „Principesa Maria” Bucureşti, jud. Ilfov/ Rm.
Vâlcea/ 18.04.1944
130/ Căminul de Ucenice „Principesa Maria” Bârlad, jud. Tutova/ Malaia/
20.04.1944
131/ Muzeul Militar Naţional Bucureşti, jud. Ilfov/ Costeşti/ -
132/ M.St.M - Secţia Tezaur, Propagandă şi Istorie Bucureşti, jud. Ilfov/
Călimăneşti/ 14.04.1944
133/ Fabrica de Cherestea „Bocancea” Bucureşti, jud. Ilfov/ Horezu/
12.04.1944
134/ Secţia de Pompieri Ismail, jud. Ismail/ Drăgăşani/ -
135/ Liceul „Heliade Rădulescu” Bucureşti, jud. Ilfov/ Călimăneşti/ -
136/ Institutul Central de Meteorologie Bucureşti, jud. Ilfov/ Orleşti/ -
137/ Liceul Comercial „Regele Mihai I” Bucureşti, jud. Ilfov/ Brezoi/
06.06.1944
138/ Tăbăcăria Românească Bacău, jud. Bacău/ Horezu/ -
139/ Tipografia Cifrului de Stat Bucureşti, jud. Ilfov/ Rm. Vâlcea/ -
141/ Divizia a 8-a Financiară C.F.R Craiova, jud. Dolj/ Bogdăneşti/ -
142/ Atelier Fix Auto nr. 33 Bucureşti, jud. Ilfov/ Oc. Mari/ 10.07.1944
143/ Regimentul I Transmisiuni Bucureşti, jud. Ilfov/ Golotreni şi Cornetu/
-
144/ Batalionul I Transmisiuni Moto Buzău, jud. Buzău/ Racoviţa/ 20.06.1944
145/ Laborator de Morfologie Animală Bucureşti, jud. Ilfov/ Olăneşti şi Rm.
Vâlcea/ 12.05.1944
146/ Fabrica „Metalia Română” Bucureşti, jud. Ilfov/ Brezoi/ 02.05.1944
147/ Direcţia Generală PTTR Bucureşti, jud. Ilfov/ Rm. Vâlcea/ 03.05.1944
148/ Fundaţia „Regele Mihai I” Bucureşti, jud. Ilfov/ Rm. Vâlcea/ -
149/ Muzeul de Artă Religioasă Bucureşti, jud. Ilfov/ Rm. Vâlcea/ -
150/ Uniunea Fundaţiilor Regale Bucureşti, jud. Ilfov/ Rm. Vâlcea/ -
151/ Subbiroul Statistic Militar Bucureşti, jud. Ilfov/ Oc. Mari/ 05.05.1944
152/ Serviciul Silvic Ismail, jud. Ismail/ Brezoi/ -
153/ Inspectoratul Silvic Focşani, jud. Putna/ Rm. Vâlcea/ -
154/ Serviciul Silvic Focşani, jud. Putna/ Rm. Vâlcea/ -
155/ Serviciul Silvic Bârlad, jud. Tutova/ Rm. Vâlcea/ -
156/ Serviciul Silvic Tecuci, jud. Tecuci/ Rm. Vâlcea/ -
157/ Serviciul Silvic Fălciu, jud. Fălciu/ Rm. Vâlcea/ -
158/ Serviciul Silvic Covurlui, jud. Covurlui/ Rm. Vâlcea/ -
159/ Tipografia Cifrului de Stat Bucureşti, jud. Ilfov/ Rm. Vâlcea/ -
160/ Fabrica de Tutun „Belvedere” Bucureşti, jud. Ilfov/ Oc. Mari/
29.06.1944
161/ Depozitul pentru Fermentarea Tutunului Urziceni, jud. Ilfov/ Ocniţa/
18.07.1944
162/ Tăbăcărie Română Bacău, jud. Bacău/ Horezu/ 20.06.1944
163/ Fabrica de Ţesătorie Iaşi, jud. Iaşi/ Călimăneşti/ 05.08.1944
164/ Teatrul Municipal Bucureşti, jud. Ilfov/ Mihăieşti/ 12.04.1944
165/ Serviciul Silvic Chilia, jud. Chilia/ Brezoi/ 06.04.1944
166/ Judecătoria Mixtă Tighina, jud. Tighina/ Rm. Vâlcea/ 28.03.1944
167/ Poliţia Companiei Z.I. (Zonă Interioară) 222/ Zăvideni-Drăgăşani/
31.03.1944
168/ Secţia de Pompieri Cetatea Albă, jud. Cetatea Albă/ Rm. Vâlcea/
02.04.1944
169/ Secţia de Pompieri Reni, jud. Ismail/ Călimăneşti/ 02.04.1944
170/ Azilul „Principele Mircea” Chişinău, jud. Lăpuşna/ Băile Govora/
21.03.1944
171/ Biroul de Măsuri şi Greutăţi Soroca, jud. Soroca/ Rm. Vâlcea/
12.04.1944
172/ Judecătoria Mixtă Ismail, jud. Ismail/ Bălceşti/ -
173/ Corpul IV Armată Iaşi, jud. Iaşi/ Păuşeşti-Măglaşi/ 28.02.1944
174/ Corpul V Armată Bacău, jud. Bacău/ Drăgăşani/ 28.02.1944
175/ Ministerul Finanţelor Bucureşti, jud. Ilfov/ Băile Govora şi
Olăneşti-Livadia/ 28.02.1944
176/ Direcţia Viticulturii din Ministerul Agriculturii şi Domeniilor/ Oc.
