Era construită în stilul arhitecturii populare, caracteristică mediului rural, stil transpus şi în mediul urban. În vechiul oraş medieval, meşteşugarii şi negustorii erau mai apropiaţi de sat. Casa Nicolantin era înaltă, avea două nivele, cu prispă în faţă, cu balustradă decorată, la etajul unu. La parter avea două camere mari cu intrări separate. În aceste încăperi funcționa o prăvălie si un restaurant, ambele pe latura de la stradă, deschise în 1906. La etaj se putea urca printr-o scară exterioară din lemn. Acoperişul era din şiţă, în patru ape. Imaginea nu ne permite să distingem ușor elementele de decor, dar mai mult ca sigur stâlpii de susţinere a prispei, frontoanele, balustrada, ancadramentele de uși și ferestre erau împodobite în forme variate. - sursă foto ,,Râmnicu Vâlcea cca 1920” -
Începând cu anul 1905, se fac demersuri de expropriere a unor terenuri de la poalele Capelei, în vederea prelungirii bulevardului. Demersurile continuă şi în anii următori; în anul 1908 sunt expropriate o parte din terenurile Ziţei Nicolantin. În anul 1912, prefectura oferă primăriei suma de 4000 lei, pentru a cumpăra de la d-na Ziţa Nicolantin restul de teren, situat la poalele dealului Capela, în suprafaţă de 1776,70 m, prin adresa nr. 6206/12 iunie 1912...În angajamentul de cumpărare-vânzare, d-na Ziţa Nicolantin va trebui să demoleze chioşcul sub care se găsea o gheţărie, rămasă încă de la demolarea casei care adăpostea restaurantul, pentru că zidul de sprijin al viitorului ansamblu monumental (actualul Monument al Independenței – n.n.) va trece, conform proiectului, prin marginea gheţăriei...»
Sursă selecție text: «Imagini citadine cu parfum de epocă din Râmnicul Vâlcii sec. XIX-XX», autor Titi Mihai Gherghina, Editura Adrianso, 2003.
&&&
«...monumentul cel mai cunoscut şi preţuit, care a rămas în amintirea locuitorilor ca o carte de vizită a oraşului - prin măreţia şi simbolistica ce o reprezintă - este Statuia Independenţei din Râmnicu-Vâlcea, de pe dealul Capela, ridicată la 17 mai 1915, prin subscripţie publică, la iniţiativa prefectului Gheorghe Sabin, participant la război. Autorul operei este sculptorul I. Iordănescu.
Independenţa este întruchipată de o tânără femeie, care reprezintă simbolic România modernă, şi care ţine în mâna stângă stindardul naţional, în dreapta - o cunună de lauri, deasupra unei cărţi deschise confecţionate din aramă, aşezată pe soclu.
În carte, sunt dăltuite numele eroilor din batalioanele de vânători, de linie şi dorobanţi ce au căzut pe câmpiile de luptă ale Bulgariei.
Doctorul Gheorghe Sabin, în lucrarea sa Amintiri din Războiul Independenţei, a scris: „Noi (. . .) cei care am împărtăşit bucuriile victoriei şi am plâns pentru cei ce au murit, suntem datori să lăsăm pe pământ un semn care să amintească generaţiilor viitoare pe acei ce şi-au dat viaţa pentru a ne da o patrie liberă.”
Mesajul său a rămas ca un model testamentar dedicat eroilor Vâlcii, cu pilduitoare învăţăminte pentru eternitate...»
(Enciclopedia judeţului Vâlcea vol. I, Editura Fortuna, Râmnicu Vâlcea, 2010)
&&&
Devenit simbol al oraşului, el întruchipează recunoştinţa concetăţenilor pentru eroii Războiului de independenţă.
Sub carte, pe o placă de marmură albă, se află inscripţia: „Poporul român aduce prinosul său de recunoştinţă întregii armate române prin lupta care a triumfat cauza nobilă a eliberării de sub dominaţia otomană. El va păstra totdeauna în amintire jertfa celor căzuţi pe câmpul de luptă”.
Impunătorul monument al Independenţei domină oraşul de pe înălţimea de unde a fost ridicat, prelungindu-şi fiinţa pe magistrala largă a bulevardului Tudor Vladimirescu, până la Olt...»
Sursă selecție: Dicționarul istoric al localităților din județul Vâlcea, vol. I – Orașele, Sitech, Craiova, 2009
&&&
(...)
O altă casă comercială transilvăneană, Casa Hagi Constantin Pop din Sibiu a îndeplinit un rol deosebit în amplificarea relaţiilor comerciale cu Oltenia, având numeroşi clienţi în rândurile negustorilor şi boierimii.
Hagi Constantin Pop avea agenţi permanenţi la Rm. Vâlcea pe negustorii Nicoliţă Iovipali şi Antonie Nicolantin, care vor atrage la rândul lor alţi negustori din târgurile şi oraşele Olteniei. Trebuie remarcat de asemenea, că Hagi Constantin Pop şi urmaşii săi au fost proprietarii unor moşii în Oltenia şi tot de aici au achiziţionat cantităţi mari de vin de la Bengeşti (jud. Goij), Drăgăşani şi Suteşti (Vâlcea), Vulcăneşti (Dolj) (27).
Gospodăriile ţărăneşti din Vâlcea furnizau pentru casele de negoţ din Sibiu mari cantităţi de lână, piei de oaie şi capră, blănuri de animale sălbatice etc. >> - Mai multe pe această temă -
Tipografia Nicolantin a funcţionat în Râmnicul Vâlcii, la început între anii 1882/1896, pe strada Mihai Bravu (15). Începând cu anul 1908, tipografia funcţiona sub firma „Tipografia Fraţii George şi Theodor Nicolantin”; în acel an, ei deschid şi o librărie cu firma „Librăria Nicolantin”, situată pe strada Traian, la parterul casei Iozefina Bejan (16), construită între anii 1900-1901. Au editat şi pus în vânzare o gamă variată de subiecte pe cărţi poştale ilustrate, purtând sigla: <<Editura Fraţii Nicolantin>> Cartofilie locală/ Salutări din Vâlcea! (Râmnic, Drăgășani, Govora, Călimănești, Ocnele Mari) - sfârșitul sec. XIX/ începutul sec. XX...
&&&
«...monumentul cel mai cunoscut şi preţuit, care a rămas în amintirea locuitorilor ca o carte de vizită a oraşului - prin măreţia şi simbolistica ce o reprezintă - este Statuia Independenţei din Râmnicu-Vâlcea, de pe dealul Capela, ridicată la 17 mai 1915, prin subscripţie publică, la iniţiativa prefectului Gheorghe Sabin, participant la război. Autorul operei este sculptorul I. Iordănescu.
Independenţa este întruchipată de o tânără femeie, care reprezintă simbolic România modernă, şi care ţine în mâna stângă stindardul naţional, în dreapta - o cunună de lauri, deasupra unei cărţi deschise confecţionate din aramă, aşezată pe soclu.
În carte, sunt dăltuite numele eroilor din batalioanele de vânători, de linie şi dorobanţi ce au căzut pe câmpiile de luptă ale Bulgariei.
Doctorul Gheorghe Sabin, în lucrarea sa Amintiri din Războiul Independenţei, a scris: „Noi (. . .) cei care am împărtăşit bucuriile victoriei şi am plâns pentru cei ce au murit, suntem datori să lăsăm pe pământ un semn care să amintească generaţiilor viitoare pe acei ce şi-au dat viaţa pentru a ne da o patrie liberă.”
Mesajul său a rămas ca un model testamentar dedicat eroilor Vâlcii, cu pilduitoare învăţăminte pentru eternitate...»
(Enciclopedia judeţului Vâlcea vol. I, Editura Fortuna, Râmnicu Vâlcea, 2010)
&&&
«Monumentul Independenţei se află pe strada Carol I, sub poalele dealului Capela. Este opera sculptorului Ion Iordănescu realizat în anul 1913 cu sprijinul doctorului Gheorghe Sabin, veteran al războiului de independenţă şi a fost inaugurat la 17 mai 1915. A fost ridicat în memoria eroilor căzuţi în timpul războiului din 1877-1878.
Devenit simbol al oraşului, el întruchipează recunoştinţa concetăţenilor pentru eroii Războiului de independenţă.
Independenţa este întruchipată de o tânără femeie ce ţine în mâna stângă stindardul naţional şi în mâna dreaptă susţine o cunună de lauri deasupra unei cărţi de aramă deschise, aşezată pe soclu. În carte sunt dăltuite numele eroilor din batalioanele de vânători de linie, de artilerie şi de dorobanţi. Pe feţele de est, sud şi nord sunt sculptate numele eroilor care au căzut în campania din Bulgaria. - Resursa Râmnicu Vâlcii odinioară, când „La bulivar, birjar! La bulivar!” pleca izgonit în istorie, în trapul ușor al cailor -
Sub carte, pe o placă de marmură albă, se află inscripţia: „Poporul român aduce prinosul său de recunoştinţă întregii armate române prin lupta care a triumfat cauza nobilă a eliberării de sub dominaţia otomană. El va păstra totdeauna în amintire jertfa celor căzuţi pe câmpul de luptă”.
Impunătorul monument al Independenţei domină oraşul de pe înălţimea de unde a fost ridicat, prelungindu-şi fiinţa pe magistrala largă a bulevardului Tudor Vladimirescu, până la Olt...»
Sursă selecție: Dicționarul istoric al localităților din județul Vâlcea, vol. I – Orașele, Sitech, Craiova, 2009
&&&
<<...la Râmnicu Vâlcea în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, Antonie (Antonică) Nicolantin a fost negustorul care s-a bucurat de un mare prestigiu, el ocupându-se cu comerţul de untdelemn, piei, lână, vin, marfă englezească, mătase, bumbac, în toată Oltenia şi chiar în sudul Transilvaniei. De altfel, în anii 1785-1786 documentele vremii îl pomenesc ca staroste de negustori în Rm. Vâlcea sau cumpărător în localitatea Păuşeşti a pădurii Ştiubei, a livezilor de pomi Busuroiu, Strungile şi Părăsiştea (24).
(...)
O altă casă comercială transilvăneană, Casa Hagi Constantin Pop din Sibiu a îndeplinit un rol deosebit în amplificarea relaţiilor comerciale cu Oltenia, având numeroşi clienţi în rândurile negustorilor şi boierimii.
Hagi Constantin Pop avea agenţi permanenţi la Rm. Vâlcea pe negustorii Nicoliţă Iovipali şi Antonie Nicolantin, care vor atrage la rândul lor alţi negustori din târgurile şi oraşele Olteniei. Trebuie remarcat de asemenea, că Hagi Constantin Pop şi urmaşii săi au fost proprietarii unor moşii în Oltenia şi tot de aici au achiziţionat cantităţi mari de vin de la Bengeşti (jud. Goij), Drăgăşani şi Suteşti (Vâlcea), Vulcăneşti (Dolj) (27).
Gospodăriile ţărăneşti din Vâlcea furnizau pentru casele de negoţ din Sibiu mari cantităţi de lână, piei de oaie şi capră, blănuri de animale sălbatice etc. >> - Mai multe pe această temă -
(...)
1908 – Editura “Frații George și Theodor Nicolantin”, pentru imprimate și cărți poștale ilustrate (după ștampilele de poștă existente pe cărțile poștale ilustrate circulate);
Tipografia Nicolantin a funcţionat în Râmnicul Vâlcii, la început între anii 1882/1896, pe strada Mihai Bravu (15). Începând cu anul 1908, tipografia funcţiona sub firma „Tipografia Fraţii George şi Theodor Nicolantin”; în acel an, ei deschid şi o librărie cu firma „Librăria Nicolantin”, situată pe strada Traian, la parterul casei Iozefina Bejan (16), construită între anii 1900-1901. Au editat şi pus în vânzare o gamă variată de subiecte pe cărţi poştale ilustrate, purtând sigla: <<Editura Fraţii Nicolantin>> Cartofilie locală/ Salutări din Vâlcea! (Râmnic, Drăgășani, Govora, Călimănești, Ocnele Mari) - sfârșitul sec. XIX/ începutul sec. XX...
_____
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu