Carmen Andreescu/ Contribuții la istoria Cinematografului vâlcean

De la fenakistoscopul profesorului Plateau de la Universitatea din Gand la caravanele care străbăteau tîrgurile încîntînd oamenii cu noua minune.

De la kinetoscop (varianta americană a năzdrăvăniei lui Plateau) la spectacolul cinematografic numărînd ore.

Şi apoi, în 1910 de la sătucul cu 253 de locuitori, „pădurea de ilice“ a indienilor Cherskee şi Cahurega la Hollywood-ul — „pămînt al făgăduinţei“ în care se năştea o nouă naţiune: a starurilor şi miturilor din Olimpul de mucava al studiourilor.

Un început, dar nu şi un sfîrşit, cadre ale filmului istoriei cinemato­grafiei şi a cinematografului. Şi dacă era mai greu să faci cinematografie, să faci cinematografe nu aveai nevoie de recuzita anevoioasă de dive şi regizori, te puteai mulţumi la început cu o sală — modestă — cu instalaţii cu sau fără reostat, cu scenă cu sau fără draperie, era de ajuns să ai doi stîlpi pentru a prinde pînza de proiecţie între ei şi spectacolul... începea în 1907 — primul în România, la Iaşi, în sala transformată şi amena­jată din cea a circului „Sidoly", şi în acelaşi an în sala teatrului Adreani — la Rm. Vîlcea.

Noua „Societate pentru exploatarea staţiunilor balneare Govora-Călimăneşti” se ocupa de... îmbutelierea sticlelor cu apă, amenajarea noilor hoteluri, închirierea camerelor, serviciul sanitar, dar şi de petrecerea timpului celor aflaţi la cură într-un mod cît mai agreabil. Deci, sînt gră­bite lucrările pentru terminarea clădirii de bazare şi teatru (1) la Călimăneşti, clădire începută în 1910 (2).Pentru a construi „pavilionul conţinînd bufetul, restaurantul şi încă­perea pentru spectatorii cinematografului în suprafaţă de aproximativ 335 m.p.“ se cere dispoziţia de executare a inginerilor „Publicky şi M. Brătescu“ din Bucureşti (3), iar la 1/14 martie 1912 cei doi ingineri trimit oferta pentru a executa „pavilionul de sporturi şi cinematograful din Ostrov". Se cere terminarea acestuia la 1/14 mai 1912, iar arena, pentru skating la 10/23 aprilie al aceluiaşi an'1. In vederea realizării proiectului pentru con­struirea clădirii cinematografului, societatea se adresează arhitectului Doneard din Bucureşti, cerînd de urgenţă planurile (5), iar 3 zile mai tîrziu se comunică admiterea onorariului de 3% asup~a lucrărilor pavilionului de cinematograf şi bufet din Ostrov (6). La 28 martie/ 10 aprilie se cere studierea faţadei dinspre Olt, iar „cuşca“ aparatului de proiecţie să fie în interiorul clădirii (7). Şi iată că într-o scrisoare adresată Societăţii de asigurări Dacia română la 30 iunie 1914 se face cunoscut că s-au mutat în Ostrov „clădi­rea de teatru şi cinema" (8).

În sezonul călduros locul cinematografului se schimbă, aşa cum aflăm din scrisoarea Societăţii către I. Hang din Bucureşti, care s-a angajat să transforme vechea arenă a patinoarului în grădină de vară pentru cine­matograf. „Vă înaintăm alăturat planul arenei patinajului cu conturul exact al împrejurimilor, care va trebui ţinut în seamă la executarea gardu­rilor ce am comandat" (9).

Darea de seamă a Consiliului de administraţie din 21 martie 1927 face precizarea că localul de bazare din faţa hotelului, „o construcţie de paianţă şi scînduri", „fiind într-o stare aşa de rea încît nu se mai putea repara... a fost dărîmată şi pe locul ei s-a început clădirea unui frumos local de bazare cu o sală de spectacol (teatru, cinema, serbări), cu vedere spre Olt". Pentru construcţia aceasta, care va costa cca. 5 milioane lei, se întrebuin­ţează suma subscrisă de stat şi la necesitate se va face apel şi la „fondu­rile de îmbunătăţiri şi înfrumuseţări existente, statul neputîndu-se opune întrucît clădirea devine proprietatea sa, la finele concesiunii" (10).

În 1928 s-a început construirea şi la Govora a unei clădiri speciale pentru teatru, părăsindu-se vechiul loc în care ,,se dădea spectacolele de cinematograf” (11).

Un raport din vara anului 1928 ne spune că „S-a început construirea unui local de teatru — cinema şi serbări pe o suprafaţă de 537 mp, care s-a terminat de roşu şi acoperit, urmînd ca în curs de mai mulţi ani şi în măsura mijloacelor de care vom dispune să desăvîrşim această construc­ţie" (12). Avea să se termine în vara anului 1932 (13), clădirea dispunînd de o sală în care încăpeau cca 400 de persoane (14).


În 1913 la ambele cinematografe s-au făcut modificări în vederea pre­zentării filmelor sonore (15), iar şase ani mai tîrziu la Călimăneşti s-a con­struit o cabină spaţioasă pentru „protejarea aparatului de proiecţie" (16).

Partea de mobilier a fost asigurată cu material de bună calitate; astfel în 1928 pentru sala de la Călimăneşti s-au făcut scaune de stejar şi alte completări (17), iar la Govora în 1929 s-a amenajat interiorul (18), cîţiva ani mai tîrziu s-au pus perdele şi draperii „dînd un aspect mai plăcut" (19).

Ecranul, confecţionat din pinză avea dimensiuni de 3 m X 4,50 m şi a fost executat tot de I. Hang. Societatea se adresează acestuia la 13/26 mai 1912 cu oferta de a realiza pînza şi piedestalul, ultimul „astfel construit incit să se adapteze uşor... pentru întinderea pînzei reprezentat pe pros­pectul alăturat. El va trebui să fie calculat la o presiune de vînt de 100 kgr/mp ; să fie pus pe rotile pentru a se transporta uşor şi să aibă şi un dispozitiv pentru împiedicarea roţilor. Partea lui inferioară va avea o cutie destinată a se umple cu greutăţi, spre a rezista mâi bine vîntului. Termenul de predare va fi 10 iunie 1912, iar în caz de intîrziere se va socoti o penalizare de 20 lei pe zi" (20). Patru zile mai tîrziu, Hang răspunde ofertei, prezentînd o schiţă pentru piedestal şi un desen pentru o pinză de 4 (5) mX6 m. Piedestalul corespunde solicitărilor iar întreaga investiţie costă 975 lei cu angajamentul ca lucrarea să fie predată la termenul sta­bilit (21). O săptămînă după confirmarea răspunsului la ofertă, reprezentanţii Societăţii se arată încîntaţi de soluţia lui Hang de a monta pînza pentru ecran între „stîlpii de lumină electrică, care vor servi şi ca susţinători ai pînzei de cinematograf" solicitînd să li se comunice preţul şi termenul de livrare. Se cer de asemenea explicaţii asupra mecanismului montării şi demontării ecranului pe care nu l-au înţeles din schiţa prezentată (22).

Corespondenţa fiind încheiată, probabil Hang s-a achitat de obligaţiile contractuale.

Societatea a căutat să asigure celor două cinematografe aparatură de cît mai bună calitate. Astfel, la 27 decembrie/9 ianuarie 1912, se adresează cu o scrisoare reprezentanţei din Bucureşti a casei parisiene Pathé Frères condusă de I. Lăzărescu, prin care solicită aparatură cinematografică în va­loare de 1800 lei. Răspunsul vine la 4/17 februarie, ocazie cu care sînt prezentate instalaţiile (23), ulterior prezentîndu-se şi devizul (24) pe care îl redăm mai jos.

DEVIZ

asupra unei instalaţii complete de cinematograf cu toate accesoriile lui: 1. 1 Aparat Pathé cu clapă de siguranţă şi obiectiv super 535 lei; 2. 1 Lanternă model mare: 130 lei; 3. 1 Lampă de ars p. 100 amperi : 250 lei ; 4. 2 Cartere de siguranţă contra incendiului: 200 lei; 5. 1 Masă de lemn demontabilă model mare: 125 lei; 6. 2 Reostate din care unul complimentar p. 220: 250 lei; 7.1 Motor cu reostatul lui p. 220: 150 lei; 8.1 Conus p. proiecţiuni fixe cu obiectiv: 95 lei; 9.1 Rulator dublu: 40 lei; 10.1 Presă de lipit filme: 8 lei; 11.4 Bobine demontabile p. 600 m a 10 lei: 40 lei; 12.1 Pinză pentru proiecţiuni 6/6; 100 lei; 13.1 Ramă cu suport şi picioare cu lada ei: 100 lei; 14.1 Casetă verticală: 28 lei; 2.071 lei; Reducere excepţională 270.10 lei; 1.800,90 lei.

p. Pathé Frères, I. Lăzărescu

Comerciantul rîmnicean Toma Niculeseu se oferă la 14/ 27 februarie să yîndă o instalaţie completă la preţul de 3500 lei: 1.1 Electromotor de 5 cai putere 220 volţi direct cuplat cu un dinam de 60/75 volţi; 2. Rezistenţele şi aparatele necesare de manipulat; 3.1 tablou de distribuţie de marmură cu ramă de stejar şi aparatele măsurătoare de curent cu siguranţele lor; 4.1 lampă cinematografică ultima creaţiune de precizie cu tamburi (discuri închise) pentru apărarea filmelor contra fo­cului şi în fine adaptat cu toate piesele de manipulare fixat complet pe o masă de fontă cu 4 picioare puternice spre a i se asigura o stabilitate completă cu rulouri, lupe, obiective, plăci de reclamă, în fine cu tot materialul şi piese ce aparţin aparatului; 5.1 pînză de 4 şi 1/2 — 5 şi 1/2 m complet fixată cu aparat automat de strîngere şi desfacere în stare absolut nouă. Toate acestea pentru suma de 3.500 lei franco. (Dos. 9/1912, f. 18 şi 18 v). La 14/27 februarie se răspunde că s-a luat legătura cu „o firmă bine reputată", „foarte avantajoasă" şi că nu-i poate oferi decît 2.500 lei pentru instalaţie (Dos. 9/1912 f. 17), la care Toma Niculeseu răs­punde la 1 martie 1912 că ultimul preţ este de 3 000 lei, iar o rezoluţie din 2 mar­tie consemnează: „nu putem primi". (Dos. 9/1912 f. 16).

Două zile mai tîrziu, ei anunţau Societatea că în locul celor două rezistenţe vor trimite un reostat cu putere dublă (200 V) fără a schimba preţul de achiziţie (25). Se solicită un transformator, dar reprezentanţa nu poseda în depozite asemenea aparat, aşa că solicitanţii sînt rugaţi să se adreseze unei case de electricitate (26). La 8/24 martie Societatea comanda casei Pathé Frères „două instalaţii cinematografice complete aduse franoo-gara Jiblea şi Govora”, însă fără reostatele propuse (27), iar reprezentanţa comercială a casei confirmă la 17/30 martie primirea comenzii cu menţiunea că durata transportului nu poate fi mare cu zece zile (28). Onorarea comenzii întîrziind fără a cunoaşte motivele, la 9 mai Societatea se adresează partenerului: „Vă rugăm deci a lua toate măsurile pentru a avea cit mai curind aparatele” (29). La 11/24 mai se cere a fi expediate la Govora şi Călimăneşti cîte un aparat cinematografic cu toate cele necesare comandate anterior, dar la 22 iunie/ 4 iulie este confirmată trimiterea instalaţiilor „în mare viteză" în acea zi (31), fără cîteva piese, ca pe 28 iunie/10 iulie să se notifice si expedierea celor două capete de aparate netrimise (32).


Îmbunătăţiri se aduc, una în 1936 cînd se înlocuiesc aparatele Lichton pentru redarea sunetelor cu altele mai modeme „asigurîndu-se astfel o proiecţie şi o audiţie mai bună a filmelor" (33).

Pentru a se răspunde necesităţilor şi a se crea condiţii optime de vizio­nare a spectacolelor, Societatea generală română de electricitate pe acţiuni oferă un ventilator de perete de fabricaţie germană la preţul de 70 lei. Societatea achiziţionează unul pentru sala de la Călimăneşti (34).

Programele aveau să cuprindă, aflăm din scrisoarea lui Paul Pigeard, reprezentant general pentru România a firmei Pathé Frères: „filmele renumitei noastre case şi anume: drame, comice, naturi, filme de artă, filme colorate, ştiinţifice", schimbate de două sau trei ori pe săptămînă, iar preţul de închiriere variază după cantitatea metrajului şi numărul de reprezentaţii (35). La 11/24 februarie 1912, Societatea anunţă: „cit priveşte preţul pentru filme nu putem în nici-un caz admite mai mult de 15 lei pe seară şi pe film şi încă rezervîndu-ne dreptul de a reveni asupra acestei înţelegeri după ce vom pune în exploatare cinematograful“ (36) Reprezen­tanţa face menţiunea la 6/19 februarie 1912 că chiria se socoteşte nu pe film, ci pe un program integral, pe care nu-l consideră mai jos de 35— 40 lei seral. Întrucît Societatea va folosi acesta în două localităţi, acceptă 20 lei seral cu rezerva de a se reveni în aceste privinţe ulterioare (37), confirmînd pe 10/23 martie „suma de lei 15 pe seară pentru un program de filme" (38). Preţurile fiind ridicate şi pentru „publicul vizitator al stabili­mentului", Societatea solicită şi obţine programe cu 10 lei pe seară în mod excepţional (39).


În preajma celui de-al II-lea război mondial în 1938, Societatea solicită ministerului cultelor aprobarea următoarelor preţuri pentru cinemato­graful de la Călimăneşti şi cel de la Govora: 20 lei la parter şi 15 lei la balcon (40). Filmele ce rulau pe ecran erau furnizate de următoarele case de producţie: B.D.C. Film, Portba-Natan şi Metro-Coldungo'51, iar publicul putea vedea actori ca, la 1912, Max Linder, Prince, Little Moritz, Rozalie, Andre Deed, etc. (42).

Memoria arhivelor păstrează un grafic al filmelor ce au rulat la Căli­măneşti şi Govora în anii 1936—1940 (43), grafic pe care îl redăm mai jos.

 

Filmele ce vor sosi la Govora şi după reprezentare (marţi şi miercuri) vor fi tri­mise la Călimăneşti joi. La Călimăneşti vor fi reprezentate vineri şi simbătă.

Iată deci că activitatea cinematografelor din Călimăneşti şi Govora a fost susţinută încercînd să răspundă cit mai bine dorinţelor publicului.


Nu întotdeauna însă, demersurile dintre Societate şi partenerii săi din Bucureşti s-au desfăşurat în cele mai bune condiţii, fie că nu s-a respectat protocolul privind „spezele de transport" a căror plată revenea casei Pathé Frères prin reprezentanţa sa (44), fie că instalatorul venit să monteze obiectivul nu a făcut proba cu film (45), fie că nu s-a putut respecta con­tractul privitor la numărul de spectacole săptămînal din cauza sezonului slab (46) sau din cauza încheierii sălilor din vara anului 1940 (47). Cu toate acestea se crease un început în ceea ce avea să fie mai tîrziu cinematograful modern.

Sursa: Carmen Andreescu/ Contribuții la istoria Cinematografului vâlcean/ revista Studii vâlcene V Seria veche, Râmnicu Vâlcea 1982.

Foto din colaj una câte una cu amănunte/ linkuri etc. - la această legătură.

__________
1 Arh. Stat. Rm. Vîlcea, Fondul Societatea pentru exploatarea staţiunilor balne­are Govora—Călimăneşti, dos. 62/1942, f. 161.

2 Ibidem, f. 162.

3 Idem, dos. 15/1912, f. 521 ; 29/13 februarie 1912.

4 Ibidem, f. 554.

5 Ibidem, f. 557 ; 5/18 martie 1912.

8 Ibidem, f. 597 ; 8/21 martie 1912

7 Ibidem, i. 794.

8 Idem, dos. 25/1914, f. 485.

9 Idem, dos. 9/1912, f. 34.

10 Idem, dos. 37/1926 f. 17.

11 Idem, dos. 62/1942, f. 162.

12 Idem, dos. 39/1928, f. 8.

13 Idem, dos. 62/1942, f. 162.

14 Idem, dos. 5/1942, f. 171.

15 Idem, dos. 62/1943, f. 165.

16 Ibidem, f. 166.

17 Idem, dos. 39/1928, f. 8.

18 Idem, dos. 62/1942, f. 165.

19 Ibidem, f. 166.

20 Idem, dos. 9/1912, f. 10

21 Ibidem, f. 39—39 v

22 Ibidem, I. 34.

33 Idem, dos. 15/1912, f. 317—318.

24 Idem, dos. 9/1912, f. 26.

25 Idem, dos. 9/1912, f. 24.

26 Idem, dos. 15/1912, f. 403.

27 Ibidem, f. 598. . ; ,,

28 Idem, dos. 9/1912, f. 12.

29 Ibidem, f. 31.

30 Ibidem, î. 8.

31 Ibidem, f. 35—36.

32 Ibidem, f. 38.

33 Idem, dos. 63/1943, f. 165.

34 Idem, dos. 9/1912, f. 67.

35 Ibidem, f. 4—5.

36 Idem, dos. 15/1912, f. 403 ; dos. 9/1912, f. 22. La 4/17 februarie Societatea no­tifică : programul seral fiind de 1 600 m nu poate accepta.

37 Idem, dos. 9/1912, fila 24.

38 Ibidem, f. 14. ,

39 Ibidem, f. 45.

40 Idem, dos. 53/1938—1939, f. 243.

41 Idem, dos. 54/1938—1941, f. 134—135.

42 Idem, dos. 9/1912, f. 45.

43 Idem, dos. 50/1936—1940, f. 105, programul filmelor ce vor fi prezentate la cinema Govora şi Călimăneşti.

44 Idem, dos. 9/1912, fila 42—43.

45 Ibidem, f. 48.

46 Idem, dos. 56/1940—1941, f. 176

47 Ibidem, f. 99.