Mari/ 28.02.1944
177/ Primăria oraşului Cernăuţi, jud. Cernăuţi/ Rm. Vâlcea/ 28.02.1944
178/ Ministerul Propagandei Naţionale/ Costeşti/ 28.02.1944
179/ Direcţia Generală a Arhivelor Statului Bucureşti, jud. Ilfov/ Costeşti/
12.05.1944
180/ Casa Asigurărilor Sociale Bucureşti, jud. Ilfov/ Olăneşti/ 12.06.1944
181/ Liceul Industrial de Fete „Sf. Sava” Iaşi, jud. Iaşi/ Rm. Vâlcea/
28.02.1944
182/ Muzeul Bucovinei Cernăuţi, jud. Cernăuţi/ Rm. Vâlcea/ 28.02.1944
183/ Prefectura judeţului Hotin/ Horezu/ 28.02.1944
184/ Primăria oraşului Suliţa, jud. Hotin/ Horezu/ 28.02.1944
(SJAN Vâlcea, fond Prefectura
Judeţului Vâlcea, ds. 9/1944, f. 243-245, 282, 294-295, copii dactilografiate)
Aurelian Sacerdoţeanu (1904-1976)
Anexa 3
1938 iunie <f.z.>. Şcoala primară din Costeşti-Ferigile (sursa:
Muzeul Judeţean «Aurelian Sacerdoţeanu» Vâlcea, Fond documentar, nr. 591)
4-5 august 1944, Râmnicu Vâlcea. Tabel
nominal de la Prefectura judeţului Vâlcea înaintat Inspectoratului General
Administrativ al Regiunii a IX-a Piteşti privind evidenţa intelectualilor
evacuaţi şi refugiaţi în judeţul Vâlcea din Basarabia, Bucovina şi nordul
Moldovei, care au activat pe tărâm naţional-cultural.
1/ Numele
şi prenumele: Bucevschi Orest/ Profesiunea: prof. univ./ Domiciliul/Vârsta:
Cernăuţi/ Localitatea în care a fost repartizat (strada şi numărul): Rm.
Vâlcea, General Praporgescu, 45
2/ Iaşan
Alexandru/ prof. univ./ Cernăuţi/ Rm. Vâlcea, Col. <Apostol> Dumitrescu,
18
3/ Iordăchescu
Cicerone/ prof. univ./ Cernăuţi/ Rm. Vâlcea, Carol I, 5
4/ Iordăchescu
Valeriu/ prof. univ./ Cernăuţi/ Rm. Vâlcea, Tudor Vladimirescu, 28
5/ Loichiţă
Vasile/ prof. univ./ Cernăuţi/ Rm. Vâlcea, Facultatea Teologie
6/ Misescu
Iustin/ prof. univ./ Cernăuţi/ Rm. Vâlcea, Facultatea Teologie
7/ Moraru
Leca/ prof. univ./ Cernăuţi/ Rm. Vâlcea, Col. Apostol Dumitrescu, 18
8/ Popescu
Prahova N./ prof. univ./ Cernăuţi/ Rm. Vâlcea, Tudor Vladimirescu, 24
9/ Prelipcean
Vladimir/ prof. univ./ Cernăuţi/ Rm. Vâlcea, Traian, 136
10/ Procopoviciu
Petre/ prof. univ./ Cernăuţi/ Rm. Vâlcea, Al. Lahovary, bis. 5
11/ Reli
Simeon/ prof. univ./ Cernăuţi/ Rm. Vâlcea, Ştirbey Vodă, 17
12/ Şesan
Milan/ prof. univ./ Cernăuţi/ Rm. Vâlcea, Traian, 136
13/ Tomescu
Constantin/ prof. univ./ Cernăuţi/ Rm. Vâlcea, Mihai Bravul, 37
14/ Zugrav
Ion/ prof. univ./ Cernăuţi/ Rm. Vâlcea, Col. Mitrescu, 17
15/ Grămadă
Nicolae/ prof. univ./ Cernăuţi/ Rm. Vâlcea, Ştirbey Vodă, 11
16/ Ciurea
Alexandru/ asistent/ Cernăuţi/ Rm. Vâlcea, Traian, 199 a
17/ Grămadă
Ilie/ asistent/ Cernăuţi/ Rm. Vâlcea, General Praporgescu, 3
18/ Popac
Ioan/ asistent/ Cernăuţi/ Rm. Vâlcea, Principele Nicolae, 10
19/ Ocheană
Elena/ profesoară/ Vaslui/ Rm. Vâlcea, Traian, 344
20/ Volintiru
Vera/ învăţătoare/ Bălţi/ Rm. Vâlcea, Traian, 209
21/ Slusar
Vasile/ învăţător/ Bălţi/ Dăeşti <Călina>
22/ Popa
Aurora/ învăţătoare/ Vatra Dornei/ Rm. Vâlcea, Gr<igore>Procopiu, 7
23/ Chihaia
Eufrosina/ învăţătoare/ Bălţi/ Bujoreni
24/ Cecanu
Olga/ învăţătoare/ Pârliţa-Bălţi/ Cârstăneşti-Urşi
25/ Zaharescu
Varvara/ învăţătoare/ Pârliţa-Bălţi/ Dăeşti
26/ Petrov
Paraschiva/ învăţătoare/ Ceadâr-Lunga Tighina/ Bujoreni
27/ Velniciuc
Orest/ învăţătoare/ Bălţaţi-Iaşi/ Buneşti
28/ Chelaru
Maria/ învăţătoare/ Chişinău/ Mihăeşti
29/ Constantinescu
Maria/ institutoare/ Chişinău/ Rm. Vâlcea, Traian, 138
30/ Ciobotaru
Floreta/ învăţătoare/ Tecuci/ Bodeşti
31/ Octav
Bard Maria/ învăţătoare/ Iaşi-Cotnari/ Armăşeşti
32/ Ciomârtan
Constantin/ învăţător/ Zăicani-Bălţi/ Rm. Vâlcea, Ştirbey Vodă, 39
33/ Bojan
Petru/ învăţător/ Grinăuţi-Bălţi/ Rm. Vâlcea, Ştirbey Vodă, 15
34/ Botez
Ana/ profesoară/ Bacău/ Bujoreni
35/ Enache
Lidia/ învăţătoare/ Tighina/ Rm. Vâlcea, Traian, 318
36/ Constantinescu
Nicolae/ învăţător/ Iaşi/ Călineşti
37/ Grozav
Ion/ învăţător/ Bălţi-Glingheni/ Romaneşti
38/ Răileanu
Alexandru/ învăţător/ Bălţi-Sărata/ Văleni
39/ Mihalescu
Octav/ învăţător/ Iaşi/ Rm. Vâlcea, Mihai Bravul, 36
40/ Costescu
Virginia/ învăţătoare/ Bălţi/ Ocnele Mari
41/ Popovici
Gheorghe/ profesor/ Chişinău/ Rm. Vâlcea, Traian, 239
42/ Stoica
Ecaterina/ învăţătoare/ Iaşi/ Mitrofani
43/ Pădure
Vicenţiu/ profesor/ Rădăuţi/ Rm. Vâlcea, Ştirbey Vodă, 54
44/ Poroseci
Ioan/ institutor/ Chişinău/ Rm. Vâlcea, Gr<igore> Sinescu, 3
45/ Olaru
Dumitru/ profesor/ Rădăuţi/ Rm. Vâlcea, Lt. Costeanu, 15
46/ Loţeanu
Vladimir/ profesor/ Rădăuţi/ Rm. Vâlcea, Traian, 81
47/ Botoşeanu
Constantin/ profesor/ Iaşi/ Băbeni
48/ Cruceru
N<icolae>/ profesor/ Vaslui/ Rm. Vâlcea, Col.<Constantin>Mitrescu,
12
49/ Iacovlev
Alexandru/ profesor/ Chişinău/ Rm. Vâlcea, <Lt.> Barbu Epure, 4
50/ Samuşcu
Ferapont/ învăţător/ Cernăuţi/ Rm. Vâlcea, B-dul Ferdinand I, 24
51/ Lupescu
Elena/ învăţătoare/ Cahul/ Rm. Vâlcea, Traian, 341
52/ Ariton
Maria/ învăţătoare/ Bacău/ Rm. Vâlcea, General Praporgescu, 14
53/ Ursu
Larisa/ profesoară/ Chişinău/ Rm. Vâlcea, Mihai Bravul, 36
54/ Simianovici
Alex<andru>/ profesor/ Rădăuţi/ Rm. Vâlcea, Reg<ele> Mihai I, 26
55/ Moldovanu
Lazăr/ profesor/ Cetatea Albă/ Rm. Vâlcea, Reg<ele> Mihai I, 26
56/ Georgescu
Gheorghe/ profesor/ Bârlad/ Rm. Vâlcea, Carol I, 14
57/ Filioreanu
Ana/ învăţătoare/ Buhalniţa-Iaşi/ Copăceni-Bălteni
58/ Grigoraş
Maria/ învăţătoare/ Buhalniţa-Iaşi/ Copăceni-Bălteni
59/ Malinescu
Gh<eorghe>/ învăţător/ Văreşti-Iaşi/ Copăceni-Bălteni
60/ Dumbrăveanu
St./ învăţător/ Strâmba-Bălţi/ Greci-Grădiştea
61/ Baraboi
Constantin/ învăţător/ Strâmba-Bălţi/ Greci-Grădiştea
62/ Pâslaru
Alexandru/ învăţător/ Strâmba-Bălţi/ Mateeşti-Grădiştea
63/ Pentelescu
N<icolae>/ profesor/ Rădăuţi/ Rm. Vâlcea, Constantinescu, 26
64/ Pelepceac
Vasile/ învăţător/ Storojineţ/ Bujoreni
65/ Lozinschi
Ştefan/ profesor/ Roman/ Rm. Vâlcea, Dr.Marinei, 1
66/ Lazaridi
Eugenia/ profesoară/ Iaşi/ Rm. Vâlcea, cătunul Argintari, 5
67/ Obadă
Alexandru/ profesor/ Rădăuţi/ Rm. Vâlcea, Cpt. Victor Georgescu, 5
68/ Pânzaru
Ioan/ profesor/ Dorohoi/ Rm. Vâlcea, R. Băbeanu, 10
69/ Ignătescu
Gh<eorghe>/ profesor/ Roman/ Rm. Vâlcea, Doamna Florica, 2
70/ Jigău
Lucreţia/ învăţătoare/ Iaşi/ Rm. Vâlcea, Tudor Vladimirescu, 26
71/ Bogdan
Florica/ profesoară/ Iaşi/ Rm. Vâlcea, Tudor Vladimirescu, 26
72/ Martca
Olga/ învăţătoare/ Brânzeni-Bălţi/ Orleştii de Sus
73/ Pâscă
Anton/ învăţător/ Cupcina-Bălţi/ Orleştii de Sus
74/ Ciobanu
Teodor/ învăţător/ Soroca/ Rm. Vâlcea, N<icolae> Epure, 2
75/ Moisoiu
Ioan/ învăţător/ Făleşti-Bălţi/ Călimăneşti
76/ Harabagiu
Olga/ învăţătoare/ Frumuşica-Covurlui/ Bujoreni
77/ Voiţenco
Vasile/ învăţător/ Cernăuţi/ Orleştii de Sus
78/ Cotruţă
Sergiu/ învăţător/ Torutino-Chilia/ Mihăeşti
79/ Olaru
Maria/ învăţătoare/ Siret-Bucovina/ Rm. Vâlcea, B-dul Ferdinand I, 24
80/ Piron
Ecaterina/ învăţătoare/ Chişinău/ Rm. Vâlcea, Traian, 173
81/ Codreanu
Elena/ învăţătoare/ Roman/ Rm. Vâlcea, Dumitru Hanciu, 1
82/ Luţcan
Vasile/ învăţător/ Negreşti-Lăpuşna/ Bogdăneşti
[Notă de
transcriere: de la poziţia 83, rubrica „Domiciliul/Vârsta” indică vârsta, aşa
cum apare în original.]
83/ Nicolau
Constantin/ avocat/ 50/ Bălceşti
84/ Bejan
Andrei/ preot/ 50/ Drăgăşani, Traian, 96
85/ Colăcescu
Grigorie/ preot/ 50/ Drăgăşani, Traian, 131
86/ Paulencu
Alexandru/ învăţător/ 40/ Drăgăşani, Tudor Vladimirescu, 249
87/ Usatiuc
Ilinoiu/ profesor sec./ 41/ Drăgăşani, Momoteşti
88/ Gobjila
Mihail/ preot/ 38/ Drăgăşani, Momoteşti
89/ Iliescu
Liudmila/ profesor sec./ 39/ Drăgăşani, Momoteşti
90/ Gavrilescu
Victoria/ profesor sec./ 41/ Drăgăşani, Reg<ele> Mihai I, 21
91/ Tunaru
Maria/ profesoară/ 42/ Drăgăşani, Tudor Vladimirescu, 1
92/ Niculescu
Elena/ profesoară/ 26/ Drăgăşani, Tudor Vladimirescu, 1
93/ Ciprian
Gheorghe/ artist/ 60/ Drăgăşani, Traian
94/ Ziubaş
Damian/ învăţător/ 47/ Drăgăşani, Păunescu,3
95/ Juşcu
Ioan/ înv.pens./ 43/ Drăgăşani, Maior Dr. <Constantin> Seteanu, 14
96/ Napoleon
Creţu/ profesor/ 44/ Brezoiu
97/ Papagheorghe
Gh<eorghe>/ profesor/ 45/ Brezoiu
98/ Mărculescu
Ion/ profesor/ 40/ Brezoiu
99/ Creţu
I.Georgeta/ profesoară/ 40/ Brezoiu
100/ Papagheorghe Lelia/ profesoară/ 42/ Brezoiu
101/ Mărculescu Florica/ profesoară/ 38/ Brezoiu
102/ Horoveanu Lucia/ profesoară/ 28/ Brezoiu
103/ Ivancea Viorica/ profesoară/ 35/ Brezoiu
104/ Tecuceanu Ecaterina/ profesoară/ 28/ Brezoiu
105/ Dimitriu Malvin/ profesor/ 24/ Brezoiu
106/ Tornoruţchi Mina/ preot/ 29/ Alunu
107/ Vlas Alexe/ învăţător/ 38/ Alunu
108/ Vlas Valentina/ învăţătoare/ 29/ Alunu
109/ Şoimaru Nina/ învăţătoare/ 31/ Alunu
110/ Popovici Gheorghe/ preot/ 28/ Colteşti
111/ Antonie Vladimir/ învăţător/ 28/ Greci
112/ Sornoschi Ion/ preot/ 38/ Greci
113/ Lozinschi Leonid/ preot/ 37/ Greci
114/ Moldoveanu Petru/ preot/ 34/ Greci
115/ Răileanu Mihail/ învăţător/ 42/ Greci
116/ Lozinschi Leonid/ preot/ 40/ Nenciuleşti
117/ Aioanei Vasile/ preot/ 29/ Săscioara
118/ Bârjovanu Vasile/ învăţător/ 39/ Săscioara
119/ Pătaum Vasile/ învăţător/ 36/ Săscioara
120/ Soroceanu Ion/ învăţător/ 36/ Săscioara
121/ Pătaum Ana/ învăţătoare/ 31/ Săscioara
122/ Palamaru Ioachim/ secretar, cls.1/ 39/ Nenciuleşti
123/ Raţă Emilia/ maestră şc./ 24/ Nenciuleşti
124/ Bulgaru Varvara/ învăţătoare/ 32/ Nenciuleşti
125/ Palaghiu Petru/ preot/ 33/ Pârâieni
126/ Pruteanu Nicolae/ învăţător/ 44/ Pleşoiu
127/ Lupşor Spiridon/ învăţător/ 40/ Pleşoiu
128/ Drăgan Nicolae/ învăţător/ 40/ Pleşoiu
129/ Hasnaş Constantin/ învăţător/ 42/ Pleşoiu
130/ Bogatu Macarie/ învăţător/ 35/ Roşiile
131/ Dumitru Maria/ învăţătoare/ 37/ Roşiile
132/ Ulinici Petre/ preot/ 35/ Roşiile
133/ Pitu Emilian/ învăţător/ 37/ Roşiile
134/ Ulinici Claudia/ învăţătoare/ 35/ Roşiile
135/ Crăciun Dumitru/ preot/ 55/ Roşiile
136/ Crăciun Liuca/ doctorandă/ 25/ Roşiile
137/ Tănase Lucia/ doctorandă/ 24/ Roşiile
138/ Scaleschi Victor/ învăţător/ 30/ Roşiile
139/ Scaleschi Maria/ învăţătoare/ 27/ Roşiile
140/ Stratan Iraida/ învăţătoare/ 29/ Roşiile
141/ Zuzu Mihaiu/ învăţător/ 35/ Roşiile
142/ Zaporojan Mihaiu/ învăţător/ 30/ Roşiile
143/ Grădinaru Gheorghe/ preot/ 36/ Turceşti
144/ Focşa Adam/ preot/ 35/ Turceşti
145/ Cerempei Andrei/ preot/ 47/ Turceşti
146/ Rimar Ion/ învăţător/ 29/ Turceşti
147/ Rimar Vera/ învăţătoare/ 25/ Turceşti
148/ Faber Tanislav/ învăţător/ 27/ Turceşti
149/ Cenuşe Ion/ învăţător/ 28/ Turceşti
150/ Holban Alexandru/ învăţător/ 25/ Turceşti
151/ Codreanu Constantin/ preot/ 36/ Zătreni
152/ Codreanu Eugenia/ învăţătoare/ 35/ Zătreni
153/ Asoltanei Petru/ preot/ 32/ Zătreni
154/ Porcescu Simion/ preot/ 52/ Zătreni
155/ Morcov Ana/ învăţătoare/ 34/ Zătreni
156/ Ciumac Natalia/ învăţătoare/ 30/ Zătreni
157/ Petru Vasile/ învăţător/ 40/ Zătreni
158/ Ciolacu Ion/ învăţător/ 39/ Zătreni
(SJAN Vâlcea, fond Prefectura
Judeţului Vâlcea, ds. 9/1944, f. 66-76 v, copie dactilografiată şi orig.)
Notele autorului
[1] Materialul de faţă a
fost publicat în „Buridava”. Studii şi Materiale, Râmnicu-Vâlcea, Editura
Offsetcolor, nr. XII/2, 2015, p. 94-110, iar în actuala redactare i-au fost
aduse o serie de îmbunătăţiri. Totodată, dedicăm acest demers al nostru memoriei
arhivistului şi istoricului Aurelian Sacerdoţeanu; în anul acesta - 2024, se
împlinesc 120 de ani de la naşterea sa (n. ns: DG).
[2] Ştefan Pascu, Arhivele
şi scrisul istoric, în „Revista Arhivelor”, nr. 2, 1991, p. 175.
[3] Aurelian Sacerdoţeanu,
Arhivistica, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1970, p. 6.
[4] Alexandru Oşca, Arhivele
militare române în război, în „Magazin istoric”, XXVIII, serie nouă, nr. 11
(332), 1994, p. 37.
[5] Ibidem.
[6] Pentru această
problematică, vezi Ibidem; Gheorghe Buzatu, Românii în arhivele Kremlinului,
Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1996, p. 167 şi urm.
[7] SJAN Vâlcea, fond
Prefectura Judeţului Vâlcea, ds. 9/1944, f. 276.
[8] Colonelul Gheorghe
Mosiu, încă din septembrie 1943, va fi numit responsabil cu redactarea planului
evacuărilor şi organizarea acestora din teritoriile ameninţate de trupele
sovietice: Transnistria, Basarabia şi Bucovina, apoi Moldova dintre Carpaţi şi
Prut (cf. Gheorghe Buzatu op. cit., p. 310, 337, nota 156).
[9] Vezi Bogdan-Dumitru
Aleca, Declanşarea „Operaţiunii 1111” din Basarabia (19 martie 1944): aspecte
cu privire la evacuarea Basarabiei, în „Studii Vâlcene”, Editura Fântâna lui
Manole, Râmnicu-Vâlcea, serie nouă, nr. IV(XI), 2008, p. 531-536.
[10] SJAN Vâlcea, fond
Prefectura Judeţului Vâlcea, ds. 58/1944, f. 43.
[11] Alexandru Oşca, op.
cit., p. 38; Constantin Kiriţescu, România în Al Doilea Război Mondial, vol.
II, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1996, p. 166.
[12] SJAN Vâlcea, fond
Prefectura Judeţului Vâlcea, ds. 58/1944, ff. 47-50.
[13] Asemenea ambalaje erau
confecţionate la dimensiuni standard: lungimea = 1,30 m şi lăţimea = 0,60 m
(Ibidem, f. 43).
[14] Ibidem, ff. 47-48.
[15] Ibidem, ff. 48-50.
[16] Idem, ds. 33/1943-1944,
f. 5.
[17] Însăşi rezoluţia
Directorului General al Arhivelor Statului - Aurelian Sacerdoţeanu, pusă pe
raportul directorului Direcţiei Regionale din Chişinău - Leon T. Boga, exprima,
lapidar, situaţia dramatică a arhivelor din teritoriile cedate: „Se ia act, cu
strângere de inimă, de tot ce s-a pierdut, odată cu nedreapta ciuntire a ţării”
(„Revista Arhivelor”, IV, nr. 2, 1941, p. 376).
[18] Apud Veniamin Micle,
Mănăstirea Bistriţa olteană, Imprimeria Coresi, Bucureşti, 1996, p. 345-346.
[19] Aurelian Sacerdoţeanu
(n. 20 decembrie 1904, com. Costeşti, sat Ferigile, jud. Vâlcea - d. 7 iunie
1976, Bucureşti) - istoric medievist, arhivist, cercetător şi publicist.
Director General al Arhivelor Statului în perioada 1938-1953 şi director al revistei
Hrisovul. Este autorul volumelor: Marea invazie tătară şi sud-estul european
(1933); Consideraţii asupra istoriei României în Evul Mediu. Dovezile
continuităţii şi drepturilor românilor asupra teritoriilor actuale (1936);
Unirea Românilor (1938); Introducere în cronologie (1943); Culegere de
facsimile pentru Şcoala de Arhivistică (în colaborare, 1943) etc. (Enciclopedia
Judeţului Vâlcea, coord. I. Soare, vol. I, Editura Fortuna, Râmnicu Vâlcea,
2010, p. 789). Pentru bogatele informaţii biografice şi cariera profesională a
acestuia, vezi Dumitru Bondoc, Costeşti-Vâlcea, 45 secole de istorie, Editura
Offsetcolor, Râmnicu-Vâlcea, 2002, p. 306-308; 1904 - Centenar - 2004. Aurelian
Sacerdoţeanu. Studii şi documente, Editura Almarom, Râmnicu-Vâlcea, 2004.
[20] Informaţie care, din
păcate, nu poate fi confirmată documentar, deoarece autorul nu indică sursa
acesteia, iar în raportul Arhivelor Statului pe anul 1943, nu se menţionează
nimic în acest sens (cf. Virgiliu Z. Teodorescu, Aurelian N. Sacerdoţeanu - OMUL
de bine, în 1904 - Centenar - 2004. Aurelian Sacerdoţeanu..., p. 152).
[21] Alexandru Oşca, op.
cit., p. 38.
[22] Ibidem.
[23] SJAN Vâlcea, fond
Prefectura Judeţului Vâlcea, ds. 58/1944, f. 36. În lucrarea mai sus citată
este menţionată localitatea Vlădeşti (cf. Alexandru Oşca, op. cit., p. 38).
[24] Idem, ds. 42/1944 (II),
f. 337.
[25] Idem, ds. 9/1944, f.
415.
[26] Cf. Alexandru Oşca, op.
cit., p. 38.
[27] SJAN Vâlcea, fond
Prefectura Judeţului Vâlcea, ds. 9/1944, f. 230.
[28] Tot aici, Ministerul
Sănătăţii şi-a evacuat 40 vagoane de medicamente, 10 vagoane cu efecte
spitaliceşti şi 5 vagoane cu instrumentar şi aparatură medicală, iar Ministerul
Afacerilor Interne, mobilierul celor 20 de camere de la Căminul „Carmen Sylva”
din Bucureşti (Idem, ds. 58/1944, f. 36).
[29] Mai erau evacuate 40
vagoane medicamente şi 15 vagoane instrumentar medical şi efecte spitaliceşti
(Ibidem).
[30] Societatea „Solagra”
din Orăşeni, judeţul Cernăuţi, va evacua un utilaj de uscat soia (Ibidem, f.
36v).
[31] În acelaşi timp, au mai
fost evacuate 2 vagoane - lăzi şi cufere -, cu lenjeria şi obiectele casnice
ale personalului Agenţiei BNR Iaşi (Ibidem).
[32] Vezi Raportul
prefectului judeţului Vâlcea - colonel Gheorghe Muscan, din 29 februarie 1944,
către MAI referitor la evidenţa statistică a bunurilor evacuate în acest judeţ
până la data de 28 februarie 1944 (Ibidem, ff. 36-36v).
[33] Constantin Kiriţescu,
România în Al Doilea Război Mondial, vol. II, Editura Univers Enciclopedic,
Bucureşti, 1996, p. 165.
[34] Pentru problematica
priorităţilor evacuării instituţiilor şi întreprinderilor, precum şi a
personalului deservent al acestora şi, parţial, a populaţiei civile din aceste
zone (vezi Bogdan Dumitru-Aleca, op. cit., p. 533 şi urm.). Totodată, România cunoaşte,
din nou, tristul episod al băjeniei populaţiei din teritoriile invadate şi cele
ameninţate de desfăşurarea operaţiunilor militare. Scenele din 1916, de care
îşi mai aminteau bătrânii supravieţuitori ai Războiului de Întregire se repetă,
dar, de data aceasta, în sens invers: de la nord spre sud (cf. Constantin
Kiriţescu, op. cit., vol. II, p. 165).
[35] Ibidem, p. 533.
[36] Intensitatea raidurilor
aeriene executate, în perioada 4 aprilie - 19 august 1944, asupra României,
este exemplificată de cele 48 de raiduri aeriene, din care 15 pe timp de
noapte, desfăşurate în ritm lunar de 7-12 lovituri, participând, în medie, între
300-500 aparate într-un raid. Zona petroliferă a Văii Prahovei a fost supusă la
30 de bombardamente, Bucureştiul la 20, iar Braşovul, Giurgiu şi Turnu Severin
şi alte localităţi din ţară la 5-7 lovituri. Bombardierele aliate au lansat
asupra obiectivelor de pe teritoriul României peste 40.000 t de bombe, care au
avut ca efect scăderea producţiei de carburant, redusă în cursul lunii august
la 10-12%, precum şi distrugerea, în bună măsură, a reţelei feroviare. Valoarea
totală a distrugerilor produse a fost estimată la cca. 130 mld. lei, iar a
pierderilor de vieţi omeneşti la 8.000 de morţi şi cca. 9.000 răniţi, fiind,
totodată, distruse şi 35.000 imobile, fapt ce a avut efecte dezastruoase asupra
populaţiei (Şerban Constantinescu, Bombardamentele anglo-americane efectuate
asupra României în Al Doilea Război Mondial, Bucureşti, 1995, p. 18).
[37] Constantin Kiriţescu,
op. cit., vol. II, p. 166.
[38] SJAN Vâlcea, fond
Prefectura Judeţului Vâlcea, ds. 31/1944, f. 207.
[39] Revista Arhivelor, VI,
nr. 2, 1945, p. 294.
[40] Ibidem, p. 300.
[41] Ibidem, p. 297.
[42] Ibidem, p. 298-299.
[43] Ioan Drăgan, O relaţie
exemplară: Aurelian Sacerdoţeanu şi Ştefan Meteş, în 1904 - Centenar - 2004
Aurelian Sacerdoţeanu. Studii şi documente, Editura Almarom, Râmnicu Vâlcea,
2004, p. 63. Rămân, totuşi inexplicabile reacţiile tardive ale instituţiilor
care diriguiau aceste operaţiuni de evacuare - Marele Stat Major şi Ministerul
Afacerilor Interne -, de a încunoştinţa Prefectura judeţeană, abia la 20 august
1944, „că s-a aprobat evacuarea Direcţiei Generale a Arhivelor Statului în
satul Ferigile din com. Costeşti, din acel judeţ”, recomandându-i-se să fie
luate măsurile de executare necesare. (SJAN Vâlcea, fond Prefectura Judeţului
Vâlcea, ds. 9/1944, ff. 341-342).
[44] Nicolae Chipurici (n. 1
august 1932, sat Blezani din com. Costeşti, jud. Vâlcea - d. 12 septembrie
2019, Turnu Severin) - istoric, arhivist, cercetător şi publicist. Arhivist la
Filiala Arhivelor Statului Dolj (1958-1959) şi director la cea similară din
Mehedinţi (1960-1995). Este autorul volumelor: Mărturii mehedinţene (1977);
Contribuţia maselor populare din jud. Mehedinţi la lupta pentru cucerirea
Independenţei de stat a României (1977); Un secol din viaţa satelor mehedinţene
(1982); Românii din afara României, vol. I (1995) şi în colaborare: Catalog de
documente privitoare la istoria mun. Drobeta-Turnu Severin, partea a II-a,
1560-1900 (1972); Îndrumător în Arhivele Statului - jud. Mehedinţi, vol. I
(1974); Colecţia dr. C. I. Istrati (1929-1945); Tezaur epistolar în
<<Izvoraşul>>, vol. I (2001) şi II (2002) etc. (Enciclopedia
Judeţului Vâlcea ..., vol. I, p. 807-808).
[45] Nicolae Chipurici,
Însemnări despre şi către profesorul, istoricul şi managerul Arhivelor Statului
- Aurelian N. Sacerdoţeanu, în 1904- Centenar - 2004 Aurelian Sacerdoţeanu ...,
p. 12-13.
[46] Alexandru Oşca, op.
cit., p. 38.
[47] SJAN Vâlcea, fond
Prefectura Judeţului Vâlcea, ds. 9/1944, f. 168.
[48] Ibidem, f. 190.
[49] Idem, ds. 42/1944 (II),
ff. 336-337.
[50] „Marele refugiu” din
Bucureşti şi din alte oraşe mai mari, precum şi adăpostirea băjenarilor prin
sate a avut ca efect o interpenetrare a populaţiei rurale cu cea orăşenească,
fenomen denumit de inegalabilul istoric Constantin Kiriţescu - „întoarcerea la
matcă”: „Era contactul reluat cu obârşia, retrăirea trecutului, restabilirea
contactului (sic!) cu viaţa de la tulpină, ruptă prin transplantarea la oraş”.
Totodată, datoria ce incumba intelectualului refugiat în micul orăşel sau în
sate, era aceea „de a fi acolo un element activ pentru o viaţă la un nivel mai
ridicat, un ferment de educare a conştiinţei maselor, de trezire ori întărire a
solidarităţii naţionale în faţa primejdiei ce ameninţa ţara” (Constantin
Kiriţescu, op. cit., vol. II, p. 164).
[51] Vezi Raportul
Prefecturii judeţene cu nr. 1557, din 3 iulie 1944, înaintat Subsecretariatului
de Stat al Aprovizionării (SJAN Vâlcea, fond Prefectura Judeţului Vâlcea, ds.
9/1944, f. 204).
[52] La 19 iulie 1944,
numărul celor evacuaţi din municipiul Ploieşti pe raza acestui judeţ, se ridica
la 81 de persoane (Ibidem, ff. 103-104).
[53] La 17 februarie 1941, a
fost numit prefect al judeţul Vâlcea, conform prevederilor Decretului nr. 395
din 21 februarie 1941, funcţie deţinută până la 17 octombrie 1944. În timpul
mandatului său, au fost realizate o serie de obiective de interes public,
printre care amintim: un centru administrativ model la Lădeşti, dispensare la
Drăgăşani, Voiceşti, Ştefăneşti, Zlătărei, Bărbăteşti şi Băbeni-Bistriţa, băi
comunale la Drăgăşani, Horezu, Buneşti, Căzăneşti şi Surpatele, locaţii pentru
primării, la Zătreni, Mitrofani, Giuleşti, Făureşti, Laloşu etc. Au fost
înfiinţate o serie de ateliere comunale, care prelucrau materia primă existentă
în zonă: tâmplărie, dogărie, fabricat teracotă şi ţiglă, prelucrarea laptelui
etc. A fost îmbunătăţită, considerabil, starea căilor de comunicaţie. Deşi,
militar (din 19 martie 1942, va trece în rezervă!), totuşi, a fost un
politician cu vederi democratice, având o atitudine tolerantă faţă de
comunitatea evreiască din judeţ. Pentru detalii, vezi Idem, ds. 56/1943, f.
1-2; Sorin Oane, Valentin Ciocan, Istoria Consiliului Judeţean Vâlcea, Editura
Conphys, Râmnicu Vâlcea, 2008, p. 77-78.
[54] Ibidem, ff. 327-328.
[55] Alexandru Oşca, op.
cit., p. 38.
[56] SJAN Vâlcea, fond
Prefectura Judeţului Vâlcea, ds. 31/1944, f. 210.
[57] Idem, fond Colegiul
Naţional <<Mircea cel Bătrân>> - Râmnicu Vâlcea, ds. 5/1944-1945,
f. 169.
[58] „Revista Arhivelor”,
VI, nr. 2, 1945, p. 291.
[59] Idem, VII, nr. 1, 1946,
p. 117.
[60] Idem, nr. 2, 1945, p.
287.
[61] Alexandru Oşca, op.
cit., p. 38-40. Pentru situaţia fondurilor arhivistice predate ocupantului
sovietic sau, pur şi simplu, furate prin „bunăvoinţa” unor lideri comunişti
implantaţi de Moscova în structurile politice şi de stat ale ţării (vezi Neagu
Cosma, Cupola. Securitatea văzută din interior, Editura Globus, Bucureşti,
<f.a.>, p. 57-60; Gheorghe Buzatu, op. cit., p. 172-204).
[62] Un singur exemplu este
edificator în acest sens: americanii au deţinut o impresionantă cantitate de
documente preluate din Japonia după septembrie 1945, pe care - după
microfilmarea lor, ca şi în cazul originalelor germane -, le-au restituit
guvernelor de la Tokyo, respectiv Bonn (Gheorghe Buzatu, op. cit., p. 167-168,
199, nota 5).
[63] Potrivit detaliilor
furnizate de regretatul istoric Gheorghe Buzatu, preferinţele sovieticilor în
materie de arhive capturate, sau, pur şi simplu, furate, pot fi reconstituite
după evidenţa fondurilor de documente aflate încă la Moscova, după aceea a
fondurilor deja restituite după 1957, ori a pretenţiilor exprimate, fără
echivoc, în anii 1944-1945 - arhivele conducerii politice şi militare a
României contemporane (cf. Alexandru Oşca, op. cit., p. 38-40; Gheorghe Buzatu,
op. cit., p. 172-204).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu