memoria locului era ,,completată” de modul ,,spectaculos” în care #NicolaeCeaușescu „intra” în galeria marilor înaintași — de la Burebista și Decebal, la Cuza și Tudor Vladimirescu, via voievozii medievali 
potrivit ,,vremurilor”, toate realizările (mai mult sau mai puțin substanțiale) se ,,personalizau”, iar ,,omagierea” era deja (re)produsă la scară largă inclusiv de jos în sus uniformitatea discursului public nu dovedea/ dovedește, însă, și uniformitatea convingerilor personale expoziția muzeală vâlceană transforma istoria națională într-un traseu de legitimare a conducătorului, prezentat ca moștenitor al luptelor și aspirațiilor trecutului, iar epoca sa - ca împlinire supremă a acestora în aceeași construcție propagandistică, „făurirea” partidului, datată la 8 mai 1921, devenea o bornă a destinului național (scindarea mișcării socialiste și afilierea la #Comintern erau eclipsate de imaginea eroică a partidului menit să împlinească aspirațiile înaintașilor — sub conducerea lui N.C., evident)... Muzeul Regional Râmnicu Vâlcea a fost înființat în anii 1949–1950, prin preluarea unor colecții de la Liceul „Lahovari”, fiind organizat inițial în #CasaSimian în 1955, instituția a devenit Muzeul Raional Râmnicu Vâlcea, iar în 1968, odată cu reorganizarea administrativă a țării, a primit denumirea de Muzeul Județean Vâlcea. Numele „Aurelian Sacerdoțeanu” a fost atribuit prin H.G. 811/ 15 iulie 2009 <<
Judeţul Vîlcea a fost şi este unul dintre acele colţuri ale pămîntului românesc unde se împletesc în mod strălucit vestigiile trecutului cu frumuseţile naturii. Aici, unde Oltul îşi deapănă apele, cînd vijelios, cînd molcom, istoria a rămas şi va rămîne o permanenţă. Glorioase figuri de voievozi sau nepieritoare fapte ale unor anonimi ai locurilor au dat chintesenţă şi temei, aici, sub poala mîndrilor Carpaţi, minunatelor realizări de azi.
Imaginile din colaj una câte una cu descrieri - aici.
Prin grija partidului şi statului nostru, la Rm. Vîlcea şi-a deschis porţile, în ziua de 25 ianuarie 1982, un nou şi modern lăcaş de cultură, un centru de educaţie politică — Muzeul de istorie al judeţului Vîlcea, care reprezintă o deosebită realizare a muzeografiei româneşti. Aici, într-un modern sistem de expunere, sînt prezentate ultimele rezultate ale cercetării istoriei naţionale şi locale, remarcîndu-se în mod deosebit contribuţia vîlcenilor la marile momente din frămîntatele secole de luptă şi muncă ale poporului român.
Cele zece săli de expoziţie, cu o suprafaţă de expunere de cca 800 mp, au fost structurate astfel : la parter — preistorie, istorie veche, istoria evului mediu, circuitul de vizitare încheindu-se cu perioada premergătoare Revoluţiei de la 1848. La etaj, expunerea este deschisă de evenimentele anului revoluţionar 1848, continuîndu-se apoi prezentarea istoriei moderne şi a celei contemporane.
Pentru o prezentare cît mai completă a Expoziţiei de bază a Muzeului de istorie din Rîmnicu Vîlcea considerăm necesară parcurgerea circuitului de vizitare şi realizarea unei treceri în revistă a pieselor şi imaginilor.
Istoria veche a judeţului Vîlcea este marcată de importantele descoperiri făcute la Bugiuleşti, unde a vieţuit, acum mai bine de 1.800.000 de ani, o comunitate protoumană, în cadrul căreia acel Australantropus olteniensis folosea oasele de animal drept unelte.
Importanţa descoperirilor de aici este epocală, nu numai pentru aria carpato-danubiano-pontică, ele înscriindu-se, alături de cele similare de la Valonet, Valea Omo, Oldoway, Şu—ku—Tien, în seria celor mai vechi urme de pe glob ale existenţei omului.
Urmărind firul istoriei străvechi, se poate remarca faptul că în aria paleoliticului românesc se înscrie şi Valea Oltului ca punct de referinţă alături de Valea Dîrjovului şi Valea Mozacului. Mărturie stau uneltele de piatră descoperite pe raza comunelor Goranu, Olanu, Drăgoeşti, folosite pentru zdrobit, spart, tăiat, răzuit sau cioplit. În timp, aceste descoperiri sînt fixate cu aproximativ 40.000 de ani î.e.n.
Neoliticul şi eneoliticul au reprezentat perioada în care populaţia de pe teritoriul patriei noastre a cunoscut o viaţă materială şi spirituală unitară. Nenumărate sînt descoperirile, aparţinînd acestei epoci, pe teritoriul judeţului Vîlcea. Trecerea la practicarea agriculturii primitive reprezintă acum un fapt împlinit şi deosebit. Descoperirile arheologice au adus la lumină importante vestigii reprezentate prin ceramică, unelte din piatră şlefuită, locuinţe constituite în aşezări, precum sînt cele de la Valea Răii, Brezoi, Ioneşti, Căzăneşti. La Valea Răii, într-o bogată aşezare aparţinînd culturii Criş, ce face parte din perioada de început a neoliticului, au fost descoperite vase depozit, nenumărate unelte, precum şi o seceră din corn cu dinţi de silex, toate acestea dovedind clar practicarea agriculturii primitive.
Un moment deosebit din prima sală a muzeului este cel al prezentării vestigiilor aparţinînd epocii bronzului, epocă în care aici în Vîlcea, ca şi pe întreg pămîntul românesc, se pun bazele sintezei ce, în mileniul al II-lea î. e. n., duce la constituirea neamurilor prototracice.
Descoperirile arheologice de acest gen sînt deosebit de numeroase pe teritoriul judeţului Vîlcea. Sînt prezente în muzeu topoarele-ciocan de minerit folosite în exploatarea zăcămintelor de sare de la Ocnele Mari, precum şi paharele din lut de formă tronconică folosite la brichetarea sării. Gama decoraţiei ceramicii acestei epoci este deosebită, elementul ornamental dovedind rafinament. Astfel, ceramica descoperită la Vlădeşti, Govora şi Ocnele Mari are ca motiv ornamental discul solar, ce reprezintă, fără doar şi poate, un element al vieţii spirituale. Unitatea culturii materiale impresionează în această perioadă şi prin descoperirea unor tezaure de unelte şi podoabe ce dovedesc existenţa unor transformări de ordin economico—social şi politic în aria triburilor tracice şi prototracice de la nord de Dunăre. Un astfel de tezaur este cel de la Slătioara—Sacoţi, prezentat în muzeu.
Din prima epocă a fierului sînt expuse vestigii, rezultate ale cercetărilor arheologice de la Ferigile, Brezoi, Oteşani, Govora sat. Ceramica acestei epoci, cu forme tot mai suple, obiectele din bronz, dar mai ales uneltele şi armele din fier întregesc imaginea acestui moment.
Deosebit de bogată pentru teritoriul judeţului Vîlcea, dar şi pentru întreg spaţiul carpato-danubiano-pontic, este perioada geto-dacică. Descoperirile din cadrul Complexului de la Ocniţa, dar şi cele de la Cozia veche, Cetăţuia, Rm. Vîlcea, Căzăneşti, Govora, Orleşti, Drăgăşani etc. au adus contribuţii importante la cunoaşterea acestui moment din istoria noastră naţională. Ceramica, deosebit de bogată, tipologic, dar şi în ceea ce priveşte ornamentaţia, tezaure de obiecte de podoabă din argint, os, pietre semi-preţioase, arme şi unelte, figurine zoo şi antropomorfe, instrumentar chirurgical şi multe alte piese se reunesc în vitrinele muzeului, realizînd o amplă frescă a vieţii strămoşilor noştri de acum mai bine de două milenii.
Buridava dacică ne apare ca o certitudine, aşa cum certitudine este şi localizarea ei la Ocniţa. Machete, imagini fotografice, interesante vestigii arheologice fixează personalitatea acestei aşezări importante, regăsită între filele geografului antic Ptolemeu. De aici, de la Buridava dacică sînt şi fragmentele ceramice cu inscripţii incizate cu litere latine şi greceşti ce păstrează, peste secole, denumirile REB, BUR, şi inscripţia BASILEOS THIAMARKOS? EPOIEI (în baza acesteia din urmă a fost încadrat în lista regilor daci basileul Thiamarcos, contemporan al împăratului roman Augustus).
Romanizarea a pătruns de timpuriu pe Valea Oltului, mai întîi prin schimburi comerciale, iar mai apoi ea fiind susţinută de campanii militare ce au culminat cu războaiele daco—romane din 101—102 şi 105—106. Transformarea Daciei în provincie romană a făcut ca Oltul să devină una dintre graniţele fortificate ale imperiului. Sub denumirea de Limes Alutanus, de-a lungul rîului s-au construit, numai pe teritoriul judeţului Vîlcea, 12 castre romane. Cel mai important dintre acestea pare a fi cel de la Buridava (romană) — satul Stolniceni, în jurul căruia se dezvoltă o puternică aşezare civilă, legată îndeosebi de exploatarea sării din masivul Ocnele Mari. Ceramica romană, uneltele, armele şi podoabele sînt, în vitrinele muzeului, puternice argumente ale unei vieţi materiale deosebite în aşezările daco-romane de pe teritoriul judeţului Vîlcea. Sînt prezente elemente de construcţie scoase din terme, castre romane şi locuinţe, sisteme de canalizare, elemente de decor pentru interioare etc. Ceramica, uneltele, podoabele acestei epoci sînt argumente de netăgăduit pentru permanenta coexistenţă a elementului dacic cu cel roman, premisă a formării poporului român. Tezaurele monetare vin să consfinţească existenţa unei vieţi economice bogate şi prospere.
Convieţuirea daco-romană este reprezentată în expoziţie prin descoperirile de la Mihăieşti, Căzăneşti, Costeşti, Roşiile, ce atestă şi permanentele legături cu Imperiul bizantin. Năvălirile populaţiilor migratoare au provocat importante rămîneri în urmă în dezvoltarea forţelor de producţie de pe teritoriul ţării noastre.
Începînd din secolul al VI-lea apar tot mai numeroase aşezări şi cetăţi înconjurate cu şanţuri şi valuri de apărare, centre ale formaţiunilor statale româneşti. Pe teritoriul judeţului Vîlcea asemenea fortificaţii au fost depistate la Grădiştea şi Roieşti.
Prezenţa în muzeu a unor fascimile după Legenda Sfîntului Gerhard, Cronica lui Anonimus şi Diploma Cavalerilor Ioaniţi aduce vizitatorilor plusul de argument scris în favoarea continuităţii, ce însoţesc uneltele cu care s-a lucrat dintotdeauna acest pămînt. Vechile cronici şi documente consemnează existenţa unor formaţiuni voievodale româneşti, în Carpaţi şi la Dunăre. Existenţa în Vîlcea a unei vechi ţări a Loviştei nu este decît un argument în plus pentru permanenţa şi trăinicia unor aşezăminte politice, dar şi socio-economice româneşti.
Expunerea în sălile dedicate istoriei evului mediu se deschide cu o amplă rememorare a ceea ce a fost bătălia de la Posada din noiembrie 1330, localizată în bătrîna Lovişte. Alături de arme şi documente, stau plugul şi alte unelte agricole ce au dat temei şi rodnicie acestui pămînt udat de apele Oltului. Aici, în Vîlcea, Mircea cel Bătrîn ctitoreşte monumentul de la Cozia, loc de reculegere, dar şi fortificaţie de apărare. De numele marelui voievod se leagă nu numai lupta necurmată pentru libertate şi independenţă, dar şi o viaţă economică prosperă, reconsfinţirea documentară a unor vechi relaţii comerciale cu oraşele Transilvaniei.
Prima atestare a oraşului Rm. Vîlcea ca şi judeţul Vîlcea se regăseşte în documentele emise de cancelaria domnitorului. Sînt prezente în expoziţie actele de la 1388 şi 1389 ce consemnează Uliţa de la Râmnic şi „oraşul domniei mele numit Râmnic”. Ceramica şi obiectele de uz gospodăresc descoperite în parcul din centrul municipiului sînt argumente în plus pentru vechimea aşezărilor vîlcene.
Reprezentînd un moment de seamă în istoria naţională, colaborarea politico-militară dintre ţările române în secolul al XV-lea, realizată de Iancu de Hunedoara, Vlad Ţepeş şi Ştefan cel Mare, este demonstrată prin vechi documente ce cuprind informaţii privind relaţiile economice şi cooperarea militară pe cîmpul de luptă. Obiecte din această epocă, realizate de meşterii locali sau produse în Transilvania, susţin ideea unităţii culturale, a apartenenţei culturii materiale vîlcene la cea a poporului nostru.
Din totdeauna faptele de arme au fost împletite pe acest pămînt cu afirmarea unor mari cuceriri ale spiritului. Epoca lui Radu cel Mare şi Neagoe Basarab a avut un răsunet deosebit în afirmarea spiritualităţii româneşti. Documente, facsimile, precum şi un minunat potir subliniază rafinamentul cultural al perioadei.
Un tezaur monetar şi minunatul document emis de cancelaria lui Vladislav Vlăduţ la 1511 susţin în faţa vizitatorilor, ca şi alte multe asemenea documente, fructuoasele relaţii comerciale între Ţara Românească şi oraşele Transilvaniei, relaţii în cadrul cărora judeţul Vîlcea a fost o punte de legătură.
Importanţa oraşului Rm. Vîlcea, judeţului Vîlcea, în evul mediu, este subliniată şi prin prezentarea unor figuri de voievozi care au avut legături directe cu acest colţ de ţară. Radu de la Afumaţi, cel care în scurta-i domnie poartă nenumărate războaie cu otomanii, îşi sfîrşea zilele la Râmnic în ianuarie 1529, lovit mişeleşte de sabia complotiştilor, Radu Paisie şi Pătraşcu cel Bun îşi apleacă domneasca grijă către oamenii şi locurile Vîlcii.
Apărarea pămîntului străbun, eroismul maselor populare şi patriotismul domnitorilor au determinat Poarta otomană să recunoască o largă autonomie ţărilor române, iar prin actele „capitulaţiilor”, drepturile juridice internaţionale ale ţărilor române sînt recunoscute în mod oficial
Încălcarea acestor drepturi a determinat pe unii voievozi — dintre care chipul cel mai strălucitor este al lui Mihai Viteazul — să aleagă sabia şi să impună dreptatea pe cîmpul de luptă. Epopeea românească începută la Călugăreni şi continuată magistral în toamna anului 1599 şi primăvara anului 1600 a realizat cel dintîi stat feudal româneasc centralizat, prin mintea şi braţul voievodului erou. Masele populare au fost cele care la Călugăreni, la Şelimbăr, la Suceava au luptat pentru această măreaţă unire şi tot ele au salutat, pline de entuziasm, faptele celui mai mare voievod al său. Documente oficiale, tipărituri de epocă şi mărturii ale culturii materiale de pe meleagurile Vîlcei dovedesc capacitatea de construcţie şi reconstrucţie a poporului nostru după trecerea marilor restrişti.
Prezentîndu-se judeţul Vîlcea în secolul al XVII-lea, se insistă asupra a trei momente mai importante legate de figurile lui Radu Şerban, Matei Basarab şi Şerban Cantacuzino. Aici se găsesc expuse documente referitoare la dezvoltarea domeniului feudal în judeţul Vîlcea, la lupta ţărănimii libere şi aservite împotriva exploatării. De asemenea un număr important de obiecte susţin în continuare realitatea istorică a schimbului permanent de valori de o parte şi de alta a Carpaţilor, schimb în care judeţul Vîlcea este tot mai mult implicat. Între documentele expuse se află zapisul de danie al Teodorei (Teofana), mama lui Mihai Viteazul, mănăstirii Cozia, ce cuprinde cuvinte deosebite „de plîngere” pentru cel ce a fost primul unificator al românilor. Epoca lui Matei Basarab, ce a circumscris judeţul Vîlcea în aria centrelor tipografice de limbă română din spaţiul românesc, este pe larg prezentată în sălile muzeului. Alături de figura voievodului, o copie în frescă după pictura de la ctitoria sa de la Arnota, se află piatra sa de mormînt, o realizare artistică deosebită a epocii, documente, şi imagini ce au legătură cu tiparniţa de la Govora, de sub teascurile căreia au ieşit paginile primei tipărituri în limba română din Ţara Românească. Tot aici sînt prezentate obiecte de artă populară, argintărie, realizări ale meşteşugarilor români.
Renaşterea culturală românească, de la sfîrşitul veacului al XVII-lea, poartă amprenta personalităţii domnitorului iluminist Constantin Brîncoveanu, în vremea căruia cultura populară şi cultă cunoaşte un puternic avînt. Ctitoria sa de la Hurezi-Vîlcea, prin marea sa bibliotecă, devine un puternic centru de iradiere culturală, de afirmare europeană a spiritului românesc. Intensificarea conflictelor internaţionale, la începutul veacului al XVIII-lea, a avut ca rezultat introducerea în Ţara Românească şi Moldova a domniilor fanariote, iar în Transilvania se accentuează regimul dominaţiei austriece. Masele populare s-au ridicat împotriva exploatării feudale, a dominaţiei străine, a încercărilor marilor puteri de a smulge părţi din teritoriul ţărilor române. Cu toate greutăţile impuse, dezvoltarea societăţii amplifică structurile social-economice, apar noile relaţii sociale, burgheze, care impun aplicarea unor măsuri progresiste, ca cele ale lui Constantin Mavrocordat, de eliberare a ţăranilor din rumânie în Ţara Românească (1746) şi Moldova (1749).
Obiecte din uzul gospodăresc, care dovedesc vitalitatea structurilor sociale din mediul rural, al obştilor de moşneni din Vîlcea, produse din comerţul intern şi de tranzit stau mărturie a amplei dezvoltări a relaţiilor sociale, a schimbului de valori la nord şi sud de Carpaţi.
Lupta pentru afirmarea drepturilor politice ale poporului român cunoaşte un mare sprijin prin tipografia de limbă românească înfiinţată la Râmnic, de Antim Ivireanul, în anul 1705. Cărţile tipărite în puternicul centru tipografic al Râmnicului constituie unul dintre factorii care au menţinut trează conştiinţa poporului român, mai ales a fraţilor aflaţi sub dominaţie străină, şi au contribuit la formarea culturii unice naţionale.
În vitrinele acestei săli sînt expuse mărturii reprezentative ale spiritualităţii vîlcene. Tipărituri editate la Râmnic, cărţi manuscrise, grafice cu logofeţi, tipografi şi cărturari, o hartă cu circulaţia cărţii râmnicene în întreg spaţiul românesc, toate la un loc ne prezintă o imagine de ansamblu asupra locului culturii vîlcene în cadrul civilizaţiei româneşti.
Anul 1821, Revoluţia condusă de Tudor Vladimirescu a avut largi rezonanţe pe meleagurile Vîlcei. Un număr mare de ţărani din satele judeţului s-au înrolat în rîndul armatei revoluţionare.
Documentele expuse dovedesc aceasta, alături de ele fiind armele folosite în luptă, obiecte aparţinînd unor participanţi la revoluţie. Pe fundalul steagului revoluţiei este marcat drumul parcurs de „domnul Tudor”. Cunoscute litografii îl prezintă pe Tudor trecînd Oltul împreună cu pandurii săi, precum şi eroicul episod al luptei cu turcii, de la Drăgăşani.
Obiecte, arme, un impresionant tezaur monetar exemplifică perioada 1822 — 1845, care, din punct de vedere economic şi social, face trecerea către marile evenimente ale secolului al XIX-lea, ce au contribuit din plin la realizarea statului român modern.
Revoluţia de la 1848, act energic şi unitar în tot spaţiul românesc, circumscrie din plin judeţul Vîlcea în aria sa de desfăşurare. Aici, marele gînditor Nicolae Bălcescu îşi are originea. Ocnele Mari trebuia să fie unul dintre locurile de unde să se declanşeze mişcarea. În apropiere de Râmnic, la Troian, generalul Gheorghe Magheru organiza tabăra militară întru sprijinul cuceririlor revoluţionare. Documentele expuse remarcă mersul revoluţiei pe teritoriul judeţului, aici unde, ca şi la 1821, revoluţia din Ţara Românească şi-a trăit ultimele momente, pînă la 28 septembrie cînd tabăra revoluţionară de la Troian, condusă de Gh. Magheru, s-a dizolvat. Numeroase obiecte, tablouri, sculpturi, stampe şi documente sînt mărturie a efluviului eroic ce s-a declanşat şi s-a menţinut mai întîi în tabăra revoluţionară de la Troian, iar mai apoi în satele judeţului, cu mult după înăbuşirea revoluţiei.
Vizitatorul poate vedea obiecte ce au aparţinut lui Gh. Magheru şi altor revoluţionari, documentele prezentate fiind concludente în ceea ce priveşte includerea acestui colţ de Oltenie în cadrul mişcărilor anului revoluţionar 1848.
O atenţie deosebită este acordată activităţii domnitorului Barbu Dimitrie Ştirbei, legat de oraşul Rm. Vîlcea printr-o seamă de decizii ce au condus la realizarea aici, în 1853, a unei grădini publice şi a unui nou local pentru şcoala naţională.
Unirea, personalitatea lui Alexandru Ioan Cuza, contribuţia locuitorilor judeţului la realizarea actului de la 24 ianuarie 1859, reprezintă unul din momentele principale ale celei de-a şasea săli din muzeu.
Mesajul documentelor este subliniat printr-o serie de obiecte ce au aparţinut domnului Unirii, articole din presa vremii ce relatează desfăşurarea vizitei în judeţ, în iulie 1859. Sînt prezentate importantele reforme ce au urmat Unirii, rolul lor în dezvoltarea României moderne şi implicit a judeţului Vîlcea.
Războiul pentru redobîndirea independenţei a adus României mult dorita neatîrnare. Două sute cincizeci de vîlceni s-au jertfit pentru acest măreţ ideal. Stau mărturie, în faţa generaţiilor de azi, monumentul de pe Dealul Capela, brevetele şi decoraţiile primite, minunatul steag al eroilor subofiţeri de la Şcoala militară Bistriţa.
La sfîrşitul secolului trecut şi judeţul Vîlcea cunoaşte o dezvoltare economică deosebită. Acum se construieşte calea ferată pe Valea Oltului, apar primele întreprinderi industriale mai importante. Obiecte, documente, fotografii şi ilustrate remarcă acest fapt. În cadrul expunerii se insistă şi asupra dezvoltării accentuate a staţiunilor balneare vîlcene, care, încă din secolul trecut, situează judeţul Vîlcea între regiunile ţării cu un puternic potenţial turistic şi curativ.
Un număr mare de documente şi fotografii se referă la începuturile mişcării muncitoreşti şi socialiste în judeţul Vîlcea. Aici au funcţionat cluburi socialiste şi secţiuni ale P.S.D.M.R. şi Partidului socialist, iar la Călimăneşti, Govora, Ocnele Mari şi Brezoi, la începutul secolului nostru, se declanşează greve şi acţiuni protestatare ale muncitorilor din staţiunile balneare şi de la exploatările forestiere.
Mişcările sociale deosebit de viguroase din 1907 se manifestă puternic şi în judeţul Vîlcea, comunele Laloşu, Rîmeşti, Pojogi fiind centre ale răscoalei.
Primul război mondial, care a adus în finalul său realizarea marii Uniri din 1 decembrie 1918, are ca moment important lupta pentru apărarea Pasului Turnu Roşu contra armatelor austro-germane invadatoare, în timpul căreia s-au jertfit nenumăraţi fii ai Vîlcei. În timpul celor doi ani grei de ocupaţie străină, locuitorii satelor şi oraşelor s-au opus abuzurilor şi jafurilor, transformînd întreg judeţul într-un focar de rezistenţă. Marea Unire a fost primită cu entuziasm pe meleagurile vîlcene, căci acum se realizează visul de aur al tuturor românilor.
După 1918, dezvoltarea deosebită a industriei, a întregii vieţi sociale, politice şi economice a ţării, avîntul mişcării muncitoreşti a permis trecerea la o nouă şi importantă epocă, aceea a luptei comuniştilor pentru libertate şi dreptate socială. Este prezentată, prin documente, participarea vîlcenilor la marile lupte muncitoreşti din anii 1919—1920, punîndu-se accent pe greva generală din anul 1920.
Făurirea, la 8 mai 1921, a Partidului Comunist Român, reprezintă un moment de seamă al istoriei noastre naţionale. Activitatea revoluţionară a Partidului Comunist Român a făcut ca în anul 1924 partidul să fie trecut în ilegalitate, dar lupta sa nu a încetat nici un moment. Sînt create organizaţii legale şi semilegale, apar reviste şi ziare, se organizează noi nuclee. Muncitorii din Rm. Vîlcea, Brezoi, Ocnele Mari şi Drăgăşani se organizează şi se ridică la luptă. Semnificative în acest sens sînt documentele şi obiectele care au aparţinut unor militanţi ai mişcării muncitoreşti din judeţul Vîlcea.
Perioada crizei economice din anii 1929—1933 este ilustrată în muzeu printr-o serie de fotografii, grafice, extrase din presa ce prezintă înrăutăţirea situaţiei maselor muncitoare. Documente reprezentative ilustrează luptele muncitorimii în anii crizei, care au culminat cu eroicele lupte ale ceferiştilor şi petroliştilor din ianuarie — februarie 1933.
Alte exponate ilustrează înfiinţarea, în anul 1933, a Frontului Plugarilor, organizaţie democratică a ţărănimii, crearea şi activitatea Comitetului Naţional Antifascist. Ca un moment deosebit al mişcării comuniste şi muncitoreşti din judeţul Vîlcea se remarcă acţiunile ce au dus la tipărirea şi răspîndirea, în decembrie 1933, a Manifestului Ligii Muncii.
Numeroase sînt mărturiile documentare revelatoare pentru întărirea organizatorică a P.C.R., cu referiri la activitatea comuniştilor, a păturilor largi muncitoreşti, pentru realizarea Frontului Unic Muncitoresc, precum şi a unui larg front popular antifascist. Sînt prezentate în acest sector al muzeului personalităţile marcante şi deosebitele acţiuni ale României îndreptate împotriva pericolului fascist şi a războiului, pentru colaborare în Europa şi Balcani.
Un număr mare de documente, fotografii şi obiecte fac referiri directe la viaţa politică a judeţului Vîlcea în perioada interbelică şi mai ales sînt legate în mod direct de activitatea comuniştilor vîlceni. Sînt expuse portrete ale unor militanţi comunişti, fotografii ale unor case conspirative, între care cea din str. 11 Iunie nr. 52, unde, în 1932, s-au pus bazele Comitetului judeţean Vîlcea al P.C.R.
De asemenea, exponate sugestive rememorează acţiuni ale comuniştilor vîlceni, ce au condus la tipărirea gazetei „Facla Muncii”, au contribuit din plin lâ victoria forţelor democratice în alegerile parţiale din Mehedinţi, sau în alegerile ce au desemnat membrii Camerei de muncă din Craiova.
La loc de cinste se află documentele ce relevă activitatea revoluţionară a tovarăşului Nicolae Ceauşescu în perioada anilor 1934—1938. Tinerii comunişti vîlceni au beneficiat, în 1935, de indicaţiile sale date în cadrul Conferinţei organizaţiei regionale Oltenia a U.T.C., care s-a desfăşurat la Rm. Vîlcea şi care a adoptat o rezoluţie ce a avut un deosebit rol în activizarea mişcării de tineret în judeţele Olteniei.
Diferite documente şi fotografii ilustrează activitatea P.C.R. în rîndul breslelor, principalele acţiuni revendicative organizate în judeţul Vîlcea şi în ţară în anii dictaturii regale, ce au culminat cu marea demonstraţie antifascistă şi antirăzboinică din Bucureşti, de la 1 Mai 1939, la organizarea căreia a participat nemijlocit tovarăşul Nicolae Ceauşescu.
Alte mărturii sînt legate de acţiunile de solidaritate ale românilor cu popoarele Austriei, Cehoslovaciei şi Poloniei, cotropite de Germania nazistă în anii 1938—1939.
Cîteva documente prezintă dictatul impus României în august 1940, în urma cărora poporului român i se rupeau importante părţi din teritoriul naţional. Demonstraţiile populare de la Cluj, Sibiu şi din multe alte localităţi ale ţării exprimă împotrivirea lor faţă de acest act dictatorial.
Sînt expuse, în continuare, documente, ziare, obiecte, portrete care ilustrează dezvoltarea culturii vîlcene în perioada interbelică.
Participarea României la războiul antihitlerist este oglindită prin documentele expuse.
Caracterul drept, de eliberare, al războiului antihitlerist, necesitatea alungării cotropitorilor hitlerişti de pe întreg teritoriul patriei şi consolidarea independenţei naţionale a României, năzuinţa spre lărgirea necontenită a cuceririlor revoluţionare au insuflat maselor muncitoare şi luptătorilor de pe front o nestrămutată voinţă de a învinge.
Sînt expuse obiecte şi documente ale unor militari vîlceni participanţi la insurecţia din Capitală : cpt. Buterez Ştefan, cpt. Ceauşu Petre, sbt. Miclăuşi Dumitru, Ştefănescu Nicolae. Alte panouri sînt consacrate participării României la acţiunile militare desfăşurate pe teritoriul Ungariei, Cehoslovaciei şi Austriei.
O deosebită valoare istorică, documentară şi muzeistică au drapelele de luptă purtate cu bărbăţie pe cîmpurile de bătălie ale războiului antihitlerist, armele, obiectele personale, decoraţiile atribuite luptătorilor vîlceni.
Pe un panou se face un succint bilanţ al aportului României la acest război. Jertfele de sînge ale vîlcenilor s-au ridicat la peste 1.500 morţi şi dispăruţi. Sînt expuse portretele unor eroi vîlceni căzuţi pe cîmpurile de luptă: Cpt. Miulescu Dumitru, Lt. Tiţa Vasile, Bercea Ion, Matei Ion, sold. Măricuţ, Vasile Nicolae, Hera Gheorghe.
Ultimele două săli ale muzeului prezintă judeţul Vîlcea pe coordonatele făuririi societăţii socialiste multilateral dezvoltate. Este prezentat Congresul al IX-lea al P.C.R., din iulie 1965, care a ales în fruntea partidului pe tovarăşul Nicolae Ceauşescu, moment ce a marcat o etapă nouă în dezvoltarea pe multiple planuri a României socialiste, perioada ultimilor ani fiind cea mai bogată în împliniri şi realizări din istoria contemporană.
Un loc important este afectat momentului care a consemnat constituirea judeţului Vîlcea în cadrul măsurilor privind noua împărţire administrativ — teritorială a ţării.
Ca momente majore ale acestei perioade se înscriu : proclamarea Republicii Socialiste România (august 1965) şi alegerea tovarăşului Nicolae Ceauşescu în înalta funcţie de preşedinte al Republicii, Congresele al X-lea şi al XI-lea ale P.C.R., care au marcat etape noi în dezvoltarea României socialiste.
Prin fotografii, grafice, documente, machete, hărţi este prezentată dezvoltarea economică a judeţului Vîlcea, cu deosebire a energeticii, chimiei, exploatarea şi prelucrarea lemnului.
Agricultura meleagurilor vîlcene, în plină dezvoltare, este sintetic reprezentată prin sugestive imagini grafice şi medalii obţinute de produsele vîlcene la concursurile şi tîrgurile interne şi internaţionale.
Realizările deosebite ale ultimilor ani în toate domeniile au ridicat judeţul Vîlcea pe noi culmi de dezvoltare şi progres. Stau mărturie în ultimele săli ale muzeului sugestive imagini ce prezintă noua haină edilitară a aşezărilor vîlcene, ridicarea continuă a calităţii vieţii, dezvoltarea reţelei şcolare, transformarea acestui minunat colţ de ţară într-unul din cele mai importante centre turistice ale României socialiste.
Moment deosebit al devenirii noastre, Congresul al XII-lea al P.C.R. a jalonat căile de dezvoltare ale patriei spre noi culmi de civilizaţie şi progres.
La loc de cinste, în ultima sală a muzeului, se află prezentat marele forum al comuniştilor români, contribuţia inestimabilă a tovarăşului Nicolae Ceauşescu la întreaga viaţă economică, socială şi politică a României ultimilor şaptesprezece ani. Asemenea unui corolar al întregii noastre istorii, a politicii partidului şi statului nostru sînt aduse în faţa vizitatorilor iniţiativele de pace ale României, ale preşedintelui său, căci numai un popor a cărui viaţă zbuciumată a cunoscut de-a lungul existenţei sale ororile războiului, nedreptatea şi împilarea, poate preţui acest bun al întregii omeniri. Prezentarea sintetică a multiplelor relaţii de colaborare ale ţării noastre, participarea activă pe plan internaţional la rezolvarea pe calea tratativelor a tuturor problemelor litigioase, ultimele iniţiative dedicate dezarmării şi păcii, ce au întrunit unanimitatea voinţei naţiunii române, contribuţia deosebită a tovarăşului Nicolae Ceauşescu la realizarea înţelegerii şi colaborării între popoare constitue un îndemn de o mare greutate pentru toţi cei care, trecînd pragul Muzeului judeţean de istorie din Rm. Vîlcea regăsesc moştenirea strămoşească într-o vie şi sugestivă ilustrare a trecutului nostru glorios, a devenirii socialiste a României, a fiecărui colţ din minunata noastră patrie.
Noua şi moderna Expoziţie de bază a Muzeului de istorie, deschisă în municipiul Rm. Vîlcea, se înscrie între instituţiile de cultură ce îşi vor aduce o contribuţie tot mai mare la educarea, într-un profund spirit patriotic, a tinerei generaţii, a tuturor oamenilor muncii, obiectiv pus în faţa muzeografiei româneşti de recentele documente ale Plenarei lărgite a C.C. al P.C.R. din 1—2 iunie 1982, de cele ale celui de-al doilea Congres al educaţiei politice şi culturii socialiste.
RÉSUMÉ
L’auteur présente l’exposition de base du Musée d’Histoire du district de Vîlcea, réorganisée, ouverte au public le 25 janvier 1982. Constituant une réalisation remarquable de la muséographie roumaine, en utilisant un système moderne d’exposition, celle-ci illustre les principaux moments de l’histoire nationale et locale, du paléolithique à nos jours, et fait ressortir la contribution des personnalités originaires de ce district aux grands événements de l’histoire du peuple roumain.
Situé dans une belle zone touristique, ce musée qui possède un riche patrimoine, attire un public nombreux.
>>
Sursa: Sergiu Purece, „Expoziţia de bază a Muzeului de istorie al judeţului Vîlcea”, în Revista muzeelor, rubrica „Muzee, colecţii, expoziţii”, 1982
────────────────────
LEGENDELE ILUSTRAŢIILOR (transcrise separat)>
<<
Pagina 28
Vestigii neolitice descoperite pe teritoriul judeţului Vîlcea
Pagina 29
Vestigii arheologice din prima epocă a fierului
Pagina 30
Aspect din sala I
Momentul „Statul dac condus de Decebal”
Pagina 31
Buridava dacică — Ocniţa, centru important al civilizaţiei strămoşilor noştri
Pagina 32
Buridava—romană, important centru de civilizaţie daco-romană pe teritoriul judeţului Vîlcea
Momentul „Mircea cel Bătrîn, 1386—1418”
Pagina 33
Momentul „Mihai Viteazul”
Epoca lui Matei Basarab, moment de înflorire a artei şi culturii moderne în Vîlcea
Pagina 34
Macheta tiparniţei ce a funcţionat la Rm. Vîlcea în sec. XVIII—XIX
Momentul „Constantin Brîncoveanu”
Pagina 35
Momentul „1821 — Revoluţia condusă de Tudor Vladimirescu”
Aspect din sala VI
Pagina 36
Momentul „1859 — Făurirea statului naţional român modern”
Pagina 37
Judeţul Vîlcea în anii primului război mondial
Pagina 38
Momente din lupta comuniştilor vîlceni pentru libertate socială, independenţă şi progres
Pagina 39
Ilustrarea momentului „1 Mai 1939 — marea demonstraţie antifascistă şi antirăzboinică”
Momentul „23 August 1944”
Planşa color (a patra pagină a PDF-ului)
MUZEUL DE ISTORIE AL JUDEŢULUI VÎLCEA
• Momentul războaielor daco-romane
• Ceramică descoperită pe teritoriul judeţului Vîlcea
• Ilustrarea actului unirii ţărilor române realizat de către Mihai Viteazul
• Aspect din secţia de istorie contemporană
Pagina 42
Momentul „Cultura vîlceană în perioada interbelică”
Pagina 43
Industria chimică vîlceană pe coordonatele afirmării
Congresul al XII-lea al P.C.R.-important moment al sălii XI
>>
____
#memoriavalceana #bibliotecivalcene #istorielocala #mostenireculturala #Valcea #Educație #Valceaculturalheritage #Patrimoniu #Valceaculturalmemory #istorielocalavalcea #UZPR #ramnicuvalcea #antimivireanul #judetulvalcea #biblioteca #bibliotecaonline #nevedemlabiblioteca #BVaAV #BibliotecaVirtualaaAutorilorValceni #MuzeulJudețeanValcea #MuzeulJudețeanAurelianSacerdoteanu
#memoriavalceana #bibliotecivalcene #istorielocala #mostenireculturala #Valcea #Educație #Patrimoniu #Valceaculturalmemory #istorielocalavalcea #UZPR #ramnicuvalcea #antimivireanul #judetulvalcea #biblioteca #bibliotecaonline #nevedemlabiblioteca #BVaAV #BibliotecaVirtualaaAutorilorValceni #MuzeulJudețeanValcea #MuzeulJudețeanAurelianSacerdoteanu #PCR #dictatura #propaganda
La Muzeul de istorie al judeţului Vîlcea, inaugurat la 25 ianuarie 1982 ca „un nou şi modern lăcaş de cultură”, Nicolae Ceaușescu „intra” spectaculos în galeria marilor înaintași — de la Burebista și Decebal la voievozii medievali și Tudor Vladimirescu. Expoziția transforma istoria națională într-un traseu de legitimare a conducătorului comunist, prezentat ca moștenitor al luptelor și aspirațiilor trecutului, iar epoca sa, ca împlinire supremă a acestora.
În aceeași construcție propagandistică, „făurirea” partidului, datată la 8 mai 1921, devenea o bornă a destinului național. Scindarea mișcării socialiste și afilierea la Comintern erau eclipsate de imaginea eroică a partidului menit să împlinească aspirațiile înaintașilor — sub conducerea lui Nicolae Ceaușescu.
Muzeul Regional Râmnicu Vâlcea a fost înființat în anii 1949–1950, prin preluarea unor colecții de la Liceul „Lahovari”, fiind organizat inițial în Casa Simian. În 1955, instituția a devenit Muzeul Raional Râmnicu Vâlcea, iar în 1968, odată cu reorganizarea administrativă a țării, a primit denumirea de Muzeul Județean Vâlcea. Numele „Aurelian Sacerdoțeanu” a fost atribuit prin H.G. 811/ 15 iulie 2009.
<<
Imaginile din colaj una câte una cu descrieri - aici.
Prin grija partidului şi statului nostru, la Rm. Vîlcea şi-a deschis porţile, în ziua de 25 ianuarie 1982, un nou şi modern lăcaş de cultură, un centru de educaţie politică — Muzeul de istorie al judeţului Vîlcea, care reprezintă o deosebită realizare a muzeografiei româneşti. Aici, într-un modern sistem de expunere, sînt prezentate ultimele rezultate ale cercetării istoriei naţionale şi locale, remarcîndu-se în mod deosebit contribuţia vîlcenilor la marile momente din frămîntatele secole de luptă şi muncă ale poporului român.
Cele zece săli de expoziţie, cu o suprafaţă de expunere de cca 800 mp, au fost structurate astfel : la parter — preistorie, istorie veche, istoria evului mediu, circuitul de vizitare încheindu-se cu perioada premergătoare Revoluţiei de la 1848. La etaj, expunerea este deschisă de evenimentele anului revoluţionar 1848, continuîndu-se apoi prezentarea istoriei moderne şi a celei contemporane.
Pentru o prezentare cît mai completă a Expoziţiei de bază a Muzeului de istorie din Rîmnicu Vîlcea considerăm necesară parcurgerea circuitului de vizitare şi realizarea unei treceri în revistă a pieselor şi imaginilor.
Istoria veche a judeţului Vîlcea este marcată de importantele descoperiri făcute la Bugiuleşti, unde a vieţuit, acum mai bine de 1.800.000 de ani, o comunitate protoumană, în cadrul căreia acel Australantropus olteniensis folosea oasele de animal drept unelte.
Importanţa descoperirilor de aici este epocală, nu numai pentru aria carpato-danubiano-pontică, ele înscriindu-se, alături de cele similare de la Valonet, Valea Omo, Oldoway, Şu—ku—Tien, în seria celor mai vechi urme de pe glob ale existenţei omului.
Urmărind firul istoriei străvechi, se poate remarca faptul că în aria paleoliticului românesc se înscrie şi Valea Oltului ca punct de referinţă alături de Valea Dîrjovului şi Valea Mozacului. Mărturie stau uneltele de piatră descoperite pe raza comunelor Goranu, Olanu, Drăgoeşti, folosite pentru zdrobit, spart, tăiat, răzuit sau cioplit. În timp, aceste descoperiri sînt fixate cu aproximativ 40.000 de ani î.e.n.
Neoliticul şi eneoliticul au reprezentat perioada în care populaţia de pe teritoriul patriei noastre a cunoscut o viaţă materială şi spirituală unitară. Nenumărate sînt descoperirile, aparţinînd acestei epoci, pe teritoriul judeţului Vîlcea. Trecerea la practicarea agriculturii primitive reprezintă acum un fapt împlinit şi deosebit. Descoperirile arheologice au adus la lumină importante vestigii reprezentate prin ceramică, unelte din piatră şlefuită, locuinţe constituite în aşezări, precum sînt cele de la Valea Răii, Brezoi, Ioneşti, Căzăneşti. La Valea Răii, într-o bogată aşezare aparţinînd culturii Criş, ce face parte din perioada de început a neoliticului, au fost descoperite vase depozit, nenumărate unelte, precum şi o seceră din corn cu dinţi de silex, toate acestea dovedind clar practicarea agriculturii primitive.
Un moment deosebit din prima sală a muzeului este cel al prezentării vestigiilor aparţinînd epocii bronzului, epocă în care aici în Vîlcea, ca şi pe întreg pămîntul românesc, se pun bazele sintezei ce, în mileniul al II-lea î. e. n., duce la constituirea neamurilor prototracice.
Descoperirile arheologice de acest gen sînt deosebit de numeroase pe teritoriul judeţului Vîlcea. Sînt prezente în muzeu topoarele-ciocan de minerit folosite în exploatarea zăcămintelor de sare de la Ocnele Mari, precum şi paharele din lut de formă tronconică folosite la brichetarea sării. Gama decoraţiei ceramicii acestei epoci este deosebită, elementul ornamental dovedind rafinament. Astfel, ceramica descoperită la Vlădeşti, Govora şi Ocnele Mari are ca motiv ornamental discul solar, ce reprezintă, fără doar şi poate, un element al vieţii spirituale. Unitatea culturii materiale impresionează în această perioadă şi prin descoperirea unor tezaure de unelte şi podoabe ce dovedesc existenţa unor transformări de ordin economico—social şi politic în aria triburilor tracice şi prototracice de la nord de Dunăre. Un astfel de tezaur este cel de la Slătioara—Sacoţi, prezentat în muzeu.
Din prima epocă a fierului sînt expuse vestigii, rezultate ale cercetărilor arheologice de la Ferigile, Brezoi, Oteşani, Govora sat. Ceramica acestei epoci, cu forme tot mai suple, obiectele din bronz, dar mai ales uneltele şi armele din fier întregesc imaginea acestui moment.
Deosebit de bogată pentru teritoriul judeţului Vîlcea, dar şi pentru întreg spaţiul carpato-danubiano-pontic, este perioada geto-dacică. Descoperirile din cadrul Complexului de la Ocniţa, dar şi cele de la Cozia veche, Cetăţuia, Rm. Vîlcea, Căzăneşti, Govora, Orleşti, Drăgăşani etc. au adus contribuţii importante la cunoaşterea acestui moment din istoria noastră naţională. Ceramica, deosebit de bogată, tipologic, dar şi în ceea ce priveşte ornamentaţia, tezaure de obiecte de podoabă din argint, os, pietre semi-preţioase, arme şi unelte, figurine zoo şi antropomorfe, instrumentar chirurgical şi multe alte piese se reunesc în vitrinele muzeului, realizînd o amplă frescă a vieţii strămoşilor noştri de acum mai bine de două milenii.
Buridava dacică ne apare ca o certitudine, aşa cum certitudine este şi localizarea ei la Ocniţa. Machete, imagini fotografice, interesante vestigii arheologice fixează personalitatea acestei aşezări importante, regăsită între filele geografului antic Ptolemeu. De aici, de la Buridava dacică sînt şi fragmentele ceramice cu inscripţii incizate cu litere latine şi greceşti ce păstrează, peste secole, denumirile REB, BUR, şi inscripţia BASILEOS THIAMARKOS? EPOIEI (în baza acesteia din urmă a fost încadrat în lista regilor daci basileul Thiamarcos, contemporan al împăratului roman Augustus).
Romanizarea a pătruns de timpuriu pe Valea Oltului, mai întîi prin schimburi comerciale, iar mai apoi ea fiind susţinută de campanii militare ce au culminat cu războaiele daco—romane din 101—102 şi 105—106. Transformarea Daciei în provincie romană a făcut ca Oltul să devină una dintre graniţele fortificate ale imperiului. Sub denumirea de Limes Alutanus, de-a lungul rîului s-au construit, numai pe teritoriul judeţului Vîlcea, 12 castre romane. Cel mai important dintre acestea pare a fi cel de la Buridava (romană) — satul Stolniceni, în jurul căruia se dezvoltă o puternică aşezare civilă, legată îndeosebi de exploatarea sării din masivul Ocnele Mari. Ceramica romană, uneltele, armele şi podoabele sînt, în vitrinele muzeului, puternice argumente ale unei vieţi materiale deosebite în aşezările daco-romane de pe teritoriul judeţului Vîlcea. Sînt prezente elemente de construcţie scoase din terme, castre romane şi locuinţe, sisteme de canalizare, elemente de decor pentru interioare etc. Ceramica, uneltele, podoabele acestei epoci sînt argumente de netăgăduit pentru permanenta coexistenţă a elementului dacic cu cel roman, premisă a formării poporului român. Tezaurele monetare vin să consfinţească existenţa unei vieţi economice bogate şi prospere.
Convieţuirea daco-romană este reprezentată în expoziţie prin descoperirile de la Mihăieşti, Căzăneşti, Costeşti, Roşiile, ce atestă şi permanentele legături cu Imperiul bizantin. Năvălirile populaţiilor migratoare au provocat importante rămîneri în urmă în dezvoltarea forţelor de producţie de pe teritoriul ţării noastre.
Începînd din secolul al VI-lea apar tot mai numeroase aşezări şi cetăţi înconjurate cu şanţuri şi valuri de apărare, centre ale formaţiunilor statale româneşti. Pe teritoriul judeţului Vîlcea asemenea fortificaţii au fost depistate la Grădiştea şi Roieşti.
Prezenţa în muzeu a unor fascimile după Legenda Sfîntului Gerhard, Cronica lui Anonimus şi Diploma Cavalerilor Ioaniţi aduce vizitatorilor plusul de argument scris în favoarea continuităţii, ce însoţesc uneltele cu care s-a lucrat dintotdeauna acest pămînt. Vechile cronici şi documente consemnează existenţa unor formaţiuni voievodale româneşti, în Carpaţi şi la Dunăre. Existenţa în Vîlcea a unei vechi ţări a Loviştei nu este decît un argument în plus pentru permanenţa şi trăinicia unor aşezăminte politice, dar şi socio-economice româneşti.
Expunerea în sălile dedicate istoriei evului mediu se deschide cu o amplă rememorare a ceea ce a fost bătălia de la Posada din noiembrie 1330, localizată în bătrîna Lovişte. Alături de arme şi documente, stau plugul şi alte unelte agricole ce au dat temei şi rodnicie acestui pămînt udat de apele Oltului. Aici, în Vîlcea, Mircea cel Bătrîn ctitoreşte monumentul de la Cozia, loc de reculegere, dar şi fortificaţie de apărare. De numele marelui voievod se leagă nu numai lupta necurmată pentru libertate şi independenţă, dar şi o viaţă economică prosperă, reconsfinţirea documentară a unor vechi relaţii comerciale cu oraşele Transilvaniei.
Prima atestare a oraşului Rm. Vîlcea ca şi judeţul Vîlcea se regăseşte în documentele emise de cancelaria domnitorului. Sînt prezente în expoziţie actele de la 1388 şi 1389 ce consemnează Uliţa de la Râmnic şi „oraşul domniei mele numit Râmnic”. Ceramica şi obiectele de uz gospodăresc descoperite în parcul din centrul municipiului sînt argumente în plus pentru vechimea aşezărilor vîlcene.
Reprezentînd un moment de seamă în istoria naţională, colaborarea politico-militară dintre ţările române în secolul al XV-lea, realizată de Iancu de Hunedoara, Vlad Ţepeş şi Ştefan cel Mare, este demonstrată prin vechi documente ce cuprind informaţii privind relaţiile economice şi cooperarea militară pe cîmpul de luptă. Obiecte din această epocă, realizate de meşterii locali sau produse în Transilvania, susţin ideea unităţii culturale, a apartenenţei culturii materiale vîlcene la cea a poporului nostru.
Din totdeauna faptele de arme au fost împletite pe acest pămînt cu afirmarea unor mari cuceriri ale spiritului. Epoca lui Radu cel Mare şi Neagoe Basarab a avut un răsunet deosebit în afirmarea spiritualităţii româneşti. Documente, facsimile, precum şi un minunat potir subliniază rafinamentul cultural al perioadei.
Un tezaur monetar şi minunatul document emis de cancelaria lui Vladislav Vlăduţ la 1511 susţin în faţa vizitatorilor, ca şi alte multe asemenea documente, fructuoasele relaţii comerciale între Ţara Românească şi oraşele Transilvaniei, relaţii în cadrul cărora judeţul Vîlcea a fost o punte de legătură.
Importanţa oraşului Rm. Vîlcea, judeţului Vîlcea, în evul mediu, este subliniată şi prin prezentarea unor figuri de voievozi care au avut legături directe cu acest colţ de ţară. Radu de la Afumaţi, cel care în scurta-i domnie poartă nenumărate războaie cu otomanii, îşi sfîrşea zilele la Râmnic în ianuarie 1529, lovit mişeleşte de sabia complotiştilor, Radu Paisie şi Pătraşcu cel Bun îşi apleacă domneasca grijă către oamenii şi locurile Vîlcii.
Apărarea pămîntului străbun, eroismul maselor populare şi patriotismul domnitorilor au determinat Poarta otomană să recunoască o largă autonomie ţărilor române, iar prin actele „capitulaţiilor”, drepturile juridice internaţionale ale ţărilor române sînt recunoscute în mod oficial
Încălcarea acestor drepturi a determinat pe unii voievozi — dintre care chipul cel mai strălucitor este al lui Mihai Viteazul — să aleagă sabia şi să impună dreptatea pe cîmpul de luptă. Epopeea românească începută la Călugăreni şi continuată magistral în toamna anului 1599 şi primăvara anului 1600 a realizat cel dintîi stat feudal româneasc centralizat, prin mintea şi braţul voievodului erou. Masele populare au fost cele care la Călugăreni, la Şelimbăr, la Suceava au luptat pentru această măreaţă unire şi tot ele au salutat, pline de entuziasm, faptele celui mai mare voievod al său. Documente oficiale, tipărituri de epocă şi mărturii ale culturii materiale de pe meleagurile Vîlcei dovedesc capacitatea de construcţie şi reconstrucţie a poporului nostru după trecerea marilor restrişti.
Prezentîndu-se judeţul Vîlcea în secolul al XVII-lea, se insistă asupra a trei momente mai importante legate de figurile lui Radu Şerban, Matei Basarab şi Şerban Cantacuzino. Aici se găsesc expuse documente referitoare la dezvoltarea domeniului feudal în judeţul Vîlcea, la lupta ţărănimii libere şi aservite împotriva exploatării. De asemenea un număr important de obiecte susţin în continuare realitatea istorică a schimbului permanent de valori de o parte şi de alta a Carpaţilor, schimb în care judeţul Vîlcea este tot mai mult implicat. Între documentele expuse se află zapisul de danie al Teodorei (Teofana), mama lui Mihai Viteazul, mănăstirii Cozia, ce cuprinde cuvinte deosebite „de plîngere” pentru cel ce a fost primul unificator al românilor. Epoca lui Matei Basarab, ce a circumscris judeţul Vîlcea în aria centrelor tipografice de limbă română din spaţiul românesc, este pe larg prezentată în sălile muzeului. Alături de figura voievodului, o copie în frescă după pictura de la ctitoria sa de la Arnota, se află piatra sa de mormînt, o realizare artistică deosebită a epocii, documente, şi imagini ce au legătură cu tiparniţa de la Govora, de sub teascurile căreia au ieşit paginile primei tipărituri în limba română din Ţara Românească. Tot aici sînt prezentate obiecte de artă populară, argintărie, realizări ale meşteşugarilor români.
Renaşterea culturală românească, de la sfîrşitul veacului al XVII-lea, poartă amprenta personalităţii domnitorului iluminist Constantin Brîncoveanu, în vremea căruia cultura populară şi cultă cunoaşte un puternic avînt. Ctitoria sa de la Hurezi-Vîlcea, prin marea sa bibliotecă, devine un puternic centru de iradiere culturală, de afirmare europeană a spiritului românesc. Intensificarea conflictelor internaţionale, la începutul veacului al XVIII-lea, a avut ca rezultat introducerea în Ţara Românească şi Moldova a domniilor fanariote, iar în Transilvania se accentuează regimul dominaţiei austriece. Masele populare s-au ridicat împotriva exploatării feudale, a dominaţiei străine, a încercărilor marilor puteri de a smulge părţi din teritoriul ţărilor române. Cu toate greutăţile impuse, dezvoltarea societăţii amplifică structurile social-economice, apar noile relaţii sociale, burgheze, care impun aplicarea unor măsuri progresiste, ca cele ale lui Constantin Mavrocordat, de eliberare a ţăranilor din rumânie în Ţara Românească (1746) şi Moldova (1749).
Obiecte din uzul gospodăresc, care dovedesc vitalitatea structurilor sociale din mediul rural, al obştilor de moşneni din Vîlcea, produse din comerţul intern şi de tranzit stau mărturie a amplei dezvoltări a relaţiilor sociale, a schimbului de valori la nord şi sud de Carpaţi.
Lupta pentru afirmarea drepturilor politice ale poporului român cunoaşte un mare sprijin prin tipografia de limbă românească înfiinţată la Râmnic, de Antim Ivireanul, în anul 1705. Cărţile tipărite în puternicul centru tipografic al Râmnicului constituie unul dintre factorii care au menţinut trează conştiinţa poporului român, mai ales a fraţilor aflaţi sub dominaţie străină, şi au contribuit la formarea culturii unice naţionale.
În vitrinele acestei săli sînt expuse mărturii reprezentative ale spiritualităţii vîlcene. Tipărituri editate la Râmnic, cărţi manuscrise, grafice cu logofeţi, tipografi şi cărturari, o hartă cu circulaţia cărţii râmnicene în întreg spaţiul românesc, toate la un loc ne prezintă o imagine de ansamblu asupra locului culturii vîlcene în cadrul civilizaţiei româneşti.
Anul 1821, Revoluţia condusă de Tudor Vladimirescu a avut largi rezonanţe pe meleagurile Vîlcei. Un număr mare de ţărani din satele judeţului s-au înrolat în rîndul armatei revoluţionare.
Documentele expuse dovedesc aceasta, alături de ele fiind armele folosite în luptă, obiecte aparţinînd unor participanţi la revoluţie. Pe fundalul steagului revoluţiei este marcat drumul parcurs de „domnul Tudor”. Cunoscute litografii îl prezintă pe Tudor trecînd Oltul împreună cu pandurii săi, precum şi eroicul episod al luptei cu turcii, de la Drăgăşani.
Obiecte, arme, un impresionant tezaur monetar exemplifică perioada 1822 — 1845, care, din punct de vedere economic şi social, face trecerea către marile evenimente ale secolului al XIX-lea, ce au contribuit din plin la realizarea statului român modern.
Revoluţia de la 1848, act energic şi unitar în tot spaţiul românesc, circumscrie din plin judeţul Vîlcea în aria sa de desfăşurare. Aici, marele gînditor Nicolae Bălcescu îşi are originea. Ocnele Mari trebuia să fie unul dintre locurile de unde să se declanşeze mişcarea. În apropiere de Râmnic, la Troian, generalul Gheorghe Magheru organiza tabăra militară întru sprijinul cuceririlor revoluţionare. Documentele expuse remarcă mersul revoluţiei pe teritoriul judeţului, aici unde, ca şi la 1821, revoluţia din Ţara Românească şi-a trăit ultimele momente, pînă la 28 septembrie cînd tabăra revoluţionară de la Troian, condusă de Gh. Magheru, s-a dizolvat. Numeroase obiecte, tablouri, sculpturi, stampe şi documente sînt mărturie a efluviului eroic ce s-a declanşat şi s-a menţinut mai întîi în tabăra revoluţionară de la Troian, iar mai apoi în satele judeţului, cu mult după înăbuşirea revoluţiei.
Vizitatorul poate vedea obiecte ce au aparţinut lui Gh. Magheru şi altor revoluţionari, documentele prezentate fiind concludente în ceea ce priveşte includerea acestui colţ de Oltenie în cadrul mişcărilor anului revoluţionar 1848.
O atenţie deosebită este acordată activităţii domnitorului Barbu Dimitrie Ştirbei, legat de oraşul Rm. Vîlcea printr-o seamă de decizii ce au condus la realizarea aici, în 1853, a unei grădini publice şi a unui nou local pentru şcoala naţională.
Unirea, personalitatea lui Alexandru Ioan Cuza, contribuţia locuitorilor judeţului la realizarea actului de la 24 ianuarie 1859, reprezintă unul din momentele principale ale celei de-a şasea săli din muzeu.
Mesajul documentelor este subliniat printr-o serie de obiecte ce au aparţinut domnului Unirii, articole din presa vremii ce relatează desfăşurarea vizitei în judeţ, în iulie 1859. Sînt prezentate importantele reforme ce au urmat Unirii, rolul lor în dezvoltarea României moderne şi implicit a judeţului Vîlcea.
Războiul pentru redobîndirea independenţei a adus României mult dorita neatîrnare. Două sute cincizeci de vîlceni s-au jertfit pentru acest măreţ ideal. Stau mărturie, în faţa generaţiilor de azi, monumentul de pe Dealul Capela, brevetele şi decoraţiile primite, minunatul steag al eroilor subofiţeri de la Şcoala militară Bistriţa.
La sfîrşitul secolului trecut şi judeţul Vîlcea cunoaşte o dezvoltare economică deosebită. Acum se construieşte calea ferată pe Valea Oltului, apar primele întreprinderi industriale mai importante. Obiecte, documente, fotografii şi ilustrate remarcă acest fapt. În cadrul expunerii se insistă şi asupra dezvoltării accentuate a staţiunilor balneare vîlcene, care, încă din secolul trecut, situează judeţul Vîlcea între regiunile ţării cu un puternic potenţial turistic şi curativ.
Un număr mare de documente şi fotografii se referă la începuturile mişcării muncitoreşti şi socialiste în judeţul Vîlcea. Aici au funcţionat cluburi socialiste şi secţiuni ale P.S.D.M.R. şi Partidului socialist, iar la Călimăneşti, Govora, Ocnele Mari şi Brezoi, la începutul secolului nostru, se declanşează greve şi acţiuni protestatare ale muncitorilor din staţiunile balneare şi de la exploatările forestiere.
Mişcările sociale deosebit de viguroase din 1907 se manifestă puternic şi în judeţul Vîlcea, comunele Laloşu, Rîmeşti, Pojogi fiind centre ale răscoalei.
Primul război mondial, care a adus în finalul său realizarea marii Uniri din 1 decembrie 1918, are ca moment important lupta pentru apărarea Pasului Turnu Roşu contra armatelor austro-germane invadatoare, în timpul căreia s-au jertfit nenumăraţi fii ai Vîlcei. În timpul celor doi ani grei de ocupaţie străină, locuitorii satelor şi oraşelor s-au opus abuzurilor şi jafurilor, transformînd întreg judeţul într-un focar de rezistenţă. Marea Unire a fost primită cu entuziasm pe meleagurile vîlcene, căci acum se realizează visul de aur al tuturor românilor.
După 1918, dezvoltarea deosebită a industriei, a întregii vieţi sociale, politice şi economice a ţării, avîntul mişcării muncitoreşti a permis trecerea la o nouă şi importantă epocă, aceea a luptei comuniştilor pentru libertate şi dreptate socială. Este prezentată, prin documente, participarea vîlcenilor la marile lupte muncitoreşti din anii 1919—1920, punîndu-se accent pe greva generală din anul 1920.
Făurirea, la 8 mai 1921, a Partidului Comunist Român, reprezintă un moment de seamă al istoriei noastre naţionale. Activitatea revoluţionară a Partidului Comunist Român a făcut ca în anul 1924 partidul să fie trecut în ilegalitate, dar lupta sa nu a încetat nici un moment. Sînt create organizaţii legale şi semilegale, apar reviste şi ziare, se organizează noi nuclee. Muncitorii din Rm. Vîlcea, Brezoi, Ocnele Mari şi Drăgăşani se organizează şi se ridică la luptă. Semnificative în acest sens sînt documentele şi obiectele care au aparţinut unor militanţi ai mişcării muncitoreşti din judeţul Vîlcea.
Perioada crizei economice din anii 1929—1933 este ilustrată în muzeu printr-o serie de fotografii, grafice, extrase din presa ce prezintă înrăutăţirea situaţiei maselor muncitoare. Documente reprezentative ilustrează luptele muncitorimii în anii crizei, care au culminat cu eroicele lupte ale ceferiştilor şi petroliştilor din ianuarie — februarie 1933.
Alte exponate ilustrează înfiinţarea, în anul 1933, a Frontului Plugarilor, organizaţie democratică a ţărănimii, crearea şi activitatea Comitetului Naţional Antifascist. Ca un moment deosebit al mişcării comuniste şi muncitoreşti din judeţul Vîlcea se remarcă acţiunile ce au dus la tipărirea şi răspîndirea, în decembrie 1933, a Manifestului Ligii Muncii.
Numeroase sînt mărturiile documentare revelatoare pentru întărirea organizatorică a P.C.R., cu referiri la activitatea comuniştilor, a păturilor largi muncitoreşti, pentru realizarea Frontului Unic Muncitoresc, precum şi a unui larg front popular antifascist. Sînt prezentate în acest sector al muzeului personalităţile marcante şi deosebitele acţiuni ale României îndreptate împotriva pericolului fascist şi a războiului, pentru colaborare în Europa şi Balcani.
Un număr mare de documente, fotografii şi obiecte fac referiri directe la viaţa politică a judeţului Vîlcea în perioada interbelică şi mai ales sînt legate în mod direct de activitatea comuniştilor vîlceni. Sînt expuse portrete ale unor militanţi comunişti, fotografii ale unor case conspirative, între care cea din str. 11 Iunie nr. 52, unde, în 1932, s-au pus bazele Comitetului judeţean Vîlcea al P.C.R.
De asemenea, exponate sugestive rememorează acţiuni ale comuniştilor vîlceni, ce au condus la tipărirea gazetei „Facla Muncii”, au contribuit din plin lâ victoria forţelor democratice în alegerile parţiale din Mehedinţi, sau în alegerile ce au desemnat membrii Camerei de muncă din Craiova.
La loc de cinste se află documentele ce relevă activitatea revoluţionară a tovarăşului Nicolae Ceauşescu în perioada anilor 1934—1938. Tinerii comunişti vîlceni au beneficiat, în 1935, de indicaţiile sale date în cadrul Conferinţei organizaţiei regionale Oltenia a U.T.C., care s-a desfăşurat la Rm. Vîlcea şi care a adoptat o rezoluţie ce a avut un deosebit rol în activizarea mişcării de tineret în judeţele Olteniei.
Diferite documente şi fotografii ilustrează activitatea P.C.R. în rîndul breslelor, principalele acţiuni revendicative organizate în judeţul Vîlcea şi în ţară în anii dictaturii regale, ce au culminat cu marea demonstraţie antifascistă şi antirăzboinică din Bucureşti, de la 1 Mai 1939, la organizarea căreia a participat nemijlocit tovarăşul Nicolae Ceauşescu.
Alte mărturii sînt legate de acţiunile de solidaritate ale românilor cu popoarele Austriei, Cehoslovaciei şi Poloniei, cotropite de Germania nazistă în anii 1938—1939.
Cîteva documente prezintă dictatul impus României în august 1940, în urma cărora poporului român i se rupeau importante părţi din teritoriul naţional. Demonstraţiile populare de la Cluj, Sibiu şi din multe alte localităţi ale ţării exprimă împotrivirea lor faţă de acest act dictatorial.
Sînt expuse, în continuare, documente, ziare, obiecte, portrete care ilustrează dezvoltarea culturii vîlcene în perioada interbelică.
Participarea României la războiul antihitlerist este oglindită prin documentele expuse.
Caracterul drept, de eliberare, al războiului antihitlerist, necesitatea alungării cotropitorilor hitlerişti de pe întreg teritoriul patriei şi consolidarea independenţei naţionale a României, năzuinţa spre lărgirea necontenită a cuceririlor revoluţionare au insuflat maselor muncitoare şi luptătorilor de pe front o nestrămutată voinţă de a învinge.
Sînt expuse obiecte şi documente ale unor militari vîlceni participanţi la insurecţia din Capitală : cpt. Buterez Ştefan, cpt. Ceauşu Petre, sbt. Miclăuşi Dumitru, Ştefănescu Nicolae. Alte panouri sînt consacrate participării României la acţiunile militare desfăşurate pe teritoriul Ungariei, Cehoslovaciei şi Austriei.
O deosebită valoare istorică, documentară şi muzeistică au drapelele de luptă purtate cu bărbăţie pe cîmpurile de bătălie ale războiului antihitlerist, armele, obiectele personale, decoraţiile atribuite luptătorilor vîlceni.
Pe un panou se face un succint bilanţ al aportului României la acest război. Jertfele de sînge ale vîlcenilor s-au ridicat la peste 1.500 morţi şi dispăruţi. Sînt expuse portretele unor eroi vîlceni căzuţi pe cîmpurile de luptă: Cpt. Miulescu Dumitru, Lt. Tiţa Vasile, Bercea Ion, Matei Ion, sold. Măricuţ, Vasile Nicolae, Hera Gheorghe.
Ultimele două săli ale muzeului prezintă judeţul Vîlcea pe coordonatele făuririi societăţii socialiste multilateral dezvoltate. Este prezentat Congresul al IX-lea al P.C.R., din iulie 1965, care a ales în fruntea partidului pe tovarăşul Nicolae Ceauşescu, moment ce a marcat o etapă nouă în dezvoltarea pe multiple planuri a României socialiste, perioada ultimilor ani fiind cea mai bogată în împliniri şi realizări din istoria contemporană.
Un loc important este afectat momentului care a consemnat constituirea judeţului Vîlcea în cadrul măsurilor privind noua împărţire administrativ — teritorială a ţării.
Ca momente majore ale acestei perioade se înscriu : proclamarea Republicii Socialiste România (august 1965) şi alegerea tovarăşului Nicolae Ceauşescu în înalta funcţie de preşedinte al Republicii, Congresele al X-lea şi al XI-lea ale P.C.R., care au marcat etape noi în dezvoltarea României socialiste.
Prin fotografii, grafice, documente, machete, hărţi este prezentată dezvoltarea economică a judeţului Vîlcea, cu deosebire a energeticii, chimiei, exploatarea şi prelucrarea lemnului.
Agricultura meleagurilor vîlcene, în plină dezvoltare, este sintetic reprezentată prin sugestive imagini grafice şi medalii obţinute de produsele vîlcene la concursurile şi tîrgurile interne şi internaţionale.
Realizările deosebite ale ultimilor ani în toate domeniile au ridicat judeţul Vîlcea pe noi culmi de dezvoltare şi progres. Stau mărturie în ultimele săli ale muzeului sugestive imagini ce prezintă noua haină edilitară a aşezărilor vîlcene, ridicarea continuă a calităţii vieţii, dezvoltarea reţelei şcolare, transformarea acestui minunat colţ de ţară într-unul din cele mai importante centre turistice ale României socialiste.
Moment deosebit al devenirii noastre, Congresul al XII-lea al P.C.R. a jalonat căile de dezvoltare ale patriei spre noi culmi de civilizaţie şi progres.
La loc de cinste, în ultima sală a muzeului, se află prezentat marele forum al comuniştilor români, contribuţia inestimabilă a tovarăşului Nicolae Ceauşescu la întreaga viaţă economică, socială şi politică a României ultimilor şaptesprezece ani. Asemenea unui corolar al întregii noastre istorii, a politicii partidului şi statului nostru sînt aduse în faţa vizitatorilor iniţiativele de pace ale României, ale preşedintelui său, căci numai un popor a cărui viaţă zbuciumată a cunoscut de-a lungul existenţei sale ororile războiului, nedreptatea şi împilarea, poate preţui acest bun al întregii omeniri. Prezentarea sintetică a multiplelor relaţii de colaborare ale ţării noastre, participarea activă pe plan internaţional la rezolvarea pe calea tratativelor a tuturor problemelor litigioase, ultimele iniţiative dedicate dezarmării şi păcii, ce au întrunit unanimitatea voinţei naţiunii române, contribuţia deosebită a tovarăşului Nicolae Ceauşescu la realizarea înţelegerii şi colaborării între popoare constitue un îndemn de o mare greutate pentru toţi cei care, trecînd pragul Muzeului judeţean de istorie din Rm. Vîlcea regăsesc moştenirea strămoşească într-o vie şi sugestivă ilustrare a trecutului nostru glorios, a devenirii socialiste a României, a fiecărui colţ din minunata noastră patrie.
Noua şi moderna Expoziţie de bază a Muzeului de istorie, deschisă în municipiul Rm. Vîlcea, se înscrie între instituţiile de cultură ce îşi vor aduce o contribuţie tot mai mare la educarea, într-un profund spirit patriotic, a tinerei generaţii, a tuturor oamenilor muncii, obiectiv pus în faţa muzeografiei româneşti de recentele documente ale Plenarei lărgite a C.C. al P.C.R. din 1—2 iunie 1982, de cele ale celui de-al doilea Congres al educaţiei politice şi culturii socialiste.
RÉSUMÉ
L’auteur présente l’exposition de base du Musée d’Histoire du district de Vîlcea, réorganisée, ouverte au public le 25 janvier 1982. Constituant une réalisation remarquable de la muséographie roumaine, en utilisant un système moderne d’exposition, celle-ci illustre les principaux moments de l’histoire nationale et locale, du paléolithique à nos jours, et fait ressortir la contribution des personnalités originaires de ce district aux grands événements de l’histoire du peuple roumain.
Situé dans une belle zone touristique, ce musée qui possède un riche patrimoine, attire un public nombreux.
>>
Sursa: Sergiu Purece, „Expoziţia de bază a Muzeului de istorie al judeţului Vîlcea”, în Revista muzeelor, rubrica „Muzee, colecţii, expoziţii”, 1982
────────────────────
LEGENDELE ILUSTRAŢIILOR (transcrise separat)>
<<
Pagina 28
Vestigii neolitice descoperite pe teritoriul judeţului Vîlcea
Pagina 29
Vestigii arheologice din prima epocă a fierului
Pagina 30
Aspect din sala I
Momentul „Statul dac condus de Decebal”
Pagina 31
Buridava dacică — Ocniţa, centru important al civilizaţiei strămoşilor noştri
Pagina 32
Buridava—romană, important centru de civilizaţie daco-romană pe teritoriul judeţului Vîlcea
Momentul „Mircea cel Bătrîn, 1386—1418”
Pagina 33
Momentul „Mihai Viteazul”
Epoca lui Matei Basarab, moment de înflorire a artei şi culturii moderne în Vîlcea
Pagina 34
Macheta tiparniţei ce a funcţionat la Rm. Vîlcea în sec. XVIII—XIX
Momentul „Constantin Brîncoveanu”
Pagina 35
Momentul „1821 — Revoluţia condusă de Tudor Vladimirescu”
Aspect din sala VI
Pagina 36
Momentul „1859 — Făurirea statului naţional român modern”
Pagina 37
Judeţul Vîlcea în anii primului război mondial
Pagina 38
Momente din lupta comuniştilor vîlceni pentru libertate socială, independenţă şi progres
Pagina 39
Ilustrarea momentului „1 Mai 1939 — marea demonstraţie antifascistă şi antirăzboinică”
Momentul „23 August 1944”
Planşa color (a patra pagină a PDF-ului)
MUZEUL DE ISTORIE AL JUDEŢULUI VÎLCEA
• Momentul războaielor daco-romane
• Ceramică descoperită pe teritoriul judeţului Vîlcea
• Ilustrarea actului unirii ţărilor române realizat de către Mihai Viteazul
• Aspect din secţia de istorie contemporană
Pagina 42
Momentul „Cultura vîlceană în perioada interbelică”
Pagina 43
Industria chimică vîlceană pe coordonatele afirmării
Congresul al XII-lea al P.C.R.-important moment al sălii XI
>>
____
#memoriavalceana #bibliotecivalcene #istorielocala #mostenireculturala #Valcea #Educație #Valceaculturalheritage #Patrimoniu #Valceaculturalmemory #istorielocalavalcea #UZPR #ramnicuvalcea #antimivireanul #judetulvalcea #biblioteca #bibliotecaonline #nevedemlabiblioteca #BVaAV #BibliotecaVirtualaaAutorilorValceni #MuzeulJudețeanValcea #MuzeulJudețeanAurelianSacerdoteanu
&&&
Actualul Muzeu de Istorie funcționează în fosta „Școală cu ceas”, clădire ridicată pentru învățământul primar de băieți la sfârșitul secolului al XIX-lea, pe Calea lui Traian nr. 143. Istoria clădirii este, așadar, mult anterioară expoziției inaugurate în 1982. muzee-valcea.ro
Despre construirea ei avem câteva informații concrete. Raportul cercetărilor arheologice efectuate în centrul Râmnicului în anul 2000 menționează un împrumut de 100.000 de lei, autorizat prin Decretul Regal nr. 1199 din 5 martie 1895. Licitația pentru construcție a fost câștigată la 10 iunie 1895 de frații Vasile și Gheorghe Ricolau, iar raportul îl indică drept arhitect pe Grigore Călinescu. cronica.cimec.ro
Data și autorul proiectului necesită însă precauție. Site-ul Școlii „Take Ionescu” indică darea în folosință în 1896, în timp ce fișa Institutului Național al Patrimoniului menționează 1898. În plus, materialul despre patrimoniul Râmnicului publicat chiar pe Memoria Vâlceană atribuie construcția din 1895–1896 arhitectului Alexandru Săvulescu. Nu putem stabili din aceste surse dacă cei doi arhitecți au avut roluri diferite sau dacă una dintre atribuiri este greșită. Şcoala Take Ionescu
Denumirea „Școala cu ceas” vine de la ceasul montat pe fațadă. Relatările consultate indică instalarea lui în 1896, de către meșteri din Sighișoara, și proveniența din Austria; detaliile merită confruntate cu monografia școlii. Instituția de învățământ a purtat numele „Take Ionescu” până în 1948, nume reluat în 1998. Cotidianul Crai nou
Transformarea în muzeu s-a făcut după mutarea școlii în noul local, în 1977. Clădirea veche a fost reamenajată în 1978–1981, potrivit fișei INP; urmează deschiderea expoziției descrise de Sergiu Purece, la 25 ianuarie 1982. Şcoala Take Ionescu
Un detaliu relevant pentru legătura cu biblioteca: raportul arheologic arată că școala mai veche, începută în anii 1830 și refăcută după incendiul din 1847, se afla pe terenul actualei Biblioteci Județene. Aceasta și noua „Școală cu ceas”, devenită muzeu, au existat în paralel cel puțin până în 1926. Sunt două clădiri distincte, pe care istoria locului trebuie să le diferențieze. cronica.cimec.ro
&&&Cultul lui Ceaușescu s-a format treptat: avea manifestări vizibile în 1968, a fost accelerat și instituționalizat după 1971, iar din 1973–1974 a devenit o componentă centrală a regimului. Prestigiul inițial al conducătorului a fost transformat, prin concentrarea puterii și controlul culturii, într-o obligație publică de omagiere. balcanica.rs
Câteva etape sunt esențiale:
- 1965–1967: consolidarea puterii personale. Ceaușescu preia conducerea partidului în 1965, iar în 1967 devine și președintele Consiliului de Stat. „Conducerea colectivă”, invocată la început, pierde treptat substanță; conducătorul partidului concentrează și autoritatea statului. mnir.ro
- 1968: apar atât omagierea oficială, cât și popularitatea reală. La împlinirea vârstei de 50 de ani, pe 26 ianuarie 1968, Scînteia publică felicitări din partea principalelor organe ale partidului și statului. Condamnarea invaziei Cehoslovaciei, la 21 august, îi aduce apoi un prestigiu autentic, pe care îl folosește pentru consolidarea autorității personale. Cultul avea, deci, germeni anteriori vizitei asiatice din 1971. balcanica.rs
- 1971: întărirea controlului ideologic. După vizita în China și Coreea de Nord, Tezele din 6 iulie, dezvoltate în programul adoptat în noiembrie, intensifică intervenția partidului în presă, învățământ, edituri și instituții artistice. Modelele asiatice au contribuit, dar explicația istorică include și preocuparea lui Ceaușescu pentru controlul intern și presiunile din blocul sovietic. Cambridge Core
- 1973–1974: consacrarea ritualului omagial. Aniversarea de 55 de ani amplifică participarea scriitorilor și intelectualilor la omagiere. Alegerea ca președinte al Republicii, la 28 martie 1974, cu ceremonialul și sceptrul prezidențial, adaugă o simbolistică aproape monarhică. balcanica.rs
- Anii 1980: omniprezența și extinderea asupra Elenei Ceaușescu. Televiziunea, presa, aniversările și producția culturală ajung să întrețină permanent imaginea cuplului conducător. Omagierea se amplifică în timp ce popularitatea reală scade. balcanica.rs
Cum ajungeau instituțiile să îl citeze și să îl preamărească? Printr-un mecanism administrativ și cultural care funcționa în mai multe direcții.
Mai întâi, exista controlul politic asupra activității profesionale. Tezele din iulie atribuiau explicit organelor de partid răspunderea pentru orientarea educației, publicațiilor, repertoriilor și creației artistice. Directorii și creatorii membri de partid trebuiau să manifeste conformare ideologică inclusiv prin propriile lucrări. Acesta era cadrul în care citarea conducătorului devenea o dovadă practică de loialitate. Wikisource
Apoi, se personalizau toate realizările. Rezultatele unor instituții și colective erau atribuite viziunii, indicațiilor sau intervenției conducătorului. Un raport american din 18 august 1977 observa deja că Ceaușescu domina instituțiile partidului și statului și că, după cutremur, recunoașterea publică a contribuției altor responsabili fusese practic exclusă. Office of the Historian
Omagierea era și produsă de jos în sus: instituții, colective și creatori trimiteau albume, scrisori, picturi, sculpturi și alte daruri aniversare. Cercetările descriu o participare în parte impusă, în parte voluntară. Uniformitatea discursului public nu dovedește uniformitatea convingerilor personale. mnir.ro
Pentru muzeul vâlcean, legătura decisivă este folosirea istoriei ca legitimare politică: partidul era prezentat drept continuator al luptei seculare pentru independență, iar Ceaușescu devenea moștenitorul și împlinitorul acesteia. Această construcție este documentată în cercetarea istorică și explică „intrarea” lui în galeria înaintașilor pe care am observat-o în articol. Cambridge Core.
____#memoriavalceana #bibliotecivalcene #istorielocala #mostenireculturala #Valcea #Educație #Patrimoniu #Valceaculturalmemory #istorielocalavalcea #UZPR #ramnicuvalcea #antimivireanul #judetulvalcea #biblioteca #bibliotecaonline #nevedemlabiblioteca #BVaAV #BibliotecaVirtualaaAutorilorValceni #MuzeulJudețeanValcea #MuzeulJudețeanAurelianSacerdoteanu #PCR #dictatura #propaganda
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu