— Mă faceţi să rad cu delicateţa voastră ! Aveţi barem' idee ce va să zică un om delicat? Nu! Nu aveţi de unde să ştiti, afară numai dacă nu ați cunoscut cumva pe bunul meu prieten Mitică Topolog.
Apoi, după ce scuipă pe un vas de China care orna căminul, continuă:
— Da! Topolog era un băiat extrem de scrupulos în tot ce atingea cinstea, morala şi filantropia! Şi asta din cea mai fragedă copilărie! Închipuiţi-vă că find încă copil de ţâţă, refuză sânul doicii, sub pretext că bărbatul acesteia, care venea dese ori prin casă, putea să devie gelos. (explicații foto colaj)
Alt exemplu: când era în liceu, la Sfantul Sava, avea coleg de internat pe băiatul unui cismar. Acesta din urmă, neam rău, fură într’o seară cincizeci de lei din sertarul economului. Bănuit imediat, copilul şuşterului (șușter = cizmar/ pantofar, regionalism, din germ. Schuster – n. V.S.) începu să se vaite:
— Viața mea e zdrobită! Ce am să mă fac? Or să mă arunce în închisoare şi bietul tata o să moară de supărare! Ce credeţi că a făcut Mitică ?
A luat vina asupră-şi şi pentru o mai mare aparenţă de adevăr îi ceru vinovatului cei cincizeci de lei pe care îi cheltui imediat pe tot felul de dulciuri? Şi se alese doar cu o indigestie şi o mustrare, căci tată- său plăti banii lipsă.
Dar cea mai strălucită dovadă de delicateţă o dădu Mitică Topolog cu ocazia căsătoriei lui.
La un bal dansase de trei ori cu fermecătoarea domnişoară Florian. Plecă dela bal foarte abătut gândindu-se că a compromis pe biata fată. Să o ia in căsătorie, lucru care ar fi reparat imprudenţa pe care o comisese, nu putea, căci ea era foarte bogată şi el nu avea nici un cinci.
Dar scrupuloasa lui delicateţă îi sugeră un mijloc excelent care — fără supărare — nu i-ar fi trecut prin cap nimănui. Da! Un mijloc excelent şi foarte ingenios. Plăti pe o haimana care violă pe fată într-o seară şi o lăsă însărcinată. În condiţiile astea se putu prezenta şi fu agreat.
Dar mai ales atunci avu de suferit delicateţa lui, căci multe persoane rele de gură insinuară că el nu ar fi luat pe domnişoara Florian decât pentru bani!
Şi ca să demonstreze că însurându-se nu voise să facă o afacere, cheltui toată zestrea soției sale, nevoind, după cum spunea singur, să-i mai rămâe nici o lăscae! Acesta a dovedit şi celor mai înverşunaţi duşmani ai lui că era un băiat delicat, incapabil să facă lucrul de care fusese acuzat.
Astfel vorbi prietenul nostru Mitică Simianu şi sfârşind scuipă pe un porţelan de Saxa, rămânand apoi mut toată seara.
Purice»
Sursa: ,,Un băiat delicat”/ «Veselia», numărul din 13 mai 1926, pag. 4.
Revista/ suplimentul «Veselia» a aparținut ziarului „Universul”, unul dintre primele cotidiane de informație românești, cu sediul în București.
Fondat la 20 aug. 1884 de către Luigi Cazzavillan, jurnalist italian venit în Vechiul Regat al României în calitate de corespondent de război la 1877. „Universul” a apărut în două etape, cu o pauză de doi ani în Primul Război Mondial: 1884-1916 și 1918-1953.
„Universul a ajuns ziarul cel mai popular grație destoiniciei întemeietorului său, Luigi Cazzavillan. El l'a ieftenit, i-a înmulțit rubricile, a desvoltat reportajul, l'a pus la îndemâna celor mulți cu o uimitoare repeziciune. Pe timpul celebrului proces Dreyfus, el își instalează legătură directă cu Parisul pentru a aduce în aceeași zi știrile ce pasionau mulțimea. A instituit și premii de cercei, braslete, ceasornice etc. pentru abonați. În acest chip ajunsese să aibă de pildă într'un orășel ca Mizilul peste o mie de abonați.” (sursa - în descrierea ultimei capturi).
Între cele două războaie mondiale, „Universul” a fost condus de Stelian Popescu, cu orientare de centru-dreapta. Stelian Popescu a fost jurist, om politic și renumit ziarist, deputat în mai multe legislaturi și ministru de Justiție în Guvernele ,,Take Ionescu”, ,,Barbu Știrbey”, ,,Ion I.C. Brătianu” și ,,Vintilă I. C. Brătianu”.
Stelian Popescu a condus „Universul” între anii 1915-1945, transformându-l într-unul dintre cele mai citite și mai populare cotidiane ale României, cu multe suplimente (inclusiv Universul literar (1893-1945).
După naționalizare (1948), cotidianul a continuat sub conducerea unui „comitet de direcție” până în 20 iulie 1953, când a fost desființat.
Valentin Smedescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu