Faceți căutări pe acest blog

23 sept. 2024

Sorin Zamfirescu/ ,,Rememorări cu gust de pelin/ vol. I/ Și voi unde erați?” și ,,Rememorări cu gust de pelin/ vol. II/ Mărturisirile unui politician „pârât”

<<Prefață/ Domnul Sorin Zamfirescu, o mare personalitate a Râmnicului, și o spun cu sinceritate - a fost un excelent primar al orașului și un deputat harnic în parlamentul țării - inspirat de poveștile mele lahovariste, vine în fața publicului cu poveștile seriei Domniei Sale, 1956-1960. Fundalul istoric este cel comunist, evident, dar domnul Zamfirescu nu face caz de asta, căci cum bine se spune: „tinerețea este o altă țară”. Adevărat, vremurile erau ciudate, dar atunci, în școală, elevul era elev și profesorul, profesor. Autorul are un talent autentic de povestitor, iar poveștile generației sale, consemnate acum într-o carte, sunt minunate și au tot dreptul la neuitare. Domnul Zamfirescu îmi amintește prin stilul său narativ de Constantin Mateescu, și el absolvent de „Lahovari”, un foarte bun prieten al autorului și un scriitor fabulos (este cel care a scris „Memoria Râmnicului”). Cei doi par să exprime admirabil nostalgia pentru un Râmnic care nu va mai fi la fel niciodată, pentru un Liceu „Lahovari” care nu mai mai fi la fel niciodată, pentru un fel de fericire pierdută, dar trăită la vremea respectivă cu maximă intensitate. Citind cartea „Amintiri târzii de lahovarist împătimit”, am înțeles un lucru simplu: povestea este o nevoie fundamentală a omului, iar dacă o poveste este frumoasă, consemnarea ei devine absolut necesară. Nu pot să închei mica mea prezentare a cărții fără să nu reamintesc aici vorbele lui Oscar Wilde, care i se potrivesc foarte bine și autorului acestor amintiri: „Toți oamenii fac istorie, geniali sunt doar cei care o scriu”.>>

Ph. D. Sorin Oane
High School Hystory Teacher,
Alexandru Lahovari Național College Ramnicu Valcea


&&&

<<Preambul obligatoriu (glumesc)
De ce nu stai cuminte, Zamfirescule, și nu-ți vezi de „tinerețile” tale? O astfel de întrebare e pertinentă sau nu? Greu de răspuns și atunci am dat cu banul! A căzut marca, deci am să continui să scriu …

Lăsând gluma la o parte, influențat de frumoasele povestiri publicate de renumitul profesor de istorie lahovarist, autor de manuale și monografii, Sorin Oane, și la îndemnul colegilor mei de clasǎ, m-am hotărât să public niște povestioare – zic eu amuzante și inofensive – petrecute în perioada cât am fost elev al prestigioasei instituții culturale denumită Liceul „Alexandru Lahovari” din Râmnicu Vâlcea. Fără îndoială că subiectivismul este mai mult decât evident în această scriere. Fără îndoială că, fiind vorba de niște amintiri disparate, relatările vor fi, mai degrabă, asemănătoare unui reportaj (în niciun caz proces verbal, cum categorisea astfel de încercǎri un prieten de-al meu, mare ziarist, dramaturg și afurisit critic literar). Fără îndoială că n-o să folosesc formulări de genul „nori ca niște vălătuci de fum” sau „străzi curate și proaspete ca un obraz de fată”, precum în romanul „Elevul Dima dintr-a VII-a” scris de Mihail Drumeș. Subiectele au o oarecare tangență, dar eu nu scriu un roman și nici nu am pretenția de a mă compara cu autori consacrați.>>
(fragment)

Linkurile către cărți:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Oamenii de pe teritoriul actualului judeţ Vâlcea în epoca marilor migraţii

La începutul Evului Mediu românesc ţinutul de la poalele munţilor Carpaţi, străbătut de bătrânul Olt, era locuit de „urmaşii Romei”, expresi...