#voievodul (#MateiBasarab) îi veghează (din criptă) pe tinerii din #tabăralegionară 
duhul său îi sărută pe frunte pe vitejii camarazi... #Miorița, #MeșterulManole, #Corbea și #TomaAlimoș - atitudini pe care R. Gyr le considera ,,reprezentative pentru #sufletulromânesc”, pentru seninătatea în fața morții, acceptarea jertfei, suportarea unei osânde nedrepte și pedepsirea mișeliei și trădării... #RaduDemetrescu-Gyr a fost cap de listă pentru județul #Vâlcea al Partidului ,,Totul pentru Țară” (aripa politică a Gărzii de Fier) și a fost ales deputat parlamentul nu s-a mai întrunit însă (a fost dizolvat)... În numărul 242 al ziarului „Buna Vestire” datat joi 16 decembrie 1937 întâlnim două texte care merită citite împreună: pe prima pagină, poezia „Cântecul Arnotei”, semnată de Radu Gyr; pe pagina a doua, relatarea conferinței sale „Baladă și Eroism”, susținută la Râmnicu Vâlcea în 10 decembrie 1937.
Alăturarea lor ne ajută să înțelegem felul în care istoria, literatura și simbolurile religioase erau integrate în discursul politic legionar.
𝗥𝗮𝗱𝘂 𝗚𝘆𝗿 𝘀𝗶 „𝗖𝗮𝗻𝘁𝗲𝗰𝘂𝗹 𝗔𝗿𝗻𝗼𝘁𝗲𝗶”: 𝗶𝘀𝘁𝗼𝗿𝗶𝗲 𝗹𝗼𝗰𝗮𝗹𝗮, 𝗽𝗼𝗲𝘇𝗶𝗲 𝘀𝗶 𝗽𝗿𝗼𝗽𝗮𝗴𝗮𝗻𝗱𝗮 𝗽𝗼𝗹𝗶𝘁𝗶𝗰𝗮
În numărul 242 al ziarului „Buna Vestire” datat joi 16 decembrie 1937 întâlnim două texte care merită citite împreună: pe prima pagină, poezia „Cântecul Arnotei”, semnată de Radu Gyr; pe pagina a doua, relatarea conferinței sale „Baladă și Eroism”, susținută la Râmnicu Vâlcea în 10 decembrie 1937.
Alăturarea lor ne ajută să înțelegem felul în care istoria, literatura și simbolurile religioase erau integrate în discursul politic legionar.
𝘽𝙖𝙯𝙖 𝙞𝙨𝙩𝙤𝙧𝙞𝙘𝙖: 𝙩𝙖𝙗𝙖𝙧𝙖 𝙙𝙚 𝙡𝙖 𝘼𝙧𝙣𝙤𝙩𝙖 𝙙𝙞𝙣 𝟭𝟵𝟯𝟱
„Cântecul Arnotei” este legat de tabăra de muncă legionară organizată la Mănăstirea Arnota în vara anului 1935. Sursele istorice consultate situează activitatea acesteia între 8 iulie și 15 septembrie și menționează participarea a 242 de legionari la amenajarea unui drum de acces prin stâncă spre mănăstire.
Informația se regăsește și în studiul prof. dr. Sorin Oane despre partidele politice vâlcene din perioada interbelică, disponibil pe istorielocala.ro. Istoricul Oliver Jens Schmitt confirmă existența taberei în 1935 și o analizează în contextul extinderii influenței legionare în județul Vâlcea.
Versurile despre fagii doborâți, târnăcoape și stâncile care se crapă pot fi citite prin raportare la această lucrare. Poezia transformă însă efortul fizic într-o imagine eroică, încheiată prin supunerea simbolică a muntelui: „Și muntele învins se supune.”
𝙈𝙖𝙩𝙚𝙞 𝘽𝙖𝙨𝙖𝙧𝙖𝙗 — 𝙞𝙣𝙫𝙤𝙘𝙖𝙩 𝙘𝙖 𝙜𝙖𝙧𝙖𝙣𝙩 𝙖𝙡 𝙘𝙤𝙣𝙩𝙞𝙣𝙪𝙞𝙩𝙖𝙩𝙞𝙞
În centrul poeziei se află Matei Basarab, al cărui mormânt de la Arnota devine punctul de întâlnire dintre trecut și prezent. Voievodul îi privește din criptă pe tinerii din tabără, iar duhul său îi sărută pe frunte.
Această închipuire poetică le atribuie participanților o recunoaștere venită din partea trecutului domnesc și creștin. Ei sunt prezentați drept continuatori ai unei istorii pe care ar avea misiunea să o ducă mai departe.
Ideea este formulată direct în versurile:
„Să lege trecutul cu șoimii lui mari
De sângele Țării creștine.”
𝙐𝙣 𝙡𝙞𝙢𝙗𝙖𝙟 𝙚𝙭𝙥𝙡𝙞𝙘𝙞𝙩 𝙡𝙚𝙜𝙞𝙤𝙣𝙖𝙧
Identitatea politică a grupului glorificat este exprimată prin „Arhanghelii verzi”, prin numirea participanților drept „camarazi” și prin imaginile de pază, disciplină și solidaritate.
Natura participă la această glorificare: munții îngenunchează, apele tac, iar fulgerele luminează cripta voievodului. Peisajul devine martor și participant la consacrarea simbolică a tinerilor.
Din punct de vedere literar, textul are un caracter imnic, îmbinând natura, religia, trecutul voievodal și mobilizarea politică. În interpretarea sa trebuie păstrat contextul mișcării fasciste căreia îi aparține acest vocabular.
Cercetările istorice asupra taberelor legionare arată că acestea îndeplineau mai multe funcții: realizarea unor lucrări prin muncă voluntară, formarea și disciplinarea membrilor, recrutarea de adepți și propaganda în rândul populației. Poezia lui Gyr contribuie la construirea unei imagini eroice a acestor activități.
𝘿𝙚 𝙡𝙖 „𝘽𝙖𝙡𝙖𝙙𝙖 𝙨𝙞 𝙀𝙧𝙤𝙞𝙨𝙢” 𝙡𝙖 „𝘾𝙖𝙣𝙩𝙚𝙘𝙪𝙡 𝘼𝙧𝙣𝙤𝙩𝙚𝙞”
Relatarea conferinței de la Râmnicu Vâlcea oferă o cheie de lectură pentru poezie.
Potrivit articolului, Gyr identifica în „Miorița”, „Meșterul Manole”, „Corbea” și „Toma Alimoș” atitudini pe care le considera reprezentative pentru sufletul românesc: seninătatea în fața morții, acceptarea jertfei, suportarea unei osânde nedrepte și pedepsirea mișeliei și trădării.
Relatarea transferă apoi aceste însușiri asupra tineretului legionar.
În „Cântecul Arnotei”, un procedeu asemănător capătă formă poetică: voievodul, mănăstirea și muntele sunt chemați să consacre simbolic aceeași generație politică. Citite împreună, cele două texte arată cum patrimoniul cultural și memoria istorică puteau fi folosite pentru legitimarea unei mișcări politice.
𝙏𝙧𝙚𝙞 𝙥𝙧𝙚𝙘𝙞𝙯𝙖𝙧𝙞 𝙥𝙚𝙣𝙩𝙧𝙪 𝙙𝙤𝙘𝙪𝙢𝙚𝙣𝙩𝙖𝙧𝙚
𝗔𝗻𝘂𝗹 𝘁𝗮𝗯𝗲𝗿𝗲𝗶 𝘀𝗶 𝗱𝗮𝘁𝗮 𝗽𝘂𝗯𝗹𝗶𝗰𝗮𝗿𝗶𝗶. Tabăra evocată este din 1935, iar exemplarul de ziar consultat este din 16 decembrie 1937. Această apariție nu dovedește, singură, că poezia a fost compusă atunci sau că aceasta este prima ei publicare.
𝗦𝗮𝗽𝘁𝗲 𝗰𝗮𝘁𝗿𝗲𝗻𝗲 𝗶𝗻 𝘃𝗲𝗿𝘀𝗶𝘂𝗻𝗲𝗮 𝗱𝗶𝗻 𝘇𝗶𝗮𝗿. Textul publicat aici cuprinde șapte strofe a câte patru versuri, adică 28 de versuri. Unele prezentări ulterioare menționează „12 strofe”. Până la identificarea unei alte versiuni, rămâne de verificat dacă a existat un text mai lung sau dacă informația a fost transmisă greșit.
𝗧𝗶𝘁𝗹𝘂𝗹 𝘀𝗶 𝗺𝗲𝗹𝗼𝗱𝗶𝗮. Denumirea „Cântecul Arnotei” și caracterul imnic al poeziei nu dovedesc, prin ele însele, existența unei versiuni muzicale a acelui moment, cel puțin. În sursele consultate nu a fost identificată o partitură sau atribuirea sigură a unei melodii unui compozitor.
&&&
„Baladă și Eroism“
Conferința d-lui prof. Radu Gyr la Râmnicu-Vâlcea
Vineri, 10 Decembrie 1937, orele 7 seara, în sala societății preoților «Renașterea» din R.-Vâlcea, d. profesor Radu Demetrescu-Gyr, candidatul partidului «Totul pentru Țară» în Vâlcea, și-a desvoltat conferința despre «Baladă și Eroism» în fața unei numeroase și selecte asistențe.
Deși d. Radu Dem. Gyr fusese împiedecat, la Horez din ordinul prefectului abuziv Eugen Băcescu, să ajungă în Râmnic, totuși d-sa a reușit să fie în localitate, la ora fixată pentru conferință.
Îmbrăcându-și expunerea într’o formă impecabilă de stil și poezie, conferențiarul a vorbit despre sufletul național care se resfrânge, cu toate caracteristicile sale, în arta populară.
A analizat diferitele forme ale artei populare din Oltenia, așa de clasic reprezentativ prin doine, balade, chilimuri, olărie, arhitectură și troițe. A desprins din toate aceste manifestări artistice, specificul spiritual oltenesc: vigoare și elan, vis și vitejie, dor și spirit haiducesc.
Trecând la baladă, d-sa a prezentat câteva timpuri de epos popular din care apare, limpede, structura sufletească la diferite popoare. Astfel au fost prezentate «La Chanson de Roland» — pentru epica populară medievală franceză; — «Niebelungenlied» — pentru spiritul nordic și germanic; — câteva cicluri epice sârbești, pentru sufletul slav.
A arătat atât caracteristicele, cât și deosebirile fundamentale de esență și tonalitate sufletească dintre baladele diferitelor popoare; a analizat apoi balada populară românească, în care se oglindește sufletul autohton.
Patru sunt baladele reprezentative pentru spiritul nostru național: «Miorița», «Legenda Curții-de-Argeș», «Corbea» și «Toma Alimoș». Din ele se desprinde atitudinea sufletească de mare seninătate.
În «Miorița», se întâlnește atitudinea senină în fața morții; în «Meșterul Manole», — atitudinea senină a jertfei; în «Corbea», — seninătatea ispășirii unei osânde nedrepte; — în «Toma Alimoș», — seninătatea atitudinii de pedepsire a mișeliei și trădării. Seninătate și eroism, iată fundamentele sufletului românesc reflectat în baladă.
Azi, adevăratul tineret românesc stă cu fața întoarsă spre baladă. Ca în «Miorița», el primește, cu seninătate, Moartea. Ca în balada «Meșterul Manole», tineretul legionar își tencuește propria lui jertfă în zidurile bisericii Neamului.
Precum în «Corbea», el acceptă, cu seninătate, osânda, chiar nedreaptă. Și, precum în «Toma Alimoș», tineretul pedepsește, senin, mișelia și trădarea, oriunde ele s’ar ivi.
Seara, după conferință, a urmat o ședință legionară publică la sediul partidului «Totul pentru Țară».
&&&
Cântecul Arnotei
RADU GYR
La Arnota, unde Matei Basarab
Veghiat e de zodii și lună,
Arhanghelii verzi printre zale de brad
Pe lespedea lui se adună.
Mari fulgere verzi se aprind peste veac
Și ard peste cripta vitează,
Și munți ’ngenunche și apele tac
Căci vin camarazii de pază.
Flăcăii, sub cerul de aur suav
Stau strajă pe-a muntelui creastă.
Ieșenii în inimi cu zimbrul moldav
Și Oltenii cu vulturi sub coastă.
Din cripta lui sfântă Voevodul Matei
Ii vede ’n cabane pe munte,
Și duhu-i domnesc fâlfâind peste ei
Inalt îi sărută pe frunte.
La Arnota suie viteji camarazi
Fac drumuri spre sfinte ruine,
Să lege trecutul cu șoimii lui mari
De sângele Țării creștine.
Cad fagii sub fierul toporului greu
Și’n stâncă isbesc târnăcoape
Și-un cântec se’nalță aprins curcubeu
Arzând peste culmi, peste ape.
Cu urlet se crapă și fulgeră stânci,
Când prind din munte să tune
Se trag la o parte pădurile — adânci.
Și muntele învins se supune.
&&&
𝗦𝘂𝗿𝘀𝗲
• Radu Gyr, „Cântecul Arnotei”, în „Buna Vestire”, anul I, nr. 242, joi, 16 decembrie 1937, p. 1.
• „«Baladă și Eroism». Conferința d-lui prof. Radu Gyr la Râmnicu-Vâlcea”, articol nesemnat, în același număr, p. 2.
• „Partidele politice în Vâlcea și activitatea lor, în perioada interbelică (1918–1938)”, studiul prof. dr. Sorin Oane din Enciclopedia Vâlcii - disponibil pe istorielocala.ro. - oferă reperele locale: tabăra de la Arnota din 1935, cei 242 de participanți, construirea drumului și legătura poeziei lui Gyr cu această activitate.
• Oliver Jens Schmitt, „Approaching the Social History of Romanian Fascism: The Legionaries of Vâlcea County in the Interwar Period”, în „Fascism”, vol. 3, nr. 2, 2014, pp. 117–151. (Oliver Jens Schmitt explică felul în care legionarii și-au extins influența în Vâlcea prin relații locale, sprijinul unor clerici și activități precum tabăra de la Arnota)
• Raul Cârstocea, „Building a Fascist Romania: Voluntary Work Camps as Mobilisation Strategies of the Legionary Movement in Interwar Romania”, în „Fascism”, vol. 6, 2017, pp. 163–195. (Raul Cârstocea analizează mecanismul general: taberele realizau lucrări folositoare comunităților, dar serveau simultan la disciplinarea membrilor, recrutare și propagandă fascistă).ț
Lucrările de mai sus, împreună, ajută la înțelegerea trecerii de la o lucrare concretă — drumul spre Arnota — la folosirea ei ca simbol și instrument de legitimare politică.
Capturile de ecran au în descrieri sursele/ informații suplimentare.
(Valentin Smedescu)
_________
#memoriavalceana #bibliotecivalcene #istorielocala #Valcea #Educație #istorielocalavalcea #ramnicuvalcea #RaduGyr #legionari #judetulvalcea #UZPR #biblioteca #bibliotecaonline #nevedemlabiblioteca #BVaAV #BibliotecaVirtualaaAutorilorValceni
#dictatura
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu