Faceți căutări pe acest blog

1 nov. 2024

Antim Ivireanul (și) în Istoria Georgiei natale: la rugămintea luminatului rege Vakhtang al VI-lea, Mitropolitul Valahiei a înființat la Tbilisi prima tipografie a țării...

> în sec. XVII–XVIII, Regatul Kartli și Valahia împărtășeau caracteristicile unui destin asemănător ...sperau în ajutorul Rusiei lui Petru I >> prima lucrare tipărită în Georgia după Evanghelie a fost epopeea „Viteazul în piele de tigru” - ,,cea mai citită, cea mai apreciată şi cea mai iubită carte, după Biblie (completare resurse anterioare #memoriavalceana/ #bibliotecivalcene) 

<<...Un simbol comun (Georgia-România): Mitropolitul Antim Ivireanul
Sunt momente astrale în istorie când destinul paralel a două popoare se intersectează dând naștere unor personalități excepționale care luminează întunecimea vremurilor. O astfel de personalitate a fost cărturarul, creatorul de artă, ctitorul de lăcașuri bisericești și tipografii, mitropolitul martir, și peste veacuri sfânt, Antim Ivireanul. Un adevărat personaj al Renașterii, despre care contemporanul său, secretarul domnitorului Valahiei, Anton Maria Del Chiaro, spune că „era dăruit cu însușiri atât de rare, încât știa să facă în chip minunat orice meșteșug, mai ales sculptură, desene și broderii”. Viața tânărului georgian — căzut rob la turci și eliberat de Patriarhul Dositei al Ierusalimului, care devine călugăr, este educat în mediul Patriarhiei ecumenice, unde dobândește cunoaștere teologică și științifică și deprinderea mai multor limbi de circulație universală — este o poveste fascinantă. Despre ea au scris atât contemporani ai săi, precum ucenicii Mihail Iștvanovici, Gheorghe Radovici și Dionisie Floru, cărturarii greci Mitrofan Gregoras și Gheorghe Hrisogon din Trapezunt, cât și numeroși istorici, teologi, lingviști, critici literari, până în zilele noastre.

Cum a ajuns pe pământ românesc și care au fost înfăptuirile sale aici? A venit la îndemnul Patriarhului Ierusalimului, Dositei, pentru a tipări cărți de cult religios și de cultură, cu susținerea materială a unor domnitori luminați, Constantin Brâncoveanu și Șerban Cantacuzino. Ca egumen la mănăstirea Cetățuia din Iași, Antim a fost ucenicul episcopului Mitrofan (cel care a tipărit Biblia de la București în 1688), de la care a învățat limba română și și-a desăvârșit arta tiparului. Devenit ieromonah, preia tipografia din București, unde va tipări în 1691 prima carte semnată de el. Urmează Antologhionul (1697), Liturghierul greco-arab (1701) și Ceaslovul greco-arab (1702), tipărite pentru creștinii din Siria, Noul Testament (1703), Psaltirea (1710), Evholohion (1706), Octoihul (1712), Liturghierul (1713), Catavasierul (1715), Ceaslovul (1715). Nu și-a uitat originea georgiană, semnând pe cărțile tipărite: „Antim Ivireanul”, „Antim, georgian de neam”, „Antim ieromonahul, tipograful din Iviria”.
În anul 1709, profitând de faptul că perioada de efervescență culturală a domniei lui Constantin Brâncoveanu corespunde cu domnia lui Vakhtang al VI-lea Bagrationi, devenit regele întregii Georgii, mitropolitul Antim trimite o tiparniță în Georgia natală, unde ucenicul său de la București, Mihail Iștvanovici, tipărește mai multe cărți bisericești. Cu ajutorul financiar al domnitorului Constantin Brâncoveanu, a tipărit cărți în limbile popoarelor ortodoxe cucerite de turci în Balcani și Asia Mică (greci, bulgari, sârbi, arabi).

În 2019, cu ocazia sărbătoririi a 300 de ani de relații culturale dintre Georgia și România, Ambasada Georgiei la București, Muzeul Național de Artă a României și Biblioteca Universității de Stat Ivane Javakhishvili din Tblisi, au deschis o expoziție de fotografii și carte veche, în care au fost expuse 17 cărți realizate în această tipografie, între 1709 și 1722, incluse în prezent în patrimoniul național al Georgiei. Alături de acestea, a fost prezentat un epitaf donat de Antim Ivireanul, aflat în patrimoniul Muzeului Național de Artă, Mănăstirii Antim din București în anul 1714, și o Evanghelie greco-romană cu coperte ferecate, realizată în tipografia mitropolitului în 1693, fiind prima dată când toată colecția de cărți tipărite la această tipografie a fost expusă în afara Georgiei.

Antim Ivireanul a înființat prima bibliotecă publică din București și a avut o contribuție decisivă la introducerea limbii române ca limbă liturgică și înlocuirea limbii grecești cu limba română în slujbele bisericești, jucând un rol însemnat în prezervarea identității naționale românești și afirmarea independenței românilor față de Imperiul Otoman. Din păcate, tocmai din cauza crezurilor lui a sfârșit tragic, în anul 1716, când a fost asasinat de către turci. Antim Ivireanul s-a dovedit și un bun gospodar al bunurilor bisericești i ̂n perioadele în care a îndeplinit funcția de stareț al mănăstirii Snagov (1694-1701), episcop la Râmnic (1705-1708) și mitropolit al Țării Românești (1708-1716). În timpul primului domnitor fanariot, Nicolae Mavrocordat, este acuzat de trădare și arestat. Este caterisit de Patriarhia ecumenică și condamnat să fie închis pe viață în mănăstirea Sfânta Ecaterina de pe muntele Sinai. Pe drumul spre locul de osândă, gardienii turci l-au omorât, aruncându-i trupul în apele râului Tungia, lângă Adrianopol.

În iunie 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat canonizarea Mitropolitului Antim Ivireanul ca Sfânt Ierarh Martir, așezându-l în calendarul Bisericii naționale, și de atunci românii îl prăznuiesc în fiecare an în ziua de 27 septembrie.
La 18 iulie 2014, în prezența ambasadorului Georgiei în România, Ilia Giorgadze a fost dezvelită, în fața mănăstirii Antim o statuie realizată de sculptorul Mihai Istudor, a Sfântului care a legat, de-a pururi, popoarele noastre.
(...)

&&&
Antim Ivireanul și prima tipografie din Georgia
În perioada secolelor XVII–XVIII, Regatul Kartli și Țara Românească (Valahia, aflată de cealaltă parte a Mării Negre, pe teritoriul actual al României) împărtășeau aspecte și caracteristici ale unui destin asemănător. Ambele țări erau creștin-ortodoxe, se confruntau cu o situație politică dificilă și duceau o luptă aprigă pentru prezervarea și afirmarea identității naționale în fața expansiunii islamului, al cărui principal promotor era Imperiul Otoman, sens în care și Kartli, și Țara Românească priveau cu speranță către un ajutor din partea Rusiei ortodoxe, care renăștea sub domnia lui Petru I. Dincolo de aceste elemente comune de destin, în secolul al XVIII-lea cele două țări au avut privilegiul să împărtășească și experiența interacțiunii cu o personalitate de excepție, Antim Ivireanul (1650–1716), născut georgian și ajuns să-și împletească propria soartă cu cea a românilor. Luat de tânăr în robie de turci, Antim Ivireanul a fost Istoria Georgiei 135 eliberat mai târziu de către Patriarhul Ierusalimului, Dositei Notara. Ulterior, Antim primește o educație aleasă, studiază numeroase limbi străine s ̦i timp de 20 de ani servește ca asistent al patriarhului. În jurul anului 1690, este invitat de domnitorul Țării Românești, Constantin Brâncoveanu, la curtea sa. Ulterior, călugărul Antim a devenit mitropolit al Ungrovlahiei, jucând un rol important în istoria țării prin ctitorirea de mănăstiri, înființarea de tipografii, traducerea și tipărirea de cărți. De asemenea, este cel care a înființat prima bibliotecă publică din București. Prin prodigioasa activitate derulată în plan cultural și religios, Antim Ivireanu a avut o contribuție decisivă în introducerea limbii române ca limbă liturgică și înlocuirea limbii grecești cu limba română în slujbele bisericești, remarcându-se ca un militant activ pentru prezervarea identității naționale românești și afirmarea independenței românilor față de Imperiul Otoman. Din păcate, tocmai din cauza crezurilor sale, va sfârși în mod tragic în anul 1716, fiind asasinat de către turci (114).

Regele Vakhtang al VI-lea a aflat despre erudiția și priceperea lui Antim Ivireanul, cel mai probabil după ce fratele său, Domenti, care a fost patriarhul catolic al Kartli în perioadele 1705–1724 și 1739–1741, a vizitat Ierusalimul. Astfel, la rugămintea regelui Vakhtang al VI-lea, Antim Ivireanul îl trimite în Kartli pe ucenicul său Mihail Iștvanovici, care era un priceput tipograf, pentru a înființa o tipografie. Cu ajutorul acestuia, în 1709 este fondată la Tbilisi prima tipografie de pe teritoriul Georgiei, aici fiind publicată Evanghelia, iar în 1712 lucrarea „Viteazul în piele de tigru”. În semn de apreciere și recunoștință, Vakhtang îi mulțumește lui Antim Ivireanul pentru ajutor, trimițându-i exemplare din cărțile tipărite...>>
(selecție)

Sursa: Biblioteca Digitală Ghiorghi Gaprindașvili, Istoria Georgiei/ - Din cele mai vechi timpuri până în în secolul al XXI-lea/ Institutul de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului, București, 2022.

Volumul poate fi lecturat în online/ descărcat de la această legătură. 

Imaginile din colaj una câte una cu descrieri și mai multe informații, surse și linkuri - la această legătură

_____________

114  După doi ani de la sosirea pe tronul Țării Românești a primului domn fanariot (1714), mitropolitul Antim Ivireanul este destituit și condamnat la exil pe viață la Mănăstirea „Sf. Ecaterina” din Sinai; în drum spre locul exilului este ucis de soldații turci care-l escortau, trupul său fiind aruncat în apele unui râu, lângă orașul Adrianopole (n. ed.).

______


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Oamenii de pe teritoriul actualului judeţ Vâlcea în epoca marilor migraţii

La începutul Evului Mediu românesc ţinutul de la poalele munţilor Carpaţi, străbătut de bătrânul Olt, era locuit de „urmaşii Romei”, expresi...